1. Universitatea de Medicină şi
Farmacie
“Carol Davila”
Catedra de Anatomie
Departamentul de
Anatomie Radiologică şi
Secţională
2. INTRODUCERE si scurt istoric
Radiologia este stiinta utilizarii radiatiilor in scopuri medicale
8 nov. 1895 William Konrad Roentgen descopera razele X si la
cateva zile face prima rgr. medicala
13 ian. 1896, la Berlin, apare prima revista medicala in care se
publica descoperirea lui Roentgen
1896, Hashek si Lindenthal folosesc pentru prima data substanta
de contrast ( Ca - Hg ), injectata in vasele unei maini amputate
1899, Freund comunica la Viena succesul obtinut in tratarea unui
nev pigmentar prin iradiere cu raze X
1901, Roentgen primeste premiul Nobel pentru Fizica
1896, se face prima rgr. din Romania, la Spitalul Coltea
1899, functioneaza primul laborator de radiologie, la Spit. Coltea
3.
In prezent, Radiologia Medicala are 4 sectiuni :
Radio-diagnosticul = investigatia morfologica si functionala a
diferitelor organe si sisteme, folosind:
Radio-diagnostic
Radio-terapie
Radio-biologie
Medicina Nucleara
razele X
magnetismul nuclear ( RMN )
ultrasunetele ( ECO sau ultra-sonografia )
Metodele de explorare radio-imagistica cu raze X sunt :
radiologia clasica
tomografia uni-planara
computer-tomografia
angiografia
4. Efectul comparativ al radiatiilor X
Sunt raportate fata de iradierea naturala
Rgr. Toracica
Rgr. Abdominala
Urografia i.v.
Irigoscopia
CT
= 15 zile de iradiere naturala
= 6 luni de iradiere naturala
= 18 luni de iradiere naturala
= 3 ani de iradiere naturala
= 1-2 ani de iradiere naturala
Raportat la o rgr. Pulmonara, care are cea mai mica iradiere :
Radioscopie conventionala toracica = 50-150 radiografii
Tomografia plana toracica
= 10-15 radiografii / sectiune
rgr. Craniu
= 1 radiografie
rgr. Abdominala
= 10 radiografii
urografia i.v.
= 35 radiografii
irigoscopia
= 77 radiografii
CT
= 26-48 radiografii
Doza admisa = 0,1 Rad / saptamana
5. Formarea imaginii radiologice
Definitie : este o reprezentare a umbrelor, pe un film, de catre
fasciculul de radiatii emergente care a suferit un grad mai mare sau
mai mic de absorbtie la nivelul corpului examinat
Elemntele care participa la formarea imaginilor radiologice sunt :
Absorbtia
Contrastul
Luminiscenta
6. Absorbtia
Fotonii radiatiilor electro-magnetice penetrante au energie, dar nu
au masa ( sunt neutri d.p.d.v. electric )
Fotonul care strabale materia interactioneaza cu ea realizand :
interactiuni ale radiatiilor cu electronii
interactiuni ale radiatiilor cu nucleonii
intercatiuni cu campul electric din jurul particulelor incarcate
interactiuni cu campul magnetic din jurul nucleonilor
Absorbtia se caracterizeaza prin disparitia fotonilor ca urmare a
absorbtiei razelor X si are 3 trepte distincte
absorbtie deosebit de redusa( la trecerea prin aerul din cavitati naturale ) =
imagine transparenta ( neagra ) pe film.
Fenomenul de substractie = diminuarea intensitatii opacitatilor prin suprapunerea
unei transparente
Fenomenul de sumatie = suprapunerea intensitatilor transparent - opac
absorbtie la nivelul partilor moi = apare sub forma de tonuri de gri, cu
intensitate variabila, in raport cu grosimea stratului ( muschi, tesuturi
conjunctive, capsule articulare, lichid, tesut adipos )
absorbtie mare = img. opaca ( alba )
7. Contrastul
Reprezinta totalitatea tonurilor de gri intre albul stralucitor si
negrul puternic de saturatie
Contrastul corect are 4 grade :
contrast propriu natural sau amplificat cu substante de contrast, ex. :
insuflatie de aer in articulatii :
contrastul determinat de caracteristicile fasciculului de radiatii :
zone transparente = contrast negativ
zone mai opace ( cartilaje ) = contrast pozitiv
kilovoltaj crescut ( raze dure, penetrante ) - scad nuantele de gri
miliamperaj scazut - predomina gri ( img. supra-expusa )
contrastul filmelor radiologce - determinata de compozitia gelatino-bromurii
de argint
contrast obtinut prin developare ( actiunea chimica a substantei de revelare )
Luminiscenta
Proprietatea fasciculului de raze X de a produce luminiscenta
corpuriolr avand la baza 2 fenomene : fluorescenta si fosforescenta
8. Tipuri de examinare
Radioscopia cu ecran conventional ( fluor-scopie ) = zone
luminoase pentru partile moi si intunecate pentru oase
Radioscopia televizata, pe monitor TV
Radiografia - filme Rx de 13/18, 18/24, 24/30, 30/40, 35/35
Tomografia conventionala uni-planala = img. in care un singur
plan este net reprezentat
Xero-radiografia - in locul filmului se utilizeaza placa de aluminiu
acoperita cu un strat subtire de seleniu ( san, laringe )
CT = metoda densimetrica prin care, cu ajutorul unui calculator,
densitatile fizice se transforma in nuante de gri. Fasciculul este
colimat la grosime variabila intre 1-10 mm. Sursa se roteste in jurul
pacientului continuu sau periodic ( rotatii de 360 ° ). CT spiral =
achizitie prin expunere continua in jurul unui corp care se
deplaseaza lent prin fasciculul colimat.
9.
RMN : pacientul trece printr-un camp magnetic cu intensitate
crescuta ( 0,1-3 Tesla ), care analizeaza protonii aflati pe directia
respectiva.
Ultrasonografia are la baza dispozitivul utilizat in primul razboi
mondial la detectare submarinelor ( 1917 ) = sonar. Fasciculul de
ultrasunete este reflectat, iar ecourile sunt receptionate si
decodificate prin aprecierea distantei dintre sursa si obiectul tinta.
Ecoul este semnalul aparut daca o parte a fasciculului se intoarce la
emitator
10. Radioimagistica aparatelor digestiv si renal
Tehnici de examinare
A. explorări radiologice
Explorări radiologice standard: permit studiul morfologic şi funcţional al
diverselor segmente fără substanţă de contrast (radiografie abdominală pe gol)
şi cu substanţă de contrast (sulfat de bariu), pentru evidenţierea lumenului
tubului digestiv
Explorarea computer-tomografică:
studiază global tubul digestiv (lumenul, mucoasă, pereţi, spaţiul celulogrăsos din jurul organului)
Studiază concomitent organele parenchimatoase
Studiază axelor vasculare şi al ganglionilor
Studiază spaţiul retroperitoneal
Angiografia (metodă complementară de explorare RX), utilă pentru:
Stabilirea unei patologii vasculare
Stabilirea tipului de vascularizaţie
Stabilirea modului de vascularizaţie
B.Alte explorări imagistice
Ultrasonografia (ecografie) (explorează organele parenchimatoase
intraabdominale, retroperitoneale, căi biliare extrahepatice, vase mari, şi
densităţi variabile de la solid până la lichid
Explorare scintigrafică (pentru patologia organelor parenchimatoase şi a căilor
biliare)
Explorarea RMN, utilizată pentru patologia ficatului, căi biliare intra şi
extrahepatice şi pentru pancreas