Facsimilul unui document de la Grigore Ghica al II-lea privind învățătura românească a cărții

1. Facsimilul unui document de la Grigore Ghica
al II-lea privind învățătura românească a cărții
Aşezământ pentru şcoli al lui Grigore Ghica al II-lea (Iaşi, 1747)
Facem ştire tuturor cui să cade a şti pentru rândul şcoalelor, de
învăţătura cărţii, de vreme ce în ţeara aceasta de nepurtare de grijă a
domnilor neobicinuindu-se mai dinainte vreme a se ţinea şcoale de

2. învăţătură, era multă prostie, că şi cei puternici, ce cu puterea lor ţinea
dascal pentru copiii lor, încă şi cu învăţătura cea desevârşit nu se
procopsea, rămâind cei mai mulţi tot neînvăţaţi, iar prostimea cu totul
se afla lipsiţi de podoaba învăţăturei. Şi fiindcă şcoalele sânt ca o
fântână din care se adapă obştescul norod cu îndestularea învăţăturii
şi a înţelepciunii, care învăţătură îl face pe tot omul a cunoaşte
Dumnedzeirea, a pricepe legea cea pravoslavnică, a procopsi pe
oameni cu dascăli învăţaţi, de la care curge mult folos, atât bisericesc
cât şi politicesc. Cu puterea învăţăturii, şi Sfinţii Părinţi au biruit
eresurile şi au luminat sfânta biserică, împodobind-o cu multe
canoane de cântări şi laude, şi pre toţi ne îndeamnă şi ne învaţă a ne
sili cu învăţătura.
Aceasta dar râvnind şi domnia mea, care după ce dumnezeească
pronie au rânduit a ni se da stepena domniei acestei ţări, îndată
atuncea în domnia întăia am cercetat şi pentru aşezământul şcoalelor,
şi întâiu am făcut acest aşezământ, rânduind şi aşăzând să fie şcoale
cu patru dascăli: una elinească, şi alta grecească, şi alta slavonească
şi alta românească, iar leafa dascălilor se orânduise asupra boerilor
cu boerii şi a dregătorilor. Dar pe urmă cunoscând că cu acest
aşezământ nu vor putea sta şcoalele, fiindcă era cu supărare şi
boerilor se pricinuia sminteală şi cu schimbarea boeriilor, şi
neputându-se scoate banii la vremi, nu lipsia jălbile dascălilor.
Vădzând domnia me că se dă o pricină de stricare şcoalelor, şi fiind
trebuinţă a se găsi alt chip de aşezământ şcoalelor, mai întemeiat şi
stătătoriu, am socotit domnia mea, luând blagoslovenie şi de la
preosfinţia sa părintele mitropolitul Ţării şi a sfinţiilor seale
episcopilor, şi cu tot Sfatul nostru, d(umne)lorseale boerii cei mari, am
ales hotărând aşezarea şcoalelor de s-au făcut într-acestaş chip.
Fiindcă până la acea vreme preoţii plătea dajdie câte 4 galbeni pe an, 2
galbeni la Sfântul Gheorghe, şi doi galbeni la Sfântul Dimitrie, s-au
iertat dajdiia lor, ca să nu dea ei altă dajdie fără numai câte 1 galbăn
de preot şi de diacon numai odată într-un an şcoalelor, cari bani să-i
strângă sfinţia sa părintele mitropolitul şi să plătească lefile dascălilor,
şi di banii ce mai prisosesc din lefile dascălilor, întâmplându-să la
acea vreme aicea, şi răposatul fericitul întru pomenire sfinţia sa
patriarhul Sfântului Mormântu chir Hrisantie, după cererea şi pofta
sfinţiei sale s-au orânduit să se deie una sută lei pe anu ajutăroriu şi
Sfântului Mormânt pentru şcoalele de acolo, şi alţi bani ce vor prisosi
să fie de chiverniseala copiilor celor străini şi săraci pentru
îmbrăcămintea şi hrana lor; care aşezământ s-au întărit şi cu hrisovul
domniei mele a nu se strămuta. Şi această aşăzare fiind sorocită cu
bună rânduială nu era a se da niciodată sminteală şcoalelor de vreo
zăticnire sau stricare.

3. Numai după maziliia noastră viind fratele nostru, domniia sa
Constantin voevod, şi socotind să facă alt aşăzământ, făcând
rânduială a se plăti lefile dascălilor de la Visterie şi să nu se mai
supere pe preoţi, cu o nădejde că va putea birui Visteriia, au stricat
aşezarea noastră. Dar pe urmă, viind fratele nostru, domniia sa Ioan
vodă, şi Visteria, după cum pururea se află cu multe trebuinţe, nu s-au
putut plăti lefile dascălilor de la Visterie, şi au dat o pricină de
strămutarea şcoalelor.
Ci cum dar, miluind Dumnezeu de am venit şi cu a treia domnie la
strămoşesc scaunul nostru şi cercetând de rândul şcoalelor, n-am
suferit a rămâne oraşul acesta fără şcoale de învăţătură, ce am tocmit
şi am aşăzat iarăşi acele patru şcoale cu patru dascăli, precum au fost
mai înainte şi leafa dascălilor am orânduit-o iarăşi de la preoţi,
iertându-i pe dânşii de alte dăjdii: să deie ei numai un galbăn într-un
an pentru şcoale, însă zece potronici la Sfântul Gheorghie şi zece
potronici la Sfântul Dimitrie. Care bani să-i strângă sfinţiia sa părintele
mitropolitul ce va fi, şi de la sfinţiia sa să deie dascălii lefile lor, însă
dascălul cel mare elinesc 360 lei, şi al doilea dascăl 120 lei, şi dascălul
slovenesc 130 lei şi cel românescu 100 lei. Şi aceşti bani pe jumătate
să li se deie la sfântul Gheorghie, şi pe jumătate la Sfântul Dimitrie; şi
din ceilalţi bani ce mai prisosesc, tot pe rânduiala ce făcuse şi mai
înainte, 100 lei pe an să se deie la Sfântul Mormânt pentru şcoalele de
acolo, şi să se chivernicească şi copiii cei

4. streini şi săraci cu hrana şi îmbrăcămintea; purtătoriu de grijă să fie şi
acestora tot însuşi sfinţiia sa părintele mitropolitul . Însă ce va
cuprinde trebuinţa copiilor celor străini, şi săraci, cu izvod gospod să
se rânduiască, să-i dea sfinţiia sa şi să facă căutare şi şcoalelor, luând
seama dascălilor de două ori într-un an, cu ce fel de silinţă să poartă
asupra învăţăturii copiilor, şi fieştecare copil cum se învaţă, şi la ce se
sporeşte. Datoriia sfinţiei sale să fie a cerceta toate şi a le aşăza.
Însă socotindu-se că unele ţinuturi fiind depărtate nu pot ajunge toţi
locuitorii cu copiii lor la şcoalele de la Iaşi, şi mai vârtos cei săraci,
fără putinţă, şi pentru ca să cuprindă să se împărtăşească totţi de
această milă, s-au socotit la trei episcopi a ţării să se mai aşăze trei
şcoale slavoneşti şi româneşti, la trei episcopii: la Roman, şi Rădăuţi
şi la Huşi. Pentru care să aibă purtare de grijă sfinţiile sale episcopii a
găsi dascăli învăţaţi la slovenie, la romănie, ori din cei ieşiţi din
şcoalele de la Iaşi, ori dintr-alţii, şi să se aşeze la fieştecare episcopie
câte o şcoală de învăţătura copiilor. Şi acei trei dascăli de la acele trei
şcoale să fie datori a se sili cu învăţătura copiilor, atât cu sârbiia cât şi
cu romăniia; şi leafa lor s-au rânduit câte 80 le de dascăl pe an, care
bani să-i dea pe jumătate la Sfântul Gheorghie şi jumătate la Sfântul
Dimitrie. Însă sfinţiia sa părintele mitropolitul să dea acei bani din
banii preuţilor, ce arată mai sus, la mâna episcopilor, şi episcopii să
plătească dascălilor; şi acei dascăli să aibă şi scuteală de birul
Visteriei, nici un ban să nu deie, numai să păzească slujba lor,
grijindu-se de învăţătura copiilor; şi iarăşi sfinţiile sale episcopii să
facă necontenită cercetare şcoalelor, adese luându-se saama cum
învaţă copiii şi la ce sporesc, ca şi dascălii să se silească, şi copiii să
se procopsească cu învăţătura lor. Iar prăvitoriu şi zapciu cu puterea
domnească a se împlini aceste toate să fie d(umnea)lui vel vist(iernic)
şi când s-a plini anul să aibă a lua seama acestor bani, de unde s-au
cheltuit şi ce au rămas, şi izvod lămurit să arăte la domnie. Ci dar
precum s-au aşăzat rânduiala acestor şcoale, să stea nemutată şi
nestrămutată.
Iar cine s-ar ispiti a sfătui într-alt chip, ca să mute şi să strămute
această pomană ce s-au făcut de folosul obştiei, care este podoaba
ţării, şi cu odihnă şi cu nesupărare şi a boerimei, şi cu odihna
preoţilor, lipsindu-se de acea dajde ce da mai nainte şi fără pagubă
ţărei şi a Visteriei, cine va îndrăzni a se atinge de stricarea acestui
aşezământ şi dintru a căruia pricină se va lipsi acest folositoriu izvor,
ori domn va fi, ori boeriu sfătuitor, unii ca aceia să aibă blăstămul
Sfinţilor Părinţi celor 318 a Soborului a toată lumea de la Nichiea, şi de
ai noştri a patru a Ţării sfinţi arhierei, carii s-au iscălit mai jos, ca de
un sobor să fie daţi anatemii.

5. Şi întărim hrisovul acesta, întâi cu a noastră încredinţare, Noi Grigore
Ghica v(oe)v(od), şi cu preaiubiţi fiilor domniei mele, Scarlat şi Mateiu,
şi cu tot Sfatul nostru, boerii Divanului domniei mele, d(umnea)lor:
Costachi Razu vel vornic de Ţara de Jos, i Radul Racoviţă vel vornic
de Ţara de Sus, i Gheorghe hat(man) i pârcălab Sucevschii, i Alistar
Hrisosco Leu vel spăt(ar), i Enachi Hrisosco Leu vel post(elnic), i
Dimitrache Calmaşul vel ban, i Ilie Costachi vel stol(nic), i Vasilie
Razul vel comis.
Şi pentru mai mare întemeiere am poroncit cinstit şi credinciosului
boerului nostru d(umi)sale Sandul Sturza vel logofăt ca să scrie şi a
noastră pecete să pue
Şi s-au scris hrisovul acesta aicea, în oraşul Iaşilor, în a treia domnie a
domniei mele, de Gheorghie Vrabie logofăt de taină, veleat 7256
(=1747) dechembrie 25.
Io Grigore Ghica voevod.
Nichifor mitropolit Moldavie; Iacob episcopul Rădăuţului; Ioanichie
episcopul Romanului, Doroftei episcopul Huşului.
Iscăliţi şi toţi boerii de sus arătaţi.
Procit Vasile Vasiliev Buhăiescu biv vel vist(iernic).”
Sursa facsimilului: Muzeul de Istorie din Suceava