jj

1. MIGRAŢIA POPULAŢIEI

2. “A doua componentã a dinamicii
demografice este migraţia
internaționalã [...] Imigrãrile au aceeaşi
semnificaţie cu naşterile, emigrãrile
reprezintã pierderi ... "
Vladimir TREBICI, 1991

3. 1. Conţinutul şi particularităţile de
bază ale migraţiei populaţiei
• Migraţia - un fenomen global
• a căpătat dimensiuni foarte mari, contribuind, în
mare măsură, la formarea populaţiei statelor.
• Fluxurile migraţioniste, prin structura lor
cantitativă, dar mai ales calitativă, influenţează
securitatea demografică, socială şi economică a
statelor lumii.
• Migraţia forţei de muncă are un rol deosebit în
funcţionalitatea economiei mondiale.

4. Din punctul de vedere al poziţiei faţă
de migranţi
Chiar şi statele cu regimuri închise participă tot
mai activ în circuitul migraţional internaţional,
fenomenul emigrării fiind supus aici unui
control foarte dur, comparativ cu imigrarea.

5. Creşterea intensităţii migraţiei de muncă la etapa
contemporană este determinată de un şir de factori:
• dezvoltarea inegală a economiilor naţionale,
creşterea disparităţilor în dezvoltarea
economică a diferitelor grupe de state sau
chiar în interiorul statelor, fapt ce a
impulsionat apariţia fluxurilor migraţionale;

6. Creşterea intensităţii migraţiei de muncă la etapa
contemporană este determinată de un şir de factori:
• tendinţele tot mai accentuate de liberalizare
în mişcarea persoanelor, liberalizare
determinată, fie de către anumite instituţii
economice internaţionale specializate (OMC,
BM, FM, OMM), fie de actori importanţi ai
economiei mondiale (corporaţiile
transnaţionale, care asigură mişcarea forţei de
muncă spre capital, sau transferă capitalul în
regiunile cu surplus de forţă de muncă);

7. Creşterea intensităţii migraţiei de muncă la etapa
contemporană este determinată de un şir de factori:
• fazele ciclului economic, în care se află economiile unor state sau a
economiei mondiale în întregime (în fazele avântului economic
creşte cererea pentru forţa de muncă, inclusiv pentru cea străină,
iar în faza crizei - scade);
• îmbunătăţirea sistemului de transport mondial, care permite ca
informaţia, mărfurile, serviciile şi persoanele să se deplaseze rapid
şi liber în orice colţ al lumii;
• relaţiile sociale, exprimate prin internaţionalizarea căsătoriilor,
culturilor;
• factorul demografic, exprimat prin creşteri inegale a numărului
populaţiei în statele lumii şi, corespunzător, completarea pieţelor
forţei de muncă inegal;
• ocuparea parţială a forţei de muncă şi existenţa fenomenului de
şomaj etc.

8. Factorii care determină migraţia
populaţiei

9. Este dificil de cuantificat numărul total al
migranţilor temporari şi definitivi,
întrucât aceştia îşi pot modifica statutul
în timp.

10. După motivul deplasării

11. După caracterul mişcării forţei de
muncă

12. Conform clasificării OMM (organizaţia mondială a
muncii), deosebim 5 fluxuri internaţionale ale migraţiei

13. Migraţia internaţională a forţei de muncă la etapa contemporană se
caracterizează prin câteva particularităţi:
• Migraţia a cuprins, practic, toate statele, continentele, căpătând un
caracter global. La începutul sec XXI-lea în lume se numărau peste 200
milioane de persoane cu statut de migrant.
• Motivul principal al migraţiei rămâne a fi cel economic.
• S-au modificat şi direcţiile migraţiei. Dacă în anii '50-80 direcţia
principală a migraţiei era dinspre ţările în dezvoltare (ŢCD) către
ţările dezvoltate (ŢD), începând cu anii ' 80 se atestă şi procesul
invers, migraţia de muncă din ŢD, însoţind capitalul, migrează în ţările
în curs de dezvoltare. O creştere constantă a avut-o şi migraţia pe
direcţia ŢCD – ŢCD.
• Actualmente s-a intensificat mult migraţia ilegală a forţei de muncă.
Circa 20-40 la sută dintre migranţi sunt ilegali, în UE 15-20% (2010).
• În migraţia internaţională au loc schimbări nu numai cantitative, dar şi
calitative, exprimate prin creşterea ponderii personalului calificat care
migrează.
• În prezent are loc o implicare tot mai activă a statelor în
monitorizarea şi dirijarea procesului migraţional.

14. 2. Dimensiuni, direcţii şi reglementări
ale migraţiei populaţiei
• Volumul migraţiei a fost în creştere permanentă,
deşi intensitatea fenomenului a fost diferită în
timp.
• Primele migraţii masive ale populaţiei au fost
migraţiile forţate din sec. XII-XIX - comerţul cu
sclavi.
• Direcţia principală a migraţiei sclavilor era din
Africa către America (în special în SUA). În
intervalul 1650-1850 populaţia din Africa s-a
diminuat cu 22% ca rezultat al transferului forţat
de muncă către continentul american.

15. • Sec. XIX şi începutul sec. XX s-a caracterizat
prin marile migraţiuni transoceanice ce au
antrenat milioane de persoane din Europa de
Vest, iar mai apoi din Europa Sudică şi Estică
spre America de Nord, Australia şi America
Latină.
• În sec. XIX din Europa au emigrat circa 30 mln.
persoane din Europa, iar la începutul sec. XX
până la primul război mondial încă peste 20
mln. persoane

16. • În perioada postbelică fluxurile migraţionale
către „Lumea Nouă” au scăzut în intensitate,
iar polul de atractivitate a migranţilor devine
Europa Occidentală.
• Economiile refăcute de după război aveau
nevoie de un număr mare de muncitori care
să asigure creşterea economică şi în perioada
care a urmat, statele din vestul Europei,
precum Marea Britanie, Franţa, Germania
primesc din ţările vecine mai mulţi imigranţi
decât au pierdut în perioada anterioară.

17. Dinamica migraţiei internaţionale
Numărul migranţilor
internaţionali, mln. oameni
Creşterea medie anuală a
migranţilor internaţionali, %
1960 1970 1980 1990 2000 2005 1960-
1965
1970-
1975
1980-
1985
1990-
1995
2000-
2005
Lumea în
total
75,5 81,3 99,3 155,0 176,7 200,0 0,8 1,3 2,2 1,3 1,5
Regiuni
dezvoltate
32,3 38,3 47,5 82,4 105,0 115,4 1,8 2,0 2,4 2,8 1,9
Regiuni în
dezvoltare
43,2 43,0 51,8 72,6 71,7 85,6 -0,1 0,6 2,4 0,4 0,2
Europa 14,2 18,8 21,9 49,4 58,2 64,1 3,1 1,4 1,4 2,3 1,9
Africa 9,1 9,9 14,1 16,4 16,5 17,1 0,7 2,0 0,5 1,9 0,7
America
Latină
6,0 5,7 6,1 7,0 6,3 6,6 -0,6 0,2 0,6 -2,9 1,1
America de
Nord
12,5 13,0 18,1 27,6 40,4 44,5 0,3 3,3 4,1 3,9 1,9
Australia şi
Oceania
2,1 3,0 3,8 4,8 5,1 5,0 3,6 2,0 2,2 1,2 -0,1

18. În a 2-a jumătate a sec. XX s-au format câteva centre/nuclee
de atragere a migraţiei de muncă:
1. Europa Occidentală • Statele UE numără în
prezent circa 5 mln.
migranţi, ceea ce constituie
circa 5% din populaţia
acestor state.
• Numărul cel mai mare de
migranţi l-au primit
Germania, Franţa, Marea
Britanie, Belgia, Olanda,
Elveţia.
• În ultimii 10 ani după destrămarea sistemului socialist un număr foarte mare de
migranţi au venit din statele Europei de Est şi Sud-Est. Mai multe state din Europa
de Sud s-au transformat din ţări de emigraţie în ţări de imigraţie.

19. • Muncitorii străini constituie o parte
considerabilă a forţei de muncă din
unele state:
Luxemburg – 30%,
Elveţia – 29,6%,
Germania – 8,0%,
Belgia – 7,5%, Austria – 6,2%,
Suedia – 5,8%, Franţa – 5,2%,
Marea Britanie – 3,4% (2010) din
numărul total al angajaţilor.
• Statele UE au o politică restrictivă cu
privire la imigranţi din mai multe
considerente:
• presiunea făcută de populaţia statelor
membre faţă de autorităţi vis-a-vis de
limitarea imigranţilor, în special a forţei de
muncă necalificată,
• problemele legate de creşterea
necontrolată a migraţiei ilegale,
• destabilizarea pieţelor forţei de muncă şi
mai recent criza financiară care a afectat
toate statele etc.
• Problemele demografice grave prin care
trec majoritatea statelor europene legate
de îmbătrânirea populaţiei, declinul
natural, emanciparea femeilor şi a
institutului familiei va determina statele
comunitare să-şi revadă politica
migraţională.

20. 2. Orientul Apropiat şi Mijlociu –
a luat naștere la mijlocul anilor 70
• Ponderea muncitorilor străini
în 6 state monarhice a depăşit
50% din totalul muncitorilor:
Bahrain – 51%, Arabia Saudită
– 60%, Oman – 70%, Kuwait –
86%, EAU – 89%, Qatar – 92%.
• Un alt centru al migraţiei
(formal etnic, dar de facto în
mare măsură de muncă) a
devenit Israelul. Crearea
statului evreiesc în 1948 a
determinat apariţia unui pol
important al migraţiei în
această regiune.
Boomul petrolier în ţările OPEC (organizaţia
statelor exportatoare de petrol) a determinat
creşterea cererii forţei de muncă atât
calificată, cât şi necalificată.

21. 3. S.U.A. – formarea resurselor de forță de
muncă s-a datorat în mare parte imigrației
• Perioada postbelică poate fi
divizată în câteva etape
distincte:
1) Migrația unui număr mare
de imigranți din Europa
Occidentală, îndată după cel
de-al doilea război mondial,
2) A început cu anul 1965 prin
legea ce facilita imigrația
din Asia şi America Latină,
3) prioritate au avut-o
migranții din Europa.
SUA este principala țară receptoare de
migranți cu un stoc de circa 20 mln.,
fiind urmată de Canada cu circa 5 mln.
de migranți.
Dintre regiunile furnizoare de migranți se
evidențiază Europa Centrală şi de Est,
America Centrală, Asia de Sud-Est.

22. 4. Australia
• Prin politica
imigrațională atractivă a
servit destinația a peste
200 mii de muncitori
străini.
• Ca şi SUA, Australia duce
o politică de asimilare a
migranților.

23. 5. Asia - Pacific
• Brunei, Japonia, Hong Kong
(China), Malaysia. Singapore,
Coreea de Sud, Taiwan.
• Aceste state tot mai mult
apelează la serviciile
muncitorilor străini, în special,
în activități ce nu solicită o
calificare înaltă.
• În acelaşi timp, Japonia
înregistrează cel mai mare
număr al migranților
profesionişti de tranzit care
însoțesc investițiile de capital
străin în țările din Asia Pacific.

24. 6. America Latină
• Argentina, Venezuela
primesc un număr mare
al migranților.
• Specific pentru această
regiune în dezvoltare este
că primeşte migranți din
state în curs de
dezvoltare.
• Mai multe state latino-
americane aplică
programe de atragere a
imigranților din Europa
de Est.

25. 7. Africa
• Majoritatea fac parte din
categoria statelor
donatoare de migranți,
firesc pentru cea mai
săracă regiune a lumii.
• Totuşi, Africa de Sud
recrutează muncitori
necalificați din statele
vecine, pentru activitățile
din industria minieră,
precum şi specialişti din
statele ex-URSS.

26. • Numărul migranților
sporeşte cu paşi rapizi
• 1970 – 82 milioane
persoane
• 2000 – 175 milioane
persoane
• În ultimul deceniu
numărul migranților a
sporit cu 6 mil.
persoane per an.
• Cea mai mare ponderea
a migranților din totalul
populației se atestă în
Australia (18,7%) şi
America de Nord
(12,9%), iar cel mai mic
număr raportat la
totalul populației este
în America Latină - 1,1%
şi Asia - 1,4%.

27. Reglementarea migraţiei populaţiei
de către statele lumii
• În prezent, doar Australia
mai este oficial deschisă
pentru imigranți, în timp
ce Canada, Israel, SUA,
statele Europei
Occidentale sunt parțial
deschise.
• Selectarea migranților de
către statele recipiente
este rigidă şi poartă, în
multe privințe, un
caracter discriminatoriu.
• Baza juridică internațională a
migrației forței de muncă o
constituie Declarația Generală
despre Drepturile Omului din
1948, pactul internațional
asupra dreptului civil şi politic
din 1966, Actul final al
Hotărârii asupra Securității
Umane şi Cooperare în Europa
din 1986, Convenția ONU
pentru drepturile
muncitorilor-migrați şi a
membrilor familiilor lor.

28. Dintre organizațiile economice internaționale cel mai mult se apropie de problematica
monitorizării migrației internaționale a forței de muncă OMM (Organizația Mondială a
Muncii), responsabilă de elaborarea şi coordonarea standardelor internaționale cu privire la
piața muncii. Aceste standarde servesc ca recomandări guvernelor statelor lumii şi vizează:
• remunerarea minimală a muncii;
• asigurarea posibilităților de angajare
nediscriminatorie;
• asigurarea egalității între muncitorii migranți şi
locali;
• asigurarea unei sistem de asigurări sociale pentru
migranți;
• stabilirea vârstei minimale a forței de muncă;
• cooperarea statelor în domeniul migrației de
muncă etc.

29. În linii mari politica migrațională a statelor
vizează două aspecte:

30. Reglementarea imigrației –
abordare selectivă
A. Un prim criteriu în selectarea migranților îl
reprezintă calificarea acestora.
În general, sunt acceptate acele categorii
profesionale de care are nevoie țara şi
limitează sau interzice celelalte.
Un loc aparte în politica migrațională îl ocupă
atragerea persoanelor calificate „brain drain”

31. În linii mari statele recipiente acordă un regim
preferențial următoarelor grupe profesionale:
• muncitorii necalificați, care pretind la munci
nesolicitate de populația autohtonă;
• specialiştii în ramurile cu o dezvoltare rapidă;
• reprezentanții profesiilor rare;
• specialiştii de calificare înaltă şi liber
profesioniştii;
• antreprenorii care transferă activele lor în
aceste state, creând şi locuri de muncă.

32. B. Reglementări cu privire la cerințele solicitate privind
caracteristicile personale ale muncitorilor imigranți.
Legislația țărilor receptoare impun restricții asupra limitelor
de vârstă. Acestea doresc să primească muncitori tineri
(preferențial în limitele vârstei de 20-40 ani), de la care se
poate obține un efort maxim.
Persoanele tinere, căsătorite, cu copii, au prioritate, acest fapt
contribuind şi la îmbunătățirea parametrilor capitalului
uman.
Un „filtru” pentru selectarea muncitorilor străini îl reprezintă
şi starea de sănătate, unele state recurgând la teste
medicale şi psihologice, lipsa antecedentelor penale pentru
potențialii imigranți.
În unele state se limitează sau se interzice chiar intrarea pe
teritoriul lor a persoanelor care fac parte din anumite
partide extremale, totalitare, considerându-se că prezența
lor ar aduce prejudiciu statelor date.

33. C. Un alt tip de reglementare se realizează prin cota
numerică (cota imigraţională) care stabileşte
ponderea imigranților acceptați în anumite ramuri sau
în economie, per ansamblu.
Anual se stabileşte o cotă imigrațională.
Cota imigrațională a SUA începând cu 1965 este de 675
mii persoane.
În unele state cota directă se stabileşte ca raportul între
muncitorii străini şi locali. Grecia, spre exemplu,
interzice activitatea străinilor la întreprinderile unde
lucrează mai puțin de 5 muncitori de origine greacă.
Dacă la întreprindere lucrează un număr mai mare de
muncitori, raportul dintre locali şi străini trebuie să fie
de cel puțin 10:1.

34. D. Legislația imigrațională conține limitări de ordin spaţial şi temporal.
Politica migrațională a unor state acordă preferințe muncitorilor din
anumite regiuni, state fie că este vorba de proximitatea geografică,
de rudenie lingvistică, culturală sau etnică.
SUA până în anii ´90 ai sec. trecut a acordat prioritate persoanelor din
Asia, America Latină, Africa, iar după anii ´90 prioritate au avut-o
imigranții din Europa.
În prezent aceeaşi politică migrațională selectivă o duce majoritatea
statelor postindustriale. Statele din cadrul UE, actualmente, acordă
prioritate migranților din Europa Centrală şi de Sud Est.
Franța, acordă pretendenților străini cetățenia franceză doar după 10
ani de şedere în țară, cu condiția ca aceştia să cunoască limba,
istoria, cultura ei.
O politică diferențiată în atragerea migranților este şi în cadrul
statelor, imigrația fiind încurajată în regiunile mai slab dezvoltate,
regiunile în plină ascensiune şi descurajată în oraşele mari, în
aglomerațiile urbane şi megapolise pentru a evita
supraaglomerările spațiale.
Limitările temporale se fac cu scopul de a stabili un termen de
încercare, după care are loc prelungirea termenului.

35. E. Reglementarea economică cuprinde un şir de
condiții:
- prioritate o au migranții care investesc sume
mari de bani în economia statelor recipiente
(în SUA se acordă anual 10 mii de vize acestor
categorii de persoane);
- impunerea unor plăți sub forma impozitelor
angajatorilor care utilizează muncitorii străini;
- stabilirea plăților pentru imigranți a
impozitelor pentru angajare etc.

36. Stimularea reemigrării
Începând cu anii ´70 ai sec. trecut mai multe state
au început să stimuleze repatrierea imigranților,
implementând un şir de programe în acest sens.
Printre acestea pot fi menționate:
• ajutoare materiale doritorilor de a reemigra sub
forma creditelor, donațiilor băneşti;
• ajutoarele acordate statelor exportatoare de
forță de muncă prin dezvoltarea infrastructurilor
sociale, crearea întreprinderilor, în care ar putea
fi angajați migranții repatriați;
• pregătire profesională a migranților pentru
activități în țara de origine etc.

37. 3. Efectele migraţiei populaţiei
Efectele migraţiei pe plan demografic.
Mişcarea populației produce efecte importante asupra unor variabile
demografice cum ar fi numărul, structura populației, densitatea,
presiunea demografică etc. Acestea pot fi cuantificate prin soldul
migrațional în formă absolută şi relativă.
Efectele demografice pozitive din cadrul țărilor de imigrație sunt
însoțite de efecte negative în țările de emigrație şi invers.
Un alt indicator demografic, cu implicare directă asupra dezvoltării
economice, îl reprezintă modificarea presiunii demografice în
sensul creşterii acesteia pentru statele de emigrație, exprimat prin
diminuarea populației economic active în favoare celorlalte două
categorii de vârstă neantrenate în activități economice: copiii şi
pensionarii, scăderea ratei de fertilitate prin emigrarea populației
de vârstă reproductivă, feminizarea sau masculinizarea populației
şi, prin aceasta, crearea unui dezechilibru între genuri.

38. 3. Efectele migraţiei populaţiei
Efectele economice ale migraţiei pot fi exprimate
în principal prin efectele asupra balanţei de plăţi
şi asupra bugetului consolidat.
Fluxurile migrației internaționale determină
importante transferuri de capital, atât din țările
de emigrație aduse de emigranți pentru
instalarea sau dobândirea cetățeniei, dar în mod
special, prin transferurile făcute de imigranți în
țara de origine.

41. 4. Migraţia populaţiei Republicii
Moldova
Cadrul juridic naţional cu
privire la migraţie include:
• Concepţia politicii
migraţionale a R. Moldova,
aprobată prin Hotărârea
Parlamentului nr. 1386-XV
din 11.10.2002.
• Legea cu privire al migraţie
nr. 1518-XV din 06.12.2002.
• Legea cu privire la migraţia
de muncă nr. 180-XVI din
10.07.2008 etc.

42. • Colaborarea cu Programul MIGRANT al OIM în
cadrul proiectului „Eliminarea Traficului de fiinţe
umane din R. Moldova prin măsuri ale pieţei
muncii”.
• Crearea centrelor informaţionale privind piaţa
muncii.
• Elaborarea, publicarea şi diseminarea ghidurilor
cu informaţia specifică despre ţara de destinaţie,
a pliantelor privind riscurile migraţiei
nereglementate etc.
• Micul trafic la frontieră.
• Parteneriatul de mobilitate R. Moldova – UE.

43. Evoluţia migraţiei în R. Moldova în
intervalul 2001-2010 (persoane)
2001 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2010
Emigranţi 6646 7376 7166 6827 6685 7172 6988 6663
Imigranţi 1293 1620 1706 2056 1968 2070 2749 2010
Repatriaţi 1462 1285 1816 1131 1608 1763 2023 2222
Total 9201 10281 10688 10014 10261 11005 11760 10895

44. Numărul total de emigranţi, mii persoane, şi ponderea
bărbaţilor/femeilor emigranţi în populaţia bărbaţilor/femeilor în vârstă
aptă de muncă, %, anii 2000-2012

45. Distribuţia emigranţilor pe nivele de studii, număr (mii oameni) şi
procente din total, anii 2002 şi 2012

46. Utilizarea veniturilor acumulate de emigranţii moldoveni
ETL – emigranţi pe termen lung, cu o perioadă de şedere de peste 12 luni

47. Distribuţia emigranţilor după suma medie trimisă lunar
familiei şi regiunile în care au emigrant, în procente, 2011

48. • Astfel datele ultimului recensământ au arătat
că un număr de 273 mii persoane cu domiciliul
în R. Moldova erau absente.
• Căutarea unui loc de muncă - 88,7%, la studii –
6,5%, din alt motiv 4,8%.
• Datele experţilor şi studiilor realizate arată că
numărul emigranţilor ar fi de cel puţin 2 ori
mai mare variind între 400 şi 600 mii
persoane.
• Bărbaţii emigranţi constituiau 57% comparativ
cu femeile (2004).

49. • Direcţiile principale ale migraţiei, conform
datelor recensământului, sunt
F. Rusă - 56,2%,
Italia – 19,4,
România – 3,9%,
Portugalia – 3,5%,
Ucraina – 3,1%,
Turcia – 3%.
Restul sunt plecaţi în alte state, ponderea fiind
mai mică de 3%.

50. Migraţia internă în Republica Moldova
Nu se ţine evidenţa migraţiei interne, ceea ce
face dificilă studierea mobilităţii teritoriale
Migraţia internă este polarizată de capitala
ţării unde locuieşte fiecare al patrulea
cetăţean
Concentrarea populaţiei în centru şi
depopularea periferiilor.

51. Migraţia externă în R. MoldovaMigraţia este cea de-a doua problemă demografică a populaţiei
Migraţia externă are un caracter profund economic şi comportă insecuritate
socială
În nici o ţară europeană evidenţa şi dirijarea migraţiei nu este efectuată de
ministerele de forţă (Republica Moldova - MAI, MAE, MDI, Serviciul Grăniceri);
Migraţia externă stimulează pierderile demografice de populaţie potenţial
reproductivă;
Principalul segment al migraţiei externe îl constituie migraţia ilegală
Migraţia este o formă a exodului de inteligenţă
Migraţia externă este o prioritate a populaţiei tinere
R. Moldova s-a situat pe I loc în lume (2008) la
ponderea remitenţelor în PIB, cu o cotă de
36,2 la sută, arată raportul Băncii Mondiale
Motivul economic este principala cauză a
migraţiei externe;
Monitorizarea imigranţilor este o măsură
ce ar diminua problemele în perspectivă

52. Consecinţe ale migraţiei externe:
• Pierderile demografice de populaţie economic
activă;
• Diminuarea genofondului demografic;
• Dezintegrarea definitivă a multor familii prin
divorţ formal sau neformal, atunci când unul
din soţi a emigrat pe termen lung;
• Familia, ca instituţie socială fundamentală, a
fost zdruncinată profund şi multilateral de
procesul migratoriu prin sporirea
divorţialităţii, care s-a majorat de 1,5 ori în
spaţiul urban şi de aproape 2 ori în mediul
rural. Copiii tot mai des sunt crescuţi şi educaţi
în familii incomplete, dar cu părinţi în viaţă.

53. Mecanismul geospaţial al migraţiei
ilegale
Est
(Rusia; Ucraina.)
Temporar, acumulare
de capital
pentru o eventuală
migraţie
Vest
Definitiv,
statele europene
Moldova

54. Migraţia ilegală. Mecanisme ale
desfășurării
Migraţia
unui membru
al familiei
Migraţia
întregii familii
cu copiiDivorţ
Migraţie ilegală
în grup
Migraţie ilegală
individuală
5-7
ani

55. Migraţia externă
Limita de venit lunar al unui migrant
este de 250(euro) până la 3000
(euro) media 1200-1500 (euro)
conform calculelor migranţii
depăşesc cifra de 712 mii, iar cître
2008 cifra a constituit 950 mii
persoane
Total remitenţe (BNM; mil. USD)
0
100
200
300
400
500
600
700
800
900
1000
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
Total remittances
NBM US$ million
Moldova: Remitenţe de la migranţi, 1997-2005
(procentaj din PIB)
0.0
5.0
10.0
15.0
20.0
25.0
30.0
35.0
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
Remittances in
percent of GDP

56. Tajikistan
Moldova
Tonga
Guyana
Lesotho
Lebanon
Haiti
Honduras
Armenia
El Salvador
Jordan
Bosnia and Herzegovina
Jamaica
Serbia and Montenegro
Nepal
Albania
Philippines
Nicaragua
Cape Verde
Kyrgyz Republic
Gambia, The
West Bank and Gaza
Guatemala
Kiribati
0 5 10 15 20 25 30 35 40
Remitenţele către ţările de origine reprezintă o parte considerabilă a PIB

57. Privind la raportul dintre remiten e i PIB, Moldova ocupăț ș
pozi ia a 5-a cu un indice de 24%. “Lider” este Tadjikistanul,ț
unde remiten ele sunt echivalentul a 48% din PIB,ț
Kyrgyzstan(31%), Lesotho i Nepal (25%).ș

59. Percentage of Expatriates that are Highly Skilled
0
5
10
15
20
25
30
35
40
45
50
R
ussiaTajikistanAzerbaijan
U
zbekistan
Kyrgyz
R
epM
oldova
Latvia
Turkm
enistan
EstoniaArm
eniaH
ungary
KazakhstanU
kraine
PolandR
om
ania
C
zech
R
epBelarusG
eorgiaLithuaniaSloveniaBulgaria
C
roatia
Slovak
R
ep
Bosnia
&
H
erz.
M
acedonia
Albania
Turkey
Source: Dumont and Lemaître Brain Drain – Exodul Inteligenţei
Ponderea emigranţilor cu o calificare înaltă

60. Remitenţele
1999 - 89,62 mln USD
2000 – 152,94 mln USD
2001 – 211,99 mln USD
2002 – 254,12 mln USD
2003 – 317,29 mln USD
2004 – 422,41 mln USD
2005 – 683,14 mln USD
2006 – 854,57 mln USD
2007 – 1,283 mlrd USD
2008 – 1,283 mlrd USD
2009 – 1,211 mlrd USD
2010 – 1,316 mlrd USD
2013 – 2,0 mlrd USD

66. Aspecte teritoriale
ale migraţiei cu Federaţia
Rusă
(datele recensământului
2004)

67. Aspecte teritoriale ale migraţiei
populaţiei R. Moldova cu Italia

68. Aspecte teritoriale ale migraţiei
populaţiei R. Moldova cu Ucraina

69. Aspecte teritoriale ale migraţiei
populaţiei R. Moldova
cu Portugalia

70. Aspecte teritoriale ale migraţiei
populaţiei R. Moldova
cu Turcia

71. Aspecte teritoriale ale migraţiei
populaţiei R. Moldova
cu România

72. 0
500
1000
1500
2000
2500
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Persoane
Anul
imigraţie de familie la studii la muncă
În ultimii ani se observă o
modificare a structurii imigranţilor
conform scopului sosirii. Astfel,
scade numărul celor veniţi la studii
şi creşte numărul celor veniţi la
muncă sau în scopuri de afaceri.
De asemenea, se măreşte numărul
imigranţilor care sosesc în scopul
reîntregirii familiei.
IMIGRANŢI

73. 0
500
1000
1500
2000
2500
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
persoane
Anul
superioare medii de specialitate medii generale medii incomplete primare sau fără studii
Din punct de vedere al nivelului de
studii al imigranţilor, predomină cei cu studii
medii generale (47,8%) şi de specialitate
(18,2%), dar şi a celor cu studii superioare
(28,7%). Tendinţa generală din ultimii ani
arată, că creşte numărul imigranţilor cu studii
superioare şi medii de specialitate, care vin în
Republica Moldova în special în scopuri de
afaceri. Structura imigranţilor este mai mult
favorabilă, deoarece pe lângă activizarea
mediului de afaceri, are loc şi atragerea
investiţiilor de peste hotare. Majoritatea din
cei care imigrează în scopuri de afaceri, pe
lângă cunoştinţele din domeniu, mai aduc cu
sine şi un important capital financiar.
IMIGRANŢI

74. Bulgaria
4% China
1%
Iordania
4% Israel
4%
Kazahstan
1%
Palestina
0%
România
7%
Rusia
8%
Siria
9%
S.U.A.
5%Sudan
1%
Turcia
17%
Ucraina
18%
Alte ţări
21%
În ultimii ani se modifică structura imigranţilor conform
cetăţeniei. Spre exemplu, dacă în anul 2000 numărul de imigranţi
din Siria era de 232 de persoane, atunci în 2007 ei reprezentau
numai 31 persoane. În aceiaşi perioadă, numărul de imigranţi turci
a crescut de 3 ori, de la 154 persoane la 462. De asemenea, este în
creştere şi numărul de imigranţi originari din Rusia (de 3,7 ori),
România (de 2 ori) sau Ucraina (de 2 ori). Din punct de vedere
numeric, începând cu anul 2005 predomină imigranţii din Turcia
(22,3%), după care urmează statele din C.S.I. – Ucraina (19%) şi
Rusia (12,8%). Dacă în cazul cetăţenilor turci şi a celor români se
poate vorbi despre imigrarea predominant în scopuri de afaceri,
atunci în cazul imigranţilor din Rusia şi Ucraina principala cauză
este repatrierea şi imigraţia de familie.
IMIGRANŢI

75. • În structura pe sexe a imigranţilor predomină
bărbaţii, care reprezintă 71,2% din numărul
total de imigranţi. Aici, poate fi menţionat
exemplul studenţilor arabi, care iniţial
imigrează temporar cu scopul de a obţine
studii (predominant în medicină), iar mai apoi
se căsătoresc şi imigrează definitiv.
• Pe parcursul perioadei 2000-2007, 31,5% din
imigranţi erau originari din statele arabe

76. Transnistria
Годы Прибыло Выбыло
Миграционн
ый
прирост
(убыль)
Годы Прибыло Выбыло
Миграцио
нный
прирост
(убыль)
1989 32865 30154 2711 1999 13669 16820 -3151
1990 36029 32926 3103 2000 12081 17448 -5367
1991 30359 29095 1264 2001 12000 18090 -6090
1992 21478 32242 -10764 2002 11360 16797 -5437
1993 22658 21539 1119 2003 9457 15418 -5961
1994 18326 20184 -1858 2004 8597 12793 -4196
1995 14513 22777 -8264 2005 8364 11660 -3296
1996 12416 23139 -10723 2006 7418 10908 -3490
1997 14707 20311 -5604 2007 6996 10826 -3830
1998 14507 17239 -2732 2008 6883 10226 -3343

77. Transnistria

78. Германия
Турция
Украина
Греция
Италия
Израиль
Санкт-Петербург
Одесса
Польша Москва
Западная
СибирьПриднестровье
Беларусь
Румыния
Болгария
Geografia legăturilor emigraționiste ale Transnistriei

79. Glosar tematic

80. Glosar tematic