3. Închin această carte Norei, soţia mea, fiicelor
Cristina şi Loredana, amintirii părinţilor mei, precum
şi tuturor celor dragi mie, rude şi prieteni, care m-au
cunoscut sau nu în această ipostază.
Bucureştean prin naştere şi trăire, am petrecut multe
vacanţe şcolare în Mărginimea Sibiului, care mi-a
încărcat amintirile cu imagini de neasemuit şi care
răzbat în acest volum.
Am început să scriu de la vârsta de 10 ani, mai
târziu am publicat poezii în reviste literare, am
participat la cenacluri literare.
Soarta impusă de condiţiile vremii m-au determinat
să-mi schimb decizia în ultima clasă de liceu şi să
urmez o facultate cu profil mult deosebit de cel
literar.
Această decizie mi-a schimbat destinul. Omul era
« sub vremi » cum scria cronicarul.
Mai mult, incompatibilitatea dintre o funcţie de
conducere deţinută şi o activitate literară era notorie.
Nu am mai scris în 33 de ani decât lucrări de
specialitate. Mă simt dator, dând curs şi insistenţelor
celor foarte apropiaţi, să-mi adun scrierile din
perioada 1965-1978 şi să le public în acest volum.
Fără a avea pretenţia supunerii exigenţei unor critici
literari această lucrare, las la aprecierea cititorului
valoarea timpului pierdut pentru citirea acesteia.
Autorul
7. 7
ELEGIE
Vezi, e sticlă cerul, scârţâie sub paşi,
miros ca de lupi suduie-n ciopoare,
vântul are-n soldă dinspre nord arcaşi,
moare ruginind iarba in fecioare.
Simt ninsoarea asta ca pe-un cal în spume,
sub o scoarţă veche de aer alb de vremi,
de maine hermina va albi o lume
ca pielea glasul cărnii, iubito, când mă chemi.
O albie rămân în trup de nemişcare,
aştept sa curgă piatra ca liniştea pe drum,
cum blocurile-ngheaţă cu braţele-n trotuare
contemplând în iarnă mireasa unui prun.
1975
8. 8
PĂŞIND ALĂTURI
Sângerează muntele sub fag
pe drumu-mburuienat de ani şi vreme,
câte-un cioban răsare din toiag
făcându-şi drum prin vorbe şi blesteme.
În jur ne cântă turmele-n urcuş
întinse între coarne de berbece,
în spate poartă stâncile de pluş
prin care vama cucului se trece.
Păşim alături preţ de doua stânci
pe care le-a născut pământu-n vreme
când nu eram, dar am fi vrut atunci
să vină Demiurgul să ne cheme.
1968
9. 9
PRIMĂVARA
Se-aude-n râu despre noi vorbind,
travaliul dimineţii e-nsângerat se pare,
aprilie începe să nască rând pe rând
câte un rai, un altul, pentru fiecare.
Ies basmele din mame sa gângurească iar,
copacii le aruncă poveştile în frunză,
o herghelie verde sărută la hotar
pământul cu potcoava cea ascunsă.
E timpul să simţim cum totul stă pe loc,
lacrima în râs coboară să-l vegheze,
firul de iarbă ne strânge la un loc
cu verdele lui duh să ne ureze.
1966
10. 10
ROMANŢĂ
Îţi mai aduci aminte doamnă,
erai minoră, noi majori,
sufla cu miazănoapte-o toamnă,
cu-un soare-nvins la trecători.
Mureau secundele în vreme
şi pielea-ţi mirosea a somn,
îmi cuibăream privirea-n gene
să-ţi văd celulele cum dorm.
Visam lumina cum se-aşterne
pe trupul tău în aer crud,
păstrând căldura dintre perne
sfios să nu-mi mai pleci din nud.
Acum când toamna nu mai este
şi zilele se cos pe rând,
eu locuiesc într-o poveste
plătindu-mi locul pe pământ.
1974
11. 11
UN CAŢEL
Privesc din nicăieri spre nimănui
cu alchimia unui pierde-vară,
mă părăsesc eroii din statui
în marşul mut al şinelor din gară.
Ţin ciorile o pradă de oraş
ca literele-o aripă de carte,
pot învăţa cum duce-m-aş
acum dinspre întreg spre mai departe.
Abia mă simt din golu-adevărat
alunecând în ochiul unui câine
ce stă spre mine mut şi nemişcat
privind şi ronţăind o zi de mâine.
12. 12
REPETABILA IUBIRE
Intâi a fost clipa, apoi te-am zărit
privind în mers din tren un drum de gară,
de-atunci iubesc secunda care te-a zămislit
în paraful de o clipă dintr-un vârtej de vară.
Dau trenului acelui acum un sens corect
într-un absurd de spirite umane
şi-ţi caut regăsirea cu mai mult respect
în nălucirea fetelor morgane.
Te caută hoinarul din mine pe la porţi
pe străzi întunecoase, adulmecând peren
cum amiroase şina năluca unei roţi
plutind în apa rece a unui geam de tren.
1973
13. 13
SĂ RESPECTĂM APA DE PLOAIE
Să respectăm mai mult apa de ploaie,
poartă-n ea sclipiri de vid astral,
ne spală unduirea de gunoaie
din marea gândului pe mal.
E curgerea botezului divină
pe creştetul pământului păgân
ca laptele din sfârcul de rugină
ce-l suge pruncul mamei de la sân.
E turma de luceferi şi de nori
mulsă de stâncă vara in izvoare
când Dunărea-i gravidă cu un vapor
grabită să mai nască incă o mare.
E şoapta de iubire nerostită
ce o ascultă îngerii timizi
în catedrala lumii rostuită
cu orgile zidite-n cărămizi.
14. 14
E muzica şampaniei la dop
când minţile dansează dinspre nunţi
şi ropotul trăirii în galop
să ne trezim cucernici şi cărunţi.
E mustul crud băut de înţelepţi,
din care luăm aghiazma de-nceput
şi ne aşezăm mai drepţi şi mai deştepţi
în lutu-n care ne-nvelim cu lut.
15. 15
ÎN LOC DE NAŞTERE
Din dealul ghemuit în palma ierbii,
din ploile bătând flămânde-n porţi,
din pomi albind tăcut în haina iernii
desbrăţişaţi de frunze, trişti şi morţi,
Din huma rostuită de părinţi,
din moş strămoşul care mi-a fost dat,
din ruga mamei mele pe la sfinţi
grăită în icoană legănat,
Din scrinul zestrei mele desfăcut
cu dezlegări şi voci de ursitoare,
urându-mi o urare de-nceput
decembrie cu glas de neuitare,
M-am aruncat cu inima ţipând
ca bătând în geam o lună trează
şi nu era mai ziuă pe pământ
decăt un fruct care se luminează.
1963
16. 16
SAT DE MUNTE
Ochi de pădure, templu de lumină,
case-nflorite în lujerul de drum,
mai sus, vedeniile de fum
la care babele strigoaie se închină.
Nopţi făcătoare de minuni,
priveghi la lună, suflete nebune,
mistreţii-şi fac culcuşul în pătule
şi lupii-n cimitirul cu străbuni.
Aici, cu vremea strânsă subţioară
când taie echinocţiul toamna-n două
îsi beau mocanii ziua din ciubară
şi se-nveselesc în iarnă să nu-i plouă.
Aşa m-am înfăşat şi eu în viaţă
cu verdele în care m-am scăldat,
un prunc născut cu muntele în faţă
pe-o piatră de cetate botezat.
17. 17
Acum îmi caut rostul cel dintâi
şi îmi aleg ce să aduc din soare
cu muntele credinţă căpătâi
o voce, un auz, o răsuflare.
1967
18. 18
PĂRINŢILOR MEI
Cum stau tăcuţi la zidul vremii iarnă
îi văd într-un ştergar de aminire,
pământul urcă-n ei ca să îi ceară
neprihănit de albi spre altă fire.
Clepsidra vremii curge răsturnată
e oarbă, surdă, searbădă şi mută,
cum naşterea-i eternitate sfâşiată
şi moartea o naştere tăcută.
E frig în demiurgica chemare
cât toată iarna strânsă într-un loc,
secundele s-au destrupat de ore
şi-ngheaţă-n moara timpului pe loc.
O Doamne, fă divan din cer,
adoarme ploile în răuri într-un rost
şi spală clipa asta de mister
să-i văd superbi şi gravi precum au fost.
1970
19. 19
OARBĂ IUBIRE
Oarbă iubire, de cine asculţi,
îţi dau şoaptele ei de le vrei,
se topesc fagurii-n munţi
curg buzele mele prin buzele ei.
Oarbă iubire, de cine asculţi,
îti dau mintea mea să mi-o bei,
se amestecă vinul în gânduri la nunţi
din sângele meu în sângele ei.
Oarbo ascultă, iubire ascultă,
tu eşti destinul, eu sunt ce vrei,
eu sunt ce nu sunt. Ce nuntă sfântă
vor face zilele mele cu zilele ei.
1964
20. 20
IARNA E BACI UITAT LA STÂNĂ
Iarna e baci uitat la stână
neîncălzit între ciopoare,
pe munte vântu-i cingătoare,
gerul, uscate răni pe mână,
ninge pe creste, în văi plouă,
iertarea calcă alb în vine,
sufletu-n satele vecine
brumează o iubire nouă,
băciţele se-ntorc zâmbind
cu smalţul iernii între buze,
ning nasturii din bluze
şi sânii sâmburi roşii ning.
Lasă, puţin câte puţin
patul zăpezii o să-l umple,
pe coapsa lor fierbinte umble
flămânzi, lupii din priviri.
1968
21. 21
AŞA CUM PLECI
Aşa cum pleci tu dimineaţa
din somnul alb de mesteacăn
spre aceleaşi ţărmuri mereu,
spre aceleaşi castele de gânduri,
în scorbura zilei te-afunzi
cu albul de miere al frunţii
pe care păru-ţi înseamnă
catedrală de sfinte albine,
aşa cum pleci tu într-acolo
povârnindu-ţi sămânţa în lucruri
şi laşi să te-nvăluie munca
cu ochi cristalini de sudoare,
aşa cum pleci tu dimineaţa
cu glasul meu sub cămaşă
şi zâmbetul copilului nostru
în lada de zestre a palmei,
22. 22
te simt lunecând printre riduri
sub fardul de ceaţă al zilei
şi lanul de olandă-ţi păstrează
locul de popas al obrazului.
1977
23. 23
JOC
Ochi prelins pe glezna ta de fată ;
inima viscol începe să bată.
Buze înmuiate cu-un surâs
lacrimile tale îs.
Într-un gând cules haihui
umerii pe-un vers ţi-i sui,
aşa cum doreşti şi tu să
îmi cânţi numele sub ursă.
Vânt de seară să îmbraci
dorurile să le-mbraci.
Dumnezeu visat rămas
în sărutul acestui ceas.
1968
24. 24
PERLA
Semn de iubire între buzele tale
e perla crescută
din firul de nisip
al sărutului nostru.
1975
25. 25
CHEMARE
Porumbul ţipă-n copt numai să vii,
la noi a uns cu toamnă din pădure,
verdele l-am strâns să nu ţi-l fure
stihiile cu braţe străvezii.
Galbenu-i lup, e-un vânt portocaliu,
gândul mi s-a asprit ca mustu-n vie
şi albul zilei ţipă argintiu,
se-ntinde ca o coală de hârtie.
Grăbeşte-te, vor nopţile să-ncuie
o turmă de luceferi în culcuş,
să fii cu mine când va fi să suie
copacii-n lună până sus.
1974
26. 26
NOAPTEA ARIADNEI
Şi iarăşi petala nopţii iese din lujer,
colindă fluturii vederii pe staminele ei,
se simte doar umbra de var a pereţilor
pe tâmple poposindu-mi.
E taină complice între linişte şi somn,
fereastră veghează un pumn de lumină.
Prin cenuşa vederii îţi caut genunchiul,
ghem uitat de tine în labirintul meu.
1970
27. 27
DANS
De deshamă cerul de pământ,
iarba pluteşte în pajişti albastre,
naşte marea pe frunze albind
corăbii cu pânze de aer.
Vine dealul prin bolţi de salcâm,
apleacă lumina când trece spre casa miresii,
- iubito, răsari în poarta braţelor mele
aripa gândului strălucind !
Cineva aruncă din soare polen.
cuvintele-şi culeg din grădini trandafirii.
în ochii tăi e-un bal de-anemone
la care dansăm numai noi.
1970
28. 28
VÂRSTELE
Mai crudul pas al vremii a ostoit un ceas,
necoptul soare bate imberb în coaja zării.
Să nu mai plângi iubito, fiindcă ai rămas
alături mie-n vârsta dintâi a căutarii.
Aşteaptă, nu-s departe căldările cu jar
din care cu-ndrazneală muşca-vom deodată,
când la amiază fi-va un soare de-armăsar
să nu uiţi că-s bărbat iar tu eşti fată.
Şi doar să-mi ţii dârlogii să-l urc pe bidiviu,
verdele-i jăratec şi frige-n ochi câmpia,
tu să ramâi aceeaşi, iar eu ce-oi vrea să fiu
galopând prin vreme cât mă va ţine glia.
1974
29. 29
SIMPLU
S-au văzut de curând :
ea coboară dintr-o basma roşie,
el se năştea dintr-o barcă
în vârful râului.
Câmpul trecea prin amândoi
acelaşi verde, acelaşi aprilie,
tremurând la răspântii
osiile pline cu frunze.
Era firesc să-şi înlănţuie
fiecare jumătate de primăvară
şi să-şi schimbe de pe umeri
pata de cer ruginiu.
De-atunci, noaptea adorm
târziu, pe galopul cailor
şi plutesc cu genunchii lipiţi
pe-aceleaşi cuvinte rotunde
mai copii ca oricând.
1964
30. 30
ACEASTA-I BANCA
Aceasta-i banca sub care zilele
se spânzură până la vânt,
colţul cu greieri copilăroşi
călătorind umbrele noastre timide.
Ne întâlnim dincolo de noi,
pândind cum ne retragem
unul în celălalt
ca într-o cameră cu oglinzi rotitoare
cu un pian la care ştim
să cântăm doar cu o mână
totul e dumnezeiesc de frumos,
cu cele câteva cântece
învăţate pe dinafară,
din care nu observăm că e târziu
până în clipa în care
ne îngheaţă degetele pe clape
şi muzica şerpuieşte,
atunci
suntem doar la un deget de sânge.
1964
31. 31
NAŞTERE
Acum e rândul tău. Ori mai auzi?
Plouă cu zori în maiul din duzi.
Pe streşini alunecă zaruri de tuci :
Ce ne aduci ? Ce ne aduci ?
Oraşul se lasă vândut
-ce visare !-
pe-un galben de soare.
Vezi,
timpul cerşeşte secunde
din clepsidra pântecului tău
unde
încep să se-nchege suflările noi
mocnite în amândoi.
Ascultă !
Recunoşti acest grai
ţipat pe-un fluier de mai ?
1977
32. 32
DIMINEAŢA LOREDANEI
În râs albeşte un război de dinţi,
poiana păpuşilor se desprimăvărează,
ferestrele încalcă pe ziduri, cuminţi,
în hipodromul dinspre amiază.
M-ascund în lumină ca orbul ce vrea
să-i pot privi furişul din gene.
Doi urşi mormăi în inima mea
şi mă trădează cum bat cuie-n vreme.
1978
33. 33
CROCHIU
Zi bună
Stăpână !
Dunăre brâu
pe iia ţesută cu fir de grâu.
Câmpie Română
nemaivăzută.
amurg uitat
pe-o brazdă la arat.
Lumină-îmbunată
seara de-odată
să tragă noaptea perdea
pe faţa ta.
1965
34. 34
ADOLESCENŢĂ
Visare în ochii grei
de marmura doritelor femei.
Sărutul ploii de vară
pe-o buză de seară.
Poezie nedescifrată
în stâncă de munte săpată.
Carnea ta şi a mea
vezi, o singură stea.
1964
35. 35
ALB
Vezi, ninge astăzi, simţi,
Curg diamante sărutările mele firbinţi.
A căpătat culoarea frunţii tale
îmbraţişarea lor neonică şi moale.
Când dimineaţa-şi va ieşi din minţi
îţi va dansa cu braţele ei goale
pe răsuflarea mea de noapte vineţie
dumnezeiesc de albă numai ţie.
1965
36. 36
GALBEN
Pe plajă ţi-s dorinţele supuse,
sub tălpi cochiliile se desmiardă,
zac vorbele în bucurii nespuse
gata să ardă.
Pe-un gând oceanul leagănă meduze
şi zămisleşte pacea-n peşti cuminţi
-Sărută-mă...Pe buze
nisipu-aprinde lumânari fierbinţi.
1975
37. 37
ROŞU
Târziul soare unde-o înnopta
dacă acum stă roşu-n palma ta?
E timpul dus, oprită între vreme
nu mai cutează noaptea să şi-l cheme.
Apleacă-ţi părul peste el, aşa,
ca să-l acoperi tu cu noaptea ta.
1975
38. 38
VERDE
Apleacă-ţi capul, grâul se-nalţă să-ţi vorbească,
urcat în clorofilă e câmpu-n greu cuvânt,
poate gelos pe mine vrea să te ocrotească
de cel ce sunt.
Tu lasă-i-te-n pază mai jos să îţi sărute
pântecul prin care te simţi de el legat.
Cum o să râd, sunt spicele-apărute
şi va fi galben totul, şi va fi secerat.
1975
39. 39
ORANJ
Ce cauţi tu unde nu eşti
sau nu te pot simţi în vis acum?
Aştept cu zborul păsărilor de la tine veşti
gătit de drum.
Porumbul ţipă-n copt numai să vii,
la noi a nins cu toamnă din pădure
şi verdele l-am strâns de pe câmpie
să nu ţi-l fure.
E mult mai galben sau portocaliu,
sunt gândurile-n pârgă sus la vie
şi glasul zilei mai dogit, chefliu,
se dă cu norii tumba pe câmpie.
Grăbeşte-te, vor nopţile să-ncuie,
clipind din candelabre-şi fac culcuş.
Să fii cu mine când va fi să suie
singurătatea-n lacrimi până sus.
1975
40. 40
VIOLET
Tot mai adânc sapă violetul,
clacsoanele gonesc oraşul din vârful buzelor.
La braţul bordurii a plecat bulevardul
şi peste
firele de nisip ale grijilor zilnice
un val de somn
chiamă din larg isprăvile copiilor.
1970
41. 41
DEŞTEPTARE
Cine coboară în bezna mea,
pasăre neagră,
ciugulind la întâmplare
stelele prinse în insectarul nopţii?
În plaja patului mijeşte de ziuă.
Mâinile tale, doi pescăruşi obosiţi
pe bolovanul somnului meu,
presimt un zbor de glbene frunze,
iar eu
de zidul dimineţii lipit
urc din beznă scările albe.
1968
42. 42
PEDEAPSĂ
Din ochiul ispitei,
ochi de fântână,
dorinţa mea scapără
ca o brăţară, rămână
chipul tău iubito
în cupa ochiului meu,
vocea ta iederă
pe globul în care sunt eu.
Te caut, te caut,
otrava ţi-o vreau
cu adoratele-ţi palme
s-o beau.
1974
43. 43
TU
Tu
ai adus pe lume femeia
cu jumătate de glas
înecându-te într-o creangă de liliac.
s-a făcut tăcere
de aer croşetat
în noaptea cu o lună ca un chipiu
la care se-nşiraseră bărbaţii
dându-ţi onorul.
1976
44. 44
ŢIE
Fie-mi visul pădure de fagi,
memoria ierbii păstrează copacii,
tu, iarba mea,
porţi saltul căprioarei pe umăr
şi-n golul său
mă-nvălui pe mine
în crângul de suflet
cu uşoarele zăpezi căzute
în acest anotimp de uitare.
1968
45. 45
CASA NOASTRĂ
A strâns de ziuă-n taină casa noastră
la patul nopţii piatra ei veghiând,
ning frunzele o flacără albastră
în care fluturii se răcoresc arzând.
Periferiile se bat peste pleoape,
Aruncă flori de umbră pe ce sunt,
trotuarele nechează şi pe clape
un cal de soare cântă luminând.
-Vezi mamă, timpul ne veghează
şi numai noi ne mai suntem întrebând
cât de aproape-i vama de pământ
şi cât de mult miroase de amiază.
1976
46. 46
MAMEI
De ce ai mamă somnul zbuciumat ?
ce gând uitat nu ţi l-ai aşezat
pe mâine, cum orânduiam
ţii minte, cărţile-n ghiozdan?
Uite, aproape bate-n zi.
Castanii străzii au sfâşiat-o zarea
şi necuminte, cum o ştii
din cornul lunii muşcă depărtarea.
1973
47. 47
IARNA
Rău vara, dar mai rău iarna,
oasele şi grijile ne dor,
soarele, Moş Cernomor
în frizerii de nori îşi taie barba.
Suntem mai asprii-n platoşe de ger
ţipătu-i alb în nou născuţi, să cadă
ne dăm gândurile pe zăpadă,
săniile ni se frâng pe cer.
Vin babele şi postul să răstoarne
cascadele de gheaţă peste noi,
fetele cu umerii lor goi
mieii dintâi îi învelesc în carne.
1976
48. 48
DREPTUL LA BUNĂ ZIUA
Dreptul de-a putea să-ţi dau bună ziua
l-au câştigat strămoşii tot mâcinând cu piua.
Dreptul de-a şti să-ţi dau bună seara
mi l-au transmis părinţii cu grâul şi secara.
Dragul de-a vrea să-ţi dau noapte bună
l-am moştenit iubito de la un clar de lună.
1963
49. 49
CÂNTECUL DOMNIŢEI
Frumoasă şi sfântă
minune adâncă,
salbă de zare
pe sân de răcoare,
cearcăn de astru
din ochiul albastru :
Marea cea Mare,
Marea cea Mare.
Seara târzie
căpiţă strânsă ţie
cum o aşterni sub mână
când te-odihneşti pe-o rană
cu bobul de sudoare
sărutat de-o floare
Câmpie română,
Câmpie română.
50. 50
În viscol de cer
să te înalţi de fier,
numere-ţi duşmanii
până-n veacuri anii,
în sânge de iarnă
pisma să le-adoarmă,
pace să se-aştearnă,
stâncă de munte,
stâncă de munte.
De-cu-Noapte-ţi preschimbă
caerul apei, oglindă,
De-cu Ziuă-l întoarce
în Severin şi îl toarce
în măiestre fire.
Glasul tău subţire
cântec îl aşterne
Dunăre verde,
Dunăre verde.
La răscrucea verii
de podoabă-s merii,
pe-o buză de toamnă
zâmbet mustu-ţi toarnă
din temelie
către veselie,
Viţă de vie,
Viţă de vie.
51. 51
Apa din izvoare,
topire de soare,
fierbinte şi rece
prin suflet când trece
se face Ciuleandră,
se face Ciuleandră.
Domniţă frumoasă
datina îţi lasă
trupul legănat
în pământ curat,
minune română
cu har de stăpână
Patria mea,
Patria mea.
Cruce de bărbat
în stâncă săpat
să mi te iubească
ţară românească,
pe sângele lui
capul să ţi-l pui
în temei de casă
să te împlinească
mintea-i bărbătească
Domniţă frumoasă,
Domniţă frumoasă.
1973
52. 52
PARADIS, ORAŞ NATAL
Oraşul e o lupă
prin care ne vedem,
frigul din frunze are
miros ca de cerneală
castanii-n bulevarde
deapănă ziua ghem
până apar la colţuri
ciupercile de smoală.
- Incepe vânătoarea -
câinii urcă-n stele,
iunie împuşcă
prin floare de castan,
în Herăstrău bat peştii
apa cu nuiele
de lună ca-ntr-un vechi
basm popular persan.
In parcuri pune strajă
câmpia oaste verde.
Se tem îndrăgostiţii
de pândă şi de foc.
Sub pelerini de rouă
53. 53
o iarbă grea se cerne,
cetatea castităţii,
centură la mijloc.
Prin nuferii-nserării
ard felinare-fluturi
o stea îşi şterge ochiul
cu umbra unui pom.
-De ce vii, mioriţa
lui Bucur, să-ţi mai scuturi
copitele de lună
în pragul meu de somn ?
Din zbor culegem creanga
Dâmboviţei verzi,
cerbii aleargă-n case
aduşi cu ea din munte,
e o lumină surdă
în care aiurezi
cu privirea scoasă din teacă
lângă frunte.
Oraşul e o lupă
prin care ne vedem
un fagure de sticlă
ca râul în izvoare
când fierbe iarba-n copcile de lemn
şi oamenii sunt pietre
de aur învâltoare.
1975
54. 54
LACUL FLOREASCA
Rămâne-un spaţiu care
e-un ochi înspre pământ
când vântul se roteşte
în apa lui dă vamă,
ies peştii cu lopeţi
spre soare căi durând
malul lăcrămează
şi-n raze se destramă.
Am ars copilăria
vâslind ca prin cenuşă,
mi-e salcia povară pe umeri când o duc
- vezi, curge umbra case
şi zbaterea de uşă
e-un flutur cu pleoapa
cât frunza grea de nuc.
Ai grijă să nu speli
ca pe-un ştergar asfaltul
lacul nu e apă, e-un drum, e-un început.
Cu două mâini de aer îţi priveghez înaltul
ochi limpede prin care copil m-am revăzut.
1975
55. 55
FÂNTÂNA MIORIŢEI
Cerul e o păşune
în care băltesc sori.
Un munte-i ca o lume.
Şi pietrele-s cuvinte.
Secunda e o floare
când lemnul de miori
răsună şi ies mieii
cu botul înainte.
Năframa ierbii-i strânsă
în munţi de sărbătoare,
ploaia adoarme-n piatră
ca sângele în şarpe,
se desface râul în drum de căprioare
când fulgere-s ciobanii
şi turma-i fără moarte.
56. 56
Bat pietrele mătănii
în caldarâm când vin
săgeţi de praf zvârlind
cu-opincile mocanii,
târziul se scufundă
în copcile de vin
în care dorul arde
şi sapă groapă anii.
Se-aşează codru palmă
pe ţipătul fântânii,
din bronzul aşteptării
ţâşneşte apă vie.
Din tată-n fiu ţin munţii
oraşul într-o mână
şi mugurii-n izvoare
rodesc a veşnicie.
Adumbresc pe lună
stâncile de humă.
Sfânta apă curge
piatră fulgerând.
Corn de aur poartă
mioriţa-n lână
şi fântâna-i ochiul
ei dinspre pământ.
1975
57. 57
MĂRIA SA CU OCHI CĂPRUI
Din care umbră se urzeşte părul,
din care soare,
genunchiul tau, mărul,
din ce floare?
Urechea trandafir
cu ce buze-o respir ?
In somnul meu
care
scâncet al tău
e-o stea de mare ?
Ochii tăi, Măria ta,
diamante pe coroana mea.
1974
58. 58
DATORIE
Fericit, sub cămaşa dimineţii,
cu soarele ca un câine în paie ascuns
pot asculta inima de mierlă a zăpezii
cu echipa mea veşminte şi carne
călcând tiparele ca pe nişte covoare
de serie.
Toată noaptea
ceasul a rupt vreascuri pe oasele mele
şi-acum,
învelindu-mă în aripile oraşului,
în admiraţia ochilor fără pleoape ai ceasurilor,
am datoria să atârn de răsuflare ca un pendul
şi-n mare linişte să demarez
ziua ca pe-un vehicol către gara de mâine.
1974
59. 59
AMIAZĂ
În râu se coc pietrele,
apa în jur se încleiază,
Mi-e sufletul o sfântă buturugă
pe care se-aştern căprioarele
să-şi răcorească mugetul.
1972
60. 60
PAHARUL CU APĂ
În special
când îl priveşti de la deal
e o oază de cristal,
din vale
floare fără petale,
rochie fără trenă
pe-o coadă de sirenă.
Din depărtare
sâmbur de răcoare,
din profil
cornee de copil.
În el cu o floare
o imensă aşteptare.
Sub masă ciob,
un giuvaier snob,
sticlă spartă
într-o baltă de ceartă.
1968
61. 61
TRAGEDIE
Temutul rege maur nu murise,
se-ncrâncenase carnea peste vină
cum se-ntăreşte sâmbure-n caise
să-şi apere sămânţa de lumină.
Desdemona-n batistă adormise
şi numai îi murise un pistrui
când Shakespeare din copertă plânsu-mi-se
că nu mai are trai în cartea lui.
1969
62. 62
PENTRU TINE
Un pumn de lumină
pe faţa senină
şi de la pat
drumul despicat :
unul către mamă
să nu-ţi fie teamă
celălalt în faţă
spre viaţă.
1978
63. 63
PRIMELE CUVINTE
Când primele lor cuvinte înfloresc
în ierbarele părinţilor,
copiii sunt muguri de mătase
alb detonând în mamele lor.
Silabele, silabele,
aruncă-n timpane odaia
şi-n sufletul mamei
îngenunchiază noi înţelesuri.
Învinşi, pereţii se lasă
corăbii cu pânze pe fluviu
călătorind amiaza
între o vorbă şi alta.
1978
64. 64
ÎNSERARE
Priveşte,
felinarele-au oprit câte-un chiot
din hora turbată a zilei.
Oraşul îşi clatină genele.
O floare a somnului
colindă pe străzi.
Din coşuri
ies visele copiilor ca nişte steaguri
sub arme adunând
oştile clipelor de pace.
In marea împărăţie carpatină
zimbrii coboară din steme
şi încovoaie peste străzi
poduri de albe vertebre,
inele de sfântă logodnă.
1968
65. 65
NORII
De mătase, de atlaz
în nici un caz.
Ceru-i gură de dulău
De-ţi scrie ploaia pe pervaz
CÂINE RĂU
1974
66. 66
GRIGORE
(căţelului meu)
Nu eşti de rasă
metaforă păroasă
cu urechi clăpăuge
până în iarba care le suge
aşa umezite
de limbile ei ascuţite.
Borfaş
viclean şi gingaş !
Bestie murdară
cu coada de secară !
Grig
rebegit de frig
linge-te pe bot
cu inima mea cu tot.
1974
67. 67
LUI MIŢI
Un grăunte
de munte,
Guliver
de piper,
patru lăbuţe
cu perdeluţe
pentru gheruţe.
Burta
ca turta.
Umbra
de-a surda,
că nu se vede
de-atâta lene.
Limba-i departe,
în cana cu lapte,
ochii ascunşi
cu miere-s unşi.
Şi-i tuciuriu
de nu mai ştiu.
1975
68. 68
IN SOLITUDINE
Se-aud
cum se nasc cărbunii
din copaci,
trăgându-şi brâu pământul.
Vântul se caută în răsuflări.
O şiră de dulăi
mestecă
pridvorul liniştei.
1972
69. 69
TIMP
Seara germinează-n odaie,
seva ei,
clătită de pământul zilei,
urcă prin rădăcinile casei
Din coama pianului de la parter
privesc cum descalecă ora opt.
Prin lemnul uşei traversând
vine apoi nouă,
oglinda în care sap
mereu schimbându-mă.
1975
70. 70
AEROPORTUL
O zbatere a sunetului de luni,
dimineaţa în tolbe de aer se-adună.
Un miez de flăcări în zare topit,
Soarele, elicea pământului sună.
Lumina cu forme de fluturi alungă
prin crengi de lumină o coajă de nor.
Aeroportul, imensa oraşului strungă
porneşte mioarele de cositor.
1964
71. 71
E O LUNGĂ PASĂRE ÎN AER
E o lungă pasăre în aer, albă,
răsucesc de ieri un capăt de silabă
pentru zăpada care se răstoarnă.
Mă astupă viscolul lui A
mă umbresc încetul cu încetul.
Mi-e frig. Un vid de lupi îmi vrea
scheletul.
1968
72. 72
TOAMNA
S-a dus şi vara asta cu dublele amiezi
tot îndesând la zile în duminici,
copacii-şi poartă frunza pe la clinici
iar ploaia linge soarele pe străzi.
Iubirile s-au adunat din parcuri
fac coadă seara-n trenci la o cafea.
Vântul bolnav de nebunie prea
şi-a otrăvit săgeţile în arcuri.
Prin sobe vechi de piatră se întorc
copaci să-şi ardă vârstele-n inele,
noi mai bătrânii auzim în ele
firele poveştilor cum torc.
La noapte se topesc căldări de smoală
să ne lipească visele de pat,
doar cavalerii străzilor se bat
peste armuri cu orele de scoală.
1975
73. 73
CÂND BUCUREŞTIUL
Când Bucureştiul chibiţa lângă Lupoaică
cu tablagii călare pe gardul de beton,
eram coleg cu vara într-o bancă,
fugeam de la Bodin să joc cu ea şotron.
Avea văzduhu-o zi rotundă de-o purtam
sub umăr ca pe-o minge în colbul de la «Sală»
de aş fi fost în stare, zănatec cum eram
întors pe-o gleznă noaptea să salt cu dânsa iară.
Şi cât de minunat prin tragere la fit
îmi zămisleam vacanţe de-o zi sau de o oră:
nepreţuită evadare-n infinit
de la Bodin sau Longhin, de la vreo «Domnişoară».
Cu mintea-ncolăcită prin pomi în bulevard
îmi pescuiam seminţe din colţ de la ţigănci,
iar ele cu ghiocul ne sâcâiau prin gard
cum iroseam destinele în bănci.
74. 74
Sub turnuri de platani în parcuri cetăţui
asediam apusuri, le-nsângeram de-odată,
avea pământul visele haihui
şi ziua-n flori murea îmbălsămată.
Aşa a trecut vremea, am dat şi la liceu
trezit cu pumnii strânşi pentru noroc de-odată…
Şi bucuria tatii… Am auzit şi eu
Duios binecuvântul în glasul lui de tată.
Apoi cu-un puf de aur obrazul s-a pudrat
atât de greu şi leneş, neprins încă de lamă :
acum pe bulevarde mă dăruiam bărbat,
hotarul bărbăţiei mă cerea tot drept vamă.
Aflasem căi mai sobre şi le călătoream
cu spada la oblânc şi-n jur o herghelie.
Acasă copilăria-şi spălase de pe geam
mirifica lucire cum se-arătase mie.
1975
76. 76
NOAPTE
Pe ţară cade o floare de tăceri,
stelele ca merele sunt coapte,
umplu cu somn răcoarea dintre mâini.
Se muşcă pomii de atâta noapte.
Aş mai chema un gând, spre nicăieri
să-mpartă fructul verii-n două
cum taie astăzi ziua cea de ieri
tăişul unui crin de lună nouă.
1974
77. 77
PRIMELE CUVINTE
Cheamă-se vorba noastră altar
la care vin şi îngenunche pruncii,
pământul acesta a germinat silabe
şi de milenii le culegem rodul.
Cel dintâi « ma » e luminat a măr.
Cel dintâi « ta » e rupt din întuneric.
Inima mamei umple odaia
şi geamurile explodează-n flori.
Fragilele magnolii au rupt gardul
şi spre faleza curţii plecând val
surâsul ei abureşte pomii
cu fântâna unei lacrimi.
1978
78. 78
RĂZBOIUL ALB
FOC !
strigă bărbatul
detonând
ultima ei şuviţa castanie.
Tocmai atunci
ea-şi dezvelea din ştergar
ziua de acasă.
FOC ! FOC ! FOC !
tropăiau copiii
aprinzând în oglindă
cearceafu-i alb de răgaz.
Femeia zâmbea
plimbând de mână
ghiulelele lor
neasemuit de dragi.
1974
79. 79
VEŞTI ALBE
Ninge,
paşi albi,
paşi de crizantemă,
fulgii sunt visele pietrelor…
E frig,
se vindecă rana statuilor,
tremură carnea pe stele.
Aştept o zi ca o ruletă
să-mi câştige noi trupuri.
1975
80. 80
LINIŞTE
Noaptea adoarme cu capul pe masă.
Din depărtare telefonul
anunţă sacrificarea unor vorbe în stradă.
Casele au răguşit fumând prin balcoane.
Câte o dată fluierul gării se usucă pe frânghie.
Oraşul stă ascuns în cerul gurii lui.
E o linişte pensionară,
se poate ieşi cu peştii pe bulevarde,
se mai pot repara cu amintirile câteva garduri.
1976
81. 81
COTIDIANA
Primele ore
deschid ferestrele
ca pe nişte ziare de dimineaţă.
Neînchipuit de repede
zăpada taie
tiparul de lac al zilei.
Prin aerogări oraşul face cu mâna despărţirii.
Străzile,
străzile se miscă încet,
enorme limbi ale ceasornicului
în care fiecare din noi suntem
fracţiunea celei mai importante secunde.
1976
82. 82
ORA NOUASPREZECE ŞI TREIZECI ŞI CINCI
Mai presus de toate istovit calc
în tiparele orelor şaptesprezece,
intransigente clădiri împuşcă ziua prin geamuri,
iar eu, în braţe purtând-o,
obţin o seară la preţ rezonabil,
paşii mei curg, curg, din vitrină-n vitrină
spre Ministerul Însingurării Manechinelor.
Bulevardul vopseşte cu ţevile de eşapament
zâmbetele copiilor care ies de la şcoală.
Apoi ora optsprezece, nouăsprezece,
Nouăsprezece şi treizeci şi cinci,
încep stelele să-mi impute vederea…
Acasă continui jocul
de ping-pong la clubul secundelor.
1974
84. 84
MUZICĂ
Sub boltă curg pâraie de viori,
aerul cald coboară pe-o năframă,
simt inima o candelă şi uneori,
argintul se topeşte pe icoană.
Aplec urechea-n palmă ca pe-un crin
şi-i înfloresc fântâna de zăpadă,
timpul e surd, peretele-i suspin,
verdele sângerează în otavă.
Muzica mea e-o amforă-n auz
prin care-ascult cum mă alungă ploaia
şi iese soarele să mă strivească sus
când răscolesc octavele odaia.
Târziul intră-n scorburi de pământ
doar eu sorb cântul aerului dulce,
vederea zboară ca un flutur strâmb,
pleoapa fuge-n lună să se culce.
1977
85. 85
SPECTACOL
Se vând femei cu buze smălţuite
şi pentru ochi cristale de interes,
muzici cu pântecele descoperite
pentru femei să joace mai ales,
Plăceri aprinse-n flăcări cu minutul,
piei cărnoase-ncinse-intr-adevăr,
nu mai există Dumnezeu temutul
de când e-aprinsă lumea de la măr.
O turtă dulce-i lumea la amiaz,
copiii-şi schimbă dinţii să o muşte,
şi-a prins pantofu-n farduri pe obraz
cenuşăreasa umblă să se-mpuşte.
86. 86
Şi sânii din organe fără frică
aruncă-n nouri gurile căscate,
dezbracă rujul de pe mame disperate
şi rochiile-n păsări se ridică.
Casieru-n colivie s-a vărsat,
de-atâtea patimi pielea nu-l mai ţine
şi poate lua biletele oricine
care mai are-un ceas de înjunghiat.
1976
87. 87
ÎNSINGURARE
Tăcerea n-are pentru urbe veşti,
caii zăpezii saltă pe oricine,
privesc absent în chiul unei ceşti
mai singur decât nicăieri şi nimeni.
Mă-ntorc la cer, mă izbăvesc de nume,
nu doare, nu, ardoarea descărcării,
ca Prometeu sunt mândru-n delaţiune
când rumeg voluptatea-nsingurării.
88. 88
GÂND DE TOAMNĂ
În lume
când plouă
bătrânii adie prin case
călătorind din vorbă în vorbă.
Mamele se culcă-n copii.
Ei,
goi,
rătăcesc în oglinzi
alegându-şi mereu alte trupuri,
şi mai ales povestindu-şi
cât de repede cresc.
1974
89. 89
OARE
Când voi fi la rând
să domnesc în pământ
să mă privească de sus
un galben de Ranunculus?
1965
93. 93
RUGĂ
Mirean cu idealuri, cucernic în vocaţii,
trăind curat în miezul unui sistem baroc
mă las purtat de visuri, surpări şi revelaţii
şi de raţiuni ce-aşează celulele la loc.
Neputincios mă chinui în falca datoriei
strivit ca-n gura oarbă de animal pervers,
m-alină doar zăpada din foaia de hârtie
şi miezul de lumină din ultimul meu vers.
Mi-e teamă de-un repaus cu dinţi de inamic
adăpostind invidii, orgolii capitale,
aşa cum nu izvorul răsare din nimic
ci stânca se topeşte în el plecând la vale.
94. 94
M-ascund în certitudini ca mustu-ascuns în vin
silabisind cuminte porunci în rostul vremii,
când nu-i decât în ruga smeritului creştin
un adevăr şi-o sacră poruncă de milenii.
Ajută-mi Doamne firea de-o fi întru-n sfârşit
să mă-ntrupez din carnea ţărănii-ntr-o silabă
şi-n templul vieţuirii de mine părăsit
să locuiască trupul unui român de treabă.
95. 95
IARNA TÂRZIE
Coboară frig târziu din Scandinavii
pe flacăra în muguri nesupusă,
sunt înţeleşi săracii cu bolnavii
să învingă gerul în Câmpia rusă.
Se-mbolnăvesc de viaţă sărăntocii,
e-un bal mascat de iarnă inutil,
dansez în mine sila cu frumoşii
fulgi prea albiţi de vină în exil.
De ce-ar mai fi nevoie de Siberii
când sanatoriile sunt pline de cuminţi
şi pe catapeteasma primăverii
s-a răzuit vopseaua de pe sfinţi ?
96. 96
Cine-nţelege bruma de mister
de ce-închis-au soarele-n ospicii,
se vinde încălzirea pe piper
adus la noi cu bani şi sacrificii.
Din ce e gheaţa minţilor în dungi
din sfatul înţelepţilor de iarnă
la rugăciunea mamelor de prunci
zăpezile mai calde să le-aştearnă ?
1977
97. 97
SEARA VRAJBEI MELE
Protejaţi lumina mai sus şi vertical,
vine întunecarea haină după pradă,
a însângerat cămaşa eroului astral
pentru delictul de-a fi ieşit în stradă.
Umbre contagioase coboară rând pe rând,
alungă îndrăgostiţii grăbiţi de pe trotuare.
Întrebări virale mă-mbolnăvesc în gând,
cu vorbe interzise mă-nchid în dicţionare.
În vrajba mea, cu mine, aş vrea să fac un schimb,
să-mi scot din ipotecă fusele orare,
în cealaltă lume să plec pentru un timp,
cea care-şi compune figura după soare.
98. 98
Trăiesc totuşi destinul acestui fus orar
stând între poli întins ca struna de vioară,
ma las împuns de lună ca într-un insectar
o giză cu aripi ţâşnind din subţioară.
Aripi împotmolite într-un ger polar,
cu lacuri glaciare prin care văd sub frunte,
în lumea asta-n care pietroiul planetar
nu are timp să intre cu mine-n amănunte.
99. 99
REVELION
Am început să mor de luni
cănd iarna ţine de o viaţă,
îmi vând iubirea pe cărbuni
alunecând sub altă faţă,
schimb anul pe-un pahar de vin
topit în vinele gândirii,
am obosit să îmi mai ţin
sub tălpi sclavia mântuirii,
E anul anului de an
cu veşti vândute la troiţe,
cum Duhul s-a ascuns în ban,
şi Maica-n cluburile de fiţe.
100. 100
Privesc tăcut gândindu-mi seama
nevoilor ce-or fi la anul
sperând profund că poate mama
a pătimit pentru tot neamul.
Mai sper un an cu zei destoinici
care să ne găsească-o cale
dar înţelepţii ca din cronici
au mintea întoarsă în sarmale
Prezicătorii caută-n pieţe
leguma lor vindecătoare,
că lumea are mii de feţe
şi doar o glie la picioare.
Să fie anul ca o plantă
pe care vâscul să îmi crească
şi-o sănătate ambulantă
peste simţire să plesneasca.
La masa lui să stea norodul
ferit sub aripa de îngeri,
norocul să îi bea exodul
neţărmuritelor lui plângeri.
101. 101
LA NOI SE MOARE
La noi se moare tragic de pistrui,
bărbaţii se îmbată cu blesteme,
femeile când beau zeama de cui
din crucea răstignirii de o vreme.
La noi se moare dulce de turnir,
căţele cu fandări medievale,
dulăi ce îşi ascut mai abitir
caninii în durerile carnale.
La noi murim cucernici de Obor
când se topesc virtuţile-n sarmale,
unii trăiesc prea vii, alţii prea mor
în mistica pomenilor stradale.
La noi se moare aprig de nevoi,
de foamete, de frig, de ţâţe seci,
prea ne-am uitat genunchii în noroi
şi inimile-n peşteri mult prea reci.
102. 102
RUGĂ PENTRU ÎNCEPUT DE AN
Scoate Doamne nepăsarea
din zborul fulgilor de nea
şi dă-i gândirii întruparea
strălucirilor de stea,
Scoate trufia din mândrie
şi urâţenia din bani
şi dă-le atâta măreţie
câtă e-n clipa dinte ani.
Adună foamea de pe stradă
şi disperările din vin,
şi dă-le dulăilor să roadă
doar plictiselile din « spleen ».
Desfaşă pruncii de necazuri,
din gândul nopţii dă-ne-un semn,
şi dă cinstitelor grumazuri
un lanţ mai sobru şi mai demn.
103. 103
TURNIR
(la coadă pentru cumpărat tacâm)
Ţii minte orele surpate
la un turnir pentru tacâm
şi alte pungi homeopate
când mă striviseşi cu un sân ?
Era un ghem din răni de pluş,
vale căzută într-un deal,
cu un surâs şi-un coborâş,
un scut de purpură oval.
Casca îmi curgea pe buze
şi zalele-mi cădeau la fel
celulele-mi erau lehuze
şi inima bătea tembel.
104. 104
Sufla un vânt cu miazănoapte
într-un război medieval,
mă împingeau tot mai departe
în nordul vremii val cu val.
Rămâi în roua unui gând
din geana timpului stăpân
la mine stând cu anii-n rând
ca nălucirea acelui sân.
105. 105
NOI AM VENIT
Noi am venit ca plaiul de la sate,
prisacă de fecioare şi flăcăi,
în trenuri la hore-ntârziate
din staţii alergate printre clăi.
Purtând în sânge râurile de maci
şi pildele duhovniceşti din predici
am lăsat părinţi înlăcrimaţi
slavoslovind Apostolii-n biserici.
Ne-am învelit cu aripi de oraş
înmiresmând cartiere mărginaşe
şi am ascuns sub varul lor trufaş
neveşnicia zilelor frumoase.
106. 106
Iată-ne astfel prinşi în plasa vremii
în lanţul veştejitelor nevoi
necunoscuţi în straiele bordurii
si-n caii de benzină dintre noi.
Vuim sub coasa zilelor tramvaie
şi sub pământ metrouri pentru noi,
din nopţi cerşim căruţele de ploaie
să ne redea mirosul de trifoi.
Le aşteptăm cu frunzele pe trup
trecuţi încet în huma amneziei,
spiritul nostru simplu şi abrupt
ţesând cămaşa de mireasă gliei.
1977
107. 107
OBÂRŞIE
Ţara de leagăn sfânt, strămoşesc,
pământ cu privirea în stele,
locuri iubite îşi îndulcesc
aromele toamnei în ele.
Umblu prin gând ca un arcaş nevăzut,
la flacăra ierbii mă-ncumet
să-ţi ard obrazul cu un sărut
imn pământesc fără sunet,
E-o taină-n tăcerea uitată de ploi
în toamna aceasta cuminte,
învie bunicii arând lângă boi
un lut de aduceri aminte.
Pământ, cu ce mândru răsad te-am preluat
în lauda timpului mire…
Cinstire ctitorilor acestui arat
De sfântă desţelenire !
1975
108. 108
MĂRGINENII
La han prelins ca lacrima pe deal
îmbujorând obrazu-i de hermină
vin mărginenii stol să bea cuvânt,
să amiroasă versul a sulfină.
Aşa coboară ei de peste munţi
cu ziua bună strânsă-n piept de dragă,
le-nvârte vântul ceasul de amurg
şi iarna le dă cina din desagă.
Ştergar aşează vorba pe genunchi
şi scaldă pâinea-n năduşeli de ceapă,
urcă prin ei pământul înspre burg
şi spre împărăţie urcă apă.
109. 109
Ei neamul meu au fost, dinspre păduri,
ei, ce-au aprins cu-atâtea drumuri munţii
duc versul legănat pe caii suri
şi cântul strâns în baierele frunţii.
Mă ţes şi eu zăpadă-n urma lor
să vindec alb durerea de opincă,
oi pribegi cu vremea la picior
cât viaţa va cresta răboj pe grindă.
1975
110. 110
HAIDUCUL
La vis de lună scorburile scot
hoţi seculari cât huma dintre sate,
se umezesc răcorile de tot
şi teama suie-n crengile sărate.
Pe deal ascultă vântul la pământ
din buza ierbii şipot de copite,
o coasă taie şoapta din cuvânt
şi buzele rodesc nedezlipite.
Se-aruncă valea-n sus către păduri
cât nu-i rămâne nopţii decât munte.
Tremură frunzele-n carnea unei guri
şi cântecul se-ntoarce de la frunte.
111. 111
Soseşte hoţul cu firma de domn
bea văduvia nopţii şi se-mbată,
izbeşte cu oţelul lunii-n somn
şi drăgosteşte iarba minunată,
Bagă-n răcori căldura din rădvan,
aruncă pungile-n luceferi să străluce,
pădurea luminează ca un ban,
iar el îşi umple flinta şi se duce.
1975
112. 112
CREDINŢĂ
Ne e tuturora dat să fim goruni,
să ţinem vântul ghem la subţioară,
femeilor să limpezească-n mâini
nădejdea rodului de vară,
copiilor crescuţi cât ziua-n porţi
să joace vorba-n stea de bătătură,
să dezlipească grija de pe morţi
şi-mpovărarea urii de pe gură.
Cred în noi mai sus decât aud,
cu cât e mai adâncă toamna-n lume :
chiar despletirea frunzelor spre sud
poartă nădejdea altora mai bune.
Poporul meu e unul în cuvânt
ca o pădure care urcă-n munte,
oştirea răzvrătitului pământ
topit în marea grijilor mărunte.
1975
113. 113
INCUBAŢIA
În somnul său se vede prin soldat
cum zorii-şi vând răcoarea pe lumină
într-un pământ care s-a incubat
sub pana unei zări de lună plină.
Aştept să-i crape coaja la soroc
şi rodul germinaţiei s-apară
unul deştept şi cu mai mult noroc
cu nişte cromozomi mai bunăoară,
Unul cu-un duh de astru mai ceva
cu fară boli şi alte vieţi de câine,
fără porunca de-a-mi crucifica
ziua de astăzi pentru cea de mâine.
1976
114. 114
GENETICĂ
X, două blăni încrucişate-gard.
Y, copac aevea ca în copilărie.
XY e grădina mea, îmi ard
în ea păsările – gene numai mie.
Tu eşti femeie, ai gardul prelungit,
XX, aşa le-a aşezat natura ca să fie.
Şi păsările tale – gene în zbor infinit
sublim elogiate-s fiindcă-ţi sunt proprii ţie.
Virtuţile lumeşti destinse zac în ele
aşa cum în hazard din spiţă le primim
suntem cu toţii gemeni bărbatul ori femeia
mereu în căutarea celui ce vrem să fim.
Ne rezemăm pe viaţă, superbi în germinaţii
comprimăm esenţa trăirilor când vrem.
-Hai vino ! Coborâm în generaţii
cu zestrea fiecare cum am ştiut s-o avem.
1974
115. 115
LUMEA CA UN FROTIU
Stau dizolvat în azi ca-ntr-un frotiu
ziua de ieri mă strânge-n cea de mâine
mă văd în microscop precum mă ştiu
topit în lume ca un bob în pâine.
Mă cercetează ochiul cu interes uman,
mărit şi readus din depărtare,
mă caută savantul în note ca la pian
şi îmi apasă clapa care doare.
Mi-e teamă de pedeapsa unui nou destin,
să deranjez cu umbra o viroză,
căci boala mea mi-o ştiu, un val sublim,
o pânză albă într-un ocean de proză.
116. 116
De-ar fi o lege mai presus de ea,
mai peste spaţiu, peste surda vreme,
cucernicul savant m-ar dezlega
din ghemu-acesta de axoni şi vene.
Din miezul altei ere planetare
să pot privi acum în lumea mea,
în templul diviziunii celulare
să-mi caut loc de rugă pentru ea.
117. 117
UN AMĂNUNT
Suntem alcătuiţi din amănunt
sub pielea cunoscută şi socială
cum stă minunea ascunsă în icoană
şi glasul raţiunii în cuvânt.
Veniţi să coborâm la element
ca muzica întoarsă la măsură,
cum sfânta adâncită în scriptură
îndreptată nota unui plâns recent.
Să ne alcătuim cumva din nou
cu alţi învăţători, la altă şcoală,
scoţând ispita din greşeala primordială
şi strigătul pedepsei din ecou.
118. 118
BRADUL BLESTEMAT
L-a rostuit destinul pe coama unei stânci
unde se naşte ziua din ore migratoare
şi soarta i-a urzit cu slovele ei dulci
blestemul rezistenţei seculare.
Ia vijelia-n braţe şi moare repetat
adăpostind sămânţa de veşnicie-n mugur,
păstrează în fiinţă ceea ce i s-a dat,
să trăiască verde şi să moară singur.
Nu şi-a dorit vreodată o scorbură de nor
în care să-şi ascundă credinţa şi să plece,
un Dumnezeu mai darnic şi mai îndurător
să-i urce-n frunze-o sevă mai verde şi mai rece.
1978
119. 119
COMANDABILA TĂCERE
Se-aud cum nasc copacii morţi cărbuni
acoperind nervurile cu humă,
cum se divid secundele-n genuni
şi lumile-nceputului se-adună.
E linişte cât noaptea grea rămasă
în botul câinilor cei logodiţi cu lupi,
cât toată muşcătura ierbii-n coasă
când gura-i verde toată i-o astupi.
Cât frica strecurată printre gratii
să-nlăcrimeze glasul din străbuni,
când noi o căutăm spre idolatrii
tăcerea făcătoare de minuni.
E linişte bolnavă, ne agăţăm de veac
învinşi în noi de doine cât mioriţa plânge,
prea otrăvită-i vrerea tăcerilor de leac,
tăcerilor de aur, tăcerilor de sânge.
1974
120. 120
FLĂMÂNZII
Când umblă zorii în papuci de casă
şi oamenii se îmbulzesc să-învie
îmi iau dintre celule sfânta coasă
şi arma de-a trăi din panoplie.
Cobor sub cerul negru pe pământ
cu monştrii flămânziţi că n-au avut,
de cei cu grija foametei în gând
îmi trag cu teamă orele sub scut.
Aşez pe cap un măr de răsărit
să mă păzească de săgeţi venine
cât ţeasta lor e scorbură de schit
clădit cu bolovani de flămânzime.
Oh, soarele-i prea veşted să mai nască
din germinari nou leac de izbăvit
flămânzii, cei născuţi în lumea noastră
cu stârpirea-nfometării-n genotip.
121. 121
Mă chinuiesc de moarte când îi vad
bătând de generaţii-n poarta foamei,
cu frica neajunsului pe chip
din laptele sorbit la sânul mamei.
De-aceea căutându-mă prin vine
cu gândul unei zile pe genunchi
îmi regăsesc străbunii lor în mine
urcându-mă mai sus cu-o rană-n trunchi.
Mă răzvrătesc la gândul ca-i deşartă
şi ruga şi răbdarea-n infinit
şi colindarea milei pe la poartă
când Domnul flămânzimii-i răstignit.
E o poruncă-n totul, ca-n ceasloave:
ridică piatra dacă te-ai nascut,
loveşte-n dunga minţilor bolnave
să curgă putregaiul început !
1974
122. 122
ISTORIE
Se prefăceau în buzdugane munţii,
câmpiile se ascuţeau la noi,
îmbrăţişarea era za în ziua nunţii
când mirele lua straie de război.
Toate văile se închideau capcane
şi-n stol de zări se răsuceau oglinzi,
sculptam în ele rănile duşmane
cum moşii noştri turmele în grinzi.
Fiecare zi era o dare,
fiecare an era un bir,
ne încuiam averile-n izvoare
şi doinele în fluier la chimir.
123. 123
Aşa am tot fost duşi către acum
suindu-ne-n bejenii şi răscoale
cu visurile strânse pe lângă tâmple cum
îşi poartă munţii apele la vale.
Am tot visat la vremuri mai cu dare
nădăjnuind spre pâine şi spre apă,
cu fieru-n brazdă, tâmpla în altare
noi, cavalerii luării de la capăt.
1974
124. 124
SUPREMUL SACRIFICIU
Însingurarea ne cuprinde cetatea în Agora
un bal de care nimeni nu ştie a povesti,
ne pierdem în căinţa bolnavă a tuturora
un Dumnezeu ce încă mai poate mântui.
Pieim în căutare, murim în contemplaţii,
judecători de îngeri, acuzatori de rit,
melancolia doinei suie din generaţii
în cei ce suntem astăzi sau doar am devenit.
Icoana demnităţii am scos-o din silabe,
am supt din mame numai tăria unui nor,
Cain agricultorul a căutat in Abel
magia nostalgiei curatului păstor.
125. 125
Aflăm în romantisme cuvinte de-mprumut
când dragostea e scoasă cu totul din iubire,
gingăşia şoaptei lipseşte din sărut
şi mutu-i clopotar de veşti la mânăstire.
E-un dat al nostru poate să scoatem din noroi
sclipirea de trăire ca diamante pure,
cât timp credinţa veche mai poate fi în noi
şi doina sacrificiul suprem să îl indure.
1976
126. 126
DEVENIRE
Doresc numai să fiu ce-am fost,
uitând că-n trup se naşte o nouă devenire,
memoria vicleană pastrează pe de rost
oglinda-n care îi place doar să se admire.
E-o datină a schimbării prin care îmi strămut
câte-o celulă-n alta, într-un destin banal,
de fiecare dată sfărşind ce-am început,
în sapte ani murind mă nasc total.
Aşa cum de milenii unda se naşte-n undă
pastrându-şi râul veşnic doar un vremelnic nume,
vremea a încăput demult într-o secundă,
când noua veşnicie s-a născut în lume.
Coboare Demiurgul şi-ntr-un destin eretic
să-mi prelungească ziua sfârşitului soroc,
în porunca vremii cu un elixir genetic
să mă hărăzească cu mai mult noroc.
127. 127
STUDIU
Unde sfârşeşte carnea şi-ncepe veşnicia
în marile oceane hialine
e-o uşă-n care se pătrunde
cu umbra ghemuită lângă tine.
Cel ce nu eşti cobori în cel ştiut
prin humerusu-ntins priveşti la lume,
e-o mare asemănare între nume
în catedrala-n care-ai încăput.
Te cauţi în ecouri mai savante
trăgându-ţi văzu-aproape de timpan
şi simţurile-n moarte încordate
sunt călăuză spre un alt liman.
1976
128. 128
N-AM ÎNVĂŢAT SĂ NE ALEGEM SFINŢII
N-am învăţat să ne alegem sfinţii
i-am alungat cu umbrele-n exil
de când le-am tăvălit prin hruba minţii
icoanele alchimizate-n chin.
Prea chinuiţi în închisori cu fiare
i-am răstignit cu zile sub pământ
şi ne-am trezit cu minţile bolnave
canalul disperărilor săpând.
Ne-am bandajat durerea-n legi străine
unde pământul calcă pe pămănt
şi vorbitorilor de limbi haine
le-am dat lopeţi să sape la mormânt.
129. 129
Am aplecat grumazu-n gesturi laşe
şi în poveţe tâmpe mai ales
cu magi păgâni atât cât să ne lase
desfrâul lăcrimărilor mai des.
Acuma cuvioşii cu psaltirea
aduc împărtăşanii să le bem,
în moaşte s-a culcat nelegiuirea
şi ne rugăm blestemului suprem.
Va trebui să ardem în pereţi
să dezlegăm icoana altor sfinţi,
să-nvie voievozii din peceţi
cu mirul lor videcător de minţi.
Să vindecăm durerea de ruşine
să ardem rugul ţării nimanui,
din rana răstignirilor Divine
să bem tăria mustului de cui.
1973
130. 130
UMBLĂM ÎN SPAŢIUL VIRTUAL
De-o vreme insul nu se ştie
e carnea preschimbată-n gumă
ca întruparea din hârtie
a Cărţii Cărtilor în humă.
Umblăm în spatiul virtual
stihii de noi însingurate
şi în înalta societate
pluteşte drojdia pe val.
La gât e ştreangul unui veac
cu viermuieli de interese
degeaba lingem pentru leac
zeama zăbrelelor prea dese.
131. 131
Femeile cu sânii goi
privirilor le dau să sugă
ispita marelui noroi
din sexul răsunând a rugă.
E raiu-aproape de surpat
de necuraţi e luat pe sus
la drum hain s-a licitat
palatul crucii lui Isus.
Suntem bolnavi cu ce-a rămas,
se şterg speranţele de lacrimi
în răscrucea unui ceas
stoarcem blestemele de patimi.
Mai sunt probabil visători
nefecundaţi cu rău în zile
care şi-au pus încuietori
şi chei iubirilor sublime.
Noi îi privim ca pe stafii,
credinţa lor o cerem vamă,
pe rugurile lor târzii
îngenunchind ca la icoană.
1976
132. 132
NĂLUCIRI
Ajuns-a lumea asta o scofală
în care ne e dat să ne înmultim,
simt aerul ca pe o supă primordială
sub lupa suveranului divin.
Las pielea să se-apropie de-ameobă
dezinhibat şi îmbrăcat sumar
lipindu-mă de ea ca de o sobă,
o Evă din păcatul originar.
Îndes în maţ din greu la cuacervate,
cu bunul parameci dau un festin
şi mă îmbolnăvesc de peste poate
cu cel mai vegetarian regim.
133. 133
Ba chiar îmi si montez pseudopode
umerii-i dotez cumva cu cili
să strâng în braţe mame incomode
ce poartă-n păntec soţii inutili.
Şi mă alcătuiesc încă o dată,
o cuacervată într-un strop de vin,
doar toţi avem de fapt acelaşi tată,
doar mamele diferă în destin.
Să mă privească semenii cu jind
plutind pe-o cană şi băltind pervers,
de la trilobiţi să îmi deprind
comprimarea erelor din mers.
De-ar fi să mai sucomb a doua oară,
să se înhame viermii la lopeţi
mi-e teamă de uitarea seculară,
să nu-mi astupe umbra cu nămeţi.
134. 134
PASĂRE CU ARIPI SURE
Visez mai sus, trăiesc doar jos,
îmi croşetez cămăşi de zale
o zi pe faţă, alta pe dos,
croitorind cu mânecile goale.
Privesc o pasăre cu aripi sure
ce-alungă larma zilei din copii,
buruiana grijilor mature
a germinat perfid în jucarii.
Să învăţăm cuminţi pe dinafară
curajul morţilor timizi,
rigida sobrietate mortuară
ne face demni, curaţi si mai lucizi.
135. 135
Să exersăm pe rând cu manechine
slova străbună şi născută-n cronici,
să deportăm în limbile străine
cuvântul trăirilor laconici.
Să învaţăm direct de la pădure
protestul şuieratului în vânt,
din mângâierea lamei de secure
blestemul lemnului arzând.
136. 136
NU MAI E LOC ÎN MAGAZIA LUMII
Ţineţi iubirea strâns şi vertical
nu mai e loc de ea în magazie
spaţiul vostru este plin, legal
cât e porunca-n foaia de hârtie,
doriţi s-aveţi mulţimi de oi si cai
dar mai ales dulăi să roadă luna,
prin rugăciune un fior din rai
când vine vremea să se tundă lâna,
păstraţi iubirea-n voi cât mai aproape
şi învăţaţi cinstirea de la fir,
cum unduirea râului încape
în mângâierea bobului de mir.
137. 137
DIMINEAŢA CU GÂNDURI
Mă întind pe soare ca pe un prosop
şi simt lumina-n sânge cum se urcă
inima intră-n vene ca un dop
să-i ţină strălucirea să nu curgă.
Aş pune ziua asta în dulap
scuturând de praf nişte vocale
din corul sănătoşilor la cap
aplaudaţi cu mânecile goale.
Lumea mea-i clădită într-un fel
ţigla-i superbă, dar lipsesc pereţii,
pacea se-ascunde într-un porumbel
să nu o mai alunge certăreţii.
138. 138
Privesc la înţelepţi ca printr-un geam
silabisând porunci din constituţii,
cum pruncul viitorului de neam
învaţă plânsu-n mijlocul căruţei.
Dacă aş putea să pescuiesc la deal
de unde curg şi eu din mamifere,
pe-o albie croită, ca un val,
cu genele ca peştii, la vedere,
şi aş găsi acel strămoş comun
ce-l port cu mine-n trup de generaţii,
l-aş preschimba cu altul şi mai bun
cum s-au schimbat boierii cu argaţii,
poate-aş putea da trupul la schimbat
să cer de la destin un colţ de tigru
cum stă pământu-n axă înclinat
cerşind în infinit un echilibru.
139. 139
DIMINEAŢĂ CU SOARE
Astăzi lalele fac miting într-un coş
şi-au răguşit staminele-n urale,
plesneşte disperarea pe gard într-un cocoş
că soarele s-a hirotonisit în vale.
În zori cădelniţează cu o mână,
s-a instalat în sfintele odăjdii,
trimite din cădelniţă furtună
cu norii de-ntunecime şi primejdii.
Periculos, când va urca mai sus
întors ca ceasul, gârbovind în şale,
va predica şi ce are de spus
ne va speria cu voia dumitale.
140. 140
Ne-ascundem cu dreptatea în furnici,
cei mai bogaţi coboară-n ecuaţii,
şobolănind cu lefuri tot mai mici,
copiii învaţă limba de relaţii.
În turnul Babel să aflăm folos,
numim din surdo-muţi un şef de orchestră
care să ne înveţe ce frumos
e un do major cu origine modestă.
Pe soarele acesta nu-l mai vrem,
căutăm un altul în tablele virtuţii,
născut în ieslea ţelului suprem,
fără rotaţii şi alte revoluţii.
141. 141
DIMINEAŢA DE IARNĂ LA OLT
Mă-ntorc pe un cuvânt şi-mi trag neaua pe şale
cocoloşind ca grâul o lene gratuit,
de mii de ani si Oltul dă munţilor târcoale,
îşi caută în mal un loc de odihnit.
Au spânzurat de-o creangă azi noapte o dimineaţă
cu un verdict ce s-a decis să fie sus si scurt,
pentru că s-a intins cu Oltul pe sub gheaţă
şi a înroşit văzduhul mult prea mult,
s-a întrecut cu peştii în vorbării obscene,
uitând să rânduiască zăpada la topit
şi cred că de la mine s-a imbolnăvit de lene
lasându-se să moară cu ora câte un pic.
142. 142
DIMINEAŢA CU UMBRE
În zori se împreunează şi se despart erotic
superbe, transparente fără boli şi negi,
căt soarele-şi prizează lichidul amniotic
doar cele mai în vârstă aleargă dupa melci.
Alunecă tăcute pe mări de politeţe
constante în maniere scad şi cresc sincron,
urcă în bulevarde şi se topesc în pieţe
ca peştii din acvariu vorbesc pe acelaş ton.
Le-a educat vederea frumoase şi fragile,
se-mbolnăvesc de ceaţă şi mor de căte-un nor,
mai mângâie pe frunte gunoaie inutile
cuminţi şi fără lesă ne urmează la picior.
Şi doar când manuscrisul se umple de sonete,
iar singurătatea te sprijină-ntr-un cot,
când la ghişeul zilei n-apuci să iei bilete,
deci numai câteodată, adorm în noi de tot.
143. 143
DIMINEAŢA MEDICALĂ
Când dimineaţa mă trezesc în anamneză
gândind profund ca peştii destinul medical
din muşuroiul în care furnicile cu freză
mă omoară şi mă învie cu acelaşi gest banal,
îmi reclădesc fiinţa într-un castel somatic
din fibre musculare, celule şi axoni,
în care cucul timpului sălbatec
aprinde lumânări de veghe în neuroni.
Îmbrac la întâmplare armura pentru boală
cu anticorpi speciali la suferinţa mea,
căci moartea-i doar o născocire medicală
într-o dimineaţă cu aromă de cafea.
144. 144
DIMINEAŢĂ CU MINIERI
Când dimineaţa sap după lumină-n beznă
ca un minier filonul zilei să-l găsesc,
mă ţine lanţul zilei de ieri legat de gleznă
urât şi inestetic un bolovan firesc.
Caut printre statui şi flori penitenciare,
momente condamnate la zile de nesomn,
doruri pentru care s-au inventat fecioare
dar şi supremul meu delict de a fi domn.
Apoi îmi brevetez o altă răsuflare,
îmi cadenţez plămânii cu toţi la unison,
încolonez gândirea în stoluri migratoare
şi sângele să plece precis de la peron.
Cobor în ascendenţă s-ajung la fosta mare,
o zi lichidă în care alunec printre peşti,
lăsând în urmă pradă ocnaşilor la sare
lanţurile zilei de ieri mai omeneşti.
145. 145
DIMINEAŢA LA RÂU
Îmi voi trimite în râu la munte anii
să ia sărutul botului de cerbi,
să-i netezească apa, aşa cum bolovanii
au devenit ca sânii rotunzi şi grei, superbi.
Să plec din nou în lume despovărat de ani
cu mama într-un zâmbet şi tata într-o zicală,
să vină cu botezul de rouă trei platani
şi magii să-şi ridice biserica pe şcoală.
Să mă aşez în viaţă ca frunza pe zefir
şi să-mi găsesc în măr o locuinţă,
atunci când lumea va sucomba în delir
eu sa-mi aplaud propria fiinţă.
147. 147
CUPRINS
Sâ respectam apa de ploaie
Elegie ........................................................................ 7
Paşind alături ............................................................. 8
Primăvara................................................................... 9
Romanţă .................................................................. 10
Un căţel ................................................................... 11
Repetabila iubire ..................................................... 12
Să respectăm apa de ploaie ................................... 13
În loc de naştere ...................................................... 15
Sat de munte ........................................................... 16
Părinţilor mei ........................................................... 18
Oarbă iubire ............................................................ 19
Iarna e un baci uitat la stână ................................... 20
Aşa cum pleci .......................................................... 21
Joc ........................................................................... 23
Perla ........................................................................ 24
Chemare ................................................................. 25
Noaptea Ariadnei .................................................... 26
Dans ........................................................................ 27
Vârstele ................................................................... 28
Simplu ..................................................................... 29
Aceasta-i banca ...................................................... 30
Naştere .................................................................... 31
Dimineaţa Loredanei ............................................... 32
Crochiu..................................................................... 33
148. 148
Adolescenţă ............................................................. 34
Alb ........................................................................... 35
Galben...................................................................... 36
Roşu ........................................................................ 37
Verde ....................................................................... 38
Oranj ....................................................................... 39
Violet ....................................................................... 40
Deşteptare ............................................................... 41
Pedeapsă ................................................................ 42
Tu ............................................................................ 43
Ţie ........................................................................... 44
Casa noastră ........................................................... 45
Mamei ..................................................................... 46
Iarna ........................................................................ 47
Dreptul la buna ziua ................................................ 48
Cantecul domniţei ................................................... 49
Paradis oraş natal ................................................... 52
Lacul Floreasca ....................................................... 54
Fântâna ................................................................... 55
Măria sa cu ochi căprui ........................................... 57
Datorie ..................................................................... 58
Amiază .................................................................... 59
Paharul cu apă ........................................................ 60
Tragedie .................................................................. 61
Pentru tine ............................................................... 62
Primele cuvinte ........................................................ 63
Înserare .................................................................... 64
Norii ......................................................................... 65
Grigore .................................................................... 66
Lui Miţi ..................................................................... 67
149. 149
In solitudine ............................................................. 68
Timp ........................................................................ 69
Aeroportul ................................................................ 70
E o lungă pasăre în aer ........................................... 71
Toamnă ................................................................... 72
Când Bucureştiul ..................................................... 73
Pictură pe un capăt de grădină toamna .................. 75
Noapte ..................................................................... 76
Primele cuvinte ........................................................ 77
Războiul alb ............................................................ 78
Veşti albe ................................................................ 80
Cotidiană ................................................................. 81
Ora nouăsprezece şi treizeci şi cinci ....................... 82
Crez ......................................................................... 83
Muzică ..................................................................... 84
Spectacol ................................................................ 85
Însingurare .............................................................. 87
Gând de toamnă ..................................................... 88
Oare ........................................................................ 89
Seara vrajbei mele
Rugă ........................................................................ 93
Iarnă târzie .............................................................. 95
Seara vrajbei mele .................................................. 97
Revelion .................................................................. 99
La noi se moare .................................................... 101
Rugă pentru început de an .................................... 102
Turnir ..................................................................... 103
Noi am venit .......................................................... 105
Obârşie .................................................................. 107
150. 150
Mărginenii .............................................................. 108
Haiducul ................................................................ 110
Credinţa ................................................................. 112
Incubaţie ................................................................ 113
Genetică ................................................................ 114
Lumea ca un frotiu ................................................ 115
Un amănunt ........................................................... 117
Bradul blestemat ................................................... 118
Condamnabila tăcere ............................................ 119
Flămânzii ............................................................... 120
Istorie .................................................................... 122
Supremul sacrificiu ................................................ 124
Devenire ................................................................ 126
Studiu .................................................................... 127
N-am învăţat să ne alegem sfinţii .......................... 128
Umblăm în spaţiul virtual ....................................... 130
Năluciri .................................................................. 132
Pasăre cu aripi sure .............................................. 134
Nu mai e loc în magazia lumii ................................ 136
Dimineaţă cu gânduri ............................................ 137
Dimineaţa cu soare ............................................... 139
Dimineaţă de iarnă la Olt ....................................... 141
Dimineaţă cu umbre .............................................. 142
Dimineaţă medicală ............................................... 143
Dimineaţă cu minieri .............................................. 144
Dimineaţă la râu .................................................... 145