1. Realismul

3. Li teratura

4. In sens literar, realismu l , denumeşte oglindirea realităţii aşa cum este, fără a deforma sensurile sau situaţiile. Termenul "realism" a fost folosit pentru prima oară în anul 1798 de către Friederich Schiller, scriitor german. Manifestarea curentului literar, s-a produs însă în prima jumătate a secolului al XlX-lea, ca reacţie împotriva romantismului. Astfel, conştiinţa lucidă, obiectivismul percepţiei se opun sensibilităţii subiective şi imaginaţiei debordante promovate de romantism. Scriitorul realist observă omul în mediul său natural, social şi istoric, portretul şi descrierea întemeindu-se pe reflecţie morală şi analiză psihologică. în literatură, realismul este specific prozei şi dramaturgiei Scriitorii reprezentativi din literatura română sunt: Nicolae Filimon, I.L.Caragiale, Ion Creangă, loan Slavici, Liviu Rebreauu, Hortensia Papadat-Bengescu, George Călinescu, Marin Preda ş.a. In literatura universala, marii scriitori realişti sunt: Balzac, Dickens, Stendhal, Flaubert, Tolstoi, Dostoievski etc.

5. Trasaturi: • perspectiva narativă obiectivă şi naratorul omniscient conferă veridicitate operei; • interesul pentru problematica socială • creează iluzia de realitate, aspectele traiului obişnuit sunt semnificative şi tipide; • acţiunea se defineşte prin accentul pus pe fapte, întâmplări şi personaje luate din realitate, incipitul operei având rolul de a induce cititorului iluzia vieţii reale • relaţiile interumane • naratorul este obiectiv • personajul realist este reprezentativ pentru o tipologie umană şi se supune valorilor morale ale colectivităţii respective • precizia, detaliul, veridicitatea, transparenţa compun maniera stilistică a creaţiilor realiste, figurile de stil, atunci când apar, au rol

6. Muzica

7. În anul 1949, "Societatea compozitorilor români" este desființată și în locul ei este creată Uniunea Compozitorilor din România. Cu această ocazie, compozitori români de valoarea incontestată, considerați reacționari, formaliști sau decadenți, nu mai sunt admiși în noua organizație. Din compozițiile lui George Enescu se execută doar cele două Rapsodii române, creațiile unor compozitori ca Richard Wagner dispar din sălile de concert sau din programele radio, muzica pe teme religioase nu mai este executată, iar jazz-ul este etichetat expresie a imperialismului american. Genul preferat îl constituie compozițiile vocal-simfonice, ca oratoriul "Tudor Vladimirescu" de Gheorghe Dumitrescu sau imnurile revoluționare de tipul "Îi mulțumim din inimă partidului În genul muzicii ușoare sau "de estradă" se puteau asculta șlagăre ca: "Macarale, râd în soare argintii" sau "Hai Leano la vot!".

8. Pictura

9. Realismul in arte se refera la acuratetea si detaliul vietii concrete si ale problemelor sale. Artistii realisti se îndreaptă către viaţa socială, prezentând omul în strânsă legătură cu aceasta, ca un produs al mediului în care trăieşte. Prezentarea societăţii trebuie să fie sinceră, adevărată, lipsită de orice idealizare. Primul pictor care s-a declarat realist a fost Gustave Courbet . Intr-un manifest a anuntat ca, pentru el, pictura reprezenta o arta a vizibilului si concretului. Un alt pictor realist a fost Jean-Francois Millet , unul dintre primii artisti care a portretizat munca taranului si viata rurala intr-o maniera simpla dar eroica. Edgar Degas , c hiar daca a fost unul din intemeietorii impresionismului , şi-a pastrat însa stilul sau propriu independent, pe care el îl numeste realist. El a început cu academismul clasic, însa dupa un timp revine la tematica realista , pentru care si-a cautat idei în teatrele pariziene, în lumea fascinant a a balerinelor. Pictorul Diego Rivera ( 8 Decembrie, 1886 – 24 Noiembrie, 1957) a fost reprezentant al Realismului Social sau Socio-realismului, care ilustreaza activitatile clasei sociale muncitoare.

10. Gustave Courbet - Spărgătorii de pietre -

11. Jean-Francois Millet -Pastora-

12. Edgar Degas -Blue Dancers -

13. Arhitectura

16. Precum întreaga mişcare artistică a barocului , sculptura realizată în acest stil este în primul rând destinată unei citiri directe, adresându-se direct simţurilor umane şi componentei emoţionale a privitorului. De asemenea, sculptura barocă este caracterizată printr-o dorinţă irezistibilă a artistului de a sugera mişcarea prin surprinderea unei acţiuni în timpul execuţiei sale, preferabil în momentul său cel mai important.