7. capitolul 1
C h in u l era una, şi cu totul alta agonia asta pură, ca
şi cum cineva i-ar fi sm uls unghiile d in carne cu un cleş
te. în m o m en tu l de faţă, Kate A lexander avea parte de
aceasta d in urm ă. Sau cel p u ţin aşa i se părea.
Strângea d in d in ţi şi încerca să se gândească la orice
altceva în afară de pelicula de sudoare care îi acoperea
pielea, de plafonul aflat m ult prea aproape de faţa ei, de
faptul că abia dacă putea respira în cutia asta înghesui
tă, u n adevărat coşm ar pen tru u n claustrofob. D ar fără
succes. S ingurul gând care i se rostogolea în m in te era
că, dacă nu reuşea să iasă de aici repede, avea să facă
o criză de isterie în faţa teh nicianului aflat dincolo de
suprafaţa de sticlă d in stânga ei.
- în c ă u n pic, Kate.
M inunat. Splendid. Exact ce voia să audă. Ştia că n u
trebuia să se m işte - asta nu ar fi făcut altceva decât
să-i prelungească suferinţa -, însă oricum d u ra m ai m ult
decât era n orm al p en tru o sim plă analiză. C e naiba
făcea acolo, dădea o petrecere?
R ăbdarea nu fusese niciodată p u n ctu l ei forte. D oc
torii îi spuseseră că, cel m ai probabil, tocm ai asta o tă
cuse să revină la viaţă - faptul că renunţase să aştepte ca
lum ina să devină m ai intensă şi, p u r şi sim plu, se în
torsese p rin tre cei vii d o ar p enrru că nu-şi putea stru n i
nerăbdarea. Kate n u era deloc convinsă că lucrurile stă
teau aşa - ea nu-şi am intea de nici o lum ină. D e fapt,
nu-şi am intea m ai nim ic. D ar, m ulţum ită personalului
co m p eten t de la C e n tru l M edical U niversitar Baylor d in
D allas, Texas, nu fusese „m oartă" decât nouăzeci de se
cunde. N ouăzeci de secunde care-i schim baseră viaţa pen
tru totdeauna.
N u avea nici o am in tire legată de accidentul care-i
transform ase M ercedesul elegant în tr-u n m o rm an
8. 8 EtisaSetfi rNaugfiton
de m etal contorsionat. Sau de celălalt şofer, care fu
gise de la faţa locului, în tim p ce ea zăcea pe asfaltul
rece, luptându-se să răm ână în viaţă. Nu-şi am intea ni
m ic despre viaţa pe care o dusese înainte de accident.
A bsolut nim ic. însă în ziua aceea învăţase un lucru foar
te im portant: pe lum ea asta există lucruri p en tru care
m erită să lupţi.
G ân d u rile i se îndreptară către Jake, către aniversa
rea lor şi către cina specială pe care o planificase. Şapte
ani... Nu-i venea să creadă că trecuse atât. în m ulte
privinţe, avea im presia că abia dacă-1 cunoştea. U ltim ele
optsprezece luni fuseseră un haos de analize peste ana
lize, la care se adăugaseră adaptarea la viaţa în H ouston
şi eforturile de a-şi cunoaşte d in no u soţul şi prietenii.
El îi spusese că nu era vorba decât despre un efect se
cundar al accidentului, u n u l peste care aveau să treacă
îm preună. N um ai că... el era plecat atât de des în inte
res de serviciu, încât i se părea că toată etapa asta de
reacom odare o parcurgea mai m ult singură. A r fi vrut
să ofteze, dar ştia că nu ar fi fost indicat. Bun, cariera în
sem na foarte m ult pen tru el. îi plăcea la nebunie ce fă
cea. N-avea cum să nu-i adm ire această pasiune. Şi ce
dacă m ariajul lor nu era nicidecum perfect? N im eni nu
avea o căsnicie perfectă. D ar ea prim ise o a doua şansă.
Şi avea de gând să profite de ea la m axim um .
în sinea ei, scoase u n strigăt de bucurie când aparatul
bâzâi d in n ou şi patul începu să se retragă d in tunel.
G ata. în sfârşit. Douăzeci de m inute de iad. Şi, la urm a
urm ei, nici nu fusese cazul să se ia de tehnician. G ândul
ăsta o făcu să surâdă.
T ehnicianul ieşi d in cam era de control şi desfăcu le
găturile care-i im obilizau capul şi um erii.
-N -a fost chiar aşa rău! C um vă sim ţiţi?
Kate se ridică în capul oaselor şi îşi frecă p u ţin cica
tricea lungă care-i brăzda zona tâm plei.
- C a o sardea.
B ărbatul chicoti.
9. ‘Aşteaptă-rnâ 9
- Da, m ulţi pacienţi spun asta. Va trebui să m ai răm â'
neţi pe-aici până analizăm im aginile şi ne convingem că
avem to t ce ne trebuie.
Kate încuviinţă d in cap, ştiind prea bine cum m er
geau lucrurile. M ai trecuse prin asta, şi aveau să m ai
urm eze şi alte asem enea proceduri.
Se îm brăcă, după care se duse în zona de aşteptare,
u n d e pe ecranele televizoarelor pâlpâia o im agine des
prinsă parcă dintr-un vis urât. M ai m ulţi oam eni se adu
naseră în jurul celor trei aparate, holbându-se la ceea ce
părea a fi o scenă de război. Flăcări şi vălătuci de fum ,
m uget de sirene, lum ini interm itente. Kate sim ţi frica
m ângâindu-i tot corpul cu degete de gheaţă, dar nu reu
şi să-şi desprindă privirea de la ororile de acolo.
C am era de luat vederi se apropie de u n avion pră
buşit. Pe burtiera care brăzda partea de jos a ecranului
scria: „Ştiri de ultim ă o râ“.
A ccid en tu l a avut loc în jurul orei locale 10.45.
C u rsa 524, de la San Francisco spre H o u sto n , s-a pră
b u şit la scu rt tim p de la decolare. M a torii declară că
avionul a luat foc la d o ar câţiva m etri de pistă. Re
p rezentanţii N T S B 1 au sosit la faţa locului, şi deja s-a
d em arat o anchetă. Estim ările prelim inarii arată că nu
există supravieţuitori.
în m om entul acela, lui Kate i se tăie răsuflarea, ca şi
cum aerul i-ar fi răm as blocat în plăm âni. Bâjbâi prin
poşetă, cu o baretă to t alunecându-i de pe um ăr în tim p
ce căuta în n eb u n ită, printre chitanţe şi cele câteva fruc
te pe care le avea m ereu la ea, în caz că i se făcea foam e,
biletul pe care i-1 lăsase Jake. A colo erau trecute n u m ă
rul zborurilor şi num ele hotelului u n d e era cazat pen tru
conferinţa d in San Francisco.
- Kate? S-a întâm plat ceva?
Nu-şi ridică privirea să vadă cine vorbea cu ea. N u se
putea concentra. Şi cealaltă baretă a poşetei îi alunecă
■ N ational T ransportation Safety Board - C onsiliul N aţional pentru
Siguranţa T ransporturilor (n.tr.)
10. de pe um ăr, astfel că se trezi cu geanta la picioare, iz-
bindu-se de sol cu u n b u fn et sec. Se lăsă în genunchi,
scotocind în n e b u n ită p rin tre lucrurile d in ea, căutând
biletul. N u era cursa aceea. N u putea sâ fie. Probabil
Jake ateriza chiar acum , teafăr şi nevătăm at. Avea să
râdă în h o h o te când avea să îi spună cum îşi scăpase
poşeta pe pardoseala de la spital.
- Kate? C e s-a întâm plat? C e cauţi?
C a p rin ceaţă, îşi dădu seam a că G ina, asistenta,
o ajuta. V ederea îi era înceţoşată de lacrim i. C lătină
d in cap.
- U n bilet. U n bilet de la Jake. T rebuie să-l găsesc.
T rebuie să...
- II găsim . Linişteşte-te. Trage aer în piept. S u n t
convinsă că totul e în regulă.
Inspiră p ro fu n d , d upă care expiră. G in a avea d rep ta
te. Exagera. Jake era bine. C lip in d des p en tru a-şi alun
ga lacrim ile, cercetă suprafaţa pardoselii şi identifică în
final scrisul în clin at al lui Jake, pe o bucată de hârtie
aflată chiar lângă m âna ei. O trase m ai aproape cu dege
te trem u rân d e, ca să poată descifra ce scria:
Plecare: H ouston-San Francisco, cursa nr. 1498
întoarcere: Sun Francisco-Houston, cursa nr. 524
H ârtia îi scăpă p rin tre degete. T otul se învârtea în
ju ru l ei. în tu n ericu l o prinse în ghearele sale.
T om ografia com puterizată, cina festivă p en tru care
făcuse cum părături m ai devrem e, ultim ele optsprezece
lu n i d in viaţa ei i se învălm ăşeau toate în spatele pleoa
pelor şi se am estecau cu vocea G inei, acum estom pată,
care o striga parcă de la m are depărtare. U n singur lucru
îşi păstrase logica. Nu-i m ai răm ăsese decât u n singur
gând clar.
C u rsu l vieţii ei tocm ai cotise brusc, din n o u . Iar de
data aceasta m oartea câştigase.
- C h iar trebuie să m ănânci ceva.
M indy, vecina de vizavi, puse cana cu ceai pe m asa d in
bucătărie, chiar în faţa lui K ate, şi se aşeză pe scaunul
10 CElisadetfi ‘blaiydton
11. Hşteaptâ-mă 11
de lângă ea. Fără să se uite, K ate ştia că trăsătu rile
acoperite cu pistrui ale lui M indy erau p o so m o râte
şi îngrijorate. A ceasta efectiv îl adorase pe Jake. T oa
tă lum ea îl iubise. N ici u n u l d in tre p rieten ii lo r nu-i
cu n oştea schim bările b ru şte de dispoziţie. Sau fap
tu l că, în m od in te n ţio n a t, era m ai m u lt plecat. Sau că
el şi K ate se certau pe seam a slujbei lui. D ar nici n u
era cazul să afle to ate acestea acum . N im en i n u treb u ia
să afle.
-M u lţu m e sc . C u degete nesigure, K ate cuprinse
cana în palm e, d o rn ică să-i sim tă cât m ai m u lt căldu
ra. C red că o să m ă ia greaţa dacă m ai sim t m irosul
un ei cafele.
Toată după-am iaza, până pe seară, fusese vizitată de
to t felul de prieteni. A cesta era prim ul m o m en t de liniş
te. Iar acum ... acum se întreba de ce oare şi-l dorise.
- C eaiul ar trebui să te ajute să te relaxezi, zise M indy,
dându-şi părul roşcat peste um ăr. A fost o zi grea. Ce-ai
zice de p u ţin ă supă?
Kate refuză cu o clătinare d in cap. M âncarea era u lti
m ul lucru la care s-ar fi p u tu t gândi. O ricum , dacă ar fi
încercat să m ănânce, stom acul i s-ar fi răzvrătit. F lutură
d in m ână, clipind p en tru a alunga lacrim ile care stăteau
să cadă. N-avea de gând să cedeze din nou. N u acum .
O să am âne plânsul p en tru când răm ânea n u m ai ea. In
d o rm ito ru l ăla m are în care se obişnuise atât de m u lt să
do arm ă singură.
- N u mi-e foam e. în încăpere se lăsă tăcerea. K ate ştia
că M indy nu vedea cu ochi b u n i refuzul ei, d ar avea
alte o m ie de lucruri pe cap. O , D oam ne, M indy... am
atâtea de făcut.
Pe m asă, m âna lui M indy se strânse peste palm a ei.
-A i to t tim pul să le rezolvi.
- N u, dacă nu m ă ocup acum de tot, o să înnebunesc.
Se lăsă pe spătarul scaunului. N u p o t să răm ân aici.
-T re b u ie să laşi să treacă u n tim p. N u poţi să iei
hotărâri pripite în m o m en tu l de faţă.
12. 12 Zfisadetf Zfaugfton
- N u. C asa asta a fost ideea lui. Să locuim aici... O chii
i se închiseră. El a luat toate deciziile im portante d in
căsnicia noastră.
- Era soţul tău. Şi tu ai trecut prin atâtea în ultim ul
an şi jum ătate, cu accidentul... B ineînţeles că el lua toa
te hotărârile. E şi norm al, având în vedere problem ele
tale m edicale.
Problem ele ei m edicale. A m nezia. A cesta fusese m o
tivul invocat de Jake p en tru tot. P entru a-i adm inistra
banii, p en tru a aranja lucrurile în aşa fel în cât să nu
fie niciodată singură, p en tru a-i alege ed itu ra cu care
să colaboreze.
Kate ar fi trebuit să insiste să aibă şi ea u n cuvânt de
spus. A r fi trebuit sâ joace u n rol mai im portant, să fie
pregătită pentru o zi ca asta. N u ştiuse nici m ăcar u nde
să-i caute poliţa de asigurare de viaţă.
Sim ţea o agitaţie în stom ac şi înghiţi forţat, încer
când să reprim e gustul am ar. Se aplecă, punându-şi
coatele pe masă şi sprijinindu-şi capul în palm e, şi îşi
d ăd u seam a că avea nevoie să se îndepărteze cât mai
m u lt de casa asta. Sim ţise im pulsul de a pleca în urm ă
cu mai m ulte luni, d ar răm ăsese d ato rită lui Jake.
P entru că viaţa ei era aici. A cum ... acum n u ştia ce să
m ai creadă.
-Jak e era cel cam iubea H oustonul. N u eu.
îi zvâcnea capul. în seara asra n-avea să-şi ia calm ante
le. N u când m intea îi era şi aşa în ceaţă.
- E casa ta, Kate. N u poţi să pleci pur şi sim plu. Aici
e şi fam ilia lui Jake...
De pe buzele lui Kate izbucni u n râs plin de
am ărăciune.
-Ja k e n-a m ai vorbit cu tatăl lui de m ai b ine de un
an . O m u l acela abia dacă-şi vede vreodată nepotul.
Ă sta nu-i genul de fam ilie pe care mi-aş dori-o pen
tru Reed.
D upă ea, decât aşa, era mai b ine fără nici u n fel de
familie.
- Prom ite-m i num ai că n-o să iei nici o hotărâre pri
pită, da? Te rog.
13. 7Lşteaptă-niă 13
O chii ei căprui cercetau cu îngrijorare chipul lui Kate.
M indy n-avea să înţeleagă. N-avea să înţeleagă cu adevă
rat despre ce era vorba, că acest sen tim en t cum că locul
ei nu era aici apăruse de m ai m ult tim p. C ă o bântuise
încă de la accident încoace. Iar seara asta n u era chiar
cea mai potrivită pentru a discuta despre aşa ceva cu ea.
Kate îi strânse m âna lui M indy.
-B in eîn ţeles. N u prea am m intea lim pede în seara
asta. Ridicându-se, duse cana neatinsă la chiuvetă. Tre
buie să m ă culc. M ulţum esc p en tru to t ce ai făcut azi.
N u ştiu cum aş fi p u tu t să m ă descurc fără tine.
M indy se ridică de pe scaun şi-şi puse am bele m âini
pe um erii lui Kate.
- O să fii în regulă în seara asta? R eed doarm e deja,
d ar aş putea să-l iau la m ine, dacă ai nevoie de ceva tim p
de u n a singură.
Kate îşi îndreptă privirea către scara care făcea legătu
ra cu etajul, unde fiul ei de patru ani dorm ea profund,
d u p ă care clătină d in cap, în sem n de refuz. Lui nu-i
spusese încă nim ic. Şi nu voia ca el să afle de la vreunul
d in tre vecini.
-N u , d ar m ulţum esc de grijă. T rebuie să fiu lângă el
când se trezeşte. O să ne descurcăm noi.
- N u uita că poţi conta oricând pe m ine, Kate. Dacă
ai nevoie de ceva... su n t chiar vizavi.
- M ulţum esc.
Kate se forţă să schiţeze un zâm bet.
îm brăţişând-o repede, M indy porni spre partea din
faţă a casei. C ân d auzi bufnetul uşii grele de m ahon
de la intrare, Kate se întoarse şi cuprinse dintr-o privire
casa goală. Era singură. C om plet singură. N ici o m aşină
n-avea să oprească pe alee în miez de noapte. Jake n-avea
să apară cu paşi vioi pe uşă, scuzându-se că lipsise de la
încă o cină. N-avea să-i mai vadă faţa, n-avea să-i m ai sim
tă braţele în jurul tru p u lu i ei. N u conta că fusese u n soţ
neglijent. Fusese soţul ci. Iar acum nu m ai era. De-acum
înainte, răm âneau doar ea şi Reed.
Lăsă să-i scape un oftat printre buzele trem urânde.
R euşi să-şi înăbuşe durerea care voia să se reverse din
14. 14 tEiisabetfi ehfaugfiton
n ou peste ea. C h iar dacă era aproape m iezul nopţii, ştia
că avea să-i fie im posibil să doarm ă, pro fu n d sau altfel.
In trâ n d în b iro u l lui Jake, îşi frecă braţele p en
tru a se încălzi, d u p ă care se trân ti în fotoliul de la
m asa lui de lucru, lăsând pernele m oi, ta p iţate cu pie
le, să-i aline m uşchii dureroşi. Îşi trecu uşor degetele
trem u răto are peste suprafaţa de lem n în tu n e c a t d in
faţa ei.
C up rin se dintr-o privire întreaga încăpere. U n u l
d in tre pereţi era acoperit de o bibliotecă înaltă. De sus
până jos, rafturile erau pline ochi cu cărţi de m edicină.
D e pe o latură a biroului în form ă de L clipea ecranul
com puterului. C hiar în faţa ei se afla o fotografie de-a
lui Reed, zâm bind, scăldat în razele soarelui de vară.
C am era lui Jake, lucrurile lui Jake. Ea nu intrase aici
decât rareori, pen tru că era spaţiul lui personal. C u m
stătea în fotoliul lui, în suflet i se strecură o senzaţie
ciudată de stânjeneală. A prinse veioza Tiffany de lângă
telefon şi trecu în revistă teancul de plicuri aflate pe col
ţul biroului lui. A ceastă activitate îi în d rep tă gândurile
către form alităţile de care trebuia să se ocupe, reuşind
astfel să îi m ai aline nervii încordaţi.
Facturi, un form ular de reînnoire a ab o n am en tu lu i la
o revistă de m edicină, o scrisoare în care erau a n u n ţaţi
că ar fi câştigat zece m ilioane de dolari la loto. A runcă
mesajele publicitare în coşul de gunoi de lângă g en u n
chiul ei şi puse în două teancuri separate corespon
den ţa de lucru a lui Jake şi cea personală, care-i privea
pe am ândoi.
C ău tă cu ţitu l p en tru deschis plicurile în setul de
b iro u , d ar fără succes. D eschise u n sertar şi pipăi
p rin el, d u p ă care, negăsindu-1, şi pc al doilea. D ăd u
de el abia în fu n d u l celui de-al treilea sertar, alătu ri de
o altă scrisoare, nedeschisă. K ate clătină d in cap,
în tristată şi m ai m u lt de o senzaţie de m elancolie. Pro
babil că R eed le pusese acolo. în to td e a u n a îşi băga
nasul pe u n d e nu trebuia. Iar Jake se în fu ria m ereu
ori de câte ori um bla p rin lucrurile lui, m utându-le
de colo-colo.
15. (Aşteaptă-mâ 15
D ar acum n u m ai trebuia să-şi facă nim en i griji p en
tru asta. C o n fru n tată cu un val n ou de tristeţe, deschise
plicul cu pricina şi aruncă o privire pe factura d in inte
rior. Fruntea i se încreţi când îşi văzu num ele trecut pe
ea. Luă d in n ou plicul pe care tocm ai îl tăiase. Pe el era
trecută adresa lui Jake de la serviciu, d ar în m od clar
era vorba despre o factură em isă p en tru perioada pe
care o petrecuse ea în spital, d u p ă accident. La final
apărea că încă m ai dato ra o sum ă de 10 000 de dolari.
Jake îi spusese că poliţa ei de asigurase acoperise toate
costurile. C ercetând m ai atent, îşi dădu seam a că n u era
o factură de la spital, ci de la un sanatoriu.
U n sanatoriu? Era im posibil. N u stătuse în spital de
cât o săptăm ână şi u n pic. Patru zile în com ă, la Terapie
intensivă, şi încă trei până o m utaseră într-o rezervă nor
m ală, d u p ă care alte cinci la C hirurgie, cât se recuperase
în urm a rănilor suferite.
Se uită din n o u la factură.
San Francisco.
N u, nici asta nu se potrivea. A ccidentul avusese loc
lângă Dallas. Tocm ai se întorcea de la o conferinţă de
geologie care avusese loc în Fort W orth. Ziarul cu care
lucra voia o relatare detaliată despre evenim entul res
pectiv. N ici nu fusese vreodată la S an Francisco.
Şi perioada facturată era greşită. Era vorba despre
m ai m ult de doi ani. C u m âinile trem urânde, puse fac
tura pe birou. D intr-odată, i se făcu frig.
D osarele cu docu m en te m edicale. Jake era foarte
m eticulos cu hârtiile im portante.
îşi întoarse fotoliul către d ulapul cu dosare şi trecu
repede prin diversele categorii, căutându-1 pe cel pe care
era trecut num ele ei.
Nimic.
Trase repede al doilea sertar. Im pozite, evaluări pri
vind valoarea casei, reviste de m edicină cu care colabo
ra. Jake avea chiar şi u n dosar cu toate notele pe care le
prim ise în facultate. O dovadă clară a co m p o rtam en tu
lui lui obsesiv-compulsiv.
D ar u nde erau dosarele ei?
16. 16 'Elisabetf. 'frfaugfton
D intr-odată, îşi pierdu orice urm ă de răbdare, cuprin
să de o senzaţie tulbure pe care n u voia să o adm ită.
Deschise cu gesturi bruşte al treilea sertar, răsuflând
uşurată când descoperi dosarele cu docum ente m edica
le pentru Jake, Reed şi p en tru ea.
D a, acolo trebuia să fie. Era o încurcătură, vreun
funcţionar greşise şi trim isese factura pe num ele ei.
Deschise dosarul pe birou şi începu să răsfoiască tean
cul de form ulare. O vizită la spital p en tru copcile de
care avusese nevoie când călcase pe un ciob, luna trecu
tă. O factură de la stom atolog, d in prim ăvara trecută,
când avusese nevoie de o lucrare la un dinte. Scrisori
m edicale de la doctorul Reynolds, neurochirurgul la
care m ergea periodic, de la accident încoace. Form ulare
şi evaluări care acopereau ultim ele 18 luni ale vieţii ei,
d u p ă care se opreau.
N ici u n do cu m en t despre sarcină, nim ic despre
naşterea lui Reed. N im ic legat de perioada în care fusese
internată la Baylor U niversity M edical C.enter, după
accident.
T rebuia să fie ceva în alte dosare. Puse separat,
etichetate „Naştere" şi „A ccident". închise bine serta
rul şi duse m âna către m ânerul celui de jos. D ar aces
ta nu se clinti. Trase d in nou, apoi îşi dădu seam a că
era încuiat.
C otrobăi orbeşte prin sertarele biroului, în căutarea
cheii. Era îm pinsă de la spate de o senzaţie stranie, cum
că ar fi vorba despre ceva ce nu suferea nici cea m ai mică
am ânare. încercă cele câteva chei pe care le găsi, d ar nici
u n a nu se potrivea. în g h iţin d în sec în încercarea de a
scăpa de nodul pe care-1 sim ţea în gât, începu să caute şi
pe rafturi. D ar tot nim ic.
Parcă i se urcase to t sângele în cap, accentuând dure
rea surdă care-i înconjura cicatricea. Se duse în dorm i
torul pe care îl îm părţiseră până atunci şi deschise cu
nu... .ai bnişte sertarele com odei lui, bâjbâind printre
o • u I' nici io intim ă şi tricouri vechi.
"I ■• In i .i In- undeva. Jake n-ar fi încuiat sertarul ace-
• • l > a ui u r ch eia. Degetele ei alunecară peste
17. ‘Aşteaptă-m ă 17
to t felul de m ateriale de bum bac, însă în final se opriră
asupra u n o r obiecte de m etal rece.
S coţând inelul cu chei d in fu n d u l sertarului, sim ţi
o presiune pe coşul pieptului. în lum ina slabă licăriră
două chei, una m ai m are decât cealaltă. C lătinându-se
pe picioare, reuşi să se întoarcă în birou şi îngenunche
în faţa dulapului cu dosare.
„Nu-1 deschide. Dă-o încolo de cheie. U ită de sertar.
N u te m ai gândi la factura aia stupidă. N-are ce să iasă
b u n din asta. A i trecut deja p rin destule astăzi.11
înghiţi, încercând să scape de no d u l pe care-1 sim ţea
în gât. în ain te să apuce să se răzgândească, întoarse che
ia în broască. A ceasta cedă cu u n păcănit.
în interior găsi o cutie lungă, d in m etal. O puse cu
grijă pe m asa de lucru, după care se aşeză pe fotoliu şi-şi
trecu palm ele um ede de-a lungul lateralelor ei. C ea de-a
doua cheie intră lejer în broasca ei.
Trăgând adânc aer în piept, deschise capacul. C u
tia era plină cu form ulare de spital, foi de evaluare şi
facturi. Scoase foile pe rând, trecând în revistă datele
şi co n ţin u tu l. Toate erau de la u n sanatoriu d in San
Francisco. Pe toate erau trecute date care acopereau o
perioadă de aproape trei ani, până în urm ă cu doi ani.
D in ce scria acolo, Kate fusese în com ă aproape trei ani,
n u p atru zile. Reed se născuse p rin cezariană, în tim p ce
ea era în stare de inconştienţă.
închise ochii. N u se putea una ca asta. Avusese parte
de un travaliu prelungit - peste douăzeci şi patru de ore.
Jake o ţinuse în to t acest tim p de m ână, ajutând-o să
suporte durerea. C ând lucrurile încetaseră să m ai evolu
eze, fusese dusă în sala de operaţii, jake stătuse îm preu
nă cu ea pe tim pul operaţiei şi când Reed îi fusese scos
d in pântece. îi dăduse toate detaliile. îi spusese povestea
naşterii lui R eed de atâtea ori, încât şi-o putea pune în
scenă cu ochii m inţii.
O chii i se um plură de lacrim i. Se uită d in nou la
docum entele acelea, în tim p ce m intea ei punea în ba
lanţă ceea ce i se spusese şi inform aţiile pe care le avea
în faţă.
18. N u avea fotografii. N u avea nici m ăcar o poză d in
tim pul sarcinii. N ici una, în toată casa. Jake îi spusese
că m otivul era faptul că nu-i plăcuse deloc perioada cât
fusese însărcinată, că nu voise să-şi am intească felul în
care arătase.
D ar nu existau nici fotografii în care să apară zâm
bind, în halat de spital. N ici una care s-o arate alăptân-
du-şi copilaşul. II crezuse pur şi sim plu când îi spusese
că uitase aparatul de fotografiat acasă în ziua în care se
născuse Reed.
Se duse în fugă în cam era de zi, înşfăcă album ele cu
fotografii de pe rafturile bibliotecii şi le răsfoi pagină
cu pagină. Jake cu Reed în braţe, nou-născut. Jake fă-
cându-i baie. Jake Întinzându-i o linguriţă cu prim ele
lui alim ente solide. „O , D oam ne." Jake zâm bind alături
de el la prim a lui aniversare. în fiecare fotografie apărea
num ai Jake. Nici u n a cu ea şi cu Reed, decât d u p ă ce
acesta îm plinise doi ani.
Se trezi copleşită de un val de panică. M ereu por
nise de la ideea că ea fusese cea care făcuse fotografi
ile respective. N ici m ăcar nu-şi pusese vreodată vreo
întrebare. Trecându-şi palm a peste zona dureroasă din
piept, încercă să privească lucrurile în m od raţional.
D ar n u reuşi.
Jake era doctor. Era soţul ei. II crezuse. N ici m ăcar
nu-i trecuse p rin m inte să nu o facă. D e ce? De ce să o
fi m inţit?
„N u, nu, nu. N u se poate una ca asta, nu are cum să
fie adevărat."
C u picioarele trem u rân d e ce am en in ţau să cedeze,
reuşi să ajungă înapoi în biroul lui. O chii i se opriră
asupra u nei evaluări sem nate de un neurochirurg total
n ecunoscut ei.
Leziuni la nivelul cortexului lateral al lobului tem po
ral anterior, în urm a u n u i traum atism sever. Prognoză:
pierderea m em oriei, posibil pe term en nedeterm inat
şi ireversibilă.
18 !Efisabetf (Naugbton
19. Pierderea p erm an en tă a m em oriei. C om ă. T im p de
trei ani.
înghiţindu-şi lacrim ile, co n tin u ă să cerceteze docu
m entele. Stom acul i se strânse când văzu sem nătura lui
Jake pe m ai m ulte d in tre ele. Fusese u n u l d in tre m edicii
care se ocupaseră de ea.
D octorul ei.
„N u, nu, n u .“ Soţului ei nu i s-ar fi perm is suh nici o
form ă să-i supravegheze convalescenţa.
în nici u n caz. N ici într-o m ie de ani. K ate nu era
doctor, însă ştia foarte bine regulile.
B roboanele de sudoare care îi apăruseră pe ceafă în
cepuseră să se prelingă de-a lungul spatelui. T rebuia să
existe o explicaţie.
Ceva. Orice!
Scoase roate hârtiile d in cutie^ însufleţită de o nevoie
im perioasă de a afla adevărul. în m inte i se to t învâr
teau to t felul de întrebări şi am intiri pe care n u le pu
tea cataloga cu certitu d in e ca fiind reale sau închipuite.
C â n d ridică ultim a hârtie, sim ţi că-i fuge p ăm ân tu l de
sub picioare.
G en u n ch ii i se în m u iară dintr-odată şi se prăbuşi în
fotoliu. C h iar pe fu n d u l cutiei se afla o fotografie. G â
tu l i se contractă de em oţie, şi nu m ai p u tea respira.
C u degete trem urânde, apucă fotografia în tim p ce ini-
ma_îi fu străfulgerată de u n junghi ca un pum nal.
în fotografie era o fetiţă de vreo cinci ani. Stătea
într-o barcă. în spatele ei scânteia suprafaţa apei.
U ndeva d ep arte se vedea verdele u n o r copaci. Era o
fetiţă cu u n chip tu lb u ră to r de cu noscut, o claie de
cârlio n ţi şateni şi cei m ai verzi ochi pe care-i văzuse
K ate vreodată.
O chii lui Kate. Aceeaşi form ă, aceeaşi m ărim e, ace
eaşi culoare... tix aceeaşi ochi pe care K ate îi vedea în
fiecare zi când se privea în oglindă.
„O , D oam ne. O , D oam ne."
Ţarcă to t aerul i se blocase în plăm âni. Iar ceva din
străfu n d u l fiinţei ei îi spunea că această fetiţă riu putea
ti decât tiica ei.
‘Ăştcaptă-m ă 19
20. capitolul 2
M ergând lejer prin ap artam en tu l său de hotel, Ryan
H arrison îşi prinse un prosop în jurul taliei. Luă tele
com anda de pe p at şi aprinse televizorul, după care îşi
şterse b ine părul ud cu u n alt prosop, în tim p ce căuta
C N N -ul.
în baie, apa dc la duş curgea în continuare, dar nu
reuşea să acopere versurile pătrunzătoare ale m elodiei
Come W hat May din Moulin Rouge. M ereu cânta când
era m ulţum ită. El, pe de altă parte, nu avea nici u n chet
de cântat. C eea ce şi-ar fi d o rit era o cafea. Se gândi să
sune să i se aducă u n a în cam eră, însă agitaţia de la tele
vizor îi atrase atenţia înainte să-şi fi găsit telefonul.
Pe ecran se vedeau to t felul de lum ini interm itente,
oam eni care alergau de colo-colo, iar d in difuzoare stră
batea ţipătul panicat al sirenelor. U n reporter povestea
ce se întâm plase cu o zi în urm ă, iar Ryan se aşeză pe pat
şi urm ări to t reportajul despre avionul care se prăbuşise
în San Francisco.
Inim a îi bătea cu putere. C ân d apucă prosopul, îşi
d ăd u seam a că palm ele îi transpiraseră. Era ca şi cum
ar fi revăzut accidentul aviatic în care m urise A nnie.
A m intirea îi făcu stom acul să i se contracte spasm odic,
apărându-se îm potriva unei dureri ascuţite, ca de cuţit,
care-i străpunse însuşi centrul fiinţei.
în m om entul acela îi sună telefonul, făcându-1 să tre
sară şi aducându-1 înapoi în prezent. Se strădui să se
ridice, îşi trecu peste faţă palm a cuprinsă de trem ur
şi trase isteric telefonul din buzunarul p antalonilor pe
care îi aruncase pe spătarul un u i scaun cu doar câteva
ore în urm ă.
- H arrison.
-N em ern icu le, b u b u i glasul baritonal al lui M itch
M atthew s prin difuzor, încărcat cu o doză evidentă de
îngrijorare. M-ai speriat de m oarte. Te sun de ore în şir.
Te-ai u itat !a ştiri?
Ryan părea incapabil să-şi desprindă privirea de la
ecran.
20 ‘ZCisaSetfi Zfaugkton
21. 7lşteaptâ-mâ 21
- D a, chiar acum .
- U nde eşti?
A runcă o privire prin încăpere.
- In N ew York.
- Slavă D om nului! A m crezut că aveai zbor chiar ieri
d in San Francisco.
-A şa ar fi trebuit. D ar H an n ah a reprogram at o în
tâlnire pe care o aveam în Los Angeles. A m fost acolo
ieri, după care am luat avionul şi am ajuns aici. A scultă
aten t num ele com paniei aeriene şi n u m ăru l cursei când
reporterul le repetă şi înghiţi forţat, încercând să sca
pe de nodul din gât. D oam ne, D um nezeule, ăla era fix
zborul m eu.
- A naibii treabă, m ârâi M itch. Eşti bine?
- Poftim? D intr-odată, lui Ryan îi venea foarte greu să
se concentreze. D a, su n t bine.
- C ân d te întorci?
-C re d că diseară. Ryan îşi trecu m âna peste frunte.
Julia o să fie foarte afectată de chestia asta. Poţi să treci
să o vezi? Părinţii tăi su n t cu ca.
- Da, sigur. S-ar putea să nu m ai prinzi nici o cursă
spre San Francisco.
- Ştiu. O să încerc să-mi iau bilet către San Jose sau
Sacram ento, şi de acolo vin cu m aşina. V reau să ajung
acasă.
- Bine. Sună-m ă înainte sâ pleci.
- Sigur. Pe curând!
A pa de la duş nu m ai curgea, iar vocea lui M onique
se auzea m ai puternic, in to n ân d versurile cu accentul ei
franţuzesc foarte sexy.
Ryan închise ochii şi-şi lipi telefonul de frunte.
N u voia sâ fie cu ea acum . Era năpădit de o m ie de
gânduri, am intiri şi sentim ente pe care nu dorea să i le
îm părtăşească.
Era o fem eie atrăgătoare şi îi plăcea com pania ei când
n-avea altceva de făcut, dar nu sim ţea nici cea mai mică
d o rin ţă de a-i cunoaşte visurile şi aspiraţiile. Şi, în m od
clar, nu voia să i le dezvăluie pe ale sale. Sau să plân
gă d in cauza celor întâm plate în trecut. Pe lum ea asta
22. 22 l(isaf>eth ’bfaughton
existau d o u ă fiinţe despre care n u vorbea cu nim en i -
soţia şi fiica lui.
îşi concentră din n o u atenţia asupra televizorului şi
îl opri cu o apăsare de b u to n exact când ea intră în încă
pere. P urta un prosop m u lt prea m ic, înfăşurat în ju ru l
tru p u lu i ei voluptuos, iar d in părul ud, roşu ca focul,
i se prelingeau picături de apă pe spate. Pe buze îi apăru
u n zâm bet jucăuş.
- Mon cher. Traversă încăperea, cu unghiile de la pi
cioare - lăcuite într-o n u an ţă cărăm izie - sem ănând, în
m od ciudat, cu nişte picături de sânge pe m ocheta albă
şi m oale. Je mc swis ennuye de vous'.
Ryan ştia suficientă franceză încât să-şi dea seam a că
voia să-l atragă înapoi în pat. Se retrase d in îm brăţişarea
ei sufocantă.
-T re b u ie să plec.
M on iq u e îşi flu tu ră genele lungi, exotice, şi-şi scoa
se u n pic în afară buza inferioară, făcând o m u triţă
îm bufnată şi sexy, pe care şi-o perfecţionase de-a lu n
gul anilor.
-N onsens. A i zis că n im en i nu se aşteaptă să ajungi
decât d u p ă prânz. N 'etait pas par le passe assez2. Te vreau
d in nou.
V orbea foarte bin e englezeşte, d ar m ereu apela la o
doză sănătoasă de accent franţuzesc când încerca să-l
ispitească. Ryan se îndreptă către baie.
- M da, ei bine, oricât de te n ta n t ar suna ce zici tu, eu
trebuie să ajung la birou.
M on iq u e veni d u p ă el şi, când trecu pe d u p ă colţ, îşi
m iji ochii văzând că îşi pusese deja pantalonii.
-B ien, oftă, învinsă. Va trebui să aştept până diseară,
când o să te întorci. O unghie lăcuită în roşu aprins
trasă o linie de-a lungul pieptului lui gol, oprindu-se ezi
ta n t chiar deasupra nasturelui de la p an talo n ii lui. îşi
ridică privirea seducător, p en tru a o în tâln i pe a lui.
1„M-am supărat pe tin e “ (în franceză, în original) (n.tr.)
2„N u a fost de-ajuns, pentru cât tim p a trecut" (în franceză, în origi
nal) (n.tr.)
23. ‘Aşteaptă-m â 23
Ryan cunoştea bine privirea aceea. Şi ştia că, intr-un
m in u t, avea să fie în culm ea furiei.
- N u m ai stau până diseară. T rebuie să iau avionul
spre casă.
Fem eia îşi încrucişâ braţele peste sâni - sânii ei un
pic prea perfecţi, despre care n-ar fi recunoscut nici în
ru p tu l capului că erau rezultatul unei operaţii estetice.
-M erele!Ai zis că răm âi aici câteva zile!
-A şa aveam de gând, d ar a intervenit ceva. E legat de
fam ilia m ea. T rebuie să m ă întorc.
M o n iq u e îşi ridică braţele, într-un gest exasperat,
după care se întoarse cu paşi ofensaţi în dorm itor.
- Fib de chienne!1
D e asem enea, Ryan ştia suficientă franceză pen tru
a-şi da seam a când îl înjura. Veni d u p ă ea, în tim p ce-şi
încheia nasturii de la căm aşă.
- H ai, o să m ă revanşez data viitoare când ajungi în
C alifornia.
-N -am de gând să ajung pe acolo prea curând.
La naiba, su n t aici acum!
- Ş tiu şi îm i pare rău. D oar că nu-i u n m o m en t b u n
p en tru m ine. D ădu să o apuce de m ână, co n ştien t că se
p u rta ca u n ticălos şi încercând să o m ai îm buneze. H ai,
fii înţelegătoare, da!
-H ybride2, n u m eriţi. D ar rostise aceste cuvinte cu
u n zâm bet. D oar de data aceasta, adăugă ea. Şi să ştii că
m ă aştept să te revanşezi întreit, mon cher.
Ryan o sărută pe obraz. Lui M onique îi plăceau băr
baţii. N u sim ţea ceva ieşit d in com un p en tru el. D e ase
m enea, ştia şi că avea să găsească pe altcineva cu care
să-şi petreacă tim pul după ce pleca el, iar asta nu-1 deran
ja câtuşi de p uţin.
- M ulţum esc. Se aşeză pe m arginea p atu lu i şi întinse
m âna d u p ă pantofi, arzând de nerăbdare să-şi term ine
treaba şi să ajungă acasă cât m ai repede. Eşti o adevărată
com oară, M onique.
1„Fii de căţea"; contextual: „ticăloşilor" (cu referire la bărbaţi, în
general) (în franceză, în original) (n.rr.)
1„C orcitură" (în franceză, în original) (n.tr.)
24. 24 ‘EfisaSetfi ‘hfaugfiton
A doua zi dim ineaţa la ora şapte, Ryan opri m aşina
pe aleea casei sale d in Sausalito, sim ţindu-se extenuat
şi copleşit de diferenţa de fus orar. D rum ul spre casă se
dovedise mai greu decât îşi închipuise. Z borurile către
San Francisco fuseseră deviate sau anulate. D in fericire,
reuşise să p rin d ă u n loc la o cursă spre Sacram ento, de
u n d e închiriase o m aşină până aici. Scoţându-şi bagajele
d in portbagaj, se pregăti pentru ceea ce avea să găsească
în ău n tru . N u reuşise sa vorbească cu Julia de la accident
încoace, aşa că nu avea nici cea m ai m ică idee cum reac
ţionase. C ân d deschise uşa de la bucătărie, fu întâm pi
n a t de sunetul zglobiu al râsului ei.
- D ă cu zarul ăla odată, da? se auzi glasul gros al lui
M itch.
Julia chicoti.
- N-ai cum să m ă baţi la asta. Eu joc la profesionişti,
să ştii.
- N u există ligă profesionistă la Yahtzee1. Este doar
noroc chior.
- Ba nu, n u e. Yahtzee! strigă ea, când zarul se opri.
M itch scoase o înjurătură în surdină.
-V ezi, unchiule M itch, trebuie să re pricepi!
- D oar nu-m i înveţi fata să înjure, nu?
Ryan făcu un efort să schiţeze u n zâm bet când intră
pe uşă şi aruncă o privire p rin cam eră. Julia îşi ridică
privirea către el şi rânji, veselă.
C â n d zâmbea, M itch făcea o gropiţă adâncă în obraz,
exacr ca sora lui.
- Să ştii că păstrez toate cuvintele deocheate pen tru
când n u eşti tu pe aici.
-B u n ă , tati! Julia se ridică de pe scaun şi-l cuprinse
pe Ryan într-o îm brăţişare strânsă. C u m de-ai venit aşa
repede? C redeam că te întorci abia peste câteva zile.
-A m term in at m ai devrem e şi am zis să vin acasă,
îşi lăsă geanta pe u n scaun şi se aplecă, astfel încât să
o privească de la nivelul înălţim ii ei. D upă care-şi trecu
: Joc cu zaruri în care jucătorii au ca obiectiv strângerea a cât mai
m ultor puncte făcând diferite com binaţii de cifre (n.tr.)
25. 'Aşteaptă-mă 25
degetul de-a lungul năsucului ei, identic cu al lui A nnie.
O ri de câte ori se uita la Julia, o vedea pe m am a ei.
Inim a aproape că i se opri d in bătut. Mi-a fost d o r de
tine, îi spuse.
Fetiţa se încrunta, scrutându-1 cu ochii aceia atot
ştiutori.
-T e-ai întors pen tru că-ţi făceai griji p en tru m ine,
nu-i aşa?
- Da, n-ai cum să m ă condam ni. Eşti bine?
- S u n t bine, tati, zău. N-ar trebui să-ţi faci atâtea gri
ji. Nu-ţi face bine la sănătate. Aşa te aiegi cu u n ulcer
de toată frum useţea şi trăieşti mai puţin, asta ca sâ nu
m ai spun că te îngraşi de la atâta stres. Şi n u m ai eşti la
prim a tinereţe, ştii bine. T rebuie să fii atent, să-ţi m enţii
greutatea. Şi-n plus, să ştii că su n t aproape un adult. Por
să m ă descurc şi singură.
-D a , răm âne de văzut cât de adultă eşti. încercă
să-şi suprim e zâm betul care dădea să se instaleze pe fu
riş. D ar de unde ai învăţat tu despre efectele stresului?
-L a şcoală. Ştii tu... instituţia aia particulară la care
plăteşti tu taxe imense? învăţ o groază de lucruri acolo.
- E bine să ştiu că nu dau banii ăia degeaba.
Intră în bucătărie şi luă o sticlă de apă d in frigider.
- S u n t aproape o fem eie în toată p uterea cu v ân tu
lui, spuse ea, în urm a lui. M ulte fete de vârsta m ea au
deja ciclu.
Ryan se înecă.
-A h , te rog. N u e nici m ăcar o p t dim ineaţa, eu su n t
ru p t de oboseală, iar tu nu ai decât nouă ani.
- Şi ce dacă? Fata îi aruncă o privire lui M itch, care
părea să se distreze de m in u n e ascultându-i. N u m ai
e m ult. Va trebui să te descurci, tati. Şi, dacă to t discu
tăm despre asta, am nevoie de un sutien. C red că ar tre
bui să m ergem sâ cum părăm unul cât de curând. Poate
chiar azi. Luă zarul de pe masă, după care-i aruncă un
zâm bet ştrengăresc. M ă gândeam să-mi iau u n u l roşu,
cu dantelă, cum po artă fetele ălea d in revista Maxim pe
care-o citeşti tu.
26. 26 ‘Efisabetfi ‘hfaugfton
- O , D oam ne, ajută-m ă, reuşi el să îngaim e, sim ţim
du-şi faţa d in ce în ce m ai fierbinte.
M itch izbucni în râs şi veni şi el în bucătărie. îşi tu rn ă
încă o cafea, după care-1 bătu uşurel pe spate pe Ryan.
- Să dea naiba dacă nu e leit maică-sa.
-P a rcă eu nu ştiu? replică Ryan, privindu-şi fiica.
N u num ai că sem ăna periect cu A nnie, d ar avea şi ace
laşi m od de a vorbi. Aceeaşi atitu d in e de bravadă şi
acelaşi um or sec. îşi sim ţi plăm ânii contractându-se
când îşi am inti zâm betul plin de personalitate al lui
A n n ie şi gropiţa p ro n u n ţată care-i apărea în obraz ori de
câte ori surâdea. Şi felul în care reuşea să-l facă să râdă,
în orice situaţie.
-T ăticu le, eşti bine? Zâm betul de pe chipul Juliei se
evaporă. N ini spunea „tăticule" decât atunci când era
îngrijorată. în restul tim pului nu i se adresa decât
cu „tati" sau, p u r şi sim plu, cu „tu“.
- Da, răspunse el încet, acum su n t bine.
- Bine. Şi eu. M ă duc sus, sâ m ă schim b. Se d ădu d in
n ou jos de pe scaun şi se apropie de el. C ân d Ryan se
aplecă, fetiţa îl trase într-o îm brăţişare strânsă şi-l săru
tă pe obraz, spunând: M ă bucur c-ai venit acasă. Te iu
besc, tăticule.
-Ş i eu pe tine, dulceaţă. C u răsuflarea tăiată, o
urm ări ieşind d in încăpere şi urcând treptele care d u
ceau la etaj. N u trebuia să-şi focă atâtea griji pen tru
ea, d ar to t îşi făcea. A devărul era că, în cea m ai m are
p arte a tim pului, Julia era m u lt m ai stăpână pe situaţie
decât el. Fusese nevoită să se m aturizeze prea m u lt în
ultim ii cinci ani. N ici o fetiţă de n o u ă ani n-ar fi trebuit
sâ se gândească to t tim pul la cum se sim ţea tatăl ei, dar
Julia exact asta făcea.
îşi trecu degetele prin pârul deja ciufulit.
-A l naibii să fiu, să ştii că se m aturizează m u lt prea
repede.
M itch schiţă u n zâm bet larg.
- D a, ştiu. în câţiva ani, o să fii în ch in u ri tot
tim pul.
27. 7^teaptă-m â 27
- Ştiu. Ryan îşi trecu m âna peste piept, încercând să
alunge n o d u l care părea să i se fi form at d in tro d a tă aco
lo. Maxim.7D e u n d e a m ai scos-o şi pe asta? C lătină d in
cap. M ă bagă în sperieţi, zău. Slavă D o m n u lu i că te am
pe tine, să m ă m ai protejezi de şocurile astea.
- N u te baza pe m ine, am ice. Eu n u su n t taică-său.
Şi îm i rezerv d rep tu l de a m ă face că n u văd când e vor
ba despre problem e legate de p u b ertate şi despre sex.
îţi las ţie toate rahaturile astea.
Ryan se strâm bă d in nou.
-S ă nu m ai pom eneşti niciodată cuvinte ca „sex“ şi
„pubertate" când vorbeşti despre fetiţa mea.
M itch începu să cotrobăiască p rin d ulapurile d in
bucătărie, cău tân d D um nezeu ştie ce.
- U n d e su n t K athy şi Roger? în treb ă Ryan, fără să-şi
dezlipească privirea de la el.
- I-am trim is în oraş, să ia ceva p en tru m icul dejun.
M am a e u n pic... tulburată... de când a auzit de acciden
tu l aviatic de ieri. îi vine greu să treacă peste toate aces
tea. N ici n u ştiu dacă o să m ai poată să se urce vreodată
într-un avion. S-ar putea să răm ână aici.
- D oam ne fereşte! m orm ăi Ryan.
îşi iubea socrii şi le era recunoscător că, ori de câte
ori avea nevoie de ajutor cu Julia, se urcau im ediat în
avion şi veneau tocm ai de la Seattle, d ar avea şi el lim ite
le lui. M itch găsi o cutie de Froot Loops în căm ară.
- La naiba! Se rezem ă de blatul du lap u lu i şi culese
o m ână de cereale. N-am m ai m âncat de-astea de când
eram mic.
Ryan aruncă o privire către cutie.
-A ia probabil e chiar de pe atunci. Eu, u n u l, nu-m i
aduc am inte s-o fi cum părat.
-E i, la câţi co n servanţi au în ele, n-au cum să
se strice.
C u u n salt, se aşeză pe blatul dulapului.
Lăsându-se pe u n u l d in tre scaunele de la m asă în
tim p ce M itch ronţăia cereale vechi, Ryan începu să-şi
maseze fruntea dureroasă. Sim ţea o durere tensionată
28. form ându-se chiar în spatele globilor oculari - rezulta
tu l lipsei de som n, al dru m u lu i lung şi al stresului.
-A ră ţi ca naiba, să ştii, m orm ăi M itch.
- D e parcă eu n-aş şti.
N u se bărbierise, p u rta aceleaşi haine ca în ziua ante
rioară şi se sim ţea copleşit de învălm ăşeala de em oţii de
care avusese parte în ultim ele câteva ore.
- C red că te-a m uncit bine M onique.
- Mai că m-ar fi strâns de gât când i-am spus că plec
aşa repede.
- îm i place de ea. C â n d te plictiseşti, poţi să mi-o
pasezi mie.
Ryan lăsă să-i scape u n h o h o t am uzat.
- N u s-ar uita la tine. Nu-i plac bărbaţii care m uncesc
în aer liber.
M itch aruncă o privire la jeanşii uzaţi şi la bocancii
m urdari pe care-i purta.
-V rei să spui că nu su n t rafinat?
Ryan se uită aten t la cum natul lui. M itch ar fi trebu
it să facă o vizită la frizerie, căci părul lui ondulat, şa-
ten-deschis, îi ajungea până la guler, iar ciocul pe care
încerca să şi-l lase arăta de-a dreptul jalnic.
- S pun că nu eşti îndeajuns de sofisticat pen tru ea.
- Şi tu eşti?
- în nici u n caz. D oar că ea nu s-a prins încă. îşi apăsă
degetele pe tâm ple. Se foloseşte de m ine, pen tru sex.
N-o să treacă m ult până să-şi dea seam a că su n t u n ne
m ernic şi atunci o să m ă lase cu ochii în soare.
M itch izbucni în râs.
-A sta aşa e, n-am ce zice.
Ridicându-se, Ryan îşi înăbuşi un căscat.
-M a i răm âi pe-aici?
-D a , m ai stau niţel. Cel p u ţin până s-or întoarce
m am a şi tata.
- Rine. Eu mă duc să m ă culc. T recând pe lângă el, îl
b ătu prieteneşte pe um ăr. M ulţum esc m ult, am ice.
- Pentru puţin.
Ryan începu să urce scara către etaj, d ar se opri
la jum ătate şi aruncă o privire înapoi. Tocm ai când
28 TlisaSetf ifaugfiton
29. 91şteaptâ-m ă 29
începuseră cu toţii să-şi revină, pierderea lui A nnie îi
lovea d in nou, cu acest accident care le am intea cât de
m ult le lipsea. Indiferent dacă M itch şi Julia voiau sau
nu să recunoască, ştirea îi afectase grav, aducându-le
am inte de ceea ce se întâm plase în urm ă cu cinci ani. îşi
frecă d in nou fruntea dureroasă şi îşi co n tin u ă drum ul.
C u m intea răvăşită de am intiri, se aşeză în pat. Acea
ultim ă zi - când o condusese la aeroport, chiar de di
m ineaţă, când o sărutase la despărţire, când îşi trecuse
palm a peste abdom enul ei plat, zâm bind la am intirea
secretului pe care ea i-1 încredinţase cu o seară în urm ă,
când se aplecase spre ea, inhalând p en tru ultim a dată
m irosul dulce de liliac al parfum ului ei...
A r fi d at orice pen tru încă un ceas alături de ea.
închise ochiL Lacrim i de care nu fusese conştient îi
înţepau ochii. în ultim a vrem e îi era greu să-i m ai vadă
chipul cu ochii m inţii. Trăsăturile ei erau întipărite în
inim a şi în sufletul lui p en tru totdeauna, însă im aginea
feţei ei i se estom pa trep tat d in m em orie, contururile
devenind m ai neclare. C h iar şi vocea ei, glasul acela de
sirenă, uşor răguşit, care îi stârnea de fiecare dată o reac
ţie jprofundă, era greu să şi-l am intească acum .
îşi trecu m âna peste durerea arzătoare care-i cuprinse
se pieptul. O parte d in el tânjea cu disperare ca aceasta
să dispară. D ar cealaltă se agăţa de ea ca şi cum ar fi
fost singura lui salvare. O pierduse deja o dată. N-ar
fi su p o rtat ideea de a pierde şi acele p u ţin e am intiri ca-
re-i m ai răm ăseseră.
capitolul 3
- Cioc., cioc!
Kate îşi ridică privirea de la masa de lucru şi întâm pi
nă chipul ivit în cadrul uşii cu un zâm bet. Prim ul zâm
bet sincer pe care-1 schiţase de m ulte zile încoace... poate
chiar de săptăm âni întregi. C u m stătea rezem ată de spă
tarul scaunului, lum ina după-am iezii târzii se revărsa
30. 30 Eiisabetf rNaughton
prin ferestrele biro u lu i ei de la editura M cKellen, aflat
la etajul al paisprezecelea, scăklând-o în căldură.
-B u n ă , Tom .
Tom A dam s, redactorul-şef, se aşeză pe scaunul aflat
chiar în faţa ei, de cealaltă parte a mesei de lucru.
-S e pare că te-ai acom odat bine aici.
Kate cuprinse d in tro privire biroul înghesuit. L ân
gă u n perete erau nişte teancuri de ziare. De bibliotecă
stătea rezem ată o cutie pe jum ătate goală. Reuşise să-şi
p u n ă pe birou câteva poze cu Reed, un prespapier şi o
bucată de obsidian pe care o găsise într-o excursie pe
m u n te din urm ă cu câteva luni. In rest, suprafaţa m esei
de lucru era presărată cu to t felul de hârtii, iar lângă
celălalt perete stăteau rezem ate m ai m ulte tablouri, aş
tep tân d să le vină rândul p en tru a fi atârnate.
-în c e rc . N u prea fac progrese, d in păcate.
- C u m m erge cu articolul’ B ărbatul luă prespapierul
de sticlă, în form ă de broască, aflat până atunci pe col
ţul biroului ei. Hra un cadou de la Reed, de Ziua M am ei
d in prim ăvara trecută, pe când era fascinat de broaşte.
R idicându-şi piciorul astfel încât să-şi sprijine glezna pe
celălalt genunchi, Tom to t m u ta prespapierul dintr-o
m ână în cealaltă.
Kate îşi trecu degetele prin păr, sperând să înlăture
astfel m ăcar o parte d in tensiunea care-i străbătea cor
pul. N u slujba era cea care-i provoca atâta stres, ci faptul
că era aici, în San Francisco, atât de aproape de răspun
surile pe care le căuta şi, în acelaşi tim p, atât de departe
de ele...
- Analiza geochimică a celor cinci straiuri de lavă care au
blocat cursul fluviului Colorado de-a lungul epocilor geologice!
Prinde contur.
-S u n ă interesant. De-abia aştept să-l citesc.
O chii lui căprui-deschis sclipiră. în lu m in a caldă a
după-am iezii, Kate putea observa că avea părul d in drep
tul tâm plelor alb. N u se putu abţine d in râs. N um ai niş
te tocilari pasionaţi de ştiinţă puteau găsi plăcere intr-o
asem enea lectură. Şi totuşi, ceva îi spunea că T om nu
venise la ea pentru că era interesat de m odul în care-şi
31. făcea m unca. Ştia foarte b ine că era com petentă şi că
aflase toate secretele acestei m eserii. P entru ea, articole
le de geologie deveniseră ceva obişnuit. V enise aici p en
tru că era îngrijorat.
Strânse d in buze.
- N u te m ai uita la m ine de parcă te-ai aştepta să m ă
prăbuşesc în orice secundă. S u n t bine, Tom .
-C h ia r aşa? R idică din sprâncene. N-aş fi u n prieten
prea b un dacă nu mi-aş face griji.
-Ş tiu . Şi îţi su n t recunoscătoare. D ar su n t bine.
N e descurcăm . Casa de pe plaja M oss pe care ne-ai îm
p ru m u ta t-o e perfectă.
- M ă b u cu r că-ţi place. Reed ce mai face?
- Este bine. G ân d u rile i se îndreptară către băieţelul
ei de patru ani. îi place la nebunie să locuiască aşa
aproape de ocean. D ar... este o perioadă foarte grea p en
tru el. Ii e dor de Jake.
Şi ei îi era, deşi detesta să recunoască u n a ca asta.
Indiferent ce lucruri îi ascunsese, indiferent cât de ten
sionată fusese relaţia lor, to t îi venea greu să creadă că ar
fi p u tu t să facă ceva p en tru a o răni în m od in ten ţio n at.
T rebuia să existe o explicaţie logică p en tru secretele pe
care le ţinuse faţă de ea atâta tim p. Tocm ai de aceea îl
sunase pe Tom şi acceptase în final oferta acestuia de a
o angaja aici, în San Francisco. Tocm ai de aceea îl m u
tase pe Reed în cealaltă parte a ţării, rupându-1 de toate
lucrurile cunoscute. T rebuia să găsească răspunsurile.
T rebuia să afle ce se întâm plase cu adevărat.
-Ş tiu că n u te pot ajuta cu m are lucru, spuse Tom .
Şi ştiu că n-o să apelezi la sprijinul m eu, chiar dacă eu
ţi 1-arn oferit.
Buzele lui K ate se arcuiră într-un surâs. O cunoştea
foarte bine.
- D ar, cu toate acestea, insistă el, eu to t m ă ofer, Kate.
V reau să vă ajut.
- I ţi su n t recunoscătoare. Sincer. Sim plul fapt că
mi-ai oferit postul acesta este cel m ai m are ajutor pe care
mi l-ai fi p u tu t da.
‘Aşteaptă-m ă 31
32. 32 tElisaBetd Qfaugftcm
-C o la b o ra re a cu filiala d in Dallas nu se ridica la ni
velul potenţialului tău.
Zâm betul ei se estom pă. Jake nu voise ca ea să lucreze
deloc. Voise să stea acasă, pen tru „a se face b in e“, după
cum spunea el. începuse să scrie nişte articole în regim
d e colaborare p en tru o revistă de geologie d in Dallas
fiindcă avusese nevoie de ceva care să o ţină ocupată.
D ar am ândoi ştiau că, dacă Jake nu ar fi m urit, ea nu ar
fi fost aici în clipa de faţă.
Kate făcu u n efort să schiţeze u n zâm bet ce-i ieşi
nenatural.
- Dacă o să am nevoie de ceva, la tine o să apelez.
-M incinoaso! Tom băgă m âna în buzunar şi scoase o
bucăţică de hârtie. Şi, pentru că ştiu cât de încăpăţânată
eşti, o să-ţi dau asta înainte să apuci să mi-o ceri. Aces
ta este num ele un u i avocat cu care am m ai lucrat. Ştiu
că n-ai reuşit să afli m are lucru despre sanatoriul acela.
C ineva ştie ce s-a întâm plat cu tine. U n avocat ar putea
să se folosească de pârghiile legale pentru a deschide
anum ite uşi. Toţi cedează în faţa u n u i avocat insistent.
-M u lţu m esc, o să-l sun săptăm âna asta.
B ărbatul se ridică şi puse prespapierul înapoi pe
birou.
-.Aşa să faci. Şi să-mi trim iţi şi m ie un exem plar d in
articolul ăla, când e gata.
-H e i! exclamă ea, în cele din urm ă, dându-şi seam a
că nici m ăcar nu-1 întrebase despre soţia lui. C u m îi mai
merge lui Kari?
Pe chipul lui apăru u n zâm bet larg, copilăresc.
- E rotundă şi fericită.
- C â n d ar trebui să nască?
-P este patru săptăm âni.
Fericirea de pe chipul lui reuşi să-i încălzească inim a.
D upă ce Kari învinsese cu greu un cancer ovarian, ea şi
soţul ei nici nu speraseră că ar m ai fi p u tu t avea un copil.
Şi totuşi, m ulţum ită u n o r tratam ente de ultim ă oră,
acum mai avea un pic şi năştea.
33. rAşteaptă-m â 33
-T ransm ite-i urările m ele de bine. Şi spune-i că mi-ar
plăcea să luăm prânzul într-o zi, dacă are chef să iasă
în oraş.
- îi spun. Pleacă m ai devrem e azi, Kate. Du-te acasă,
la puştiul ăla al rău.
C â n d Tom se făcu nevăzut în haosul d in redacţie,
Kate îşi întoarse scaunul tu rn a n t p en tru a adm ira pa
noram a care i se înfăţişa pe fereastră. O ceanul sclipea
în depărtare, p rin tre nişte zgârie-nori im pozanţi. D ede
subt, m aşinile de pe stradă claxonau. Trăgând adânc aer
în piept, Kate închise ochii.
Era aici de-o săptăm ână încheiată şi nu-şi adusese
am inte nim ic. N im ic nu i se părea cunoscut. N ici ora
şul, nici peisajele, nici atm osfera. Sperase, dincolo de
orice probabilitate realistă, că ceva - orice! - avea să-i
trezească nişte am intiri. însă trebuia să înveţe să trăiască
cu gustul am ar al dezam ăgirii.
D e la sanatoriu nu aflase absolut nim ic. Se dusese
cu m aşina până la San M ateo, unde se afla acesta, dar
nici acolo nu găsise nim ic care să-i trezească la viaţă m e
m oria. C lădirea originală arsese până-n tem elii într-un
incendiu ce avusese loc cu aproape u n an în urm ă, iar
directorul clinicii reconstruite m ai că nu-i trântise uşa
în nas, refuzând categoric să-i răspundă la întrebări. Fie
care pistă se dovedise a fi o fundătură. C ineva, undeva,
ştia totuşi ceva. Nu-i răm ânea decât să-şi dea seam a de
unde trebuia să înceapă. în tim p ce adm ira priveliştea
asupra oraşului, îşi trecu degetul peste hârtia pe care
erau scrise num ele şi num ărul de telefon al avocatului
despre care îi vorbise Tom . întorcându-şi d in n o u sca
unul către biroul pe care o aştepta laptopul, deschise o
pagină de in tern et şi se opri la secţiunea de ştiri.
De-a lungul m arginii d in dreapta a paginii, la rubri
ca „Ştiri m o n d en e'1, se afla fotografia u n u i bărbat - un
b ărbat foarte chipeş, cu părul blond. A cesta era cuprins
în îm brăţişarea extrem de senzuală a celei m ai atrăgătoa
re tem ei pe care o văzuse vreodată Kate. Braţul lui era
petrecut, strâns, pe după talia ei, iar una d in m âinile ei
se pierdea sub sacoul lui, în tim p ce pe cealaltă o ţinea
34. 34 CEfisaSctfi 'hfaugfiton
de-a curm ezişul pieptului lui. Şi îi şoptea ceva la ureche.
C eva ce-1 făcea să zâm bească de parcă auzise cel m ai ne
b unatic secret cu putinţă.
Jake n u zâm bise niciodată aşa cân d era cu ea. Şi, în
m od clar, nu fuseseră niciodată atât de intim i în public.
C ei doi form au o pereche frum oasă, şi totuşi... privirea
lui K ate se to t întorcea la chipul bărbatului. Era sigură
că nu-1 m ai văzuse în ain te, dar ochii aceia albaştri, atât
de pătrunzători, aveau ceva fam iliar. Ceva...
C â n d îşi d ăd u seam a în ce direcţie i se în d rep tau gân
durile, îşi sim ţi sângele puisându-i în vene. C ercetă d in
n o u fotografia. C ei doi tocm ai traversau u n fel de foa
ier - posibil recepţia u n u i hotel. Probabil îi aştepta o
noapte pasională. „N orocoasă fată.“ Întreaga fiinţă îi fu
străbătută de u n fior de gelozie în tim p ce citea rân
durile de sub fotografie: „Se zvoneşte că topm odelul şi
m agnatul farm aceutic au de gând să se căsătorească".
Privirea lui Kate se concentră d in n ou asupra fe
m eii şi, în tr o clipită, to t entuziasm ul i se risipi. N ici nu
era de m irare că i se păruse cunoscută. Fem eia era m a
nechin. M anechin de lenjerie intim ă. Iar Kate o văzuse
în m ulte reviste.
Se în cru n tă şi se lăsă pe spătarul scaunului, adresa n-
du-şi în sinea ei acuzaţii de prostie pen tru că se agitase
atât. P entru nici m ai m ult, nici m ai p u ţin decât o foto
grafie d in presa de scandal. D e u n d e D um nezeu ar fi
p u tu t ea să cunoască u n m agnat al industriei farm aceu
tice? Era o idee de-a dreptul ridicolă.
A lungându-şi gândurile legate de această chestiune,
deschise o pagină de căutare şi trecu în revistă lista de
avocaţi d in zona San Francisco. S ingurul n um e care-i
sări în ochi nu fu nicidecum cel al avocatului pe care i-1
recom andase Tom .
R ăm ase cu ochii la literele de pe ecran, cântărind
argum entele pro şi contra. Venise la S an Francisco
urm ându-şi instinctele. D eşi aprecia ajutorul oferit de
T om şi era conştientă că-i recom andase un avocat bun,
trebuia să îşi urm eze şi de data asta instinctul. O voce
venită d in străfundurile m inţii ei îi spunea că în cazul
35. de faţă chiar era im p o rtan t să se încreadă în instinct.
M ai im p o rtan t ca oricând.
Ryan stătea în d rep tu l peretelui de sticlă al b iro u
lui său, aflat la etajul patruzeci şi opt, cu m âinile în
şolduri, ad m irân d p an o ram a pe care i-o oferea oraşul.
Soarele, aflat aproape de apus, revărsa sclipiri aurii
peste apa golfului. în d ep ărtare se ghiceau co n tu ru rile
insulei A lcatraz, clădirile ele pe ea n efiin d altceva decât
nişte carapace goale şi reci, u m b re a ceea ce fuseseră
cândva. A sem enea lui, într-o m are m ăsură, dacă stătea
să se gândească.
La naiba. îşi trecu o palm ă peste frunte. Era o com pa
nie a naibii de plăcută zilele astea, nu? D acă nu găsea o
m odalitate de a ieşi d in starea asta pe care o avusese în
ultim a săptăm ână, M itch sigur avea să găsească un m o
tiv p en tru a se lua de el. Iar Ryan chiar nu avea nevoie
să-i ofere lui M itch şi alte m otive să se ia de el, având în
vedere că acesta i-o cocea încă d in colegiu, de când afla
se că Ryan îşi dădea în tâln iri cu sora lui m ai m ică.
B ătaia în uşă reuşi să-l readucă la realitate, întreru-
pându-i revărsarea de am intiri în ain te ca acestea să-l
p rin d ă de tot în vârtejul lor. H an n ah H ughes îşi băgă
capul pe uşa întredeschisă.
- A i un m om ent?
-P e n tru tine, înto td eau n a.
H a n n a h traversă încăperea cu paşi de felină, care-i
p u n eau în valoare picioarele lungi. Sacoul roşu, cam
brat, şi fusta până la genunchi îi evidenţiaţi silueta
în treţin u tă de exerciţii fizice. C u o m işcare d in cap către
b iroul lui, îl întrebă:
-A celea su n t pliantele noi p en tru Reliquin?
Ryan întoarse planşele în aşa fel în cât să se poată uita
am ândoi la ele.
-T o cm ai le-am prim it de la M arketing. N u rn-au
im presionat deloc.
H an n ah îşi încrucişâ braţele de-a curm ezişul p ieptu
lui, cercetând aten t planşele.
36. 36 •Tfisabetfi Waugf ton
- N u inspiră deloc fericire. M edicam entul acesta, fă
cut p en tru tratam en tu l cancerului la sân, ar trebui să le
facă fem eilor viaţa mai frum oasă. Ai nevoie de o fem eie
atrăgătoare, câţiva copii care să alerge încolo şi încoace,
poate şi câteva jucării îm prăştiate pe jos. Ceva care să
transm ită m esajul că există viaţă d upă cancer.
-N ic i să n u te gândeşti. Ryan ştia bine u n d e bătea.
H an n ah era im plicată deja în toate departam entele
com paniei sale. C h iar nu era cazul să se m ai ocupe şi de
altceva. A i şi-aşa destule de făcut. în curând n-o să-mi
m ai perm it să te plătesc, la câte faci pe aici.
- Ei, de-abia îţi perm iţi să m ă plăteşti şi aşa.
Femeia se aşeză pe scaunul aflat de cealaltă parte a
m esei lui de lucru şi scoase un dosar d in poşetă.
Ştia că H an n ah u rm a să treacă în revistă to t ce aveau
pe ordinea de zi, aşa că Ryan îşi puse ochelarii şi se spri-
jiini de spătarul m oale al scaunului său tap iţat cu piele,
în tâln irea din fiecare zi cu H an n ah era singurul lucru
pe care-1 aştepta cu plăcere. Aveau o relaţie profesională
relaxată, bazată pe o adm iraţie fără cuvinte. Ea nu se
tem ea niciodată să-i spună verde în faţă ce credea, iar el
0 respecta p en tru asta. Avea nevoie de aşa ceva. Faptul
că o prom ovase în funcţia de vicepreşedinte al A m C orp
Pharm aceuticals fusese cea m ai b u n ă decizie pe care o
luase vreodată.
-F D A l-ul se plânge de rezultatele de la faza a treia a
testării O m nitrolului, începu ea, fără nici u n pream bul.
Vor o perioadă de testare m ai lungă.
Ryan luă raportul pe care i-1 întinsese H an n ah şi
îl cercetă atent. C riteriile drastice ale FDA-ului repre
zentau o sursă constantă de frustrare. A sta neluând în
calcul faptul că pe lum e erau nenum ăraţi oam eni care
m ureau de cancer, deşi aceste m edicam ente noi ar fi
p u tu t să îi vindece sau să prevină alte îm bolnăviri. Insă
Ryan ştia bine regulile jocului, era im plicat în el de ani
buni. Iar com pania sa de biotehnologie se conform a
tu tu ro r regulilor şi recom andărilor FDA-ului. U neori,
1[n o d and D rug A dm inistration - D epartam entul pentru A lim ente
şi M edicam ente
37. ‘Aşteaptă-mă 37
asta însem na să ren u n ţe la u n m edicam ent p en tru care
cheltuiseră m ilioane de dolari pe cercetare şi dezvoltare.
A lteori însem na să ţină o form ulă în aşteptare până când
se făceau studii suplim entare. C um va, avea o bănuială
că exact aceasta avea să fie şi soarta O m nitrolului.
- I n regulă. P u n e o pe A ngela să se ocupe de asta.
Spune-i să ia legătura cu Jim Pierson de la B iom ed şi să
afle ce trebuie să facem.
-A m pus-o deja. H an n a h schim bă ordinea hârtiilor
pe care le ţinea în m âini şi-i înm ână docum entele des
pre urm ătorul subiect. Săptăm âna viitoare mă duc la
D enver să verific m unca de cercetare şi dezvoltare pen
tru M ediquin. Au început testele pe anim ale, şi trebuie
să văd exact cum evoluează lucrurile.
- II avem pe Jack acolo. Poate să ne facă un rap o rt şi
să ni-1 trim ită p rin fax.
H an n ah îşi înclină uşor capul.
-R y an , Jack e foarte ocupat cu fuziunea. C ontractul
cu fabrica de m edicam ente G rayson îi dă o m ulţim e de
bătăi de cap. M-a rugat să mă duc să-l ajut cu chestiunea
cercetării şi dezvoltării şi să supervizez ultim ele detalii
ale fuziunii.
Ryan scoase u n o ftat de frustrare şi-şi trecu degetele
prin păr. Fuziunea aceasta îi aducea m ai m ulte problem e
decât beneficii. Fabrica de m edicam ente G rayson era o
com panie pe care o urm ărise de m ultă vrem e. Avea vân
zări b une şi m edicam ente im portante şi avusese norocul
să o prindă într-o perioadă în care avea problem e cu
fluxul de lichidităţi, ceea ce o punea într-o poziţie vulne
rabilă. D ar D epartam entul lor de cercetare şi form ulare
îi făcea problem e cu m edicam entul acesta nou.
-B in e , dar am nevoie de tine înapoi aici cât m ai re
pede. Mâzgăli ceva pe un bileţel şi-şi ridică privirea către
ea. M ai e altceva?
H an n ah îşi m uşcă buza inferioară.
- H annah?
-A i apărut iar în National Star.
D ispoziţia i se înnegură instanraneu la pom enirea re
vistei sale de scandal „preferate'*.
38. 38 Tfisadetf 'Waugfiton
H an n ah scoase revista din poşetă şi o aruncă pe
birou. Pe prim a pagină era o fotografie cu el şi cu
M onique traversând recepţia hotelului din New York la
care stătuse ultim a dată când fusese acolo.
- S plendid, m orm ăi Ryan, lăsându-se m oale pe spătar
în tim p ce citea titlul despre zvonurile de căsătorie.
-B a lucrurile stau chiar m ai bine de-atât. In interior
apare şi u n citat drăguţ d in ce a spus M onique despre
faptul că spitalele o îngrozesc. U n pacient cu o boală
în fază term inală a venit la una d intre prezentările ei,
a încercat să o b ţin ă un autograf şi a rugat-o să-i facă o
vizită în salonul u n d e su n t bolnavii de cancer. Ea l-a
repezit, l-a spus că ar trebui să-şi lase părul să crească.
Presa vuieşte, mai ales având în vedere legătura ei cu
tine. Lucrurile nu stau deloc bine pentru noi, Ryan.
A cesta îşi încleşta m axilarul. Relaţia sa cu M onique
n u era nicidecum exclusivă, iar căsătoria era ultim ul lu
cru la care s-ar fi gândit. N u putea să controleze în nici
u n fel ce spunea sau ce făcea M onique. Şi niciodată nu
discutau despre chestiuni profesionale când erau îm pre
ună. Ba, de fapt, n u vorbeau m ai deloc.
- C u m ai vrea să abordez problem a? întrebă H annah.
- N u o face! P ur şi sim plu ignor-o.
- Presa o să p u n ă paie pe foc, şi chiar n u ne trebuie
problem e de im agine chiar acum , ţin ân d co n t de toa
tă treaba cu G rayson. C h iar cred că ar fi cazul să dăm
o declaraţie.
C a şi cum lui Ryan i-ar fi păsat. Presa putea să spună
orice dorea despre el.
-A facerea cu G rayson e încheiată. Şi m ă doare în
cot de părerea pe care o au oam enii despre m ine ca
persoană.
- Ei bine, pe m ine m ă doare. Postul m eu îm i im pune
să-mi pese. T ocm ai de-aia am salariul ăla m are.
- A i salariul ăla p en tru că-1 m eriţi.
-Ş i chiar asta încerc să fac şi acum , să-mi m erit banii.
- Ei bine, am luat cu n oştinţă de părerea ta.
- D ar o să faci to t cum te taie capul. Iar asta înseam
nă că n-o să faci nim ic.
39. Ryan se ridică brusc de pe scaun.
-V re i ceva de băut?
H an n ah se încruntă.
- D oar nişte apă.
Ryan străbătu biroul până la bar, scoase d o u ă sticle
d in frigider, după care-i întinse şi ei una.
- C e m ai e?
- La ce te referi? întrebă ea, închizând dosarul pe ca-
re-1 ţinea în poală.
- S e vede pe faţa ta. C e m ai e?
H a n n a h era extraordinară ca p u rtăto r de cuvânt, dar
p en tru el era o carte deschisă. Se cunoşteau de prea
m ultă vrem e.
Fem eia expiră prelung şi se sprijini pe spătarul sca
unului, trecându-şi degetele pe suprafaţa rece a sticlei
de apă.
-C o n tra c tu l cu G rayson îm i trezeşte o anum ită
curipzitate.
- In legătură cu ce?
- C u obiectivele tale. C â n d văzu că el ridică dintr-o
sprânceană, adăugă: M ă refer la cele pe term en lung.
Care-i planul de ansam blu?
- N u înţeleg ce vrei să spui.
-P ă i... H a n n ah îşi schim bă poziţia pe scaun. Pe lân
gă faptul că vrei să excelezi în industria farm aceu
tică, ceea ce ai reuşit deja, şi că vrei să-ţi extinzi com pania,
ceea ce şi faci achiziţionând diverse structuri m ai mici,
su n t p u r şi sim plu curioasă în ce direcţie ne îndreptăm .
Ryan sim ţea că n-avea să-i placă tu rn u ra pe care o
lua această discuţie. întorcându-se la m asa de lucru,
se lăsă pe scaun şi aşteptă ca ea să-i explice exact la
ce se referea.
- U ite, Ryan, nu mă înţelege greşit, d ar tu n u eşti un
director executiv tipic. îşi arcui una d in tre sprâncenele
ei perfecte. Eşti m u ltim ilionar şi ai foarte m are succes
în toate dom eniile în care îţi propui să reuşeşti, dar nu
trăieşti nicidecum ca u n om p u tred de bogat. A i o casă
drăguţă, însă ai putea lejer să-ţi perm iţi ceva m ai m are
şi m ai im punător. A i aceeaşi m aşină ca acum cinci ani,
’Aşteaptâ-m ă 39
40. 40 ‘Efisabetf ‘hfaugfiton
nu faci cheltuieli exagerate, nu ai un iaht sau o rnaşină
sport, nici m ăcar nu pleci în concedii luxoase. In afară
de săptăm âna în care pleci o dată pe an cu Julia, nu-ţi
iei niciodată liber. Eşti m em bru la clubul de golf, dar
abia dacă treci pe acolo, rar se întâm plă să foloseşti
m aşina cu şofer a com paniei şi nici nu organizezi petre
ceri som ptuoase la care să socializezi cu lum ea bună din
San Francisco.
în tim p ce ea spunea toate acestea, Ryan îşi roti
scaunul p en tru a privi golful. în tu n e ricu l se lăsa în
cetişor, iar lum inile oraşului se reflectau pe suprafa
ţa apei. în tu n e ricu l care cotropea totul ilustra perfect
dispoziţia lui.
- C e vreau să spun eu aici, continuă H annah, e că
m i se pare că nu te bucuri deloc de roadele m uncii tale,
aşa că mă întreb de ce anum e vrei neapărat să extinzi
A m C orp.
- A m m otivele mele.
Şi n-avea nici cea m ai mică intenţie de a i le explica ei
sau oricui altcuiva.
- D ar ce rost are, dacă scopul nu este să-ţi îm bunătă
ţeşti stilul de viaţă.7
Ryan o ţintui cu o privire tăioasă.
- Şi tocm ai tu îm i zici asta? Eşti la fel de dedicată aces
tei com panii ca m ine.
- B ineînţeles, dar eu am şi o viaţă personală. T u nu.
M axilarul lui se încleştă d in nou. O rice bucurie pe
care i-o trezise această întâlnire se risipise în întregim e.
C h iar nu avea nevoie să fie lovit frontal de realism ul
ei frust.
-V ia ţa mea particulară nu te priveşte pe tine.
H an n a h se uită fix la el, iar atm osfera se încărcă
dintr-odată de tensiune. R elaţia lor era una profesiona
lă, d ar am icală, şi aveau în co m u n nu n um ai dragostea
p en tru com pania aceasta, cât şi o adm iraţie reciprocă.
C u toate acestea, ea tocm ai depăşise lim ita - destul
de m ult -, şi am ândoi erau conştienţi de asta.
41. Tăcerea se prelungi câteva secunde lungi. în final,
H annah îşi puse sticla cu apă pe masă, după care se ridi
că şi îşi recupera hârtiile.
-A i dreptate, spuse apoi, luându-şi servieta. îm i pare
râu. A m fost deplasată. Luni dim ineaţă iau avionul spre
Denver, aşa că w eekendul acesta su n t aici, dacă intervi
ne ceva.
La naiba. A cum se sim ţea ca un ticălos. Dar, fir-ar să
fie, viaţa lui personală era totuşi... ceva intim .
Se auzi o bătaie în uşă, şi am ândoi îşi întoarseră pri
virea la tim p pentru a-1 vedea pe M itch băgându-şi capul
pe uşă.
- A i de gând să dorm i aici sau ce? Bună, H annah.
- Salut, M itch.
în tim p ce-şi strângea lucrurile, pe chipul lui H annah
se putea citi în continuare u n zâm bet firav. Ryan aruncă
o privire către ceas şi văzu că era deja trecut de şapte,
îşi aruncă ochelarii de citit peste hârtiile îm prăştiate pe
birou şi-şi trecu am bele palm e peste faţă.
- N u mi-am dat seam a că este aşa târziu. Tocm ai
term inam . îşi lăsă m âinile pe lângă corp. D ar tu ce
cauţi aici?
- M-am gândit să vin să te salvez.
M itch îşi îm pinse pe ceafă şapca albastră, pe care era
inscripţionat num ele echipei M ariners.
De sub şapcă se iveau o m ulţim e de cârlionţi indisci-
plinaţi. Se aşeză pe un fotoliu de piele aflat de cealaltă
parte a mesei de lucru d in m ahon masiv şi-şi sprijini
tenişii m urdari de suprafaţa lui elegantă, după care îi
aruncă un zâm bet lui H annah.
Ryan se încruntă, unindu-şi sprâncenele.
- O să-mi m urdăreşti hârtiile.
-T o ate hârtiile tale su n t oricum o porcărie. M itch
rânji. Vrei să m ergem la o bere?
O bere rece, într-un bar gălăgios, unde nici m ăcar nu
putea gândi, părea un adevărat rai acum.
-D a , sigur, stai să-mi adun lucrurile. îi aruncă o
privire lui H annah, sperând să mai risipească ceva din
‘7Lşteaprâ-mâ 41
42. tensiunea care încă plutea în atm osferă. H an n ah , vrei
să vii şi tu cu noi?
-S u n ă te n tan t, dar nu. A m o întâlnire.
- C u cine? în treb ă M itch.
- C u Kevin M oreland.
Ryan îi aruncă o privire am uzată. Kevin M oreland
apărea în tr o reclam ă pen tru un u l d in tre m edicam en
tele lor.
- Ei, ei, acum care d in tre noi se încurcă cu u n
m anechin?
- Eu nu su n t directorul executiv al acestei com panii.
N im en i nu stă cu ochii pe m ine.
Ryan îşi puse sacoul, uşurat să observe că H an n ah îşi
reluase to n u l jucăuş.
- Şi-apoi, adăugă ea, M itch n u m-a invitat niciodată
în oraş, aşa că trebuie să m ă m ulţum esc cu m anechinii
tin eri şi chipeşi, ca să am şi eu o ocupaţie.
S prâncenele lui M itch se uniră într-o în cru n tătu ră.
- H an n ah , iubito, te-aş invita să ieşi cu m ine, dar mă
sperii. M ereu m-am sim ţit intim idat de fem eile care
po artă costum e.
H an n ah se aplecă spre el şi-şi trecu o unghie corai
de-a lungul firelor de păr lăsate să crească în voie pe
obrazul lui M itch.
- P uterea e foarte sexy. Lin parten er pu tern ic este u n
p arten er im previzibil. P orni către uşă. Te su n săptăm â
na viitoare, Ryan.
-H a n n a h , strigă Ryan în urm a ei. Fem eia îl privi
peste um ăr. C e fel de m aşină ar trebui să-mi cum păr?
Pe chipul ei în flo ri un zâm bet larg.
- Ce-ai zice de u n Jaguar?
Ryan cântări ideea câteva secunde, d upă care dădu
aprobator d in cap.
-S p u n e -i lui C h arlo tte să-mi aducă m âine nişte
broşuri.
- Sigur.
U şa se închise cu un clic în urm a ei.
42 ‘ZfisaBetfi ‘Naughton
43. Aşteaptâ-m ă 43
- U n Jaguar? în treb ă M itch. Frate, dacă te-apuci de
cu m părat Jaguaruri, să ştii că-s dispus să prim esc şi
eu unul.
- T u sigur te-ai duce cu el la m u n te şi l-ai um ple de
noroi. N ici să n u te gândeşti.
M itch chicoti în vrem e ce se ridica.
-P u ic u ţe le se dau în v ânt după tipii m urdari.
- A i vrea tu! Ryan îşi luă sacoul. U n d e este Julia?
A m crezut că stă cu tin e în după-am iaza asta.
-M a m a şi tata au luat-o în oraş, să-i cum pere înghe
ţată. Eu voiam bere, d ar am fost în m inoritate. îşi băgă
m âinile în buzunarele d in faţă ale jeanşilor, în tim p
ce Ryan se m işca de colo-colo, strângându-şi lucrurile.
M âine-dim ineaţă pleacă, şi au vrut să se m ai distreze u n
pic îm preună.
Ryan era pe deplin co n ştien t că socrii săi aveau să
plece. îi plăcea să îi revadă, d ar săptăm âna aceasta
fusese m ult prea delicată, cu ştirea aceea despre acci
d en tu l aviatic. De-abia aştepta ca acasă totul să revină
la norm alitate.
- Parcă trebuia să te duci la C hicago, la o conferinţă
de geologie sau ceva de genul ăsta, nu?
-T re b u ia . M -am răzgândit. N u prea am ch ef de călă
torii acum . A m o groază de h ârtii pe b iro u . A m id en
tificat o locaţie n ouă, în B ritish C olum bia. Şi au
ap ăru t to t felul de controverse pe m arginea ei. îşi d ăd u
ochii peste cap. Este o p u icu ţă - red acto r la Geologic
Times - care a scris u n artico l în care îm proaşcă cu
n oroi spre noi, în calitate de com panie petrolieră, şi
spre orice explorare a platform ei de pe B raţul Q u ee n
C h arlo tte. A făcut nişte co m en tarii im p ertin en te des
pre cum forajele noastre ar p u tea declanşa cu trem u re
p u ternice şi chiar v reu n tsunam i în zona aceea. E o
prostie totală, plus că n u are ab so lu t nici o dovadă şti
inţifică. A şa că acum su n t fo rţat să fac pe d ip lo m atu l
şi să încerc să-i conving pe investitori că n u e nici o
problem ă. C a şi cum n-am m onitoriza orice m işcare
seism ică şi nu am testa o ricum orice tip de em isii de
gaze radioactive.
44. 44 ‘Ehsabeth 'Waugfitcn
M itch putea vorbi la nesfârşit despre geologie, fără
să-i pese dacă îl asculta cineva sau nu. în această privin
ţă, era exact ca A nnie. De fapt, acest subiect era u n u l
d in tre acelea pe m arginea căruia A n n ie l-ar fi contrazis
cu cea mai m are plăcere. M ereu îl luase peste picior
p en tru faptul că alesese să se angajeze ca inginer geolog
p en tru o com panie care se ocupa cu extracţia petrolului
şi a gazelor naturale, li spunea că, în tim p ce activita
tea ei de seism olog era im p o rtan tă p en tru lum ea şti
inţifică, m unca lui nu era im p o rtan tă decât p en tru
lum ea financiară.
- Pun pariu că nici m ăcar nu are studii de geologie,
co n tin u ă M itch. E pur şi sim plu o ziaristă sărită de pe
fix care a citit nişte articolaşe şi acum se crede expertă
în dom eniu. A m verificata), să ştii. N icăieri nu apare ce
studii are. Bag m âna-n foc că e vreo hippie de-aia pasio
nată de ecologie. Ştii tu, genul ăla de se leagă cu lanţuri
de platform ele petroliere.
- C in e ’
Ryan abia de-1 asculta. îşi luă telefonul m obil şi-l lăsă
să cadă în servietă.
-F em eia care a scris articolul. M itch veni în urm a
lui, în cam era de prim ire. Kate A lexander o cheam ă par
că - sau ceva de genul.
C oborâră cu liftul până în parcarea subterană,
în tim p ce M itch to t turuia despre u n articol de care
lui Ryan nu-i păsa nici cât negru sub unghie şi despre
netoata care-1 scrisese. U rcând în Land Roverul plin de
noroi al lui M itch, Ryan îşi duse degetele la frunte, în
cercând să îşi alunge durerea de cap.
- E aici, în San Francisco. C red că m âine o să m ă duc
la ea la redacţie, să-i sp u n vreo două.
M itch intră pe şosea.
-A ş a să faci, zise Ryan.
-H e i, am uitat să-ţi spun. Te-a sunat cineva în seara
asta, un avocat de-aici d in oraş. Âăă... Sim one C onners.
D upă voce, cred că e o tipă sexy.
Ryan recunoscu im ediat num ele.
45. "Aşteaptă-mă 45
-E s te o veche p rieten ă de-a lui A nnie. Ştia că
S im one locuia undeva în zonă şi o întâlnise la m ai
m ulte evenim ente de caritate, d ar preferase să n u in
tre în vorbă cu ea. în general îi ignora pe to ţi cei care
o cunoscuseră pe soţia lui. N u i se părea deloc distrac
tiv să discute politicos despre vrem urile frum oase de
altădată. C e voia?
- N u ştiu, n u mi-a zis. Dacă spui că era prietenă cu
A nnie, probabil a su n at totuşi în legătură cu accidentul
de avion de ieri.
- Da, foarte posibil.
Ryan privea pe fereastră, adm irând lum inile oraşului.
-A i de gând să o suni înapoi?
- Poftim? Se uită fugitiv la M itch. M ă îndoiesc. Era
prietena lui A nnie, nu neapărat a m ea. N ici n-o cunosc
prea bine.
- D upă voce, părea o fem eie atrăgătoare.
- îţi dai seam a de asta d upă voce?
- O , da.
- C ân d am vorbit ultim a dată cu ea, la în m o rm ân ta
rea lui A nnie, era m ăritată.
- Ei, poate nu m ai e m ăritată acum .
-E ra prietenă cu A nnie, idiotule. N ici n u m ă gân
desc la aşa ceva.
- D e ce? Era grasă? Urâtă? Care-i treaba?
- O , D oam ne, eşti o catastrofă. N u, e drăguţă, sau
cel p u ţin era ultim a dată când am văzut-o eu. M inionă,
brunetă, cu ochi m ari. Ţ ie ţi-ar plăcea.
C olţurile gurii lui M itch se relaxară într-un început
de rânjet vesel.
- Poate ar trebui să m ă prezint la ea la birou m âine,
să o văd cu ochii mei.
- Parcă aveai de gând să o vezi cu ochii tăi pe ecologis-
ta ţăcănită de la revistă.
-P o t să m ă ocup de am ândouă. O chii lui M itch
sclipiră în lum ina vagă oferită de lum iniţele de pe bord.
Da, e o idee pe cinste.
-A i o m inte bolnavă, zău.
-N ic i nu-ţi închipui.
46. 46 ‘£ h sabetf rhfaugfiton
Ryan îşi trecu o m ână prin păr.
- C re d că în seara asta o să am nevoie de cel p u ţin
d ouă beri. Preferabil m ari.
capitolul 4
K ate se uita lung la ecranul com puterului, u n d e se
aflau nişte im agini cu vulcanul Strom boli d in Italia şi
u n articol pe jum ătate scris, care necesita m ultă m uncă.
Lăsă să-i scape u n o ftat şi-şi lipi podul palm ei de fru n
te. In nici un caz n-avea să se poată concentra asupra
m uncii ei azi. T rebuia pur şi sim plu să lase articolul pe
a doua zi. Câteva m in u te m ai târziu, în b irou intră Jill,
cu o cafea aburindă.
-C e l mai sigur leac pen tru blocajele de creaţie.
- M ulţum esc. Kate zâm bi şi luă cana. Kşti o drăguţă.
- Ei, încerc şi eu să-ţi in tru pe sub piele.
K ate luă o sorbitură şi privi peste cană, ridicând din
sprâncene.
- D e ce am senzaţia că n-o să-mi placă deloc ceea ce ai
să-mi spui în continuare?
Jill strâm bă d in nas, iar piercingul pe care-1 avea aco-
lo asistenta ei de vreo douăzeci şi ceva de ani clincăni
într-un m od la care Kate nu voi nici să se gândească.
- P entru că nu m ă pricep deloc la chestii de genul
acesta. Poftim . îi întinse u n bileţel. T ipul ăsta a trecut
pe aici cât erai plecată. Avea o faţă oarecum cunoscută,
d ar nu-m i aduc am inte u n d e l-am m ai văzut. O ricum ,
voia să vorbească cu tin e despre ceva, dar, din m o m en t
ce nu erai aici, ţi-a lăsat u n m esaj. M ai jos e şi num ărul
lui de telefon.
K ate citi bileţelul, după care îşi ridică privirea
către Jill.
- D oar nu vorbeşti serios, nu?
Jill se făcu mică.
- Îm i pare rău.
Ziua devenea d in ce în ce mai proastă. Kate întinse
m âna spre telefon. Ticălosul ăla îi făcuse o listă cu zece
47. ‘Ăşteaptâ-niă 47
elem ente din articolul ei pe care le credea neadevărate şi
irelevante. A vând în vedere câte problem e avea deja pe
cap, fix prostiile astea îi m ai lipseau. La telefon răspunse
o voce de fem eie.
-A ş dori să vorbesc cu M itch... - Kate verifică num e-
'• le scris pe bucăţica de hârtie - M atthew s, vă rog. M ai
aşteptă u n m inut, după care vorbi d in nou: N u, este în
regulă, o să-i las u n mesaj.
C u receptorul în tre u m ăr şi ureche, luă un flacon de
aspirină de pe birou. D upă ce înghiţi două com prim ate
fără apă, îşi ridică ochii la Jill, care răm ăsese în cadrul
uşii. Pe fir se auzi o voce bărbătească, iar Kate îşi încleştă
im ediat degetele pe receptor, încruntându-se. C eva d in
vocea aceea îi era vag fam iliar. Se uită d in n o u la num e.
M itch M atthew s. îşi scotoci p rin m em orie. N ud m ai
auzise şi nud văzuse nicăieri. D ar glasul acela îi părea
oarecum cunoscut...
N u conta. N ud m ai întâlnise niciodată pe nesim ţitul
ăla. Şi, d u p ă apelul acesta, nici n-avea să m ai vorbească
cu el. A şteptă bipăitul prelung al m esageriei vocale.
-D o m n u le M atthew s, începu, pe un to n trufaş. N u
m ele m eu este K ate A lexander, de la editura M cKellen.
A m v rut să vă m ulţum esc personal p en tru observaţiile
m eticuloase pe care le-aţi lăsat la secretara m ea astăzi.
A m apreciat îndeosebi lim bajul precis şi colorat. A vând
în vedere că aţi avut tim pul necesar n u n u m ai de a lo
caliza redacţia noastră, dar şi de a com pune o lucrare
atât de am ăn u n ţită despre B raţul Q u een C h arlo tte, pre
sup u n că sunteţi un expert în acest dom eniu. D e acum
inainte vă asigur că voi direcţiona toate întrebările şi
com entariile legate de articolul acesta şi eventuale texte
viitoare către dum neavoastră. C u o singură observaţie
totuşi. „Ticăloaso“ se scrie fără cratim ă. Mi-aş fi în ch ip u
it că m ăcar atâta lucru se învaţă la şcoala p en tru m ăgari.
O zi bun ă, d o m n u le M atthew s.
Kate ad u n ă hârtiile pe care le avea în faţă şi se ridică
de pe scaun.
- î n dupâ-am iaza aceasta am o întâlnire, Jill. Te rog
să-mi redirecţionezi apelurile pe m obil.
48. 48 CEfisadetfi ‘bfaugfiton
- A ăă... sigur. Kate? Eşti bine?
- D a. D e ce?
- N u ştiu, pari... A runcă o privire către telefon, după
care se uită din nou la ea şi continuă: U n pic cam
încordată.
K ate trase adânc, aer în piept, să se calmeze.
- S u n t bine. Mă întorc m ai târziu.
A ru n cân d o privire înspre ceas, Kate îşi dădu seam a
că era deja în întârziere. U rcă la volanul m aşinii sale
E xplorer şi porni către cealaltă parte a oraşului. In m od
norm al, com entariile venite de la cititori nu o deranjau,
dar biletul lui M itch M atthew s era scris pe u n to n care
efectiv o călcase pe nervi.
G ăsi u n loc de parcare aflat la două străzi distanţă de
locul u n d e trebuia să ajungă şi consideră ăsta drept un
sem n că ziua ei începea să devină mai bună. O ricum ,
m u lt m ai rea n-avea cum să fie. Viaţa ei n-avea cum să
fie m u lt m ai rea. în vrem e ce aştepta liftul in holul clă
dirii în care intrase, sim ţi cum un fior rece îi m ângâie
um erii şi un val de nelinişte îi străbătu coloana verte
brală. Avea pur şi sim plu em oţii. Era norm al. Dacă nu
obţinea nici un rezultat d in asta, habar n-avea ce putea
face m ai departe.
A scensorul se opri cu u n clinchet, iar uşile se deschi
seră. Trase din nou aer în piept, sperând să se calm e
ze, şi pătrunse în sala de prim ire a firm ei de avocatură,
care era cufundată într-o linişte tulburată num ai de pă-
cănitul u n o r degete pe tastatură, undeva în apropiere.
C â n d se apropie de biroul ei, secretara îşi ridică privi
rea către ea. Kate încercă să schiţeze u n zâm bet, însă îşi
sim ţea stom acul agitat, ca şi cum tocm ai ar fi coborât
dintr-un m ontaigne-rousse. Trebuia să existe u n m otiv
pen tru care privirea i se oprise tocm ai pe num ele acestei
avocate, d intre sutele care apăreau pe internet.
-A m venit să discut cu Sim one C onners.
-D o m n işo ara C onners e destul de ocupată astăzi,
an u n ţă secretara. Aveţi program are?
- Da. Pe num ele Kate A lexander.
49. 'Âşteaptă-mă 49
T ânăra blondă ridică receptorul, m orm ăi ceva în el,
după care îşi întoarse privirea spre Kate.
- D om nişoara C o n n ers vă aşteaptă. Puteţi intra.
-M u lţu m esc.
Kate făcu un efort să-şi calmeze em oţiile trepidante
pân ă când deschise uşa dublă d in stejar şi intră în biroul
avocatei. Ferestrele m ari aflate chiar în faţa ei dezvălu
iau o panoram ă asupra oraşului. în dreapta ei, peretele
era acoperit cu o bibliotecă plină cu volum e de drept,
iar în stânga se aflau mai m ulte canapele d in piele, aşe
zate în jurul unei mese de conferinţă lungi, plină cu
cărţi şi cu hârtii.
D ar cea care-i atrase atenţia lui Kate fu Sim one
C o n n ers însăşi. Fem eia m ărunţică se ridică de la biroul
ei aflat în laţa terestrelor cu u n chip atât de palid cum
Kate nu m ai văzuse niciodată. U n chip care, la naiba,
nu-i era câtuşi de p u ţin familiar.
- O , D oam ne!
în tim p ce uşa se închidea, Kate aruncă o privire în
spate. N u m ai era nim eni acolo.
întorcându-se d in nou, se uită tix la avocata cu păr
ciocolatiu, o tunsoare elegantă şi ochi de culoarea b ro n
zului care o priveau de parcă ar fi fost o fantom ă.
- O , D oam ne, zise Sim one d in nou, de data aceasta
în şoaptă. A nnie.
Peste pielea lui Kate trecu u n fior de gheaţă.
- Aă, nu. N um ele m eu e Kate A lexander. A m progra
m at o întâlnire cu dum neavoastră la ora u n u . Dacă am
nim erit într-un m o m en t nepotrivit, aş putea...
-A răţi... Avocata închise ochii, scutură d in cap, după
care o privi d in nou. îm i... îm i pare rău. A rătaţi ca o
fem eie pe care o cunoşteam .
Kate sim ţi un val de entuziasm am estecat cu o doză
sănătoasă de frică. N u. N u se putea să fie atât de uşor.
Sau se putea? înghiţi, încercând să scape de nodul pe
care-1 sim ţea în gât.
-M ă ... m ă cunoaşteţi de undeva?
-M ă scuzaţi. E im posibil. Sim one îşi coborî privirea
către actele de pe birou, iar când o întoarse asupra lui
50. 50 îfisabetfi “W augfton
Kate, pe chipul ei era în tip ărit u n zâm bet politicos. C u
ce vă p o t ajuta?
- D e ce e imposibil?
In m intea lui Kate se învălm ăşeau prea m ulte în tre
bări, prea m ulte speranţe vagi. încercase să-şi alunge d in
voce orice n u an ţă de disperare, d ar nu era prea sigură
că reuşise.
Sim one se aşeză d in nou, iar Kate observă bluza albă,
fără m âneci, care-i pu n ea în valoare braţele tonifiate şi
p an talonii indigo eleganţi şi scum pi.
- Fem eia respectivă a m u rit în urm ă cu aproape cinci
ani. Ştiţi, se spune că toţi avem un geam ăn pe lum ea
asta. P resupun că dum neavoastră su n teţi p u r şi sim plu
geam ăna ei. Şi, la o privire m ai atentă, p o t să sp u n că nu
su n teţi perfect identice. Efectiv nu m ă aşteptam la aşa
ceva, atâta tot. C h iar m-am g ândit la ea zilele acestea,
şi de-aia am sărit la asem enea concluzii pripite. îi făcu
sem n către scaunul aflat în faţa biroului ei. V ă rog, cu
ce vă p o t ajuta?
Kate se aşeză. îşi sim ţea nervii întinşi la m axim um .
-C u m ... cum o chema?
-P e prietena mea? Sim one îşi sprijini cotul de m âne
rul scaunului ei. D e ce vreţi să ştiţi?
- S u n t p u r şi sim plu curioasă.
Sim one se gândi preţ de câteva secunde, d u p ă care
rosti:
-A n n ie H arrison.
Kate îşi scotoci p rin m inte, încercând să regăsească
vreun ecou. N u m ai auzise niciodată num ele acesta.
Speranţele începură să i se risipească.
- C u m a m urit?
S im one îşi înclină uşor capul.
- S u n t convinsă că nu aţi venit aici să discutaţi despre
prietena m ea, doam nă A lexander.
Kate îşi trecu m âna prin păr, oprindu-se o secundă
să-şi atingă cicatricea.
-V ă rog, faceţi-mi pe plac p uţin. C u m a m urit?
51. - într-un accident aviatic, chiar la ieşirea d in San
Francisco. Foarte asem ănător cu cel care a avut loc zi
lele trecute.
U n accident de avion. N u, nu era la fel. Kate în ch i
se încet ochii. M intea îi era plină de posibilităţi şi de
scenarii. N ici unele n u se legau, nici unele nu păreau
plauzibile, însă trebuia să co n tin u e cu întrebările. Dacă
nu o făcea, avea să regrete m u lt tim p.
- C e diferenţe exisră între ea şi m inei A dică... aţi spus
că nu suntem identice. C e e diferit la m ine?
S im one îşi m iji ochii.
- D e ce sunteţi atât de interesată de prietena m ea,
doam nă A lexander?
K ate se concentră asupra avocatei m inione. în cer
ca d in răsputeri să şi-o am intească. D ar nu putea. D ar
avea sentim entul acela... o senzaţie ciudată de dejâ-vu.
Aceeaşi străfulgerare de intuiţie pe care o avusese când
văzuse num ele lui S im one pe internet.
- C â n d am intrat, n u ştiam nim ic despre prietena
dum neavoastră. Şi îm i cer scuze că vă întreb, dar...
- D ar ce?
E xpirând tulburată, Kate îşi îndreptă spatele şi spuse:
-A m venit la dum neavoastră la sfatul u n u i coleg.
N u reuşesc să aflu an u m ite inform aţii, iar colegul m eu
a fost de părere că ar m erita să apelăm la u n specialist in
d rep t care ar putea să m ă ajute să prim esc răspunsurile
pe care le caut. A m d at de num ele dum neavoastră pe in
ternet. Şi... nu ştiu... ceva m-a făcut să cred că d u m n ea
voastră aţi fi exact persoana la care ar trebui să apelez.
V ăzând că S im one nu făcea altceva decât să o pri
vească gânditoare, Kate îşi schim bă poziţia pe scaun şi
continuă: Soţul m eu a m u rit în accidentul acela aviatic
de acum câteva săptăm âni.
-A h . C h ip u l lui S im one se ntai îm blânzi. A h, îm i
pare rău. N ici nu-i de m irare că...
-N u , nu e vorba despre asta. D ar m ulţum esc. Kate
trase aer în piept şi trecu mai departe: D upă m oartea
lui, am descoperit nişte inform aţii care nvau adus aici,
în San Francisco. A cum câţiva ani am fost im plicată
rAşteaptă-m ă 51
52. 52 <L(isa6eth ‘jJaucjhton
intr-un accident care m-a băgat în com ă. Se în cru n tă şi
clătină d in cap, încercând să-şi limpezească m intea. Sau
cei p u ţin aşa am crezut. C ân d am în cep u t să caut prin
tre hârtiile soţului m eu, am descoperit indicii că am fost
in tern ată intr-un sanatoriu de aici, d in San Francisco,
pe o perioadă de peste doi ani. D om nişoară C onners,
eu nu-m i aduc am inte deloc să fi fost aici. N u-m i aduc
am inte nim ic din perioada de d in ain te de m o m en tu l în
care m-am trezit din com ă, acum 18 luni. N im ic despre
trecutul m eu, unde am crescut, despre fam ilia m ea. So
ţul m eu mi-a spus că am suferit u n accident de m aşină
şi că stătusem în com ă tim p de patru zile. A cum ... acum
nici nu mai ştiu ce să cred.
Sim one se aplecă spre ea, cu fruntea încreţită de
gânduri.
-U n d e aţi locuit până acum?
- î n H ouston. Soţul m eu era doctor. N eurochirurg.
Scoase hârtiile din poşetă. Pe form ularele d in perioada
în care, din câte se pare, am fost aici, am regăsit sem nă
tura lui ca m edic curant. Şi n-ar fi p u tu t să se ocupe de
cazul m eu dacă am fi fost căsătoriţi.
- N u, n-ar fi purur.
M ijind ochii, Sim one luă docum entele şi le cercetă
rapid.
- S anatoriul a ars d in tem elii în urm ă cu un an. Pur
şi sim plu o coincidenţă, din câte-m i dau seam a. A fost
reconstruit, d ar cei de acolo p retin d că roată arhiva a
fost distrusă în incendiu. N -am reuşit să prim esc nici
un răspuns la în treb ările m ele. Speram că m ă puteţi
ajuta să tratez cu ei. A m fost p acient acolo şi am d rep
turile m ele.
Sim one citi form ularele prim ire, întorcând paginile
rând pe rând.
- Pierderea m em oriei, pe term en n edeterm inat şi ire
versibilă, m urm ură ea, trecând în revistă diagnosticul.
Şi n u vă am intiţi absolut nim ic despre accident?
- N u, nim ic.
- Şi din perioada de după acesta?
53. Aşteaptă-mă 53
- C ân d m-am trezit, eram în H ouston. Soţul m eu era
lângă m ine. Nu-m i am inteam nici de el nim ic. Practic,
am luat-o de la zero.
S im one co ntinua să citească hârtiile d in faţa ei.
- E u n caz destul de neobişnuit. Aici scrie că porţi
unea de creier care a fost afectată stochează am intirile
pe term en lung, mai ales cele personale şi to t ce ţine de
personalitate. Aveţi o profesie, doam nă Alexander?
- Da, su n t redactor la o publicaţie de geologie. D oc
torul care s-a ocupat de m ine la H ouston e de părere
că porţiu n ea de creier care a fost afectată este tocm ai
cea care era dedicată am intirilor personale, fapt care ar
explica de ce p o t să-mi am intesc to t felul de lucruri pe
care le-am învăţat în decursul anilor - cum ar fi gradul
de înclinare al plăcii tectonice Juan de Fuca -, dar nim ic
despre u nde şi cum le-am învăţat.
C ân d Sim one ridică privirea către ea, nedum erită, pe
buzele lui Kate apăru u n zâm bet slab.
-Scuze, m ereu uit că ceilalţi nu su n t la fel de intere
saţi de geologie ca m ine. P rin redacţie toţi glum esc că
su n t regina tocilarilor.
- O , D oam ne. U au! Sim one expiră prelung şi aruncă
hârtiile pe birou. îşi trecu peste frunte o m ână care, din
câte se părea, trem ura. A ţi m ai găsit şi altceva îm preună
cu docum entele acestea?
-D o a r asta. Kate culese fotografia din poşetă şi i-o
întinse. N u am nici cea m ai vagă idee cine este aici, dar
ochii... ochii aceia îm i su n t foarte cunoscuţi. S u n t iden
tici cu ai mei.
Sim one răm ase cu gura căscată.
- O , D um nezeule mare!
- C e e?
- E fiica lui A nnie.
M itch îşi petrecu cea m ai m are parte a după-am iezii
în laborator, testând m ostrele de rocă pe care echipa sa
i le trim isese tocm ai din British C olum bia. D upă mai
m ulte ore, se rezemă de spătarul scaunului şi-şi frecă
ochii obosiţi. M ai avea m ult de studiat, d ar era destul
54. 54 XCisaSetf. ^Waugfiton
de sigur cil începuseră cu dreptul. Avea să fie nevoie să
se ducă în B ritish C o lu m b ia destul de curând, probabil
cândva săptăm ânile urm ătoare, d ar avea încredere în
echipa lui, şi, până acum , testele lor iniţiale dăduseră
aceleaşi rezultate ca ale lui.
Era trecut de patru când reuşi în sfârşit să ajungă
înapoi la birou. In trân d pe uşă, îi adresă u n zâm bet lui
C hristy, secretara sa, şi îi aruncă pe birou u n pachet de
biscuiţi cu fulgi de ciocolată m arca M rs. Fields.
- Du-te acasă, da?
- Eşti într-o dispoziţie de m ilioane. Lui C hristy îi plă-
ceau toate dulciurile de la M rs. Fields, iar el ştia asta.
-M o strele arată bine. Sună-1 pe C harlie şi află dacă
vor să mă duc şi eu. M ă gândesc să ajung pe acolo cam
peste d ouă săptăm âni. Vezi ce progrese fac şi cum se
prezintă program ul pe care l-au pus la punct. D upă care
du-te acasă. A i lucrat toată ziua.
- N u trebuie să m ă dai afară pe uşă. C hristy îl urm ă
în birou şi îi puse pe m asa de lucru rap o rtu l pe care toc
m ai îl term inase. Ai aici profilul geochim ic al locaţiei.
-S p le n d id . în cep u să-l răsfoiască. Mi-a lăsat cineva
vreun mesaj?
-A i vreo câteva pe m esageria vocală. A venit M ac pe
aici, vrea u n p u n ct de vedere legat de biom arkeri. I-am
zis că o să-l suni în seara asta sau m âine.
-M u lţu m esc, Christy. C e naiba m-aş face eu fără
tine?
C u u n zâm bet sfios, se lăsă pe spătarul scaunului şi-şi
cocoţă picioarele pe m arginea biroului.
-Ţ i-ai rupe gâtul.
Fem eia îi făcu cu ochiul şi ieşi.
M itch ridică receptorul şi-şi introduse codul de acces
la m esageria vocală. N u închise uşa, niciodată nu o fă
cea, astfel că, atu n ci când îşi scoase m ingea de baseball
pe care o ţinea în sertaru l de sus al b iro u lu i şi începu
să o arunce în aer, şuieratul ritm ic şi b u fn etu l slab al
acesteia n u iscară nicio reacţie d in partea lui C hristy,
care stătea la biroul ei.
