1. Regimurile
totalitare de
dreapta
Fascismul
Elaborat: Macarie Victor

2. Totalitarism
• Regim politic în care puterea aparţine în mod
total unei persoane sau unui grup de persoane.
Suprimă toate drepturile şi libertăţile
democratice şi reglementează toate domeniile vieţii
publice şi chiar private ale cetăţenilor folosindu-se
de mijloacele constrîngerii violente.
Exemple elocvente de astfel de regimuri sînt:
Comunismul, Fascismul şi Nazismul.

3. • Raymond Aron a definit totalitarismul astfel:
• 1. Fenomenul totalitar intervine la un regim care îi acordă unui partid
monopolul activităţii politice.
• 2. Partidul care are monopolul este animat de, sau înarmat cu, o ideologie căreia
îi conferă o autoritate absolută şi care, pe cale de consecinţă, devine adevărul
oficial al Statului.
• 3. Pentru a răspândi acest adevăr oficial, Statul îşi rezervă, la rândul său, un
dublu monopol: monopolul mijloacelor de forţă, şi monopolul mijloacelor de
convingere. Toate mijloacele de comunicare - radioul, televiziunea, presa - sunt
dirijate şi comandate de Stat şi de reprezentanţii acestuia.
• 4. Cea mai mare parte a activităţilor economice şi profesionale sunt supuse
Statului şi devin, într-un fel, o parte a Statului însuşi. Şi, cum Statul este
inseparabil de ideologia sa, majoritatea activităţilor economice şi profesionale
"poartă culoarea" adevărului oficial.
• 5. Toate fiind activităţi de Stat, şi orice activitate fiind supusă ideologiei, o
greşeală comisă într-o activitate economică sau profesională devine, în acelaşi
timp, o greşeală ideologică. De unde, pe linia de sosire, se constată o politizare
şi o transfigurare ideologică a tuturor greşelilor pe care este posibil să le facă
indivizii şi, în concluzie, o teroare în acelaşi timp poliţistă şi ideologică. (...)
Fenomenul este perfect atunci când toate aceste elemente sunt reunite şi
îndeplinite în întregime.

4. Nazism
• Nazismul sau naţional-socialismul (german) a fost o
ideologie şi o politică totalitară naţionalistă, rasistă,
antisemită şi anticomunistă a statului german, care au fost
aplicate în timpul dictaturii lui Adolf Hitler în Germania
între 1933 şi 1945. Cuvântul "nazism" provine de la
prescurtarea numelui naţional-socialism
(Nationalsozialismus, prescurtat pe nemţeşte Nazi)

5. Adolf Hitler. Ascensiunea
Partea I :
Cum se naşte iadul
„ACOLO UNDE
SUNTEM NOI NU
MAI ESTE LOC
PENTRU NIMENI”

6. Copilăria si anii tinereţii
Adolf Hitler s-a născut la 20 aprilie 1889 în Braunau am
Inn, în partea de vest a Austriei. Adolf Hitler si-a petrecut cea
mai mare parte a copilariei la Linz, capitala Austriei
Superioare. Acesta a ramas orasul sau favorit tot timpul vietii
si si-a exprimat dorinta sa fie inmormantat acolo. tatal Alois
Hitler a murit in 1903, dar a lasat o pensie destul de buna si
economii corespunzatoare pentru sotia si copilul sau.

7. În şcoala primară, Adolf Hitler a fost un elev bun.
Însă la gimnaziu, în Linz, nu s-a remarcat. Potrivit
dascălilor lui, a fost „un elev inteligent, dar fără nicio
dorinţă de muncă”. Nu îi plăceau ştiinţele naturale şi
matematica, era înclinat mai mult către artă. În 1907,
la 18 ani, Adolf avea ambiţii să devină un pictor, ca
marii lui idoli. După moartea părinţilor, s-a mutat în
1907 la Viena, unde a încercat să se înscrie la
Academia de Arte Frumoase, dar nu a reuşit să treacă
examenele de admitere.

8. • La Viena a luat contact cu concepţiile extremiste pe care
avea să le pună în aplicare după ce a devenit cancelar al
Germaniei.
• Exasperat de ceea ce el, Hitler, percepea a fi văzut în
Viena o „babilonie de rase”, a emigrat în mai 1914 în
Germania, stabilindu-se la München, pe care îl considera
oraş „cu adevărat german”.

9. • După izbucnirea Primului Război Mondial, s-a înrolat voluntar
în armata germană (în Austria fusese considerat drept inapt
pentru satisfacerea stagiului militar pe motiv de debilitate
fizică).
• Hitler a fost de două ori decorat pentru vitejie. A primit Crucea
de Fier clasa a doua în 1914 şi Crucea de Fier clasa întâi în
1918 - onoare ieşită din comun pentru un militar cu gradul de
caporal.
• În 1916, Hitler a fost rănit în zona inghinală sau în coapsa
stângă, în timpul bătăliei de pe Somme, dar s-a întors pe front
în martie 1917.
• La 15 octombrie 1918, Hitler a fost internat într-un spital de
campanie, temporar orbit de un atac cu iperită (gaz muştar).
Psihologul englez David Lewis şi Bernhard Horstmann
sugerează ca orbirea ar fi putut fi fost rezultatul unei tulburări
de conversie. Hitler a afirmat că în acea perioadă, el s-ar fi
convins că scopul vieţii sale era salvarea Germaniei.

10. • Partea II-a
Ascensiunea
„POPORUL ESTE
ORB, PUTINI
SUNT CEI
CHEMATI SA FIE
STAPANI”

11. • Multi dintre acestia au intrat
in Partidul Nazist. O figura
• În 1919, era agent al importanta a partidului era
departamentului politic al Ernst Ruhm, ofiter in cadrul
armatei bavareze, din comandamentului districtual
însărcinarea căruia a intrat al armatei, care se alaturase
în contact cu o formaţiune Partidului German al
politică radicală, obscură, Muncitorilor inaintea lui
numită Partidul Hitler si care l-a ajutat mult
Muncitoresc German sa avanseze in ierarhia
(Deutsche Arbeiterpartei,, partidului. Ernst Ruhm a
abreviat DAP). instituit batalioanele de
asalt, “bratul puternic”,
• Munchen era locul de folosite de Hitler pentru
adunare pentru militarii protejarea intrunirilor
nemultumiti, membrii partidului, pentru atacarea
Freikorps socialistilor si comunistilor
si pentru exploatarea
violentei, in scopul crearii
iluziei de putere si tarie pe
care o conferea aceasta.

12. • Tot in 1920 Hitler a
adus, ca simbol oficial
al miscarii, swastika
odatã cu un nume
nou: Partidul National
Socialist al
Muncitorilor din
Germania ( pe scurt
Partidul Nazist ). La
sfârsitul anului 1920
partidul numãra deja
3000 de oameni.

13. In iulie 1921 a devenit sef al partidului, cu puteri aproape
nelimitate. Inca de la inceput, s-a angajat pe calea crearii
unei miscari de masa ale carei mijloace de seducere si
putere sa fie suficiente pentru a-i face pe membrii lui sa-i fie
total loiali. S-a angajat intr-o propaganda dezlantuita prin
intermediul ziarului partidului, Vulkischer Beobachter
(Observatorul Popular), achizitionat in 1920, si al
intrunirilor politice a caror audienta a sporit curand de la
cativa participanti la mii de oameni.
Cu personalitatea sa charismatica si cu o conducere
dinamica, a reusit sa atraga in jurul sau un nucleu de cadre
de conducere naziste devotate, oameni ale caror nume au
devenit astazi sinonime cu infamia: Alfred Rosenberg,
Rudolf Hess, Hermann Guring si Julius Streicher.

14. ASCENSIUNEA PARDITULUI SI
CONDAMNAREA LUI ADOLF
HITLER

15. Apogeul acestei ascensiuni rapide a partidului s-a manifestat in
tentativa de lovitura de stat, puciul pornit dintr-o berarie din
Munchen in noiembrie 1923, cand Hitler si generalul Erich
Ludendorff au incercat sa se foloseasca de confuzia si opozitia
accentuata fata de Republica de la Weimar pentru a-i forta pe
liderii guvernului bavarez si pe comandantul local al armatei sa
proclame o revolutie nationala. In invalmaseala care a urmat,
politia si armata au tras in coloana de manifestanti, omorand
cativa dintre ei. Hitler a fost ranit si patru politisti au fost ucisi.
Judecat pentru tradare, a folosit aceasta situatie si uriasa
publicitate de care se bucura, in stilul sau caracteristic, in
propriul avantaj. Din acest puci a tras si o invatatura vitala – ca
miscarea trebuie sa ajunga la putere prin mijloace legale. A fost
condamnat la cinci ani de inchisoare, dar a executat doar noua
luni, acestea in confortul relativ al castelului Landsberg. Hitler a
folosit acest timp pentru a dicta primul volum din Lupta mea
(Mein Kampf), o autobiografie politica, dar si un compendiu al
multelor si diverselor sale idei.

16. • De cand a iesit din inchisoare si pana in anul 1933 a fost
o perioada de liniste deplina in care nu s-a intamplat
nimic cu exceptia faptului ca Partidul Nazist se extindea
foarte repede.
• In acesti ani s-a format organizatia Tineretul Hitlerist.
• In 1933, datorita capabilitatilor de foarte bun politician
ale lui Hitler, el si partidul sau au luat cu asalt guvernul si
au format "Reich"-ul. Al treilea Reich. Probabil ultimul.

17. • Propaganda insistenta, concentrata asupra esecului
guvernului in privinta imbunatatirii conditiilor de trai in
timpul Marii Depresiuni, a produs o crestere constanta a
electoratului Partidului Nazist. Partidul a devenit al doilea
ca marime din tara, crescand de la 2,6% la alegerile din
1928 la peste 18% in septembrie 1930. In 1932, Hitler s-a
confruntat cu Hindenburg la alegerile prezidentiale,
obtinand 36,8% din voturi in al doilea tur de scrutin.

18. • Aflandu-se pe o pozitie puternica in virtutea voturilor
primite, a intrat intr-o serie de intrigi cu conservatori ca
Franz von Papen, Otto Meissner si Oskar, fiul
presedintelui Hindenburg. Teama de comunism si
respingerea social-democratilor i-a unit. In pofida unui
declin in voturi al Partidului Nazist la alegerile din
noiembrie 1932, Hitler a insistat ca postul de cancelar
este singurul pe care il va accepta. Pe 30 ianuarie 1933,
Hindenburg i-a oferit postul de cancelar al Germaniei. In
acel moment, cabinetul sau includea putini nazisti.

19. • Odata ajuns la putere, Hitler a instaurat o dictatura
absoluta. Si-a asigurat acordul presedintelui pentru
organizarea de noi alegeri. Incendierea Reichstagului in
noaptea de 27 februarie 1933 (probabil actiunea unui
comunist olandez, Marinus van der Lubbe) a furnizat
pretextul pentru promulgarea unui decret ce suprima toate
libertatile si pentru intensificarea violentelor. In aceste
conditii, cand au avut loc alegerile, pe 5 martie, nazistii
au obtinut 43,9% din voturi.

20. • Dupa mai putin de trei luni, toate partidele si organizatiile
nenaziste, cat si uniunile sindicale si-au incetat existenta.
Disparitia Partidului Catolic de Centru a fost urmata in
luna iulie de Concordatul Germaniei cu Vaticanul.
• Pe 29 iunie 1934, a luat decizia. In “Noaptea Cutitelor
Lungi”, Ruhm si locotenentul sau Edmund Heines au fost
executati fara judecata, impreuna cu Gregor Strasser, Kurt
von Schleicher si altii. Conducatorii armatei, bucurosi sa
vada SA distrusa, au aprobat actiunile lui Hitler. La
moartea lui Hindenburg, pe 2 august, conducatorii
armatei, impreuna cu von Papen, au acceptat contopirea
institutiei cancelarului cu cea a institutiei prezidentiale,
careia ii revenea comanda suprema a fortelor armate ale
Reichului.

21. • Redresarea economica si o reducere rapida a somajului
(care coincidea cu cea de pe plan mondial, dar despre
care Hitler a sustinut ca i se datoreaza) au facut regimul
tot mai popular, iar combinatia intre aceste succese si
politica de teroare a intrunit 90% din voturile
electoratului in cadrul unui plebiscit.

22. • Continuarea o ştim cu toţii...