070 -dreptul_international_privat

1
MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA
FACULTATEA DE DREPT
NOTE DE CURS
DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT
(Ciclul I)
AUTOR:
Sergiu Bivol
mg. în drept, lector. univ.
Aprobat la şedinţa Catedrei Drept privat
din: 22.05.2013, proces-verbal Nr: 9
Examinat de Consiliul facultăţii de Drept USEM
la 24.05.2013, proces-verbal Nr. 5
Aprobat la ședința Senatului USEM
din: 01.07.2013, proces-verbal Nr. 9
CHIŞINĂU – 2013

2
I. PRELIMINARII
Prezentarea generală a disciplinei: Dreptul internaţional privat este o disciplină în evoluţie şi
multe din reperele viitoare nu pot fi încă sigur prevăzute. Practica relaţiilor cu alte state, cât şi acordurile
internaţionale, ne arată că, pe măsură ce timpul trece, alte domenii decât cele prevăzute iniţial, în
raporturile de drept privat cu element străin, intră în sfera de preocupare a autorităţilor şi judecătorilor.
Uneori elementul străin îl constituie unul din cele două subiecte ale raportului juridic cu element de
extraneitate sau ambele subiecte; alteori elementul străin poate fi obiectul raportului. Mai sunt luate în
considerare naţionalitatea (cetăţenia) străină a unei părţi sau a părţilor, domiciliul lor sau domiciliul lor
comun, reşedinţa lor sau reşedinţa lor comună sau chiar statul cu care soţii întreţin în comun cele mai
strânse legături.
Disciplina prezintă principalele instituţii ale dreptului internaţional privat în lumina
reglementărilor raporturilor de drept privat internaţional, facandu-se, în acelaşi timp, şi dese referiri la
legislaţia, jurisprudenţa şi doctrina străină. Dreptul internaţional privat are, tradiţional, ca obiect nu
numai rezolvarea unor probleme juridice concrete, ci şi căutarea autorităţii competente pentru a statua
şi a stabili dreptul în temeiul căruia acesta o va face.
Locul şi rolul disciplinei în formarea competenţelor specifice: Interesul sporit, deschiderea
şi preocupările pentru soluţii flexibile în dreptul internaţional privat, determinate de intensificarea şi
diversificarea relaţiilor internaţionale, sunt evidente. Dreptul internaţional privat este acea ramură a
sistemului de drept care cuprinde un ansamblu de norme juridice preponderent conflictuale, care
reglementează conflictele de legi în spaţiu, conflictele de jurisdicţii (competenţa internaţională a
instanţelor şi autorităţilor forului, inclusiv recunoaşterea şi executarea hotărârilor străine), precum şi
condiţia juridică a străinului în Republica Moldova.
În context trebuie menţionată preocuparea pentru clarificarea conţinutului unor noţiuni, pentru
relevarea sensurilor unor termeni întrebuinţaţi.
Obiectul studiului va fi format din partea generală, care va cuprinde:
- istoricul apariţiei şi dezvoltării doctrinelor dreptului internaţional privat;
- izvoarele dreptului internaţional privat;
- metoda reglementării juridice a relaţiilor de drept internaţional privat;
- norma conflictuală şi situaţiile speciale în aplicarea normei conflictuale;
- instituţia calificării şi conflictul de calificări;
- aplicarea legii străine;
Partea specială fiind caracterizată prin soluţii particulare în domeniul:
- stării şi capacităţii persoanelor fizice;
- statutului persoanelor juridice;
- raporturilor de familie (căsătoria, adopţia, filiaţia, tutela, etc);
- dreptului succesoral;
- dreptului de proprietate şi a tranzacţiilor internaţionale în dreptul internaţional privat;
- normei conflictuale privind faptele juridice;
- competenţa jurisdicţională în dreptul internaţional privat etc.
Republica Moldova reglementează raporturile de drept internaţional privat, bazându-se pe
dispoziţiile Codului civil, Codului familiei, Codului de procedură civilă şi pe o multitudine de izvoare
interne atipice.
Curriculum vine în ajutor celor interesaţi în cunoaşterea şi aprofundarea aspectelor teoretice şi
practice în materia dreptului internaţional privat. Prin conţinutul său, contribuie la pregătirea temeinică a
studenţilor şi la aprofundarea cunoştinţelor acestora.

3
II. TEMATICA ŞI REPARTIZAREA ORIENTATIVĂ A ORELOR
Nr. Unităţi de conţinut
Realizarea în timp
C S LI
zi f/r zi f/r zi f/r
1 Consideraţii generale asupra dreptului internaţional privat.
Noţiunea şi obiectul disciplinei. Metoda de reglementare.
2 1 2 1 6 10
2 Continutul dreptului internaţional privat. 2 1 2 1 6 8
3 Evoluţia dreptului internaţional privat. 2 2 6 8
4 Conflictele de legi. Conflictele de legi in situatii speciale. 2 1 2 1 6 8
5 Calificarea şi conflictul de calificări. Retrimiterea. 2 1 2 1 6 10
6 Ordinea publică în dreptul internaţional privat. Frauda la lege. 2 1 2 1 6 8
7 Aplicarea legii străine. 2 2 6 8
8 Condiţia juridică a străinilor. 2 1 2 1 6 8
9 Regimul persoanelor juridice străine. 2 1 2 1 6 10
10 Norma conflictuală cu privire la bunuri şi drepturile reale. 2 1 2 1 6 8
11 Norma conflictuală cu privire la forma actelor juridice. Norma
conflictuală cu privire la condiţiile de fond ale actelor juridice în
general şi ale contractelor în special.
2 2 6 10
12 Norma conflictuală privind faptele juridice. 2 2 6 8
13 Competenta si procedura civila in dreptul international privat. 2 2 6 8
14 Efectele hotaririlor judecatoresti straine si arbitrale straine. 2 1 2 1 6 10
15 Arbitrajul international. 2 1 2 1 6 8
Total 30 10 30 10 90 130
III. COMPETENTE
Competente generice:
1. analiză şi sinteză a abordărilor teoretice din domeniul dreptului internaţional privat;
2. exprimare scrisă şi orală, într-un limbaj juridic corect, folosind termeni şi noţiuni din dreptul
internaţional privat;
3. interpretare a normelor de dreptul internaţional privat;
4. aplicare a cunoştinţelor teoretice în practică;
5. stabilire a obiectivelor de studiu independent;
6. demonstrare a gîndirii critice în activitatea profesională;
7. luarea de sine stătător a deciziilor;
8. generare de noi idei;
9. rezolvare a situaţiilor de problemă.

4
Competente specifice:
A. Cunoaştere şi înţelegere
1. cunoaşterea obiectului de studiu al disciplinei; definiţiei dreptului internaţional privat;
2. posedarea noţiunii de normă conflictuală, conflict de legi, calificare, raport juridic cu element
de extraneitate, ordine publică, fraudă la lege, retrimitere;
3. clasificarea izvoarelor dreptului internaţional privat, formelor conflictului de legi, tipurilor de
calificare;
4. formularea principalelor teorii şi concepte, principiilor generale;
5. determinarea elementului de extraneitate în raporturile de drept internaţional privat;
6. identificarea problemelor ce pot apărea şi formularea soluţiilor de drept.
B. Aplicarea cunoştinţelor şi trecerea de la teorie la practică
1. analiza particularităţilor instituţiilor dreptului internaţional privat;
2. demonstrarea raportului dintre dreptul internaţional privat, dreptul internaţional public şi
dreptul UE;
3. utilizarea izvoarelor dreptului internaţional privat;
4. aplicarea jurisprudenţei.
C. Aplicarea gîndirii critice şi ştiinţifice
1. interpretarea legislaţiei naţionale prin prisma compatibilităţii cu convenţiile internaţionale.
2. exprimarea viziunii proprii asupra perspectivelor dezvoltării dreptului internaţional privat
prin prisma tendinţei de unificare a dreptului privat la nivel european şi internaţional;
3. aplicarea metodelor de cercetare ştiinţifică, în cadrul activităţii de cercetare.
IV. OBIECTIVE DE REFERINŢE ŞI CONŢINUTURI
Subiectul 1. Consideraţii generale asupra dreptului internaţional privat. Noţiunea şi obiectul
disciplinei. Metoda de reglementare.
Obiective Unităţi de conţinut
- să definească obiectul dreptului
- să determine importanţa dreptului
- să stabilească materiile domeniului
dreptului internaţional privat.
 Noţiunea şi obiectul dreptului internaţional
privat.
 Denumirea şi importanţa dreptului
internaţional privat.
 Domeniul dreptului internaţional privat:
conflictele de legi, conflictele de jurisdicţii
şi regimul juridic al străinilor.
Subiectul 2. Conţinutul dreptului internaţional privat.
- să caracterizeze noţiunea de normă
conflictuală;
- să distingă normele conflictuale de
normele materiale;
- să stabilească structura normei
conflictuale;
- să caracterizeze normele de aplicare
imediată;
- să distingă metodele de reglementare a
raporturilor de drept internaţional privat.
 Normele conflictuale. Noţiunea,
izvoarele şi structura normei conflictuale.
 Punctele de legătură în raporturile de
drept internaţional privat.
 Normele materiale şi normele de aplicare
imediată.
 Metodele de reglementare a raporturilor de
drept internaţional privat.

5
Subiectul 3. Evoluţia dreptului internaţional privat.
- să descrie condiţiile apariţiei problemelor
de drept internaţional privat;
- să evidenţieze ideile principale ale
statutarilor italieni;
- să caracterizeze particularităţile
soluţionării conflictelor de legi în diferite
doctrine.
 Condiţiile apariţiei problemelor de drept
 Teoria statutarilor italieni (sec.XIII-XV):
glosatorii şi postglosatorii.
 Doctrinele franceză, olandeză, germană,
anglo-americană privind soluţionarea
conflictelor de legi şi doctrina italiană a
personalităţii legilor.
Subiectul 4. Conflictele de legi. Conflictele de legi în situaţii speciale.
- să definească conflictele de legi;
- să stabilească formele conflictului de legi
în timp şi spaţiu;
- să soluţioneze conflictele de legi în timp
şi spaţiu;
- să determine condiţiile eficacităţii
internaţionale a unui drept;
- să caracterizeze conflictul mobil de legi;
- să determine domeniile în care este
posibil conflictul mobil de legi;
- să formuleze conflictul în timp al
normelor conflictuale ale forului;
- să estimeze conflictul în timp al
normelor materiale străine (lex cauzae).
- să invoce argumente privind aplicarea
legilor statului nerecunoscut;
- să distingă conflictele de legi
interteritoriale şi conflictele de legi
internaţionale;
- să determine situaţiile în care conflictele
interpersonale prezintă importanţă pentru
dreptul internaţional privat.
 Noţiunea conflictului de legi. Formele
conflictului de legi în timp şi spaţiu.
 Condiţiile eficacităţii internaţionale a unui
drept. Efectele unui drept dobândit potrivit
legii străine. Soluţionarea conflictului de
legi în timp şi spaţiu.
 Noţiunea conflictului mobil de legi.
 Domeniile în care este posibil conflictul
mobil de legi.
 Conflictul în timp al normelor
conflictuale ale forului. Conflictul în
timp al normelor materiale străine (lex
cauzae).
 Conflictul de legi în cazul statului
nerecunoscut.
 Conflictul legilor interprovinciale sau
interregionale.
 Deosebirea dintre conflictele de legi
(propriu-zise) şi conflictele de legi
interprovinciale sau între legile statelor
federale. Conflictul interpersonal.
Conflictul de legi în cazul succesiunii de
state.
Subiectul 5. Calificarea şi conflictul de calificări. Retrimiterea
- să definească calificarea şi conflictul de
calificări;
- să evidenţieze factorii care determină
calificarea;
- să determine legea potrivit căreia se face
calificarea;
- să stabilească excepţiile de la calificarea
potrivit lex fori;
- să formuleze concluzii privind legea după
care se face calificarea.
 Noţiunea şi importanţa calificării în
dreptul internaţional privat.
 Calificarea şi conflictul de calificări.
Importanţa şi felurile de calificări.
 Calificarea primară şi secundară.
 Factorii principali ce generează conflictul
de calificări. Legea după care se face
calificarea. Calificarea după legea forului şi
excepţii. Calificarea după « Lex causae » -
argumente şi excepţii. Teoria calificării

6
- să definească procedeul retrimiterii în
dreptul internaţional privat;
- să stabilească condiţiile şi formele
retrimiterii;
- să invoce argumente în favoarea şi
împotriva retrimiterii;
- să estimeze sistemele de drept care nu
admit retrimiterea;
- să argumenteze cauzele invocate
sistemelor de drept care nu admit
retrimiterea.
autonome. Principii şi excepţii.
 Calificarea după proper law şi concluzii
privind legea după care se face calificarea.
 Noţiune, evoluţia, condiţiile de existenţă şi
formele retrimiterii.
 Sistemele de drept în care este admisă
retrimiterea şi argumentele invocate în
favoarea acesteia.
 Sistemele de drept care nu admit
retrimiterea şi argumentele invocate
împotriva acesteia.
Subiectul 6. Ordinea publică în dreptul internaţional privat. Frauda la lege
- să definească ordinea publică de drept
- să stabilească caracterele, sferele şi
efectele ordinii publice de drept
- să analizeze reglementările privind
ordinea publică în dreptul internaţional
privat al Republica Moldova.
- să caracterizeze noţiunea de fraudare a
legii aplicabile;
- să stabilească modalităţile şi condiţiile
fraudei la lege în dreptul internaţional
privat;
- să analizeze problemele privind
sancţionarea sau nesancţionarea fraudei
la lege;
- să determine domeniile în care este
posibilă frauda legii în dreptul
- să compare fraudare a legii aplicabile cu
alte instituţii juridice.
 Noţiunea şi evoluţia ordinii publice de drept
 Caracterele, sferele şi domeniul invocării
ordinii publice.
 Efectele invocării ordinii publice de drept
 Noţiunea de fraudare a legii aplicabile.
 Modalităţile de fraudare a legii. Condiţiile
fraudei de lege.
 Sancţionarea fraudei de lege.
 Domeniile în care poate fi posibilă frauda
legii în dreptul internaţional privat.
 Comparaţii cu alte instituţii juridice.
Subiectul 7. Aplicarea legii străine.
- să caracterizeze noţiunea şi temeiul
aplicării legii străine;
- să stabilească titlul cu care se aplică legea
străină în diferite sisteme de drept;
- să analizeze modalităţile de stabilire a
conţinutului legii străine;
- să determine interpretarea şi controlul
legii străine;
- să formuleze aplicarea legii străine în
RM.
 Noţiunea şi temeiul aplicării legii străine.
 Titlul cu care se aplică legea străină.
 Stabilirea conţinutului legii străine în
diferite sisteme de drept.
 Interpretarea şi controlul legii străine.
 Aplicarea legii străine în RM.
Subiectul 8. Conditia juridica a strainilor.

7
- să definească noţiunea de străin persoană
fizică;
- să delimiteze regimul juridic al străinului
de conflictul de legi;
- să caracterizeze concepţia aplicării legii
personale;
- să determine legea aplicabilă statutului
personal;
- să argumenteze teoria interesului
naţional.
 Noţiunea de străin persoană fizică.
 Relaţia dintre condiţia juridică a străinului
şi conflictul de legi.
 Concepţia aplicării legii personale: lex
patriae şi lex domicilii.
 Legea aplicabilă statutului personal în drept
conflictual al RM.
 Teoria interesului naţional.
Subiectul 9. Persoana juridică în dreptul internaţional privat. Determinarea legii aplicabile şi
condiţia străinului persoană juridică.
- să definească şi să clasifice persoanele
juridice;
- să analizeze criteriile de determinare a
naţionalităţii persoanei juridice;
- să caracterizeze domeniul de aplicare a
legii naţionale;
- să analizeze condiţia străinului persoană
juridică;
- să formuleze drepturile şi obligaţiile
persoanei juridice străine.
 Noţiunea şi clasificarea persoanelor
juridice.
 Criteriile de determinare a naţionalităţii
persoanei juridice în diferite sisteme de
drept.
 Domeniul de aplicare a legii naţionale.
 Recunoaşterea extrateritorială, drepturile
şi obligaţiile persoanei juridice străine.
Subiectul 10. Norma conflictuală cu privire la bunuri şi drepturile reale.
- să definească noţiunea de bunuri şi
drepturi reale;
- să determine legea aplicabilă bunurilor;
- să analizeze domeniul de aplicare a
regulii lex rei sitae.
 Noţiunea de bunuri şi drepturi reale.
 Determinarea legii aplicabile bunurilor
(lex rei sitae) şi excepţii de la aplicarea
acestei reguli.
 Domeniul de aplicare a regulii lex rei
sitae.
Subiectul 11. Norma conflictuală cu privire la forma actelor juridice. Norma conflictuală cu
privire la condiţiile de fond ale actelor juridice în general şi ale contractelor în special.
- să caracterizeze noţiunea de formă a
actelor juridice;
- să determine legea aplicabilă condiţiilor
de formă a actelor juridice;
- să stabilească caracterele normelor
conflictuale privind forma actului juridic;
- să analizeze domeniul de aplicare a
legilor privind forma actelor juridice.
- să caracterizeze condiţiile de fond ale
actelor juridice;
- să determine legea aplicabilă condiţiilor
de fond ale actelor juridice unilaterale;
- să stabilească legea aplicabilă fondului
contractului;
- să analizeze domeniul de aplicare a legii
 Noţiunea de formă a actelor juridice.
 Legea aplicabilă formei exterioare a
actelor juridice.
 Caracterul normelor conflictuale privind
forma actului juridic.
 Domeniul de aplicare a legilor privind
forma actelor juridice.
 Noţiuni generale privind condiţiile de
fond.
 Legea aplicabilă actului juridic unilateral.
 Legea aplicabilă contractelor.
 Domeniul de aplicare a legii contractului.

8
contractului.
Subiectul 12. Norma conflictuală privind faptele juridice.
- să caracterizeze faptele juridice;
- să determine legea aplicabilă faptelor
juridice licite şi ilicite;
- să argumenteze determinarea legii
aplicabile faptelor juridice ilicite.
 Noţiuni generale privind faptele juridice.
 Legea aplicabilă faptelor juridice licite.
 Determinarea legii aplicabile faptelor
juridice ilicite.
Subiectul 13. Competenta si procedura civilă în dreptul internaţional privat.
- să definească conflictele de competenţe
judecătoreşti;
- să stabilească interdependenţa dintre
conflictele de legi şi conflictele de
jurisdicţii;
- să analizeze determinarea competenţei
jurisdicţionale în diferite sisteme de
drept;
- să caracterizeze legea procesuală a
forului;
- să formuleze particularităţile aplicării
legii forului;
- să analizeze domeniul de aplicare a legii
forului.
 Aspecte generale privind conflictele de
competenţe judecătoreşti.
 Interdependenţa dintre conflictele de legi
şi conflictele de jurisdicţii.
 Determinarea competenţei în dreptul
internaţional privat. Imunitatea de
jurisdicţie în procesele de drept
 Noţiunea legii procesuale a forului (lex
processualis fori). Particularităţile
aplicării legii forului.
 Domeniul de aplicare a legii forului.
Subiectul 14. Recunoaşterea şi executarea hotărîrilor judecătoreşti străine.
- să definească noţiunea de recunoaştere a
hotărârii judecătoreşti străine;
- să analizeze procedura de recunoaştere a
hotărârilor judecătoreşti străine;
- să stabilească cazurile de refuz a
recunoaşterii hotărârilor judecătoreşti
străine;
- să analizeze executarea hotărârilor
judecătoreşti străine.
 Noţiunea de recunoaştere a hotărârii
judecătoreşti străine. Recunoaşterea de
drept şi recunoaşterea judecătorească.
 Cazurile refuzării recunoaşterii
hotărârilor judecătoreşti străine.
 Executarea hotărârilor judecătoreşti
străine. Noţiunea de exequatur, condiţiile
şi procedura acestuia.
Subiectul 15. Arbitrajul internaţional.
- să caracterizez noţiunea şi felurile
arbitrajului;
- să identifice criteriile de clasificare a
arbitrajului;
- să determine legea aplicabilă convenţiei
de arbitraj.
 Noţiunea şi felurile arbitrajului. Criteriile
de clasificare a arbitrajului.
 Legea aplicabilă convenţiei de arbitraj.

9
V. DESCRIERE SUMARA A TEMELOR DE STUDII:
TEMA 1: Noţiunea dreptului internaţional privat şi locul dreptului internaţional privat în
sistemul de drept.
Din cele mai vechi timpuri normele juridice au fost împărţite în două mari ramuri. Ca un
corolar al acestei constatări deloc retorice apare şi gruparea făcută de jurisconsultul roman
Ulpian, după care toate normele juridice aparţin, fie dreptului public, fie dreptului privat. Această
divizare şi astăzi este valabilă. Prin drept public se înţelege totalitatea normelor şi ramurilor
dreptului care au ca obiect reglementarea raporturilor dintre stat şi cetăţeni. Dreptul privat
cuprinde ansamblul de norme juridice care reglementează raporturile dintre persoanele fizice
şi/sau juridice care sunt purtătoare de drepturi şi obligaţii subiective iar subiectele se situiază pe
poziţii de egalitate chiar dacă unul dintre ele este din categoria organelor publice. Normele de
drept ce ţin de relaţiile dintre state formează dreptul internaţional public, iar normele ce ţin de
relaţiile dintre persoanele fizice şi/sau juridice, care au loc în viaţa internaţională cad sub
incidenţa dreptului internaţional privat. Spunem că raportul de drept internaţional privat se
deosebeşte de raportul din dreptul intern prin existenţa unui sau mai multor elemente de
extranietate. Prin element de extranietate înţelegem împrejurarea de fapt legată de un raport
juridic datorită careia acest raport are legătură cu mai multe sisteme de drept. Elementul de
extranietate poate să difere de circumstanţele raportate la subiectul raportului juridic, la obiectul
raportului juridic şi la conţinutul raportului juridic.Putem spune că obiectul dreptului
internaţional privat îl constituie raporturile juridice de drept privat cu element de extranietate iar
principalele materii care sunt studiate sunt comflictul de legi, conflictul de jurisdicţii şi condiţia
juridică a străinului. Prin conflict de legi inţelegem situaţia în care un raport juridic cu element
de extranietate se cere susceptibil să fie cârmuit de două sau mai multe legi. Conflictul de
jurisdicţii presupune competenţa a două sau mai multe instanţe de judecată să judice litigiul
aparut dintr- un raport juridic cu element de extranietate. Sub noţiunea de condiţie juridică a
străinului înţelegem totalitatea drepturilor şi obligaţiilor pe care le poate avea străinul ( persoană
fizică sau juridică ) în ţara forului. Condiţia juridică interesează capacitatea de folosinţă şi nu
capacitatea de exerciţiu.
Denumirea de drept internaţional privat a fost expusă pentru prima dată de către Joseph
Story, ulterior preluată de către doctrinarii francezi şi germani.
Divergenţele apărute în ceea ce priveşte denumirea disciplinei a dus la discuţii referitor
la locul dreptului internaţional privat în sistemul de drept. În urma multiplelor analize, totuşi s- a
ajuns la concluzia că dreptul internaţional privat este o disciplină distinctă care reglementează o
grupă specifică de relaţii sociale cu caracter dublu, deoarece conţine atât norme de drept privat
cât şi norme de drept internaţional, având un obiet propriu şi o proprie metodă de reglementare.
Reglementarea raporturilor juridice de drept internaţional privat se efectuiază atât cu ajutorul
normelor conflictuale cât şi cu ajutorul normelor materiale.
TEMA 2: Norma conflituală şi norma de aplicare imediată
Principala ideie a dreptului internaţional privat duce la probleme conflictuale şi
soluţionarea lor. Pentu acest motiv normele conflictuale, cu ajutorul cărora se soluţionează
problemele de antagonism, sunt principalele norme de drept ale dreptului internaţional privat.
Norma conflictuală poate fi definită ca o normă juridică specifică dreptului internaţional privat,
chemată să soluţioneze un raport juridic cu element de extranietate prin desemnarea legii
competente, fie legea forului, fie legea unui alt stat cu care raportul juridic are legătură prin
elementul străin. Norma conflictuală se deosebeşte de norma materială prin aceea că ea nu
soluţionează direct şi nemijlocit situaţia de conflict. Rolul ei constă în stabilirea sistemele de
drept ca mai apoi din acest sistem să fie desemnată norma materilă care va fi aplicată pentru

10
soluţionarea litigiului. Norma conflictuală rezolvă doar o problemă prejudicială- coflictul de legi.
Norma conflictuală este parte componentă a dreptului intern al fiecărui stat.
Structura norme conflictuale corespunde menirii dreptului conflictual chemat să
stabilească legea competentă pentru soluţionarea conflictului apărut avund următoarele elemente;
conţinut şi legătură. Conţinutul normei conflictuale reprezintă totalitatea raporturilor juridice la
care se referă norma conflictuală, determinând câmpul de activitate în spaţiu a unei legi.
Legătura normei conflictuale determină legea aplicabilă raportului juridic cu element de
extranietate, cu alte cuvinte, stabilirea sistemului de drept care va reglementa situaţia concretă.
Normele conflictuale au şi clasificare proprie, care corespunde structuri sale, clasificându- se
după conţinut şi după legătură. Fiecare stat formându- şi dreptul sau coflictual si- a ales şi puncte
specifice de legătură potrivit carora leagă raportul juridic de sistemul de drept propriu. Cele mai
importante puncte de legătură folosite de dreptul internaţional privat sunt: legea personală, care
poate fi întâlnită fie sub legea naţională, fie sub legea domiciliului; legea situării bunului; legea
aleasă de către părtile raportului juridic; legea întocmirii actului juridic şi altele.
În dreptul internaţional privat s- a admis existenţa unor norme spaciale, zise norme de
aplicare imediată sau norme imperative. Caracteristic pentru aceste norme este că ele înlătură
aplicarea normelor conflictuale punând în aplicare direct normele materiale ale forului. Aceasta
se face atunci când instanţa forului consideră că, prin aplicarea normelor conflictuale s-ar ajunge
la desemnarea unei norme materiale a unui stat străin care ar fi în contradicţie cu ordinea publică
a statului forului.
TEMA 3: Evoluţia dreptului internaţional privat
Studierea dreptului internaţional privat actual este imposibil fără a cunoaşte istoricul
apariţiei normelor care i- au dat naştere. Analiza conflictelor de legi sa facut pe anumite
perioade, începând din antichitate. Sunt analizate conflictele de legi din perioada Imperiuli
roman, Evului Mediu şi perioada modernă. Dacă perioada statului cetate este lipsită de apariţia
conflictelor de legi, atunci începând cu a doua etapă- perioada Imperiului mediteranean
observăm rudimente ale conflictelor de legi care au prins rădăcini în epoca Evului Mediu
dezvoltându- se ca teorii sub denumirea de personalitatea legilor şi teritorialismul cutumelor.
Ulterioara preocupare a soluţionării conflictelor de legi s- a observat în analizele glosatorilor şi
postglosatorilor, care au format şcoala statutarilor italieni (sec. al X111- al XV- lea). Şcoala
franceză a statutelor (sec. al X1V- lea- al XV111- lea) a îmbunătăţit studierea normrlor
conflictuale iar prin şcoala statutarilor olandezi (sec. al XV11- lea) au fost aduse noi soluţii
specifice conflictelor de legi. Perioada medernă ce ţine de soluţionarea conflictelor de legi este
legată de şcoala germană, şcoala italiană şi şcoala anglo- americană.
TEMA 4: Calificarea şi conflictul de calificări
În cazul unui raport juridic cu element de extranietate se ridică probleme stabilirii legii
competente chemate să soluţioneze prezentul raport, deoarece datorită elementului de
extranietate se cer a fi aplicate mai multe legi. Constatând că pentru stabilirea legii competente
se regurge la normele conflictuale, este de neânchipuit ca aceste norme să fie aplicate fară
calificarea şi fără stabilirea conţinutului lor. Calificarea normelor conflictuale este legată de
componentele normei conflictale. Pentru acesta, mai întâi se determinî conţinutul sau obiectul
normei conflictuale, adică în care scop se utilizează, se referă la bunuri ori la persoane, la
succesiune ori la capacitatea de exerciţiu, etc. Atunci când legile concurente iau în considerare
elemente diferite, apare un conflict de calificări care se cere a fi rezolvat, utilizându- se în acestă
situaţie calificarea potrivit legii forului. După felul cum se face calificarea, dreptul internaţional
privat cunoaşte două feluri de calificare, calificare primară şi calificare secundară. Dacă prima
este o problemă de drept internaţional privat atunci a doua ţine de drepul intern şi se face dupa ce
s- a facut calificarea primară. Dat fiind că la soluţionarea unui conflict de calificări sunt

11
susceptibile pentru aplicare mai multe legi care se cer a fi calificate în dependenţă de elementul
de extranietate cu care ste legat raportul juridic, o problemă stringentă este determinarea legii
după care se va face calificarea. Principalele teorii după care se face calificarea sunt: a)
calificarea conform legii instanţei sesizate (lex fori); b) calificarea conform legii competente (lex
causae) şi calificarea dupa proper law (de la caz la caz).
TEMA 5: Izvoarele dreptului internaţional privat
Prin izvoare ale dreptului, ştiinţa juridică are în vedere formele de exprimare ale
normelor juridice în cadrul unui sistem de drept în diferite epoci şi ţări în scopul impunerii ca
obligatorii a anumitor reguli în manifestarea raporturilor sociale. Datorită obiectului
reglementării, dreptul internaţional privat are atât izvoare interne cât şi izvoare internaţionale.
Acest dualism se datorează situaţiei elementului de extranietate care se gaseşte în conţinutul
raportului juridic.
În privinţa izvoarelor interne se face distincţie între izvoarele materiale şi izvoarele
formale, care reprezintă formele specifice de exprimare ale normelor dreptului internaţional
privat. Legea şi celelalte acte normative constituie izvoarele materiale, pe când jurisprudenţa,
practica arbitrală şi doctrina constituie izvorul formal. Sunt izvoare internaţonale ale dreptului
internaţional privat tratatele, acordurile, cutuma internaţională şi uzanţele comerciale.
TEMA 6: Retrimiterea în dreptul internaţional privat
Dat fiind că conflictele între normele conflictuale sunt de două feluri, conflicte pozitive
şi conflicte negative se cere de clarifiat care dintre acestea pot da naştere retrimiterii. Dacă in
cazul conflictului pozitiv de legi norma conflictuală în prezenţă atribuie competenţa instanţei de
judecată proprii, atunci în cadrul conflictului negativ de legi noma conflictuală, a statului forului
se declară necompetenta şi face trimitere la norma conflictuala a statului cu care raportul juridic
are legătură prin elementul de extranietate, care la rândul său, fără a primi acestă competenţă, şi-
o declină, fie in favoare statului de trimitere fie in favoarea unui stat terţ. Anume această situaţie
a dat naştere instituţiei retrimiterea. Datorită acestor manevre în doctrină sa format opinia
existenţei a două forme de retrimitere, retrimitere de gradul unu şi retrimitere de gradul doi. Prin
retrimitere de gradul unu înţelegem situaţia cănd legea străină face retrimitere la legea forului, iar
prin retrimiterea de gradul doi, situaţia prevede retrimiterea la legislaţia unui stat terţ. Literatura
juridică de specialitate prezintă o serie de argumente care sunt discutate atât pentru admiterea
retrimiterii în legislaţiile naţionale cât şi în ceea ce priveşte respingerea ei. Aceste argumentări,
prezentând puncte forte, au făcut ca în legislaţiile unor state, această instituţie să fie inclusă iar în
legislaţiile altor state să nu existe. O poziţie similară se regăseşte şi în convenţiile internaţionale.
În dreptul internaţional al Republicii Moldova această instuţie lipseşte.
TEMA 7: Ordinea publică în dreptul internaţional privat
Ordinea publică de drept internaţional privat este formată din ansamblul principiilor
fundamentale de drept ale fiecărui stat în parte, aplicabile în raporturile juridice cu element de
extranietate. Instituţia este mijlocul de procedură aplicabil de către instanţa forului, pentru a
înlătura efectele legii străine normal competente să se aplice raportului de drept internaţional
privat, dacă acestea contravin legislaţiei forului şi principiilor fundamentale pe care aceasta se
bazează. Instanţa de judecată, refuzând aplicarea legii străine normal competente, desemnată de
norma conflictuală proprie, va aplica propria lege materială. Ordinea publică în dreptul
internaţional privat este distinctă de acele situaţii în care legea străină nu se poate aplica datorită
unor imperative de neânlăturat, cum ar fi lipsa cetăţăniei, a unui domiciliu, situaţii în care se
aplică legea forului. Ordinea publică nu trebuie confundată nici cu retrimiterea, dearece
presupune deosebiri esenţiale între dreptul material al instanţei forului şi legea străină, pe când în

12
al doilea caz este conflict de competenţă. Ordinea publică a fost elaborată în sec. X1X- lea,
având ca punct de plecare ordinea publică din dreptul intern, cu toate că aceste două noţiuni sunt
distincte. Ordinea publică din dreptul intern este mai largă decât în dreptul inernaţional privat,
dar totuşi ordinea publică din dreptul internaţional privat se bazează pe ordinea publică din
dreptul intern.
TEMA 8: Frauda legii în dreptul inernaţional privat
Prin frauda la lege înţelegem operaţiunea prin care părţile unui raport juridic caută să
beneficieze de unele dispoziţii favorabile lor, eludând dispoziţiile legale nefavorabile. În situaţia
dată părţile crează împrejurări prin care se sustrag autorităţii unor prevederi legale imperative şi
fac ca raportul lor juridic să fie guvernat de alte dispoziţii legale. Dacă în dreptul intern, prin
fraudarea legii partile rămân în cadrul aceluiaşi sistem de drept, atunci în dreptul internaţional
privat raportul juridic se deplasează în cadrul unui alt sistem de drept, diferit decât cel care l- ar
fi desemnat norma conflictuală dacă n- ar fi fost să intervină fraudarea. Frauda la lege în dreptul
internaţional privat poate interveni în situaţia statutului personal, bunurilor, succesiunii, referitor
la forma actelor juridice, în situaţia persoanelor juridice. Pentru constatarea fraudării legii în
dreptul internaţional privat trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) să existe
un acord de voinţă a părţilor; b) părţile să utilizeze mijloce licite, permise de lege, dar prin care
se ajunge la rezultate ilicite; c) să existe intenţia frauduloasă a părţilor care să fi creat în mod voit
condiţii de fraudare a legii competente; d) să se ajungă la un rezultat ilicit, obţinut de parţi, care
să contravină legii competente aplicabile. Referitor la sancţionarea fraudei la lege, în doctrină s-
au conturat două opinii, una ţine de sancţionare iar alta împotriva sancţionării, ambele fiind
argumentate destul de bine. Fraudarea legii are asemănări şi deosebiri cu alte instituţii cum ar fi
excepţia de ordine publică, abuzul de drept şi simulaţia.
TEMA 9: Conflictul de legi în timp şi spaţiu
Conflictul de legi în timp şi spaţiu, caracteristic pentru dreptul internaţional privat,
presupune conflictul între legea statului sub imperiul căreia s-a născut dreptul subiectiv şi legea
statului pe teritoriul căreia se invocă acest drept. Solicitându- se punerea în aplicare a dreptului
într- o altă ţară, vedem că conflictul intervine posterior formării sale, şi în aşa fel conflictul apare
între două legi în vigoare, care aparţin unor state diferite. Conflictul de legi în timp şi spaşiu mai
poartă şi denumirea de teoria recunoaşterii drepturilor câştigate. Prin recunoaşterea drepturilor
câştigate înţelegem situaţia juridică dobândită sub imperiul legii unei ţări străine care poate fi
recunoascută în ţara forului. Situaţia poate să se nască în dreptul intern al unui stat ca ulterior să
fie invocată în dreptul internaţional privat, dar o asemenea situaţie poate să se nască şi în dreptul
internaţional privat şi tot în acest drept să se invoce. Conflictul de legi în timp şi spaţiu se
deosebeşte de conflictul de legi in spaţiu şi conflictul mobil de legi.
TEMA 10: Probleme legate de aplicarea dreptului străin
Dreptul naţional al statului are caracter teritorial, adică sfera lui de activitate se
răsfrânge în limitele teritoriului statului respectiv. Prezenţa elementului de extranietate într- un
raport juridic, ridică problema aplicării legii străine. În situaţia dată instanţa de judecată sesizată
cu soluţionarea unui asemenea litigiu va trebui să decidă dacă aplică legea proprie sau legea
străină. Dacă va aplica legea străină, care sunt modalităţile aplicării şi cum se stabileşte
conţinutul legii străine. Acestea sunt întrebările la care trebue de găsit răspuns. Prin lege străină
se înţelege dreptul străin, indiferent de izvoarele sale. Dreptul străin poate fi aplicat de către
instanţa de judecată numai daca acesta a fost desemnat de catre norma conflictuală a statului
forului. Aplicarea legii străine prezintă deficultăţi privind titlul cu care judecătorul face acest

13
lucru. În privinţa aplicarii legii străine au fost formulate mai multe teorii, unele dintre ele se cer a
fi reţinute.
- legea străină este un element de drept iar instanţa trebuie să determine conţinutul ei
pentru a fi aplicată. Determinarea conţinutului legii străine se face cu toate mijloacele
posibile.
- legea străină este element de fapt iar regulile privind această teorie diferă în sensul că
parţile trebuie să facă dovadă conţinutului legii străine, judecătorul fiind în poziţie pasivă,
chiar dacă şi cunoaşte conţinutul ei.
- teoria drepturilor câştigate se bazează pe respectul drepturilor dobândite in străinătate,
luîndu- se în considerare legea străină.
- teoria recepţionării dreptului străin, consideră că legea străină se încorporează legii
forului şi se aplică cu titlu de drept propriu.
Referindu- ne la dreptul internaţional privat al Republicii Moldova constatăm că legea
străină se aplică în calitate de element de drept. Sarcina probei legii străine se pune în seama
parţilor, instanţa de judecată de asemenea fiind obligată să ia toate masurile pentru stabilirea
conţinutului legii străine. Dobândirea probelor ce ţine de conţinutul legii străine se face prin toate
mijlocele posibile.
TEMA 11: Statutul persoanei fizice
Sub noţiunea de statut al persoanei fizice înţelegem totalitatea legilor care se aplică faţă
de cetăţenii unui stat. Statutul personal al persoanei fizice este legat de legislaţia locului de
origine sau de legea domiciliului. În dreptul internaţional privat statutul personal al pesoanei
fizice are caracter extrateritorial deoarece urmează persoana oriunde s- ar găsi, guvernând- o.
Din punct de vedere al dreptului internaţional privat, participanţi la raporturile juridice de drept
privat pot fi atât cetăţenii proprii, străinii cât şi apatrizii. Sub rezerva duferenţelor, legea care
cârmuieşte statutul personal al persoanei fizice poate fi legea cetăţăniei sau legea domiciliului.
Prin condiţia juridică a străinilor înţelegem totalitatea normelor juridice prin care se
determină drepturile şi obligaţiile pe care le poate avea străinul în ţara forului. Noţiunea se referă
atât la pesoanele fizice cât şi la cele juridice. Condiţia juridică a străinilor are carater unilateral,
în sensul că este stabilită de statul de reşedinţă a străinului. Conform dreptului internaţional
privat al Republicii Moldova străinii, au în condiţiile legii aceleaşi drepturi ca şi cetăţenii proprii
cu excepţiile prevăzute de lege. Regimul juridic al străinilor se deosebeşte de condiţia juridică a
stăinilor prin aceea că are caracter complex şi se stabileşte prin diferite acte normative şi prin
reglementări internaţionale. Prin retorsiune înţelegem situaţia când statul aplică norme de drept
restrictive în urma acţiunilor neprietineşti din partea statului care pune într- o situaţie
descriminatorie persoanele fizice sau juridice ale statului care aplică retorsiunea.
Procedura declarării cetăţeanului străin sau a apatridului incapabil ori limitat în
capacitatea de exerciţiu este supusă legii personale. Instituţia recunoaşterii absenţei fără veste
sau declarării morţii cetăţeanului străin este contraversată în sensul că normele materiale, în ceea
ce priveşte termenii de declarare a absenţei fără veste, morţii şi efectele juridice diferă de la stat
la stat. Normele conflictuale ale fiecărui stat hotărăsc care instanţă de judecată este împuternicită
pentru o asemenea procedură.
Tutela şi curatela care se instituie asupra persoanelor fizice lipsite de capacitatea de
exerciţiu sau cu capacitatea de exerciţiu restrânsă de asemenea este o problemă a dreptului
internaţional privat, vizând mai multe chestiuni în ceea ce priveşte stabilirea legii competente.
Drepturile cetăţeanului străin sau ale apatridului la nume, folosirea şi protecţia lui sunt guvernate
de legea sa naţională.

14
TEMA 12: Statutul persoanei juridice
Sub noşiunea de persoană juridică înţelegem un subiect de drept constituit dintr- un
colectiv de oameni, care întrunind condiţiile cerute de lege este titular de drepturi şi obligaţii.
Naţionalitatea penru persoana juridică este aceeaşi ca şi pentru persoana fizică, ea stabileşte dacă
o persoană juridică este autohtonă sau străină. Legea naţională a persoanei juridice stabileşte
drepturile şi obligaţiile ei, anume pentru acest motiv determinarea naţionalităţii peroanei juridice
prezintă interes pentru dreptul internaţional privat. Determinarea naţionalităţii persoanei juridice
se face după criterii diferite.
Participarea persoanelor juridice la raporturile de comerţ exterior, cooperare economică şi
tehnico- ştiinţifică pune în discuţie două probleme de ordin general, şi anume, care eeste
naţionalitatea persoanei juridice şi care sunt condiţiile în care activează această persoană pe
teritoriul statului forului. Dacă persoana juridică străină este recunoscută pe teritoriul statului
forului, legislaţia statului recunoaşterii stabileşte drepturile şi obligaţiile care- i pot fi acordate.
Persoana juridică străină se bucură de drepturile ce- i sunt acordate, dar ea nu poate să aibă mai
multe drepturi decât îi sunt acordate prin legea proprie. Persoana juridică străină se bucură de
regimul acordat de legislaţia statului forului. Persoanele juridice străine pot activa în străinătate
sub formă de filiale, sucursale, agenţii (reprezentanţe).
TEMA 13: Actul juridic
Perioada modernă, în legătură cu intensificarea relaţiilor economice internaţionale,
deplasarii persoanelor, este de neînchipuit fără întocmirea unor acte juridce chemate să
reglementeze diferite raporturi juridice. Problema care se pune este cunoaşterea legii care se va
aplica asupra formei şi fondului actului juridic. Se consideră că forma actului juridic are două
accepţiuni, şi anume: în sens larg, se referă la condiţiile de formă pe care trebuie să le
îndeplinească un act juridic civil pentru valabilitatea sa, pentru probaţiunea sa cât si pentru
opozabilitatea faţă de terţi; în sens restrâns, prin forma actului juridic se înţelege modul în care se
exteriorizează voinţa internă a părţilor actului juridic, adică modalitatea concretă de exprimare a
consimţământului. Reeşind din accepţiunile enunţate, doctrina dreptului internaţional privat a
clasificat forma actelor juridice, în funcţie de scopul urmărit in: forma exterioară a actuli juridic;
forma de publicitate; forma de abilitate şi forma de procedură a actului juridic, reglementându- le
conform unor legi dferite. Dreptul internaţional privat al fiecărui stat apreciază valabilitatea
actului juridic în ceea ce priveşte forma, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de către
normele conflictuale proprii. Principiul locus regit actum se aplică ca o regulă de bază cu toate că
există şi posibilitatea aplicării altor principii. Referitor la condiţiile de fond ale actului juridic
putem spune că sunt supuse legii locului încheierii actului juridic, dar şi aici există excepţii care
de asemenea sunt studiate.
TEMA 14: Obligaţiile contractuale şi extracontractuale
În doctrină acţiunile persoanelor fizice şi juridice care sunt îndreptate pentru naşterea,
modificarea ori stingerea unor raporturi juridice de gen contractual ori extracontractual pot fi
întâlnite sub noţiunile de „tranzactii” şi „contracte”. Ambele noţiuni, fiind identice, exprimă o
convenţie încheiată între mai multe persoane ca urmare a înţelegerii intervenite între ele. Pentru
ca un contract să fie valabil el trebuie să corespundă condiţiilor de fond şi condiţiilor de formă
unui act juridic. În dreptul internaţional privat se face distincţie între condiţiile de formă şi
condiţiile de fond ale contractului, fiecare dintre aceste aspecte fiind guvernate de legi diferite.
Legea care reglementează condiţiile de fond şi efectele contractului poartă denumirea de lex
contractus. Condiţiile de formă sunt reglementate de norma conflictuală locus regit actum. Lex

15
contractus se poate prezenta sub două forme, lex voluntatis, adică legea aleasă de părţi în temeiul
autonomiei lor de voinţă iar în lipsa acesteia, de legea determinată prin localizarea obiectivă a
contractului, pe baza normelor juridice ale forului. Dreptul internaţional privat al Republicii
Moldova recunoaşte ambele principii.
În legătură cu modalităţile de exprimare a voinţii părţilor s- a stabilit că alegerea legii
aplicabile contractului trebuie să fie expresă ori să rezulte neîndoielnic din cuprinsul acesteia sau
din alte circumstanţe. Întinderea voinţei părţilor de asemenea prezintă interes deoarece părţile pot
alege legea aplicabilă totalităţii sau numai unei părţi a contractului. Rezultă deci posibilitatea ca
părţile să supună condiţiile de fond ale contractului unor legi din sisteme diferite. Părţile sunt
îndreptăţite ulterior să modifice acordul asupra legii aplicabile contractului. Legea care stabileşte
limitele şi condiţiile în care parţile pot alege legea aplicabilă este legea forului.
Faptele juridice sunt evenimente naturale produse fără intervenţia omului, care dau
naştere unor efecte juridice. Faptele juridice pot fi licite ( gestiunea de afaceri, plata
nedatoratului, îmbogăţirea fără justă cauză ) şi ilicite, adică producătore de prejudicii, care atrag
răspunderea pentru fapta proprie ori pentru fapta altuia sau pentru fapta lucrului. Doctrina,
jurisprudenţa şi legislaţiile statelor în domeniul dreptului internaţional privat cunosc mai multe
modalităţi de soluţionare a delictului civil. Faptele licite cu element de extranietate de asemenea
este o preocupare a dreptului internaţional privat.
TEMA 15: Raporturile juridice cu element de extranietate în materia
succesiunii
Expansiunea relaţiilor economice şi în alte sfere de activitate a dus la aceea că o mulţime
de oameni au migrat, stabilindu- se cu traiul în alte ţări decât cele de origine, prelungind să
menţină legături de rudenie cu persoanele rămase în tara de unde au plecat, menţinând dreptul şi
asupra bunurilor rămase, totodată dobândind bunuri şi în ţara unde sa- u stabilit cu traiul. Dat
fiind că viaţa îşi are legile sale, pe măsura în care persoanele decedează, se ridică problema
moştenirii „ de cujus”, adică trecerea patrimoniului defunctului către alte persoane. Problema
este de a cunoaşte soluţiile de reglementare a acestor raporturi juridice deoarece persistă
elementul de extranietate. Succesiunea fiind de două feluri, legală şi testamentară este totuşi
supusă legii succesorale care reglementează ansamblul normelor privind organizarea şi
funcţionarea succesiunii. Legea succesorală se aplică următoarelor domenii: 1. deschiderii
succesiunii, 2. datei decesului, 3. cerinţelor legate pentru a putea moşteni, 4. devoluţiunii legale a
moştenirii, 5. obiectului şi cauzei legatelor. Dreptul internaţional privat, ca şi dreptul intern,
cunoaşte dreptul statului de a culege succesiunea vacantă.
TEMA 16: Norme conflictuale în domeniul raporturilor de familie
Sediul materiei îl reprezintă Codul familiei, Titlui V1- Reglementarea relaţiilor familiale
cu element de extranietate. Raporturile de familie rezultă din căsătorie, din rudenia firească şi din
adopţie.
Căsătoria este elementul de bază a familiei. Căsătoria dezvăluie partularităţi politice,
sociologice şi religioase, şi anume pentru acesta legislaşiile statelor în domeniu este
diversificată. Acest element de statut personal este un teren deosebit de propice pentru
multiplicarea conflictelor de legi. Referitor la definiţia căsătoriei, doctrina cunoaşte mai multe
accepţiuni. Cu toate acestea legislaţiile tuturor statelor prevăd, pentru încheierea căsătoriei
respectarea anumitor condţii de fond şi de formă. Aceste condiţii sunt reglementate de către
legislaţia statului forului. În dreptul comparat, pentru legea aplicabilă condiţiilor de fond ale
căsătoriei cu element de extranietate se cunosc mai multe sisteme: 1. se aplică legea naţională a
viitorilor soţi; 2. se aplică legea domiciliului viitorilor soţi; 3. se aplică legea locului încheierii
căsătoriei; 4. se aplică legea naţională pentru cetăţenii proprii care se căsătorec în străinătate şi
legea domiciliului pentru cetăţenii care se căsătoresc în ţară. Condiţia de formă a încheierii

16
căsătoriei este supusă legii statului pe teritoriul căruia se celebrează. Legislaţia Republicii
Moldova permite căsătoria cetăţenilor proprii, care se găsesc în străinătate la misiunile
diplomatice sau oficiile consulare ale Republicii Moldova. O căsătorie legal incheiată între
cetăţeni străini sau intre un cetăţea străin şi un cetăţean al Republicii Moldova pe teritoriul
statului nostru produce aceleaşi efecte juridice ca şi o casătorie încheiată între cetăţenii proprii.
Divorţul este cârmuit de legea aplicabilă efectelor căsătoriei.
Referitor la filiaţia şi ocrotirea minorului dreptul internaţional privat interesează legea
aplicabilă stabilirii filiaţiei copilului din căsătorie şi legea aplicabilă stabilirii filiaţiei copilului
din afara căsătoriei. Adopţia este operaţiunea juridică prin care se crează legătura de filiaţie între
adoptator şi adoptat, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului. Dacă
condiţiile de fond pentru încheierea adopţiei sunt stabilite de legea naţională a adoptatorului şi a
celui ce urmează a fi adoptat, atunci condiţiile de formă sunt stabilite de legea statului pe
teritoriul căruia se încheie adopţia. Obligaţia de întreţinere este stabilită de asemenea de
legislaţia fiecărui stat în parte.
TEMA 17: Competenţa internaţională de jurisdicţie
Elaborarea noţiunii juridice „conflict de jurisdicţii” a apărut ca o necesitate pentru a fi
deosebită de „conflictul de legi”. Conflictul de jurisdicţii presupune un conflict ce apare între
instanţa de judecată sesizată şi instanţa de judecată cu care raportul juridic are legătură prin
elementul de extrnietate. Acest conflict mai poate fi definit şi ca competenţa în dreptul
unternaţional privat. Competenţa din dreptul internaţional privat diferă de cea din dreptul intern,
care survine ulterior şi priveşte competenţa materială şi teritorială. Determinarea instanţei
competente atrage aplicarea unui anumit sistem de soluţionare a conflictelor de legi, pentru că
instanţa aplică normele conflictuale proprii astfel încât soluţiile pot fi diferite de la un sistem de
drept la altul. Înstanţele de judecată ale Republicii Moldova sunt competente să judece procesele
civile dintre o parte a Republicii Moldova şi o parte străină sau numai dintre persoane străine.
Fiecare sistem de drept conţine norme cu caracter imperativ care determină competenţa în
dreptul internaţional privat. Legislaţia fiecărui stat stabileşte competenţa alternativă atunci când
legea nu face precizare că instanţele de judecată ale forului sunt exclusiv competente să judice
litigiul. Prorogarea de competenţă şi excepţia de litispendenţă de asemenea sunt examinate de
dreptul internaţional privat. În situaţiile în care există hotărâri judecătoreşti străine sau hotărâri
arbitrale străine, acestea pot produce efete juridice pe teritoriul Republicii Moldova în condiţiile
prevăzute de prevederile TITLULUI 1V din Codul de procedură civilă- Procedura în procesele
cu element de extranietate.
VI. TEMATICA REFERATELOR LA DISCIPLINA DREPT INTERNATIONAL
PRIVAT:
1. Rădăcinile istorice ale dreptului internaţional privat.
2. Determinări de natură conceptuală privind raportul juridic cu element de extraneitate.
3. Originea şi natura juridică a normelor juridice ale dreptului internaţional privat.
4. Domeniul dreptului internaţional privat.
5. Incidenţa Convenţiei Europene a drepturilor omului asupra dreptului internaţional privat.
6. Ştiinţa dreptului internaţional privat.
7. Metodele de reglementare a raportului juridic cu element de extraneitate.
8. Izvoarele interne de drept internaţional privat.

17
9. Izvoarele internaţionale de drept internaţional privat.
10. Conţinutul dreptului internaţional privat.
11. Calificarea şi conflictul de calificări.
12. Conflictul de legi în timp şi spaţiu.
13. Conflictul mobil de legi şi conflictul în timp al normelor conflictuale.
14. Eficacitatea internaţională a drepturilor dobândite.
15. Conflictul de legi în situaţii speciale.
16. Ordinea publică de drept internaţional privat – situaţie de înlăturare a aplicării legii străine.
17. Dreptul la apărare sau excepţia de ordine publică în materia recunoaşterii şi executării
hotărîrilor judecătoreşti străine.
18. Teoria ordinii publice internaţionale în faţa poligamiei şi repudierii.
19. Retrimiterea ca mijloc jurisdicţional de limitare a aplicării legii străine.
20. Frauda de lege ca mijloc volitiv de limitare a aplicării legii străine.
21. Rolul normelor conflictuale în stabilirea legii aplicabile.
22. Aplicarea legii străine în calitate de “lex causae”.
23. Persoana fizică în dreptul internaţional privat.
24. Reglementarea regimului juridic al străinului în dreptul internaţional privat.
25. Materia raporturilor de familie şi legea aplicabilă.
26. Legea aplicabilă raporturilor de familie: căsătoria, relaţia hetero sau homo – sexuală,
divorţul, adopţia.
27. Conflictul de naţionalităţi. Plurinaţionalitatea şi apatrizii.
28. Persoana juridică în dreptul internaţional privat.
29. Materia bunurilor şi drepturilor reale şi legea aplicabilă acestora.
30. Forma actelor juridice şi legea aplicabilă.
31. Condiţiile de fond şi legea aplicabilă actelor juridice în general şi contractelor în special.
32. Faptele juridice licite şi legea aplicabilă.
33. Faptele juridice ilicite şi legea aplicabilă.
34. Normele conflictuale în domeniul tranzacţiilor comerciale internaţionale.
35. Rolul autonomiei de voinţă în stabilirea legii aplicabile tranzacţiilor comerciale
internaţionale.
36. Soluţionarea conflictelor de legi în domeniul raporturilor de succesiune.
37. Competenţa jurisdicţională în dreptul internaţional privat.
38. Procesele de drept internaţional privat.
39. Recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti străine în Republica Moldova.
40. Principiile generale de stabilire a competenţei internaţionale a instanţelor judecătoreşti.
41. Determinarea competenţei instanţelor naţionale în soluţionarea litigiilor cu element de
extraneitate.
42. Uniformizarea europeană şi internaţională a dreptului judiciar.
43. Dreptul internaţional privat comunitar: realizări şi perspective.

18
VII. SUBIECTE PENTRU EXAMEN
Drept International Privat
1. Notiunea de raport juridic de drept international public si de drept international privat.
2. Elementul de extranietate, notiune. Efectele pe care le produce elementul de extranietate.
3. Raporturile juridice cu element de extranietate care formeaza obiectul dreptului international
privat si care nu pot fi obiect al dreptului international privat.
4. Metoda de reglementare a raportului juridic cu element de extranietate.
5. Principalele materii care sunt studiate de dreptul international privat, caracteristica.
6. Denumirea si importanta dreptului international privat.
7. Izvoarele dreptului international privat.
8. Istoricul aparitiei dreptului international privat si factorii sociali, economici care au
determinat aparitia normelor dreptului international privat.
9. Personalitatea legilor si teritorialismul cutumelor.
10. Teoria statutarilor italieni (secolele XIII - XV).
11. Principalele teorii care au stat la baza constituirii dreptului international privat, caracteristici.
12. Izvoarele dreptului international privat.
13. Notiunea de norma conflictuala. Deosebirea normei conflictuale de norma substantiala.
Structura normei conflictuale.
14. Principalele puncte de legatura care stabilesc relatia dintre un raport juridic si o lege.
15. Clasificarea normelor conflictuale dupa continut si legatura.
16. Clasificarea normelor conflictuale dupa motivul de exprimare a vointei legiuitorului.
17. Norma de aplicare imediata si criteriile de definire.
18. Notiunea de calificare si importanta calificarii.
19. Felurile calificarii si ce intelegem prin notiunea “conflict de calificare”.
20. Legea dupa care se face calificarea, caracterizare succinta.
21. Calificarea conceptelor juridice in dreptul international privat al Republicii Moldova reiesind
din prevederile art. 1577 Cod civil.
22. Retrimiterea si dreptul international privat, notiune, aparitia retrimiterii.
23. Formele retrimiterii, caracteristici.
24. Argumente invocate pentru admiterea si argument invocate impotriva admiterii retrimiterii.
25. Situatii care exclud retrimiterea. Retrimiterea in dreptul international privat al Republicii
Moldova, analizind prevederile art. 1583 Cod civil.
26. Notiunea de ordine publica in dreptul international privat cu referire la art. 1581 Cod civil.
27. Efectele invocarii ordinii publice in dreptul international privat. Deosebirea efectului
negative al ordinii publice de efectul pozitiv.
28. Efectele invocarii ordinii publice in material drepturilor castigate.
29. Frauda legii in dreptul international privat, notiune. Fraudarea legii in dreptul intern si in
dreptul international privat – deosebiri.
30. Conflictul de legi in timp si spatiu, deosebirea acestui conflict de conflictul de legi in timp.
31. Conflictul mobil de legi.
32. Conflictul de legi in situatii special (in cazul statului federal si in cazul statului
nerecunoscut).

19
33. Teoria extrateritorialitatii drepturilor dobandite avand la baza teoria statutarilor olandezi si
doctrina anglo-americana si corelatia acestei teorii cu dreptul international privat al
Republicii Moldova, art. 1585 Cod civil.
34. Interdependenta conflictului de legi si conditia juridica a strainului.
35. Notiunea de lege straina si temeiul aplicarii legii straine.
36. Stabilirea continutului legii straine, solutii. Modalitatea stabilirii continutului legii straine
potrivit art. 1578 Cod civil.
37. Titlul cu care se aplica legea straina (teoria drepturilor dobandite, teoria receptionalizarii
dreptului strain, aplicarea legii straine in calitate de element de fapt, aplicarea legii straine in
calitate de element de drept).
38. Care este Solutia in situatia cand suntem in imposibilitatea stabilirii continutului legii straine.
39. Interpretarea legii straine si care este sanctiunea interpretarii gresite a legii straine.
40. Aplicarea dreptului statului cu o pluralitate de sisteme de drept.
41. Principiul reciprocitatii in procedura aplicarii legii straine.
42. Deosebirea dintre principiul aplicarii legii straine si principiul aplicarii normelor imperative
ale forului. Analizati aceasta deosebire prin prisma art. 1582 Cod civil.
43. Notiunea de persoana fizica si de statut al persoanei fizice.
44. Subiectii raportului juridic de drept international privat.
45. Principiile determinarii legii nationale a persoanei fizice. Determinarea nationalitatii
persoanei fizice conform dreptului international privat al Republicii Moldova, art. 1587 (alin.
2) Cod civil.
46. Notiunea de conditie juridical a strainului. Scurt istoric privind conditia juridica a strainului.
47. Formele conditiei juridice a strainului, caracteristici. Reforsiunea si conditiile aplicarii.
48. Determinarea capacitatii juridice a cetatenilor straini si apatrizilor conform dreptului
international privat al Republicii Moldova, art. 1588 Cod civil.
49. Determinarea capacitatii de exercitiu a cetatenilor straini si apatrizilor conform dreptului
international privat al Republicii Moldova, art. 1590 Cod civil. Analizati notiunea “interesul
national”.
50. Declararea cetateanului strain sau apatridului incapabil sau limitat in capacitatea de exercitiu.
Tutela si curatela.
51. Declararea disparitiei fara veste sau mortii cetateanului strain sau apatridului.
52. Inregistrarea in strainatate a actelor de stare civila ale cetatenilor Republicii Moldova.
53. Notiunea de persoana juridical. Rolul persoanelor juridice in cadrul relatiilor internationale.
54. Principalele teorii privind determinarea nationalitatii persoanei juridice. Determinarea
nationalitatii persoanei juridice conform dreptului international privat al Republicii Moldova,
art. 1596 Cod civil.
55. Legea aplicabila reprezentantelor sucursulelor si filialelor persoanei juridice.
56. Regimurile juridice de activitate ale persoanelor juridice si care este regimul juridic al acestor
persoane in Republica Moldova, art. 1598 Cod civil.
57. Notiunea de activitate si fapt juridic. Notiunea de forma a actului juridic si formele actului
juridic.
58. Legea aplicabila actului juridic conform dreptului international privat al Republicii Moldova,
art. 1609 Cod civil.
59. Dispozitii generale cu privire la contract. Conditiile de fond si conditiile de forma ale
contractului potrivit normelor de drept international privat. Legea aplicabila conditiilor de
forma ale contractului.

20
60. Lex voluntatis – principiu general in ceea ce priveste legea aplicabila conditiilor de fond ale
contractului de caracterizare. Analiza principiului in context cu art. 1610 Cod civil.
61. Determinarea legii contractului in situatia in care partile nu si-au exprimat vointa cu privire
la legea aplicabila contractului.
62. Determinarea momentului si locului incheierii contractului dintre absenti potrivit teoriilor
receptiei, emisiunii, informatiei si expeditiei.
63. Legea aplicabila faptelor juridice licite (gestiunea de afaceri si obligatiile din imbogatirea
fara justa cauza).
64. Actul ilicit si care este legea ce guverneaza obligatiile din cauzarea de prejudicii, art. 1615 –
1619 Cod civil.
65. Determinarea alicabila succesiunii in dependent de situatia bunurilor si in dependent de
modul de transmitere (legala, testamentara).
66. Transmiterea succesiunii, optiunea succesorala, impartirea mostenirii.
67. Determinarea legii privind drepturile reale asupra bunurilor in dependent de statutul lor.
68. Determinarea legii aplicabile drepturilor personale nepatrimoniale.
69. Incheierea si desfacerea casatoriei cetatenilor straini si apatrizilor pe teritoriul Republicii
Moldova, art. 154, 155, 158 Codul familiei.
70. Incheierea si desfacerea casatoriei cetatenilor Republicii Moldova in afara teritoriului
Republicii Moldova.
71. Legea aplicabila efectelor casatoriei (drepturile si obligatiile parintilor si copiilor, obligatiile
de intretinere a copiilor si altor membri ai familiei), art. 166-161 Codul familiei.
72. Stabilirea filiatiie, art. 159 Codul familiei.
73. Adoptia copiilor cetateni ai Republicii Moldova de catre cetateni straini si apatrizi pe
teritoriul Republicii Moldova si in afara teritoriului Republicii Moldova, art. 162 Codul
familiei.
74. Litigiile de drept civil cu element de extranietate, drepturile si obligatiile procedural ale
persoanelor straine, art. 454 Cod procesual civil.
75. Capacitatea procedurala de folosinta si capacitatea procedurala de exercitiu a persoanelor
fizice si juridice straine, art. 455, 456 Cod procesual civil.
76. Solutionarea actiunilor civile intentate statelor si organizatiile internationale. Imunitatea
diplomatica.
77. Competenta instantelor judecatoresti ale Republicii Moldova in pricinile cu element de
extraneitate.
78. Competenta exclusiva a instantelor judecatorsti ale Republicii Moldova in procese cu
element de extraneitate competenta contractuala (prorogare conventionala) si cazul cand o
asemenea prorogare este exclusa.
79. Efetele hotararilor judecatoresti straine.
80. Delegatiile judecatoresti, recunoasterea actelor eliberate, redactate de autoritatile competente
straine.
81. Recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti si hotararilor arbitrale straine.
82. Procedura de examinare si refuzul de a incuviinta executarea silita a hotararii judecatoresti
straine si a hotararilor arbitrale straine.
83. Recunoasterea hotararilor judecatoresti straine nesusceptibile de executare silita.
84. Domeniul de aplicare a legii forului, regimul probelor.
85. Conceptul de arbitraj comercial international. Deosebirea dintre arbitrajul comercial
international si arbitrajul intern.

21
86. Clasificari ale arbitrajului comercial international:
a) in functie de competenta materiala;
b) in functie de competent teritoriala;
c) in fuctie de structura organizatorica;
d) in fucntie de atributiile conferite arbitrilor.
87. Intocmirea acordului de arbitraj si problemele care necesita a fi solutionate la aceasta etapa.
88. Legea aplicabila conventiei de arbitraj in contextual conventiei de la New York din 1958
privind recunoasterea si executarea scutintelor arbitrale si conventiei europene de arbitraj
comercial de la Geneva din 1961. Clauza compromisorie si compromisul.
89. Procedura arbitrala.
90. Hotararea arbitrala si efectele ei.
VIII. TEMATICA TEZELOR DE LICENTA
Drept international Privat
1. Evoluţia istorică a dreptului internaţional privat.
2. Incidenţa Convenţiei Europene a drepturilor omului asupra dreptului internaţional privat.
3. Uniformizarea europeană şi internaţională a dreptului material.
4. Perspectivele dezvoltării dreptul internaţional privat al Uniunii Europene.
5. Operaţiunea calificării şi soluţionarea conflictelor de calificări în dreptul internaţional privat.
6. Situaţii de înlăturare de la aplicare a legii străine – ordinea publică şi frauda la lege în dreptul
7. Teoria ordinii publice internaţionale în faţa poligamiei şi repudierii.
8. Retrimiterea ca mijloc jurisdicţional de limitare a aplicării legii străine.
9. Societăţile comerciale în dreptul internaţional privat.
10. Legea aplicabilă raporturilor de adopţie şi protecţiei internaţionale a copiilor.
11. Rolul autonomiei de voinţă în stabilirea legii aplicabile tranzacţiilor comerciale
internaţionale.
12. Soluţionarea conflictelor de legi în domeniul raporturilor de succesiune.
13. Determinarea competenţei instanţelor naţionale în soluţionarea litigiilor cu element de
extraneitate.
14. Medierea şi concilierea ca formă alternativă de soluţionare a litigiilor private.
IX. REFERINTE BIBLIOGRAFICE
Tratate multi şi bilaterale:
1. Convenţia cu privire la asistenţa juridică şi raporturile juridice în materie civilă, familială şi
penală, adoptată la 22 ianuarie 1993, în vigoare 26.03.1996.
2. Tratat între Republica Moldova şi Republica Azerbaidjan cu privire la asistenţa juridică şi
raporturile juridice în materie civilă, familială şi penală, în vigoare 12.02.2005.
3. Tratat între URSS şi Republica Socialistă Cehoslovacia privind la asistenţa juridică şi
4. Tratat între Republica Moldova şi Republica Letonă cu privire la asistenţa juridică şi

22
5. Tratat între Republica Moldova şi Republica Lituania cu privire la asistenţa juridică şi
6. Tratat între Republica Moldova şi România privind asistenţa juridică în materie civilă şi
penală, în vigoare 20.03.1998
7. Tratat între Republica Moldova şi Ucraina privitor la asistenţa juridică şi relaţii juridice în
materie civilă şi penală, în vigoare 24.04.1995.
8. Tratat între Republica Moldova şi Federaţia Rusă privitor la asistenţa juridică şi raporturile
juridice în materie civilă, familială şi penală, în vigoare 26.01.1995.
9. Tratat între Republica Moldova şi Republica Azerbaidjan cu privire la asistenţa juridică şi
10. Acord între Republica Moldova şi Republica Turcia cu privire la asistenţa juridică în materie
civilă, comercială şi penală, în vigoare 23.02.2001.
Convenţii din cadrul Conferinţei de la Haga de drept internaţional privat:
1. Convenţie din 1 martie 1954 privind procedura civilă, încheiată la Haga la 1 martie1954, în
vigoare 03.11.1993
2. Convenţie cu privire la suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată
la Haga la 5 octombrie 1961, în vigoare 16.03.2007
3. Convenţie privind conflictele de legi în materia formei dispoziţiilor testamentare, adoptată la
Haga 5 octombrie 1961, în vigoare 10.10.2011
4. Convenţie privind notificarea şi comunicarea în străinătate a actelor judiciare şi
extrajudiciare în materie civilă sau comercială, adoptată la Haga la 15 noiembrie 1965, în
vigoare 01.02.2013
5. Convenţie asupra recunoaşterii divorţurilor şi a separării de corp, adoptată la Haga la 1 iunie
1970, în vigoare 09.12.2011
6. Convenţie de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale
de copii, în vigoare 01.07.1998
7. Convenţia referitoare la legea aplicabilă contractelor de vânzare internaţională de bunuri,
adoptată la Haga la 22 decembrie 1986, nu este în vigoare
8. Convenţie asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale, încheiată
la Haga la 29 mai 1993, în vigoare 01.08.1998.
Legislaţia Republicii Moldova:
1. Codul civil al Republicii Moldova din 6.06.2002.
2. Codul de procedură civilă al Republicii Moldova din 30.05.2003.
3. Codul familiei al Republicii Moldova din 26.10.2000.
4. Legea Republicii Moldova Nr. 81-XV din 18.03.2004 cu privire la investiţiile în activitatea
de întreprinzător.
5. Legea reglementării de stat a activităţii comerciale externe Nr.1031-XV din 8.06.2000.
6. Legea Republicii Moldova Nr. 866-XIV din 10.03.2000 privind barierele tehnice în calea
comerţului.
7. Legea Republicii Moldova Nr. 284-XV din 22.07.2004 privind comerţul electronic.
8. Legea Republicii Moldova Nr. 264-XV din 15.07.2004 cu privire la documentul electronic şi
semnătura digitală.
9. Legea Nr. 23-XVI din 22.02.2008 cu privire la arbitraj .
10. Legea Nr. 24-XVI din 22.02.2008 cu privire la arbitrajul comercial internaţional .
11. Legea Nr. 134-XVI din 14.06.2007 cu privire la mediere .
12. Legea Nr. 338 din 15.12.1994 privind drepturile copilului.
13. Legea Nr. 99 din 28.05.2010 privind regimul juridic al adopţiei.
14. Legea Nr. 100 din 26.04.2001 privind actele de stare civilă

23
15. Legea Nr.200 din 16.07.2010 privind regimul străinilor în Moldova.
Suport didactico-ştiinţific:
1. Ancel Bertrand, Lequette Yves, Grands arrêts de la jurisprudence française de droit
international privé, Dalloz, 1998.
2. Batiffol Henri, Aspects philosophiques du droit international privé, Dalloz, 2002.
3. Batiffol Henri, Lagarde Paul, Traité de droit international privé, tome 1, L.G.D.G., 1993.
4. Beliard Géraldine, Riquier Eric, Glossaire de droit international privé, Bruylant, 1992.
5. Courbe Patrick, Droit international privé, Armand Colin, 2000.
6. Dan Andrei Popescu, Marius Harosa, Drept internaţional privat, vol. I, Ed. Lumina Lex,
Bucureşti, 1999.
7. De Vareilles-Sommières Pascal, La compétence internationale de l’Etat en matière de droit
privé, L.G.D.J., 1997.
8. Derruppé Jean, Droit international privé, Dalloz, 1999, (2).
9. Dragoş Alexandru Sitaru, Drept internaţional privat, Ed. Actami, Bucureşti, 2000.
10. Ferrand Frédérique, Droit privé allemand, Dalloz, 1997.
11. Foriers Paul Alain, La caducité des obligations contractuelles par disparition d’un élément
essentiel à leur formation, Bruylant, 1998.
12. Fulchiron H., Travaux dirigés de droit international privé, Litec, 2001, (2).
13. Geny François, Méthode d’interprétation et sources en droit privé positif, tome 2, L.G.D.J.,
1996.
14. Gutmann Daniel, Droit international privé, ECONOMICA, 1997.
15. Holleaux Dominique, Foyer Jaques, Droit international privé, MASSON, 1987.
16. Ioan Macovei, Drept international privat, Editura Ars Longa, Iaşi, 1999.
17. Ion P. Filipescu, Andrei I. Filipescu, Drept internaţional privat, Ed. Actami, Buc., 2005
18. Ion Capatina, Victor Baiesu, Drept international privat, Ed. Guarda-art, Chisinau, 2000
19. Kessedjian Catherine, La reconnaissance et l’exécution des jugements en droit international
privé aux Etats-Unis, ECONOMICA, 1987.
20. Mayer Pierre, Droit international privé, Montchrestien, 1998.
21. Mihail Vasile Jakotă, Drept internaţional privat, 2 vol., Editura Fundaţiei "Chemarea", Iaşi,
1997.
22. Morvan Patrick, Le principe de droit privé, Panthéon Assas, 1999.
23. Tudor R.Popescu, Drept internaţional privat, Editura Romfel, Buc., 1994.
24. Valeriu Babără, Drept internaţional privat, FEP „Elena-V.I.”, ed.3, Chişinău, 2009.
25. Valeriu Babără, Drept internaţional privat, Tipografia „ElanPoligraf.”, ed.4, Chişinău, 2013.
26. Valeriu Babără, Drept internaţional privat, vol.I, FEP „Elena-V.I.”, Chişinău, 2007.
27. Valeriu Babără, Drept internaţional privat, vol.II, FEP „Elena-V.I.”, Chişinău, 2008.
28. Violeta Cojocaru, Adopţia naţională şi internaţională sub auspiciile principiilor Statului de
Drept, ed. Reclama, 2005.
29. Violeta Cojocaru, Recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti străine în materie
civilă în Republica Moldova, CEP, Chişinău, 2007.
30. Violeta Cojocaru, Recomandări metodice pentru elaborarea tezei de licenţă la disciplina
“Drept internaţional privat”, CEP, Chişinău, 2006.
Resurse Internet:
1. www.hcch.net
2. www.cis.minsk.by
3. www.conventions.coe.int
4. www.unidroit.org
5. www.uncintral.org
6. www.lex.justice.md

070 -dreptul_international_privat

Recommandé

Recommandé

Contenu connexe

Tendances

Tendances (20)

Similaire à 070 -dreptul_international_privat

Similaire à 070 -dreptul_international_privat (20)

Plus de exodumuser

Plus de exodumuser (20)

070 -dreptul_international_privat