SlideShare une entreprise Scribd logo
1  sur  141
Télécharger pour lire hors ligne
CUPRINS 
I Obiectul si problematica sociologiei............................ 
1. Ce este sociologia?................................................ 
2. Statutul stiintific al sociologiei.............................. 
3. Conceptul de lege sociala...................................... 
3 
5 
5 
9 
12 
II Sociologia generala si sociologiile de ramura............ 
1. Problematica sociologiei generale......................... 
2. Sociologiile de ramura si domeniile acestora........ 
3. Raporturile dintre sociologia generala 
si sociologiile de amura......................................... 
16 
16 
21 
25 
III Obiectul si problematica sociologiei juridice........... 
1. Dreptul ca obiect de investigare 
sociologica............................................................. 
2. De la sociologia dreptului la sociologia juridica. 
Definitia sociologiei juridice................................. 
3. Problematica sociologiei juridice.......................... 
29 
29 
32 
37 
IV Sociologia juridica si alte forme de cunoastere si 
valorizare a socialului............................................... 
1. Relatia dintre sociologie si filosofie, dintre 
sociologia juridica si fiosofia dreptului................. 
2. Sociologia juridica si sociologia generala............. 
3. Sociologia juridica si stiintele sociale................... 
41 
41 
44 
47 
V Repere istorice în constituirea si evolutia 
sociologiei juridice................................................... 
1. Teoriile contractualiste cu privire la geneza 
statului si a dreptului.............................................. 
2. O prima interpretare sociologica a dreptului 
Charles- Louis de Montesquien (1689-1755)........ 
3. Dreptul în viziunea sociologiei pozitiviste............ 
4. Sociologia marxista cu privire la esenta statului si 
rolul dreptului în societate..................................... 
5. Dreptul ca fapt social: Emile Durkheim................ 
53 
52 
58 
62 
65 
69
6. Dreptul ca modalitate specifica de reglementare a 
actiunii sociale: Max Weber (1864-1920)............. 
7. Problematica sociologiei dreptului 
în interpretarea juristilor........................................ 
4 
74 
76 
VI Contributii românesti la dezvoltarea sociologiei 
dreptului .................................................................... 
1. Sociologia clasica româneasca despre drept si 
ordinea juridica a societatii.................................... 
2. Teoria democratizarii dreptului: 
Mircea I. Manolescu........................................... 
3. Mircea Djuvara despre drept ca relatie 
sociala.................................................................... 
82 
82 
92 
97 
VII Orientari contemporane în domeniul sociologiei 
juridice........................................................................ 
1. Teoria pluralismului juridic: Georges Gurvitch 
(1894-1965)........................................................... 
2. Critica sociologica a panjuridismului: 
Teoria nondreptului al lui Jean Carbonnier........... 
3. Structuralismul functionalist al lui 
Talcott Parsons...................................................... 
4. Functionalitatea si disfunctionalitatea sociala: 
Robert Merton...................................................... 
100 
100 
103 
107 
112 
VIII Metode de cercetare sociologica............................ 
1. Etapele investigatiei sociologice........................... 
2. Tehnici de cercetare sociologica............................ 
116 
117 
122 
Anexa – Dreptatea ca valoare etico-juridica..................... 136 
Bibliografie....................................................................... 
143 
.
I. OBIECTUL SI PROBLEMATICA SOCIOLOGIEI 
5 
1. Ce este sociologia ? 
Un prim raspuns la aceasta întrebare ar fi acela ca 
sociologia este stiinta care studiaza societatea ca o realitate de 
sine statatoare, distincta de natura, cu legi proprii de structurare si 
dezvoltare. Acesta este, de altfel, sensul conferit sociologiei de 
catre parintele acesteia – Auguste Comte –, cel care a folosit 
pentru prima oara termenul de sociologie si care i-a creionat 
statutul si domeniul de cercetare. 
Preocupari legate de cunoasterea si explicarea vietii 
sociale, îndeosebi a institutiilor politice ale acesteia, se întâlnesc 
înca din antichitate, ele constituind o prezenta constanta în 
gândirea filosofica a antichitatii, ca si în cea a evului mediu si 
epocii moderne. Stau marturie, în acest sens, proiectul statului 
ideal imaginat de Platon, descrierea principalelor regimuri politice 
de catre Aristotel si explicarea de catre acesta a modului în care a 
aparut organizarea statala, paralelele realizate de catre Sfântul 
Augustin între cetatea laica si cea divina, interpretarile 
contractualiste privitoare la geneza statului si dreptului, datorate, 
în epoca moderna, lui Thomas Hobbes, John Locke si Jean Jaques 
Rousseau. Si totusi, începând cu opera lui Auguste Comte, se 
poate vorbi despre o noua forma de cunoastere si interpretare a 
socialului. 
Pentru a întelege cotitura ce se realizeaza în legatura cu 
abordarea si interpretarea vietii sociale se impune o scurta 
incursiune în istoria stiintei moderne si a stadiului în care se afla 
aceasta în prima jumatate a secolului al XIX-lea. 
Datorita progreselor realizate de matematica, astronomie 
si mecanica, în stiintele naturii se cristalizase paradigma
determinist – cauzala de interpretare a fenomenului, paradigma 
centrata pe modelul cauzalitatii mecanice. Ideea de lege a naturii, 
expresie a unor conexiuni cu caracter necesar si universal, este 
dominanta în stiinta naturii si ea va calauzi orice efort de 
descifrare si întelegere a realitatii. În strânsa corelatie cu aceasta, 
se contureaza un optimism nemarginit în legatura cu posibilitatile 
de care beneficiaza stiinta de a interpreta totul cu ajutorul 
experientei si al ratiunii. 
Observatia si analiza rationala a datelor de observatie 
reprezinta operatiunile esentiale ale actului de cunoastere 
stiintifica. Pe baza lor, se formuleaza ipoteze cu privire la esenta 
si caracteristicile fenomenului studiat, a legilor ce le guverneaza, 
ipoteze ce vor fi testate prin experimente stiintifice si noi 
observatii. Speculatia metafizica este înlocuita, asadar, cu 
cunoasterea nemijlocita a lucrurilor, metafizicianul cedând locul 
omului de stiinta, care se calauzeste numai dupa datele de 
experienta. 
Se contureaza, astfel, acel gen de cunoastere pe care 
Auguste Comte o va numi cunoastere pozitiva si pe care o va 
opune metafizicii. Tot el va sesiza si teoretiza legatura ce exista 
între cunoastere si evolutia generala a societatii, fiindu-i clar 
faptul ca dezvoltarea industriala din vremea sa se sprijinea 
nemijlocit pe cunoasterea stiintifica. 
Transformarile tot mai rapide, dar si benefice, din viata 
economica, precum si revolutiile din sfera politicului, îmbraca, în 
anumite cazuri, forma unor spectaculoase rasturnari revolutionare, 
ce vor face sa se contureze treptat ideea de progres social 
(enuntata si sustinuta pentru prima oara în Franta de catre 
Condorcet). Este tot mai evidenta constatarea ca societatea nu este 
stationara, ci se transforma în timp, ca aceasta transformare se 
înscrie pe o traiectorie ascendenta. 
Pe de alta parte, orice transformare se datoreaza unor 
cauze, care actioneaza în anumite conditii, iar faptul ca aceleasi 
cauze genereaza, atunci când întâlnesc conditii favorabile, 
6
aceleasi efecte, îndreptatesc ipoteza ca si fenomenele sociale se 
produc pe baza unor legi asemanatoare cu cele întâlnite în natura. 
Constatarea ca si în societate activeaza legi obiective va 
conduce la concluzia fireasca ca si acest domeniu al realitatii 
poate fi abordat de catre stiinta si ca, asa dupa cum exista o stiinta 
a naturii, va trebui sa existe si o stiinta a societatii. O asemenea 
concluzie va fi formulata explicit de catre Auguste Comte, care, 
în Cursul sau de filosofie pozitiva, redactat în perioada 1828 – 
1842, enunta ideea ca sunt posibile cercetarea stiintifica a 
societatii si explicarea riguroasa a acesteia si ca stiinta care va 
studia societatea nu poate avea o denumire mai potrivita decât cea 
de sociologie. 
Stiinta la care se refera însa Comte nu exista înca, ci ea 
urma sa se constituie, prin abordarea si cunoasterea pozitiva a 
vietii sociale. Cât priveste obiectivele acesteia, ele vor fi similare 
cu cele ale stiintelor naturii – adica descoperirea legilor 
obiective care stau la baza vietii sociale. 
Spre deosebire de natura, societatea se prezinta într-o 
dubla ipostaza. Pe de o parte, ea este aidoma unui organism, a 
carui existenta si stabilitate se asigura prin interactiunea 
armonioasa a componentelor si corelarea functionala a acestora, 
iar pe de alta parte, ea se înfatiseaza ca o realitate dinamica, aflata 
într-un continuu proces de evolutie. Prin urmare, legile pe care va 
trebui sa le descopere si sa le studieze sociologia vor fi atât legi 
ale stabilitatii sociale, cât si legi ale dinamicii în timp a 
societatii. 
Auguste Comte va fi constient de dubla ipostaza a 
societatii si, implicit, de sarcina dubla a sociologiei, el 
identificând, ca atare, doua domenii de investigare ale acesteia, 
statica si dinamica sociala. Prin urmare, în interpretarea lui 
Comte, sociologia va fi stiinta legilor sau factorilor esentiali ce 
stau la baza constituirii, functionarii si dezvoltarii societatii 
omenesti. 
Trebuie remarcat, în acest context, ca principiile dupa care 
7
se ghideaza August Comte în stabilirea obiectului sociologiei vor 
fi recunoscute ca valabile de catre cei mai de seama reprezentanti 
ai sociologiei, ei operând doar unele deplasari de accent sau de 
perspectiva metodologica. Astfel, când cu o jumatate de secol mai 
târziu, Emile Durkheim, conationalul lui Auguste Comte si 
continuatorul spiritului acestuia, va defini sociologia ca fiind 
stiinta faptelor sociale, el are în vedere natura obiectiva a 
acestora si, implicit, determinarea lor de legi cu caracter 
necesar, chiar daca acestea îmbraca un anume specific, 
corespunzator modului de a fi al socialului. Sau, atunci când Max 
Weber, un nume ilustru al sociologiei germane si al celei 
europene, defineste sociologia ca fiind stiinta actiunii sociale, el 
precizeaza ca are caracter de actiune sociala doar acea activitate 
ce implica relatii sociale, precum si constanta sau regularitatea 
acestor raporturi. Or acolo unde exista regularitate si constanta 
exista si conexiuni legice, lucru ce conduce la concluzia ca, în 
ultima instanta, sociologia este stiinta legilor actiunii sociale. 
Acelasi spirit în întelegerea acestei stiinte se întâlneste si 
în sociologia româneasca. Relevanta în aceasta privinta este 
definitia pe care o da sociologiei Petre Andrei ca fiind stiinta ce 
studiaza societatea mai întâi sub aspectul static – structural si, 
apoi, sub cel dinamic – functional, pentru a surprinde fazele si 
tipurile sociale cu caracter general.1 
2. Statutul stiintific al sociologiei 
Desi nevoia constituirii unei stiinte de sine statatoare a 
socialului era evidenta pentru toti cei care aveau perspectiva de 
ansamblu asupra evolutiei cunoasterii umane în genere, a celei 
stiintifice în special, nu aceeasi întelegere se va întâlni la oamenii 
de stiinta specializati în cercetarea diverselor domenii ale 
socialului ca realitati autonome desprinse din întregul ale carui 
componente erau. Aceasta din urma situatie era specifica 
1 Petre Andrei, Sociologie generala, Editura Academiei Române, 1970, p.113 
8
cercetatorilor din domeniul istoriei, economiei, dreptului, religiei, 
moralei etc. si care îsi vedeau amenintate teritoriile prin 
pretentiile formulate de noua venita. Multi dintre ei erau sincer 
convinsi ca ceea ce se numea sociologie nu avea practic obiect de 
studiu, nu avea ce sa cerceteze, de vreme ce diversele domenii ale 
vietii sociale erau deja studiate de respectivele discipline. 
Neavând un domeniu propriu de cercetare, sociologia nu va 
face altceva decât sa paraziteze pe seama stiintelor existente, 
preluând rolul pe care îl avusese cândva metafizica în raport cu 
stiintele naturii. Asemenea obiectiuni vadeau însa o mentalitate 
cantonata în tiparele unui atomism mecanicist, în viziunea caruia 
studierea si cunoasterea atomilor echivala cu cunoasterea oricarei 
forme de existenta în alcatuirea careia intrau atomii. Le va fi 
opusa observatia pertinenta formulata de sociologi ca întregul si 
proprietatile acestuia nu sunt identice cu suma proprietatilor 
partilor componente. Niciodata un întreg, va replica Em. 
Durkheim – „nu este identic sumei partilor sale, el este cu totul alt 
lucru si ale carui proprietati difera de cele pe care le prezinta 
partile din care el este compus …În virtutea acestui principiu, 
societatea nu este o simpla suma de indivizi, ci sistemul format 
prin asocierea lor, reprezinta o realitate specifica ce are 
caracterele sale proprii”.2 
Un alt motiv de contestare a noii stiinte era acela ca 
sociologia nu are o metoda proprie de cercetare, care sa fie 
adecvata domeniului si caracteristicilor socialului. Aceasta 
imputare se va întemeia, într-o prima faza, pe ideea ca în 
sociologie nu sunt aplicabile metodele folosite de stiintele naturii, 
ceea ce lasa sa se subînteleaga ca metoda stiintifica era 
echivalenta cu procedura stiintelor în cauza si ca nu ar exista 
posibilitatea sa se contureze si alte modalitati de cercetare a 
realitatii. Iar argumentul cheie în aceasta actiune de contestare 
metodologica era acela ca nici o stiinta particulara nu se limiteaza 
doar la observarea fenomenului, ci întotdeauna observatia este 
2 Les Regles de la methode sociologique, p. 102 - 103 
9
întregita prin experiment, acesta din urma fiind cel care valideaza 
sau infirma orice ipoteza stiintifica. Or, în cazul societatii, si 
implicit al sociologiei, nu este posibila organizarea 
experimentelor, cercetarea fenomenelor apartinând acestui 
domeniu limitându-se întotdeauna la vagi observatii empirice. 
Ulterior, va fi adus în discutie si un alt argument de ordin 
metodologic – acela ca fenomenul social nu este abordabil cu 
ajutorul instrumentului matematic, fapt ce va limita inevitabil 
cercetarea sociologica doar la descrierea empirica a faptelor. Si, 
continuau criticii sociologiei, istoria cunoasterii moderne 
demonstreaza ca în orice teorie exista atâta stiinta câta 
matematica încorporeaza respectiva teorie. 
Argumentele amintite vor fi completate cu constatarea ca 
sociologul nu se poate detasa de fenomenul investigat, ca în acest 
caz nu ar exista o deplina obiectivitate stiintifica, deoarece 
întotdeauna acesta va evalua fenomenul observat de pe o anumita 
pozitie axiologica. 
Dar si contestatiile de ordin metodologic se vor dovedi 
neîntemeiate, asa dupa cum o va proba evolutia în timp a 
cercetarilor sociologice. Astfel, vor fi operate disocierile firesti 
între metodologiile din stiintele naturii si cele folosite în 
cercetarea socialului, în cel de al doilea caz intervenind tehnici 
specifice ca ancheta sociologica, observatia din interiorul 
grupurilor sociale, cercetarea documentelor etc. Se va pune apoi 
în evidenta posibilitatea organizarii, în anumite conditii, a 
experimentului stiintific la nivelul unor grupuri si organizatii 
sociale.3 
Cât priveste instrumentul matematic, tocmai acesta este 
adecvat pentru cercetarea si surprinderea legitatilor sociale, care 
au un caracter statistic si probabilist. De asemenea, acelasi 
instrument matematic va interveni si în modelarea diverselor 
3 A se vedea în acest sens experimentele realizate de Elton Mayo cu privire la 
relatiile din interiorul microgrupurilor sau cele privitoare la rolul si statusul 
social, la relatiile între lider si membrii grupului etc. 
10
tipuri de relatii întâlnite în interiorul grupurilor sau în cadrul 
sistemului social global si al subsistemelor acestuia. Modelarea 
matematica, forma si metoda moderna de cunoastere stiintifica, 
si-a gasit, astfel, un cadru larg de aplicare în sociologie si, 
respectiv, în cercetarea vietii sociale. 
Referitor la subiectivitatea sociologului si spiritul partizan 
al acestuia în orientarea cercetarii si interpretarea rezultatelor, se 
poate constata ca si în stiintele naturii pot interveni asemenea 
atitudini, sub forma aderarii la un anume tip de explicatii si a 
selectarii doar a acelor date ce sustin respectivele interpretari. 
Dar, asa dupa cum exista mijloace de corijare si eliminare a 
subiectivismului si spiritului partizan din domeniul stiintelor 
naturii, ele constând îndeosebi în analiza comparativa a diverselor 
teorii si dezvaluirea limitelor si contradictiilor celor ce tin seama 
doar de anumite aspecte ale realitatii, la fel si în cercetarea 
sociologica vor fi operationale si eficiente asemenea modalitati. 
În sfârsit, ultima si cea mai grava obiectiune la adresa 
statutului stiintific al sociologiei va fi legata de asa – zisa 
inexistenta a legilor în viata sociala. Or acolo unde nu exista 
legi obiective sau unde este imposibila surprinderea lor, nu va 
exista nici posibilitatea constituirii unei stiinte veritabile a 
respectivului domeniu. 
Contestarea legitatilor vietii sociale se sprijina, în esenta, 
pe argumentul ca socialul este în permanenta rezultatul 
interactiunii dintre obiectiv si subiectiv, ca ponderea factorului 
subiectiv este decisiva si ca viata sociala este influentata 
considerabil de conduita imprevizibila a indivizilor ce alcatuiesc 
colectivitatile umane. 
Ca în societate nu exista legi de felul celor întâlnite în 
natura – aceasta este, fara îndoiala, o apreciere îndreptatita. În 
schimb, nu mai este justificata asertiunea ca doar hazardul este 
dominant în societate si ca aici nu ar exista nici un fel de 
determinare legica. 
11
3. Conceptul de lege sociala 
Asadar, o prima problema cu care se confrunta sociologia 
este aceea daca exista legi sociale, cu ajutorul carora sa se poata 
explica atât stabilitatea cât si devenirea sociala. Initial, toti cei 
care vor actiona în directia afirmarii sociologiei ca o stiinta de 
sine statatoare a socialului vor sustine ca si în societate exista legi 
similare ca cele întâlnite în natura, ca si aici totul este determinat 
de cauze ce actioneaza în conditii date si ca în urma cunoasterii 
acestor legi se va putea previziona asupra viitorului. Ba mai mult, 
atunci când interpretarile sociologice se vor raporta la anumite 
conceptii politice, se va sustine, ca în cazul marxismului, ca în 
societate actioneaza legi obiective implacabile, ce determina un 
anumit mod de structurare a vietii sociale si o succesiune riguros 
determinata a ceea ce Marx numea moduri de productie si, 
respectiv, formatiuni sociale. 
Extinderea si aprofundarea cercetarii socialului vor 
confirma, pe de o parte, enunturile lui Auguste Comte ca 
societatea se caracterizeaza printr-o complexitate ce o depaseste 
incomparabil pe cea întâlnita în natura, iar pe de alta parte, tocmai 
în virtutea constatarii acestei complexitati, vor infirma viziunea sa 
cu privire la natura, actiunea si efectele legilor sociale. 
Exista, fara îndoiala, conexiuni esentiale si generale între 
diversele fenomene sociale, care genereaza inevitabil anumite 
efecte, dar interventia unui numar crescând de factori ce participa 
la nasterea si structurarea unor asemenea raporturi determina 
caracterul aproximativ al certitudinii ca în baza lor vor rezulta 
anumite consecinte. De asemenea, ponderea factorilor aleatorii 
este net superioara în viata sociala si aceasta datorita prezentei 
factorului psihic si al caracterului imprevizibil al conduitelor 
individuale. 
Aceeasi situatie sociala va determina reactii si conduite 
individuale diferite, fapt ce constrânge sociologia, ca si restul 
stiintelor sociale, sa recurga la instrumente statistice pentru a 
12
surprinde fenomenul „general”, adica manifestarile repetabile, cu 
caracter de masa. În aceste conditii, „legea numerelor mari” 
devine un pretios instrument teoretico- metodologic. 
Asadar, o prima caracteristica a legilor sociale rezida în 
natura lor statistica si, respectiv, în caracterul probabilistic al 
previziunilor ce se fac pe baza lor. Este posibil, evalueaza 
sociologul, ca un anume fenomen sa se produca în urma 
constituirii unei anumite conjuncturi sociale, dar nu se poate 
preciza care va fi momentul producerii sale, ce intensitate va 
avea si în ce forma se va produce. Bunaoara, era inevitabila 
prabusirea în timp a regimurilor comuniste totalitare, în masura în 
care acestea actionau în contradictie cu cerintele unei economii 
viabile si a unei organizari sociale democratice, dar nimeni nu 
putea preciza când anume si în ce ritm se va produce o asemenea 
prabusire. 
Se contureaza, astfel, în strânsa legatura cu natura lor 
statistica, caracterul tendential al legilor sociale, aceasta 
însemnând ca ele indica directia posibila de evolutie sau de 
configurare a unei anumite realitati, potrivit prezentei si 
interactiunii specifice a unor factori determinanti, dar posibilitatea 
pe care o indica legea are nevoie, pentru a se actualiza, de 
interventia unor conditii adecvate, acestea din urma purtând de 
cele mai multe ori amprenta conjuncturalului si aleatorului, ceea 
ce face imposibila precizarea momentului când si cum se vor 
produce fenomenele ce se înscriu în sfera de manifestare a legii si 
care va fi forma lor. 
Prin urmare, la natura statistica si caracterul tendential al 
legilor sociale, se adauga si relativitatea accentuata a acestora, 
dat fiind numarul foarte mare de conditii de care depinde actiunea 
lor si generarea efectelor ce le sunt proprii, precum si forma 
concret istorica de manifestare. Aceeasi lege sociala se manifesta 
într-un anume fel într-o societate superindustrializata si în cu totul 
altul în societatea aflata la începutul procesului de industrializare. 
Din aceste noi conditii restrictive privitoare la actiunea si 
13
efectele legilor decurg si alte caracteristici în ce le priveste, cum 
ar fi generalitatea mult mai restrânsa si o rigoare foarte 
aproximativa. „Ceea ce caracterizeaza notiunea de lege în 
sociologie – concluziona în a doua jumatate a secolului trecut un 
sociolog francez cu privire la legile sociale – este durata limitata 
în timp si spatiu în raport de numar, durata psihologica, 
structuri mentale si institutii. Într-un cuvânt, în sociologie nu 
pot sa existe decât legi partiale si aproape niciodata legi absolut 
generale”4. 
În ciuda acestor particularitati ale legilor ce actioneaza în 
societate, ele sunt totusi cele ce determina structura si corelatiile 
functionale ale acesteia, directia procesului de evolutie, precum si 
caracteristicile esentiale ale realitatii pe care sociologia o numeste 
fapt sau fenomen social. De aceea, sarcina sociologului este, mai 
întâi, aceea de a identifica diverse categorii de legi ce sunt proprii 
nivelurilor specifice de structurare a societatii si, apoi, de a studia 
modul în care actioneaza acestea, în functie de conditiile concrete 
întâlnite în fiecare etapa istorica. 
Se ridica, în acest context, o noua problema ce tine tot de 
statutul stiintific al sociologiei, respectiv aceea daca este posibila 
explicarea riguroasa a fenomenelor sociale care au avut loc deja, 
daca aceasta poate pune în evidenta necesitatea lor. Raspunsul 
este de data asta afirmativ, daca se are în vedere faptul ca un 
fenomen care a avut loc este rezultatul actiunii unei multimi sau 
totalitati de factori ce-au contribuit la producerea lui, între care o 
pondere însemnata o detin factorii întâmplatori, imprevizibili. Or, 
în masura în care sociologul identifica toti acesti factori, el poate 
constata ca întâlnirea lor într-un anume moment si într-un anumit 
loc a determinat producerea inevitabila a fenomenului analizat. 
Aceasta nu înseamna ca nu era posibil sa se fi întâmplat si altfel, 
daca ar fi intervenit si alte elemente decât cele constatate de 
cercetator, dar atunci când au intervenit numai acestea si nu altele, 
s-a produs în mod necesar fenomenul constatat si nu un altul. 
4 Gaston Bouthoul, Traité de sociologie, Payot, Paris, 1959, p. 166. 
14
Deci este vorba de o necesitate conditionata, derivata din 
actiunile oamenilor si corelata cu interesele si scopurile acestora. 
O asemenea necesitate se constata numai post festum, dupa ce s-a 
produs, si, ca atare, niciodata nu se poate previziona absolut cert 
ca se va produce un anume fenomen si nu altul. 
15
II. SOCIOLOGIA GENERALA SI SOCIOLOGIILE DE 
RAMURA 
1. Problematica sociologiei generale 
De la constituirea sociologiei ca o stiinta de sine statatoare 
si pâna în prezent s-a înregistrat o continua evolutie a 
interpretarilor în privinta obiectului si problematicii acesteia, a 
modalitatilor de abordare, investigare si explicare a socialului. 
La început, sociologii vor cauta posibile analogii între 
viata sociala si diversele structuri întâlnite în natura, încercând sa 
construiasca paradigme sociologice dupa modelele oferite de 
principalele stiinte ale naturii, îndeosebi de fizica si biologie. 
Pornind de la principiul ca societatea este, înainte de toate, 
comunitatea indivizilor ce traiesc la un moment dat pe un anumit 
teritoriu, ca fara indivizi nu ar exista întregul numit societate, unii 
sociologi vor fi tentati sa aplice modelul de interpretare atomista, 
cu care operau fizica si chimia, la explicarea vietii sociale, 
încercând sa construiasca stiinta sociala pornind de la indivizi si 
caracteristicile acestora. „Într-adevar – consemna sociologul Petre 
Andrei – exista o sumedenie de conceptiuni pentru care societatea 
nu este altceva decât o agregare de indivizi, chiar daca ea prezinta 
unele caractere dupa care am putea-o considera ca un fel de 
unitate superioara elementelor sale componente. Pentru aceste 
conceptiuni, societatea se reduce la indivizi, care ar constitui 
adevarata realitate,societatea nefiind decât un nume prin care 
se desemneaza gruparea de indivizi” 5. 
Odata fixata pozitia de principiu, pasul urmator îl va 
constitui cautarea acelor caracteristici esentiale ale indivizilor în 
5 Petre Andrei, Sociologie generala, Editura Academiei, Bucuresti, 1970, p. 
119 
16
virtutea carora acestia interactioneaza si dau nastere societatii. 
Înainte ca sociologia sa încerce o identificare pe baze 
stiintifice a însusirilor individuale cu rol determinant în 
constituirea si functionarea societatii, s-au pronuntat filosofii 
asupra acestei probleme. Astfel, pentru Thomas Hobbes (1588 – 
1679), natura fiintei umane este data de agresivitate, aceasta 
caracterizând toate relatiile interindividuale în faza premergatoare 
societatii, care se naste tocmai din nevoia punerii sub control a 
respectivei agresivitati si încadrarii ei în limite acceptabile. În 
schimb, pentru conationalul sau – John Locke (1632-1704), 
instinctul sociabilitatii este cel care defineste natura umana si 
determina comportamentul indivizilor. La fel, si pentru J. J. 
Rousscau (1712-1783), tot sociabilitatea reprezinta trasatura 
definitorie a omului în starea lui naturala, premergatoare 
societatii, omul fiind bun de la natura dar pervertindu-se datorita 
actiunii nefaste a fortelor ce vor domina societatea. 
În ce-i priveste pe sociologi, acestia vor recurge, de 
regula, la sprijinul psihologiei pentru a surprinde elementul 
individual definitoriu prin care se realizeaza integrarea sociala a 
indivizilor. Relevanta în aceasta privinta va fi interpretarea 
sociologului francez Gabriel Tarde (1843-1904), pentru care 
instinctul imitatiei este factorul decisiv al vietii sociale, care 
determina integrarea indivizilor în colectivitate si comportamentul 
acestora. 
Urmând modelul oferit de existenta biologica si de 
paradigma interpretarii biologice, alte sociologii vor considera ca 
societatea este aidoma corpului viu, fiind alcatuita din 
componente ce îndeplinesc functii similare diverselor organe ale 
acestuia si prin a caror corelare se asigura stabilitatea si ordinea 
ei. Astfel, Herbert Spencer (1820-1903), unul din principalii 
reprezentanti ai paradigmei sociologice organiciste, interpreteaza 
structura societatii si activitatile sociale prin analogie cu structura 
si functiile organismului biologic, identificând individul cu celula, 
sistemul economic cu cel de nutritie, institutiile de aparare cu 
17
ectodermul, transporturile si comertul cu sistemul circulator, 
statutul si institutiile sale cu sistemul nervos. 
În functie de considerarea societatii aidoma realitatii fizico 
– chimice sau celei biologice, se va încerca si transferul legilor 
valabile pentru aceste domenii asupra vietii sociale sau gasirea 
unor legi sociale care sa fie asemanatoare cu cele fizice sau 
biologice 6. 
Un alt model de interpretare a socialului, ca realitate 
globala si multifunctionala, va fi cel oferit de diversele stiinte 
sociale particulare, ca economia politica, stiinta statului si 
dreptului, etnografia etc. Cei mai de seama reprezentanti ai unor 
asemenea stiinte vor constientiza faptul ca domeniul de care se 
ocupa (economia, dreptul, politicul) nu sunt realitati de sine 
statatoare, ci componente ale societatii, ca ele detin un anume loc 
si îndeplinesc un rol specific în conservarea si functionarea 
societatii. Cu alte cuvinte, ca acestea sunt parti ale întregului 
social si, în consecinta, se afla în relatii de interconditionare cu 
întregul si cu celelalte componente ale sale. 
Prin aceasta noua maniera de abordare si explicare a 
diverselor categorii de fenomene sociale, respectivii oameni de 
stiinta au contribuit substantial la afirmarea spiritului sociologic si 
la întregirea teoriilor economice, politice, juridice, religioase cu 
consistente analize de ordin sociologic. În acelasi timp, însa, multi 
6 De exemplu, matematicianul si sociologul român Spiru Haret, de numele 
caruia se leaga una dintre cele mai importante reforme a învatamântului 
românesc, într-o lucrare intitulata semnificativ Mecanica sociala, considera ca 
societatea este rezultatul echilibrarii fortelor de actiune si reactiune ce pun în 
miscare atomii sociali, adica indivizii. Alti sociologi vor considera fortele de 
atractie si respingere ca determinante pentru viata sociala (miscarea), sau ca 
viata sociala nu este decât un fenomen energetic, care presupune neîntrerupta 
transformare energetica (Solvay, Ostwald etc.), asa dupa cum Réné Worms va 
sustine ca orice societate se afla sub actiunea legilor lumii vii, ca societatea este 
asemanatoare vietuitoarelor, ca si ea „se naste, traieste si moare, deci poate fi 
obiectul unei anatomii, al unei fiziologii, al unei taxonomii, al unei terapeutici 
sau al unei igiene speciale”. 
18
dintre ei vor privilegia locul si importanta factorului investigat, 
conferindu-i rolul de factor determinant al vietii sociale. Tipic, în 
aceasta privinta, este cazul lui Karl Marx (1818-1883), primul 
care studiaza economicul ca fenomen social si care promoveaza o 
viziune sistemica asupra vietii sociale, dar care va atribui 
economicului rolul de factor decisiv în configurarea structurii si 
ordinii sociale si în trecerea de la o ordine sociala care si-a epuizat 
capacitatea functionala la o alta superioara, corespunzatoare 
nivelului de dezvoltare a fortelor economice. 
Viziunea sistemica asupra socialului, întâlnita nu numai la 
Marx ci si la Auguste Comte si Herbert Spencer, va face un pas 
înainte prin opera preponderent sociologica a lui Emile 
Durkheim (1858-1917), cel caruia i se poate recunoaste statutul 
de întemeietor al sociologiei ca stiinta riguroasa a socialului, cu 
un specific propriu, si care se deosebeste atât de stiintele naturii 
cât si de filosofia sociala, precum si de stiintele sociale 
particulare. 
În primul rând, Durkheim sustine în mod judicios ca 
socialul nu se reduce la suma elementelor ce îl alcatuiesc, ci el 
constituie o realitate noua, superioara prin complexitate si gradul 
de cuprindere a elementelor pe care le înglobeaza. Aceasta 
realitate nu poate fi descifrata cu ajutorul modelelor teoretice 
oferite de stiintele naturii, ci în cercetarea ei stiinta trebuie sa se 
foloseasca de un model propriu, la care se poate ajunge prin 
investigarea ei nemijlocita. 
În al doilea rând, în relatia dintre întreg si parte, 
determinant este întregul, ceea ce înseamna ca si explicarea 
caracteristicilor si modului de a se manifesta ale fiecarui fenomen 
si element social nu este posibila decât prin luarea în considerare 
a întregului din care face parte. 
Si, în sfârsit, lui Durkheim îi revine meritul incontestabil 
de a fi încercat sa surprinda esenta socialului, prin construirea a 
ceea ce se va numi teoria faptului social. Potrivit interpretarii 
sale, faptul social este acea realitate care se prezinta ca ceva 
19
obiectiv, aidoma lucrurilor, fiind exterior indivizilor, dar care 
exercita o actiune constrângatoare asupra lor. „Este fapt social – 
scria Durkheim – orice maniera de a se face, constant sau nu, 
susceptibila de a exercita asupra individului o constrângere 
exterioara sau, mai mult, care este generala în întinderea unei 
societati date, ea având o existenta proprie, independenta de 
manifestarile sale individuale”7. 
Se observa ca, prin cercetarile sociologice întreprinse si 
rezultatele cu care s-au soldat acestea, Durkheim indica doua mari 
directii în care va trebui sa actioneze sociologia: pe de o parte, 
cercetarea societatii ca un întreg de sine statator, cu caracteristici 
si legi proprii de structurare si functionare, iar pe de alta parte, 
cercetarea fenomenelor sociale sub aspectul celor mai generale si 
esentiale însusiri, adica a acelor însusiri ce se regasesc în structura 
oricarui fenomen social, indiferent de faptul daca acesta apartine 
societatii ca întreg sau diverselor ei componente. 
Daca societatea este un sistem si daca determinanta pentru 
configurarea proprietatilor esentiale ale sistemului este structura, 
adica totalitatea relatiilor existente între elementele sistemului, 
atunci abordarea si cercetarea sistemica a societatii impune ca 
sarcina prioritara cercetarea acestor relatii. 
O asemenea cerinta este acceptata de catre majoritatea 
sociologilor, dar nu trebuie sa se ignore si o alta realitate – aceea 
ca întotdeauna o relatie se naste între anumiti termeni si ca 
particularitatile ei vor depinde de caracteristicile esentiale ale 
termenilor în relatie, de unde concluzia îndreptatita pe care o 
formuleaza, printre altii, E. Dekany, ca studierea unui raport 
impune cercetarea prealabila si cunoasterea termenilor între care 
se instituie acesta. 
De aceea se poate conchide ca axarea sociologului doar pe 
surprinderea si descrierea structurii socialului, caz întâlnit în 
abordarile sociologiilor relationiste sau formaliste, îndeparteaza 
aceasta stiinta de cunoasterea autentica a fenomenelor sociale, 
7 Emile Durkheim, Les Règles de la mèthode sociologique, p. 12. 
20
acestea având întotdeauna nu numai o forma ci si un continut. Ca 
atare, se înregistreaza pretutindeni prezenta unei unitati 
indisolubile între continut si forma, unitate de care trebuie sa tina 
seama în permanenta sociologia daca aspira la statutul unei stiinte 
veritabile. 
În cadrul societatii, acesti termeni sunt ei însisi sisteme 
deosebit de complexe, iar cel mai întâlnit si mai reprezentativ 
subsistem este grupul, fapt ce explica ratiunea pentru care 
sociologia contemporana începe cercetarea cu grupul si nu cu 
individul. Pornind de la aceasta evidenta, sociologi ca Armand 
Cuvillier sau G H Coley vor considera ca sociologia este mai întâi 
de toate stiinta grupurilor umane, dar a acelor grupuri constituite 
în anumite conditii istorice si care se prezinta ca structuri 
concrete. 
2. Sociologiile de ramura si domeniile acestora 
În evolutia sociologiei se înregistreaza etape ce par sa 
corespunda triadei hegeliene a tezei, antitezei si sintezei. Într-o 
prima faza, au fost preponderente constructiile teoretice ce vizau 
ansamblul social. Dar sociologia fiind la începuturile existentei 
sale, lipseau cunostintele privitoare la componentele ansamblului 
si, în consecinta, se va recurge la tehnica constructiilor 
ipotetice, realizându-se interpretari cu o pronuntata tenta 
filosofica, chiar daca acestea erau intitulate sociologice. 
Constientizarea treptata a faptului ca pentru a realiza un 
edificiu ai nevoie mai întâi de caramizile ce vor intra în alcatuirea 
lui, se va înregistra o sensibila cotitura în preocuparile 
sociologice, facându-se trecerea la cercetarea empirica a 
fenomenului social în diferitele sale ipostaze: economica, 
politica, juridica, religioasa, demografica etc. Si pe masura 
initierii unor cercetari sistematice si de amploare, se vor pune 
bazele a numeroase discipline sociologice, numite mai târziu 
sociologii de ramura, si al caror numar este în prezent de circa o 
21
22 
suta. 
Se întâlnesc, astfel, sociologii privitoare la munca, 
industrie, agricultura, la economie, politica si drept, la religie, 
cultura, mass media, la comunicare si educatie. 
Analiza sociologiilor de ramura existente în prezent 
evidentiaza procesul de trecere de la investigarea componentelor 
mari ale societatii la cercetarea subdiviziunilor sau elementelor 
acestora. Bunaoara, alaturi de sociologia economica se vor întâlni 
sociologia industriala si sociologia agrara, sociologia muncii si 
sociologia mobilitatii profesionale, alaturi de sociologia culturii – 
sociologia religiilor, sociologia culturii de masa si asa mai 
departe. 
Se va constata, de asemenea, ca diversele sociologii 
particulare se afla în faze diferite de constructie. Unele – ca 
sociologia muncii, sociologia industriala, sociologia religiilor se 
afla într-un stadiu avansat, pe când altele sunt de-abia la început, 
sarcinile rezolvate fiind incomparabil mai putine decât cele care 
îsi asteapta solutionarea. 
Si, în sfârsit, se mai poate constata si un alt aspect – acela 
al predominarii în anumite situatii a interesului pentru descrierea 
empirica a fenomenului si mai putin pentru explicarea acestuia si 
integrarea explicatiilor în constructii teoretice mai vaste. Pe buna 
dreptate, se vorbeste în astfel de cazuri de transformarea 
sociologiei în sociografie, teoria (logosul) facând locul descrierii 
(graphia), de trecerea de la observatia empirica, realizata pe baza 
unor ipoteze teoretice, la un hiperempirism de sorginte 
fenomenologica, în cadrul caruia cercetatorul face abstractie de 
orice considerent teoretic, el urmarind doar sa înregistreze 
fenomenul asa cum se prezinta si sa-l descrie cât mai detaliat. 
Descrierea cât mai precisa a realitatii este, fara îndoiala, o etapa 
necesara a oricarui proces de cunoastere dar ea nu trebuie sa fie si 
singura, ci se impune trecerea la interpretarea datelor de 
observatie si, respectiv, la constructia teoretica. 
Prin urmare, cea de a doua etapa a evolutiei sociologiei –
în care predomina observatia empirica si spiritul analitic – nu 
este încheiata, fiind în plina desfasurare, în fata ei stând sarcina 
realizarii de sinteze teoretice privitoare la fiecare componenta a 
vietii sociale. 
Cât priveste cea de a treia faza – cea a realizarii unor 
constructii teoretice globale, privitoare la ansamblul social, si 
care sa fie întemeiate pe o cunoastere stiintifica riguroasa a 
elementelor ansamblului si a relatiilor dintre acestea, ea se afla în 
stadiul de deziderat sau, în cel mai fericit caz, al unor începuturi 
timide. Si în prezent, „sociologia se gaseste la o raspântie” si 
aceasta „fiindca n-a atins înca vârsta maturitatii sale si fiindca n-a 
ajuns înca la legatura atât de mult dorita dintre teorie si cercetarea 
empirica” 8. 
Revenind la sociologiile de ramura si la obiectul acestora, 
trebuie retinut ca întelegerea adecvata a locului si rolului stiintelor 
în cauza impune clarificarea relatiilor dintre stiinte ca economia 
politica, stiinta dreptului, politologia, demografia s.a. si sociologia 
economicului, sociologia politica, sociologia dreptului sau 
sociologia populatiei. Cerinta delimitarii riguroase a domeniilor si 
sarcinilor fiecareia dintre disciplinele ce apartin unor asemenea 
cupluri binare a fost formulata înca de Durkheim, care aprecia ca 
cercetarea sociologica nu poate progresa daca nu se disociaza de 
cea a stiintelor sociale particulare. O asemenea recomandare 
8 Georges Gurvitch, Traité de sociologie, tome premier, Paris, 1962, p. 3. 
23
teoretico - metodologica a provocat o reactie violenta din partea 
respectivelor stiinte, care îsi vedeau amenintate domeniile ca 
urmare a imixtiunii acestui intrus. Reactia era într-un fel 
îndreptatita si aceasta din motivul ca nici sociologia si nici 
stiintele în cauza nu erau pe deplin edificate asupra domeniului 
propriu si a sarcinilor specifice ce le reveneau. 
Astazi, la mai bine de o suta de ani de la producerea 
„incidentului” mentionat, dispunem de toate elementele pentru a 
formula problema în termeni corespunzatori si a-i gasi solutia 
potrivita. Astfel, atunci când stiinta economica studiaza 
fenomenele vietii economice, ea le abordeaza ca apartinând unei 
realitati autonome, cu caracteristici si legi proprii de structurare, 
functionare si evolutie, ireductibile la cele ale altor realitati 
sociale. Aparatul conceptual utilizat de aceasta stiinta va fi unul 
propriu si adecvat naturii fenomenelor cercetate, iar teoria 
explicativa va fi una exclusiv economica, ce tinde sa faca 
abstractie de prezenta si interventia altor factori sociali în 
structurarea si functionarea economicului. 
Sociologia economica, în schimb, abordeaza economicul 
ca un subsistem al sistemului social global, care este ca atare si el 
un sistem social, si în interiorul caruia vor fi prezente, dar într-o 
forma specifica, toate relatiile si manifestarile ce definesc socialul 
(relatiile de microgrup, relatiile dintre masa si lider, relatiile 
privitoare la status si rol social s.a.m.d.). Acest specific al 
relatiilor sociale din sfera economicului va fi investigat de 
sociologie, dupa care se vor studia relatiile subsistemului 
economic cu celelalte subsisteme sociale (politic, juridic, cultural, 
demografic), pentru identificarea, descrierea si explicarea 
24
relatiilor de interconditionare, ca apoi sa se studieze aceleasi 
relatii dintre subsistemul economic si sistemul social global. 
Aceste demersuri, în masura în care întrunesc pe deplin 
caracteristicile unei investigatii stiintifice, sunt pe deplin 
justificate si ele nu se suprapun peste cele strict economice, 
ocupându-se de alte aspecte, dar a caror elucidare va fi foarte utila 
pentru cei care se ocupa de organizarea si conducerea vietii 
economice. 
3. Raporturile dintre sociologia generala si sociologiile 
de ramura 
Relatia dintre sociologia generala si sociologiile de ramura 
este corespunzatoare raporturilor existente între sistemul social 
global si subsistemele ce intra în alcatuirea sa. 
Potrivit teoriei generale a sistemelor, elaborata de 
Ludwig von Bertalanffy, orice existenta se prezinta ca o 
totalitate organizata, respectiv, ca un ansamblu de elemente ce se 
afla în relatii determinante unele fata de altele si care, tocmai 
datorita modului specific în care interactioneaza aceste elemente, 
va prezenta noi însusiri, deosebite de cele ale partilor 
componente. 
Structura sistemului, data de totalitatea relatiilor stabilite 
între elementele acestuia, este cea care îi determina însusirile 
esentiale, ceea ce înseamna ca pentru a cunoaste un sistem este 
necesara surprinderea respectivei structuri. Dar la fel de adevarat 
este si faptul ca structura se naste în urma disponibilitatii 
elementelor de a intra într-un anumit tip de relatii si nu în altele, 
fapt ce face absolut necesara si studierea caracteristicilor 
elementelor din a caror interactiune rezulta sistemul. 
Relatiile ce se pot identifica în cadrul unui sistem sunt mai 
întâi relatiile dintre partile sale componente, dar si relatii ale 
fiecarui element cu întregul din care face parte. Ele vor fi, asadar, 
relatii de coordonare (între elementele sistemului), de 
25
supraordonare (în cazul raporturilor pe care întregul le are cu 
partile sale) si de subordonare (în cazul raportului partii fata de 
întreg). 
Daca orice realitate, oricât de simpla ar parea la prima 
vedere, este structurata si functioneaza ca un sistem, rezulta ca 
notiunile de sistem si element sunt relative. Astfel, ceea ce apare 
ca element într-un sistem mai cuprinzator, se va prezenta la 
rândul sau ca sistem în raport cu elementele care intra în 
alcatuirea sa. De aici rezulta cerinta metodologica ca dupa ce o 
anume existenta a fost abordata doar ca parte a unui întreg si 
cercetata din acest punct de vedere, investigatia va trebui sa 
continue cu studierea sa si în calitate de sistem, pentru a se putea 
explica însusirile ce-i sunt specifice si disponibilitatea sa pentru 
un anumit tip de relatii în cadrul suprasistemului din care face 
parte, în interiorul caruia ea are pozitia unui subsistem. 
Si, în sfârsit, aceeasi teorie generala a sistemelor atrage 
atentia asupra faptului ca în virtutea relatiilor pe care le are cu 
întregul si cu celelalte parti componente, orice element sau 
subsistem ocupa un anume loc si îndeplineste un anumit rol sau 
functie în cadrul sistemului, aceasta din urma rezultând atât din 
caracteristicile elementului, cât si din felul relatiilor pe care acesta 
le întretine cu celelalte parti ale întregului si cu sistemul în 
ansamblul sau. 
Propunându-si sa stabileasca „principii valabile pentru 
sisteme în general, independent de natura elementelor lor 
componente” 9, teoria generala a sistemelor se vadeste a fi 
benefica pentru orice stiinta ce se ocupa de complexitatile 
dinamice, cu capacitate de autoreglare, comanda si control, si cu 
atât mai mult pentru sociologie. 
Din perspectiva sistemica, se poate delimita mai întâi 
obiectul sociologiei generale de cel al sociologiilor de ramura, 
prima studiind sistemul social global, adica societatea ca întreg, 
9 Ludwig von Bertalanffy, Theorie générale de systèmes, Dunod, Paris, 1973, 
p. 36. 
26
iar celelalte – subsistemele sociale ce intra în componenta 
sistemului global. 
Ca teorie a sistemului social global, sociologia generala 
ofera sociologiilor de ramura imaginea de ansamblu a acestuia, 
cu locul pe care-l ocupa fiecare subsistem în structura întregului si 
cu functiile pe care le îndeplineste, cu relatiile pe care acesta le 
întretine cu celelalte subsisteme si cu influentele pe care le 
exercita si le înregistreaza din partea acestora. Numai ca 
întotdeauna sociologia generala va trata orice subsistem social ca 
un element si nu ca un sistem, pentru a putea retine comportarea 
si functiile acestuia în calitate de element al macrosistemului. 
Tot sociologia generala investigheaza si caracteristicile 
esentiale a ceea ce se numeste fenomen social în genere, 
indiferent de ipostaza în care s-ar afla acesta si de forma sa de 
manifestare. 
Dar ceea ce sociologia generala studiaza în calitate de 
element va fi investigat de sociologia de ramura ca sistem, 
aceasta punând în evidenta elementele si structura sa, locul si 
functiile fiecarui element în parte, modul în care acestea 
influenteaza fizionomia subsistemului si-i permite sa 
îndeplineasca o anume functie în cadrul suprasistemului din 
care face parte. Bunaoara, sociologia generala constata cu 
privire la o anume societate ca în interiorul acesteia este 
prezent un anumit fel de viata economica si, pornind de la 
aceasta, va cauta corelatiile specifice existente între respectiva 
economie si componenta politica, juridica, demografica, 
culturala etc. Dar nu îsi va pune problema identificarii 
tuturor elementelor sociale ce-au contribuit la structurarea 
respectivului tip de viata economica, aceasta sarcina 
preluând-o sociologia economica. Si aceasta reuseste sa 
identifice influente dintre cele mai îndepartate si corelatii cu 
adevarat surprinzatoare, cum a reusit, de exemplu, Max 
Weber când a pus în evidenta legatura dintre etica 
27
neoprotestanta si spiritul capitalismului occidental10. 
Elementele cercetate si descoperite de sociologiile de 
ramura vor servi ca punct de plecare si ca material explicit pentru 
noi sinteze teoretice, pe care le va realiza sociologia generala. Ca 
fara cunoasterea în profunzime a fiecarei categorii de fenomene 
sociale nu se poate realiza o interpretare corecta a societatii 
globale o dovedeste cu prisosinta evolutia sociologiei generale, 
situatia prezenta a acesteia. Pe de alta parte, se impune si 
constatarea ca reconstructia teoretica a unui sistem atât de 
complex cum este macrosistemul social constituie o operatiune pe 
cât de ampla, pe atât de dificila, încât nu se poate pretinde sa se 
realizeze la comanda o astfel de constructie teoretica. Ea se va 
realiza în timp, etapa cu etapa, fara a se ajunge însa la încheierea 
definitiva a constructiei. 
Rezulta, asadar, complementaritatea ce exista între 
sociologia generala si sociologiile de ramura, faptul ca numai prin 
conlucrarea lor permanenta se poate realiza progresul cunoasterii 
stiintifice a socialului si afirmarea fiecareia dintre aceste 
sociologii. 
10 Max Weber, Etica protestanta si spiritul capitalismului, Editura 
Humanitas, Bucuresti, 1993, p.p. 23-183 
28
III. OBIECTUL SI PROBLEMATICA SOCIOLOGIEI 
JURIDICE 
1. Dreptul ca obiect de investigare sociologica 
Preocuparea sociologiei pentru studierea si interpretarea 
dreptului ca fenomen social se înregistreaza relativ târziu, la circa 
jumatate de secol de la momentul proclamarii dreptului la 
existenta a acestei stiinte. 
Dezinteresul manifestat initial de sociologi pentru acest 
important domeniu al vietii sociale se explica prin interventia 
conjugata a mai multor factori. Mai întâi, ar fi fenomenul 
desconsiderarii importantei dreptului în calitatea acestuia de 
institutie sociala de catre primii sociologi, tonul dându-l în aceasta 
privinta însusi Auguste Comte. Acesta, dupa cum vom arata pe 
larg într-un alt capitol, contesta statutul de stiinta al teoriei 
juridice pe motivul ca ea s-ar baza mai mult pe speculatia 
metafizica decât pe cunoasterea pozitiva a realitatii juridice. 
Apoi, preocuparile initiale ale sociologiei se vor îndrepta 
cu precadere în directia explicarii ansamblului social, fiind 
neglijate diversele componente ale întregului, studierea acestora 
fiind lasata pe mai departe în seama stiintelor deja constituite. 
Si, în sfârsit, în actiunea de identificare a factorilor 
determinanti ai vietii sociale, atentia sociologilor se va axa asupra 
factorilor economici si a institutiilor politice si mai putin asupra 
dreptului, care va fi considerat un instrument al puterii politice. 
Interesul sociologiei pentru cercetarea dreptului se va 
declansa în urma punerii în circulatie a ideilor lui Emile 
Durkheim cu privire la faptele sociale, ale caror trasaturi 
definitorii erau date de exterioritatea lor în raport cu indivizii si 
de actiunea constrângatoare exercitata asupra acestora de 
asemenea fapte. Or, nici o alta realitate nu întrunea asemenea 
29
caracteristici asa cum erau ele prezente în cazul normelor juridice. 
În consecinta, în virtutea unor asemenea determinari li se va 
recunoaste cu prisosinta caracterul de fapte sociale realitatilor 
juridice si, implicit, ca reprezentând cel mai însemnat domeniu al 
vietii sociale. 
În ce-l priveste pe Durkheim, el era pe deplin de acord cu 
o asemenea concluzie, asa explicându-se îndemnul pe care-l va 
adresa sociologilor ca acestia sa procedeze la studierea dreptului 
ca unul dintre cele mai importante fapte sociale si sa încorporeze 
în teoria sociologica elementele privitoare la locul si rolul 
dreptului în societate. Emblematica în aceasta privinta va fi 
remarca aceluiasi sociolog, potrivit careia masura stiintifica a 
oricarei teorii sociologice ar fi data de ponderea pe care o detine 
dreptul în explicarea vietii sociale. 
Îndemnul adresat sociologilor de catre Durkheim de-a 
aborda un domeniu care pâna atunci reprezenta patrimoniul 
exclusiv al juristilor nu va fi bine primit de acestia din urma, ei 
suspectându-i pe sociologi de intentii expansioniste. Si reactia lor 
va fi cu atât mai vehementa cu cât sociologia nu se bucura înca de 
statutul unei stiinte pe deplin consolidate si recunoscuta ca atare 
de catre reprezentantii tuturor celorlalte stiinte sociale. 
O disciplina fara legitimitate stiintifica, cum era 
considerata la acea vreme sociologia, cu o vechime de câteva 
decenii si cu tendinta de a parazita pe seama stiintelor autentice si 
venerabile, asa cum era si stiinta dreptului, care formuleaza 
pretentii de a patrunde pe un teren ce nu-i apartinea – aceasta 
reprezenta în ochii juristilor, care slujeau o stiinta a carei vechime 
se exprima nu în secole, ci în milenii – o culme a sfidarii si lipsei 
de masura. 
Prin urmare, initiativa sociologilor de-a aborda juridicul în 
calitatea acestuia de fenomen social nu a fost înteleasa în mod 
corespunzator de catre juristi, care o vor obstructiona initial în loc 
sa o sprijine. 
Dispretul total si nedisimulat al juristilor fata de sociologie 
30
îsi va gasi reversul într-o atitudine asemanatoare manifestata de 
sociologi fata de capacitatea primilor de a se debarasa de 
sechelele metafizicii sau de a putea depasi îngustimea de orizont 
teoretic ce i-ar fi caracterizat pe cei mai multi dintre ei. 
Se constata, astfel, o totala adversitate între cei care ar fi 
trebuit sa conlucreze în actiunea de constituire a noii stiinte, aflata 
la confluenta sociologiei cu stiinta juridica, si a carei utilitate era 
la fel de importanta pentru sociologi ca si pentru juristi. 
Primele rezultate ale investigatiilor întreprinse de 
sociologi le vor releva acestora justetea recomandarilor 
durkheimiste, ca si rolul de maxima importanta pe care îl are 
dreptul în viata sociala. Apoi, pe masura ce se vor familiariza cu 
continutul normelor de drept si cu logica sistemelor juridice, 
sociologii vor ajunge sa pretuiasca, la adevarata lor valoare, atât 
dreptul, ca realitate sociala specifica, cât si stiintele specializate în 
acest domeniu. 
Pe de alta parte, descoperirile facute de sociologi cu 
privire la relatia de dubla conditionare dintre drept si societate vor 
trezi interesul juristilor, care, dobândind o noua perspectiva 
asupra propriului domeniu, cea sociologica, vor ajunge sa 
pretuiasca utilitatea si valoarea unor asemenea cercetari. Ba mai 
mult, reprezentanti de seama ai stiintelor juridice vor ajunge la 
concluzia ca este necesar ca si juristii sa procedeze la studierea 
conditionarii sociale a dreptului, precum si a efectelor acestuia 
asupra vietii sociale, pentru a se depasi viziunile îngust tehniciste 
asupra dreptului. 
Odata depasite neîntelegerile privitoare la statutul si 
preocuparile noii stiinte, se vor înregistra contributii consistente 
atât din partea sociologilor cât si din partea juristilor la 
constituirea, consolidarea si dezvoltarea sociologiei juridice. O 
analiza cât de cât sumara a modului în care s-au pus bazele acestei 
sociologii de ramura va evidentia ca rolul juristilor a fost mult 
mai important decât al sociologilor în privinta desprinderii 
sociologiei dreptului de sociologia generala. 
31
În timp ce sociologii abordau dreptul în calitatea acestuia 
de factor esential în constituirea si functionarea societatilor 
civilizate, integrându-l ca element explicativ în teoriile sociologiei 
generale, reprezentantii stiintelor dreptului vor insista pe 
dimensiunea juridica a investigatiilor sociologice privitoare la 
drept si, implicit, pe cerinta recunoasterii faptului ca este vorba de 
un nou domeniu al sociologiei, care are specificul sau si care nu 
trebuie absorbit de sociologia generala. De altfel, tot lor li se 
datoreaza introducerea si folosirea termenului de sociologie a 
dreptului pentru a desemna noua ramura sociologica. 
Dupa cum consemneaza cercetatorii care s-au aplecat 
asupra istoricului constituirii sociologiei juridice, se pare ca cel 
care a folosit pentru prima oara termenul de sociologie a dreptului 
a fost juristul italian Damato Anzilotti, în lucrarea „La filosofia 
del diritto e la sociologia” publicata în anul 1892. Unui alt jurist, 
Eugen Ehrlich, i se va recunoaste de catre numerosi cercetatori 
în acest domeniu statutul de întemeietor al sociologiei juridice. 
2. De la sociologia dreptului la sociologia juridica. 
Definitia sociologiei juridice. 
Daca juristilor li se poate recunoaste fara nici o rezerva 
meritul de a fi fondatori ai sociologiei dreptului, sociologii vor fi 
cei carora li se va datora, cu precadere, trecerea de la sociologia 
dreptului la sociologia juridica. În lucrarile sociologice consacrate 
dreptului, care apar începând cu ultimele decenii ale secolului al 
XIX-lea si care apartin în cea mai mare parte juristilor, se vor 
utiliza concomitent atât termenul de sociologie a dreptului cât si 
cel de sociologie juridica, dar cu aceeasi semnificatie – de 
interpretare sociologica a dreptului. 
Descifrarea substratului social al dreptului si a modului în care 
acesta actioneaza în societate era considerat ca suficient de 
catre juristi, în masura în care ei erau preocupati doar de 
gasirea explicatiilor privitoare la geneza si evolutia dreptului 
32
si a impactului pe care îl are dreptul asupra vietii sociale. Din 
perspectiva sociologica însa, cautarile si explicatiile trebuiau 
sa mearga mai departe si sa vizeze ordinea juridica a fiecarei 
societati, ansamblul institutiilor juridice si relatiile dintre ele, 
precum si relatiile dintre acestea si celelalte institutii sociale, 
constiinta juridica a subiectelor de drept ca modalitate de 
interiorizare a unor cerinte sociale obiective s.a.m.d. 
Apoi, pe masura ce se va impune viziunea sistemica 
asupra vietii sociale, va deveni tot mai evident faptul ca juridicul 
este un sistem social specific si, implicit, un subsistem al vietii 
sociale si ca el va trebui abordat potrivit rigorilor unei teorii 
sistemice. 
Conturarea precisa a domeniului si sarcinilor sociologiei 
juridice va contribui într-o masura decisiva la pregatirea terenului 
pentru elaborarea unei definitii adecvate a sociologiei juridice si 
la înlaturarea confuziilor întâlnite în legatura cu aceasta problema. 
Primele definitii ale sociologiei juridice se refereau de fapt 
la sociologia dreptului si ele purtau amprenta formatiei stiintifice 
a cercetatorilor care le formulau. Daca erau juristi, definitia se 
raporta cu precadere la preeminenta dreptului asupra societatii si 
mai putin la conditionarea dreptului de mediul social. Dimpotriva, 
sociologii vor accentua pe conditionarea sociala a dreptului si mai 
putin pe efectele dreptului asupra vietii sociale. 
În multe cazuri, sociologia juridica era privita ca o 
incursiune agreabila în domenii înrudite cu dreptul, care nu ar fi 
necesitat vreo pregatire prealabila, asa dupa cum nu ar fi impus 
nici prezenta spiritului de rigoare în abordarea unor asemenea 
fenomene si nici o metodologie adecvata domeniului. Caracterul 
conjunctural si nesistematic al unor asemenea demersuri 
„sociologice” va fi sursa unor confuzii regretabile în legatura cu 
domeniul de cercetare al sociologiei juridice, cu statutul teoretic si 
cu metodologia utilizabila. 
Asa se vor explica definitiile initiale, care nu disociau 
sociologia dreptului de stiinta dreptului si care nu faceau altceva 
33
decât sa lipeasca o eticheta noua pe vechi si clasice preocupari. 
Bunaoara, într-o lucrare a juristului belgian Edmond Joriot, 
consacrata sociologiei juridice 11, întâlnim definitia potrivit careia 
sociologia dreptului nu ar fi decât „stiinta dreptului înteleasa în 
simpla sa acceptie perfecta de stiinta pozitiva”. 
Chiar în cazul în care s-ar acorda cea mai mare bunavointa 
unui asemenea mod de întelegere a sociologiei dreptului, în sensul 
ca s-ar accepta ideea ca prin „stiinta pozitiva a dreptului” autorul 
întelege o stiinta întemeiata pe observarea nemijlocita a normelor 
de drept si pe abordarea lor ca pe o realitate ce se preteaza la o 
cercetare stiintifica cu un pronuntat caracter empiric, de unde ar 
urma posibilitatea racordarii acestor cercetari la contextul social 
în care se elaboreaza, se adopta si se instituie norma de drept, 
totusi nu se va putea trece cu vederea ca e vorba doar de 
explicarea dreptului si de nimic altceva, fapt ce îngusteaza 
nepermis de mult sfera de investigare a sociologiei dreptului si îi 
pericliteaza statutul de disciplina sociologica. 
O alta definitie, apartinând tot unui jurist belgian – Henri 
Hart – considera ca sociologia juridica este „disciplina care 
studiaza dreptul din punct de vedere extern”, ceea ce înseamna ca 
este vorba de o cercetare axata pe conditionarile exterioare ale 
dreptului. O astfel de definitie reprezinta, fara îndoiala un pas 
înainte în întelegerea sociologiei juridice, chiar daca obiectul ei 
este limitat tot la sociologia dreptului, si anume acela ca 
recunoaste necesitatea plasarii studiului sistemelor de drept în 
contextul social în care au aparut, dar aceasta trimitere este destul 
de imprecisa, pentru ca studierea dreptului „din punct de vedere 
extern” poate însemna si altceva, cum ar fi, de exemplu, studierea 
dreptului de specialisti din afara domeniului. Astfel, un istoric ar 
putea încerca sa identifice rolul pe care l-a avut un anume sistem 
de norme juridice în epoca ce constituie obiectul preocuparilor 
sale, dar aceasta nu înseamna ca cercetarea apartine sociologiei 
dreptului. 
11 Edmond Joriot, De la sociologie juridique, Bruxelles, p.101. 
34
Într-o alta lucrare, apartinând de data aceasta unui colectiv 
de specialisti români, se apreciaza ca „sociologia juridica poate fi 
definita ca fiind stiinta care studiaza evaluarea si reglementarea 
prin drept a comportamentului individului în societate, precum si 
efectele pe care Dreptul le produce în societate” 12. Se poate 
constata, din analiza acestei definitii, ca sociologia juridica este 
abordata din punctul de vedere al juristilor, ea limitând obiectul 
preocuparilor acestei sociologii de ramura doar la cercetarea 
rolului pe care îl are dreptul în viata sociala si ignorând impactul 
mediului social asupra continutului si evolutiei dreptului. 
De aceea, apreciem ca fiind partial justificata o asemenea 
definitie si ca reprezentând o pozitie preponderent juridica fata de 
modul în care se definea sociologia juridica într-o lucrare aparuta 
tot sub egida Universitatii din Bucuresti, dar în 1983, ca fiind 
„stiinta care se ocupa cu cercetarea realitatii juridice ca realitate 
sociala, cu studiul dinamicii ansamblului de structuri, relatii, acte 
si fapte sociale cu caracter juridic, realizând cunoasterea 
fenomenului juridic prin încadrarea sa în totalitatea sociala”13. 
Aceasta din urma definitie surprinde faptul ca fenomenul juridic 
este cu precadere un fenomen social, ca acest caracter impune 
abordarea lui din perspectiva întregului social din care face parte, 
ca sfera juridicului este mult mai larga decât cea a dreptului, ea 
incluzând un ansamblu de structuri, relatii, acte si fapte sociale cu 
caracter juridic. 
În ce-i priveste pe sociologi, acestia vor insista cu 
precadere pe dimensiunea sociala a dreptului în indicarea 
obiectului sociologiei juridice, asa cum o fac bunaoara H. Levy- 
Bruhl sau G. Gurvitch. Pentru primul, sociologia juridica ar fi 
stiinta surselor si factorilor de configurare si evolutie a dreptului, 
surse si factori care nu pot fi decât de natura sociala. La rândul 
12 N. Popa, I. Mihailescu, M. Eremia, Sociologia juridica, Editura 
Universitatii din Bucuresti, 1999, p.39. 
13 Nicolae Popa, Prelegeri de sociologie juridica, Universitatea Bucuresti, 
1983, p. 78. 
35
sau, G. Gurvitch va considera ca sociologia dreptului trebuie sa se 
ocupe mai întâi de acele „regularitati tendentiale” întâlnite în 
orice sistem de norme juridice, regularitati ce nu pot fi decât 
consecinta actiunii unor factori sociali, de unde conturarea celei 
de a doua sarcini a sociologiei dreptului – aceea a studierii 
factorilor care determina regularitatile constatate, cum ar fi 
economia, religia, factorul demografic etc. 
Revenind la cerinta unei definitii adecvate domeniului si 
preocuparilor sociologiei juridice, care sa nu-i reduca sfera si nici 
sa o identifice cu alte stiinte, dizolvând-o fie în sociologia 
generala, fie în filosofia dreptului sau chiar în stiinta dreptului, 
consideram ca onorarea corespunzatoare a unei asemenea cerinte 
teoretico - metodologice se poate asigura numai dintr-o 
perspectiva riguros sistemica asupra vietii sociale. 
Astfel, pornind de la constatarea ca juridicul constituie un 
subsistem al societatii globale, vom remarca imediat ca sociologia 
juridica nu este altceva decât acea ramura sociologica ce îsi 
propune sa cerceteze juridicul ca un subsistem social, adica din 
perspectiva locului si rolului pe care îl are în cadrul sistemului 
social global, cât si din cea a influentelor ce se exercita asupra lui 
din partea societatii globale ca si din partea celorlalte subsisteme 
sociale cu care juridicul se afla într-o strânsa interdependenta. 
La aceste sarcini, se va adauga si cea a cercetarii structurii 
interne a subsistemului juridic, a modului în care interactioneaza 
si se influenteaza reciproc principalele sale componente, respectiv 
normele de drept, institutiile juridice, constiinta juridica. 
3. Problematica sociologiei juridice 
În stabilirea problematicii sociologiei juridice se confrunta 
aceleasi tendinte constatate în legatura cu definirea acestei stiinte. 
Astfel, juristii vor aprecia ca sociologia juridica ar trebui sa se 
ocupe cu precadere de aspectele ce releva locul si rolul dreptului 
în viata sociala. Detaliind, aceasta ar însemna studierea tuturor 
36
aspectelor ce tin de fenomenul juridic, adica modul de constituire 
si formele de manifestare, structura fenomenului juridic, relatiile 
acestuia cu alte categorii de fenomene sociale, dar cu accent pe 
rolul determinant al dreptului, pe relatiile dintre dreptul pozitiv si 
fenomenul juridic etc. 
Uneori, si sociologii ajung sa se situeze pe pozitii similare 
cu ale juristilor în legatura cu sarcinile sociologiei juridice. Dupa 
Roger Pinto si Madeleine Grawitz, de exemplu, sociologia 
juridica este axata pe studierea a patru categorii de probleme si 
anume: 
a) geneza si evolutia normelor juridice; 
b) persoanele juridice; 
c) dreptul si comportamentul social; 
d) eficienta sociala a dreptului 14. 
Un alt sociolog, Armand Cuvillier, aprecia ca sociologia juridica 
trebuie sa studieze mai întâi originile dreptului si tipurile 
juridice, dupa care ar urma punerea în evidenta a specificului 
faptelor juridice, contractului juridic si a responsabilitatii 
juridice si, implicit, a rolului pe care îl au sanctiunile si 
penalitatile. 
Problemele asupra carora s-au oprit autori ca cei 
mentionati mai înainte sunt, fara îndoiala, importante pentru 
cercetarea unui fenomen atât de complex cum este cel juridic, dar 
ele pot fi abordate la fel de bine si, poate, cu mai multa 
competenta de catre juristi decât de catre sociologi si servesc mai 
mult stiintei dreptului decât sociologiei juridice. Sociologia 
juridica, în schimb, trebuie sa cerceteze natura si relevanta sociala 
a juridicului, relatia de reciprocitate dintre juridic si întreaga viata 
sociala. De aceea ni se pare a fi mult mai potrivita aprecierea lui 
Renato Treves, potrivit careia sociologia dreptului studiaza 
„raporturile reciproce dintre drept si societate, considerate atât în 
14 Roger Pinto, Madeleine Grawitz, Méthodes des sciences sociales 
(deuxième édition), Paris, Dolloz, 1967. 
37
complexitatea lor, cât si în specificul fiecareia” 15. 
Un asemenea mod de indicare a obiectivelor sociologiei 
juridice tine seama de reciprocitatea relatiei dintre drept si 
societate si, totodata, de cerinta de a nu se ignora deosebirile ce 
exista între norma de drept, în calitatea acesteia de fenomen social 
– si celelalte categorii de fenomene sociale, evitându-se astfel 
pericolul de a se dizolva dreptul în social sau de a converti în 
totalitate conduita pe baza de norme si ordinea sociala în 
fenomene juridice. 
Din perspectiva unei viziuni sistemice asupra juridicului si 
a specificului investigatiei sociologice, cercetarile sociologiei 
juridice ar trebui orientate asupra urmatoarelor categorii de 
probleme: 
a) cercetarea juridicului în calitatea acestuia de 
subsistem specific al ansamblului social, demers ce presupune 
urmatoarele: 
- identificarea si descrierea elementelor sistemului 
(normele de drept, institutiile juridice, constiinta 
juridica); 
- surprinderea structurii sistemului, a totalitatii relatiilor 
ce se stabilesc între normele de drept, între 
componentele institutiilor juridice, între acestea si 
normele juridice, între norme, institutii si cei care 
participa, direct si indirect, la activitatea acestor 
institutii si la înfaptuirea actului de justitie, între 
ordinea juridica a societatii si constiinta juridica; 
- studierea corelatiilor dintre structura si functiile 
38 
sistemului juridic. 
b) investigarea juridicului ca fenomen social, adica: 
- specificul juridicului ca relatie sociala; 
- trasaturile pe care fenomenul juridic le are în comun 
cu alte fenomene sociale si cele care se regasesc numai 
15 Renate Treves, Introduzione a la sociologia del diritto, Giulio Einaudi 
Editore, Torino,1987, p.25
39 
în cadrul juridicului; 
- factorii sociali cu rol determinant în geneza si 
modelarea juridicului; 
- modul specific în care juridicul actioneaza în viata 
sociala, functiile sociale ale juridicului; 
- corelatiile dintre dinamica societatii si evolutia 
sistemului juridic. 
c) interactiunea elementelor sistemului juridic cu alte componente 
ale vietii sociale: 
- dreptul si religia; 
- dreptul si morala; 
- dreptul si politica; 
- relatiile constiintei juridice cu constiinta religioasa 
si constiinta morala; 
- institutiile juridice si institutiile politice ale 
societatii. 
d) corelatiile functionale dintre subsistemul juridic si celelalte 
subsisteme ale societatii globale: 
- regimul politic si ordinea juridica a societatii; 
- ordinea juridica si viata economica; 
- cultura si justitia. 
e) interactiunile specifice dintre sistemul social global si 
subsistemul juridic: 
- sistemele juridice ca expresii ale unor cerinte 
specifice de ordine si dezvoltare sociala; studierea 
particularitatilor sistemului juridic în diferite epoci 
si în societati diferite; 
- gradul de adecvare a juridicului la exigentele vietii 
sociale din fiecare etapa istorica; 
- factorii de care depinde actiunea eficienta a 
juridicului; 
- functiile juridicului într-o societate sanatoasa. 
Volumul si complexitatea problemelor ce cad în sarcina
sociologiei juridice explica de ce aceasta ramura sociologica 
nu se prezinta ca o stiinta pe deplin constituita, ci ca una 
care se afla în stadiul cautarilor si al acumularii 
materialului necesar realizarii unor sinteze teoretice si care 
sa acopere întreaga problematica. 
40
IV. SOCIOLOGIA JURIDICA SI ALTE FORME DE 
CUNOASTERE SI VALORIZARE A SOCIALULUI 
1. Relatia dintre sociologie si filosofie, dintre sociologia 
juridica si filosofia dreptului 
Raportul dintre sociologie si filosofie este, în primul rând, 
unul de filiatie, primele preocupari pentru întelegerea si 
explicarea societatii facându-si aparitia, dupa cum s-a mai aratat, 
în cadrul filosofiei. Si chiar daca filosofia nu a procedat la o 
abordare a socialului cu instrumentele de care va uza mai târziu 
sociologia, reflectiile acesteia cu privire la originea si esenta 
societatii, la relatiile dintre individ si colectivitate, dintre morala, 
politica si justitie etc. vor fi sursa unor idei de substanta, dintre 
care unele vor avea rolul de principii pentru viitoarea teorie 
sociologica. 
Pe de alta parte, atunci când sociologia îsi va proclama , prin 
Auguste Comte, drepturile la o existanta autonoma, se va produce 
inevitabil separarea acesteia de filosofie, asa cum s-a întâmplat si 
cu stiintele naturii. Dar nu va fi vorba de o ruptura absoluta, ci de 
o separare ce nu exclude conlucrarea, ci, dimpotriva, o presupune, 
fiindca afirmarea sociologiei ca o forma autonoma de cunoastere 
va delimita preocuparile sale în domeniul socialului de cele ale 
filosofiei, realizându-se si aici diviziunea specifica a sarcinilor, 
diviziune al carei corolar necesar este conlucrarea celor ce 
abordeaza aceeasi realitate din puncte de vedere diferite. 
Filosofia va continua sa se preocupe de tot ceea ce are 
legatura cu omul si conditiile sale de împlinire, între acestea 
aflându-se si cele sociale, carora le revine un rol determinant în 
procesul de accedere la o esenta umana autentica. Explicarea 
fiintei umane – problema fundamentala a filosofiei – este realizata 
de catre aceasta prin considerarea omului atât ca existenta 
naturala, cât si ca fiinta sociala, prin dezvaluirea unitatii, dar si a 
41
discontinuitatii dintre natura si societate, a modului specific în 
care interactioneaza componenta naturala si cea sociala în 
cristalizarea personalitatii umane. Si se poate afirma, fara nici o 
exagerare, ca numai filosofia este apta sa raspunda adecvat la 
întrebarea „Ce este omul?”. Or, daca cea mai completa si 
sistematica explicare a omului o ofera filosofia si daca orice 
societate exista numai prin oameni si relatiile dintre acestia, 
atunci orice efort în cercetarea si cunoasterea societatii nu poate 
face abstractie de ceea ce este si poate fi omul si, în consecinta, de 
ceea ce ofera filosofia în aceasta privinta. 
Atunci când procedeaza la investigarea oricarei realitati 
sociale, sociologul va constata ca aceasta este rezultatul prezentei 
si activitatii oamenilor, ca, în tot ceea ce întreprind, acestia 
urmaresc anumite scopuri, ca exista o ierarhie a scopurilor, ca 
întotdeauna omul se afla în situatia de a alege între mai multe 
scopuri, ca de altfel si între mai multe posibilitati de actiune. Dar 
atât ierarhizarea scopurilor, cât si optiunea pentru o posibilitate 
sau alta se fac potrivit unor criterii axiologice, de valoare, astfel 
încât întelegerea comportamentului individual, ca si a celui social, 
impune cunoasterea valorilor dupa care se calauzesc indivizii si 
comunitatile din care acestia fac parte. Dar explicarea si 
fundamentarea teoretica a valorilor sunt sarcini ce cad tot în 
seama filosofiei, fapt care impune din nou conlucrarea sociologiei 
cu filosofia. 
Ca forma specifica a realitatii, societatea nu fiinteaza totusi în 
afara naturii, orice comunitate umana traind pe un anume 
teritoriu, beneficiind de anumiti factori naturali si raportându-se 
în mod propriu la acestia. Prin urmare, societatea este doar o parte 
a întregului numit lume si o explicare riguroasa a sa nu se poate 
realiza fara luarea în considerare a întregului din care face parte si 
a relatiilor sale cu acesta. Deci imaginea totalizatoare a lumii, 
precum si teoria oricarei existente în genere sunt oferite tot de 
filosofie. Dar si sub acest aspect se vadeste a fi utila recurgerea . 
de catre sociologie, la sprijinul reflectiei filosofice. 
42
Pe de alta parte, orice demers metodologic al cunoasterii 
stiintifice are nevoie de o justificare teoretica, justificare pe care 
nu o mai poate oferi stiinta în cauza. De aceea, este necesara 
interventia unei instante superioare, ce va realiza trecerea de la 
teoretic la metateoretic, aceasta fiind filosofia stiintei. 
Si, în sfârsit, oricât de înversunati ar fi unii sociologi 
contemporani împotriva filosofiei, interzicându-i orice amestec în 
domeniul socialului, ei nu trebuie sa uite ca imboldul constituirii 
sociologiei ca stiinta a venit tot din partea filosofiei: „Daca 
sociologia s-a nascut si s-a dotat cu un obiectiv, acesta fiind chiar 
cunoasterea stiintifica a socialului, aceasta se datoreaza faptului 
ca filosofia moderna a eliberat raporturile sociale de orice 
legatura providentiala.”16 
La rândul ei, si sociologia va furniza filosofiei un bogat 
material explicativ în legatura cu geneza, structura si dinamica 
vietii sociale, cu socializarea si modelarea indivizilor, cu modul 
de insertie si functionare a valorilor în viata sociala, material ce 
va fi folosit în realizarea de noi sinteze teoretice si în actiunea de 
instituire a noi perspective filosofice asupra omului si a societatii. 
Cât priveste soiologia juridica, aceasta se va raporta cu 
precadere la filosofia morala si la filosofia dreptului. Orice norma 
juridica are justificare numai în masura în care are un continut 
moral, raspunde principiului moral al dreptatii. Or întemeierea 
morala a normei juridice este apanajul filosofiei dreptului. Juristul 
– arata Immanuel Kant în studiile sale de filosofie a dreptului – va 
raspunde la întrebarea ce este drept? prin referirea la legile care 
exista sau au existat într-un anume loc si la un anumit moment; 
„dar lui îi ramâne cu totul necunoscut daca ceea ce exprimau ele 
ar fi drept, precum si criteriul universal, dupa care s-ar putea 
recunoaste, în genere, atât ceea ce este drept, cât si ceea ce este 
16 Jean Baudonin, Introducere în sociologia politica, Ed. Amarcord, 1999, pp. 
12-13 
43
nedrept (iustum et iniustum)...”17 
Si aceasta fiindca studiile asupra dreptului au, de regula, un 
caracter empiric, ele concentrându-se asupra dreptului pozitiv, a 
realitatii juridice existente, fara a trece dincolo de aceasta, 
ajungând, în final, la o constructie coerenta, dar fara o baza 
teoretica solida, aidoma unui cap frumos, dar fara creier. Se va 
putea evalua daca o norma juridica este dreapta sau nedreapta 
numai atunci când norma în cauza se raporteaza atât la libertatea 
de vointa a fiecarui subiect de drept, cât si la faptul daca libertatea 
individuala coexista cu libertatea tuturor. „Atunci când actiunea 
mea sau, în genere, situatia mea nu poate coexista cu libertatea 
tuturor dupa o lege universala, acest fapt îmi provoaca o libertate 
care ma stânjeneste.”18 Se observa, deci, ca ordinea juridica se 
justifica doar în masura în care se întemeiaza pe baze morale, ca 
moralitatea cere conservarea si protejarea libertatii tuturor 
membrilor comunitatii. 
2. Sociologia juridica si sociologia generala 
Daca sociologia generala este teoria sistemului social global si 
a fenomenelor sociale generale, sociologia juridica se prezinta, în 
raport cu aceasta, ca o sociologie de ramura, ea investigând 
subsistemul juridicului în calitatea acestuia de componenta a 
societatii globale. 
În masura în care o anume realitate face parte dintr-un întreg 
si existenta ei este determinata de modul de structurare si 
functionare a acestuia din urma, va fi evident ca nu se poate 
realiza o cunoastere integrala si autentica a partii fara cunoasterea 
ansamblului caruia îi apartine aceasta. Prin urmare, cunoasterea 
întregului – obiect al sociologiei generale – este absolut 
indispensabila cunoasterii oricarei componente a acestuia, în 
17 Immanuel Kant, Scrieri moral-politice, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1991, 
p.86 
18 Ibidem, p.87 
44
cazul de fata – sociologiei juridice. Sociologia generala, 
clarificând problemele privitoare la locul si rolul fiecarui 
subsistem în cadrul ansamblului social, la relatiile acestuia cu 
celelalte subsisteme si cu sistemul integral pune la dispozitia 
sociologiei juridice cadrul teoretic general, la care aceasta va 
trebui sa se raporteze daca doreste sa se edifice asupra locului si 
importantei domeniului pe care îl investigheaza, a ceea ce 
reprezinta juridicul în raport cu întreaga realitate sociala. 
Pe de alta parte, tot sociologia generala identifica aceste 
aspecte si relatii care se regasesc în cadrul oricarui fenomen social 
si, implicit, cu cele juridice, construind conceptele ce le fixeaza si 
cu ajutorul carora se vor descifra natura si dinamica lor. Concepte 
ca cel de socializare, de integrare sociala si control social, de 
pozitie sociala, status si rol, de investigatii si relatii sociale, de 
constiinta sociala, de organizare, dezorganizare si anomie, de 
defavorizare si marginalitate sociala vor fi indispensabile 
cercetarii sociologice a fenomenului juridic si ele se vor regasi 
atât în stabilirea directiilor de investigare, cât si în constructiile 
teoretice prin care se valorifica rezultatele cercetarii. 
Se poate ridica, însa, întrebarea ca, de vreme ce sociologia 
generala ofera atât de mult în legatura cu cunoasterea juridicului 
ca fenomen social, ce rost mai are sociologia juridica? Nu 
constituie cumva aceasta o modalitate inutila de dublare a 
sociologiei generale, pe de o parte, a teoriei dreptului, pe de alta 
parte? Raspunsul la ambele întrebari va fi acela ca sociologia 
juridica este, pe cât de necesara, pe atât de utila, si dreptului si 
sociologiei generale. 
Sociologia generala abordeaza diversele subsisteme ca 
elemente ale ansamblului social, adica în ipostaza acestora de 
parti ce asigura integritatea si functionalitatea întregului, dar nu si 
în aceea de sisteme relativ autonome, care au, la rândul lor, o 
structura foarte complexa, de care vor depinde însesi 
caracteristicile acestora, locul si rolul lor în cadrul 
suprasistemului. Ca atare, va reveni sociologiilor de ramura 
45
sarcina de a cerceta în detaliu structura si elementele acestora, 
modul în care fiecare componenta a subsistemului se integreaza si 
functioneaza, atât în cadrul acestuia, cât si a sistemului global. 
Daca sociologia generala ia în considerare ansamblul 
juridicului si rolul global al acestuia, sociologia juridica va 
cerceta succesiv componenta normativa – adica sistemul de drept, 
cea institutionala, relatiile existente între institutiile juridice, 
modul de reflectare în plan ideatic si afectiv a realitatii juridice 
existente la un moment dat si a ceea ce s-ar astepta din partea 
dreptului si a institutiilor juridice. Dupa care va cerceta raporturile 
dintre aceste componente ale sistemului juridic, precum si relatiile 
fiecarei componente a juridicului cu ceilalti factori sociali si cu 
societatea în ansamblul ei. Procedând astfel, ea contribuie la 
aprofundarea cunoasterii socialului, întregind, în maniera proprie, 
eforturile întreprinse de sociologia generala. 
Pe de alta parte, sociologia juridica va îmbogati semnificatia 
unor concepte sociologice generale, ca cele mentionate anterior, 
cu sensuri degajate din studierea naturii sociale a juridicului. 
Bunaoara, conceptul de status social va fi interpretat ca totalitate a 
drepturilor pe care societatea i le recunoaste individului ce detine 
o anume pozitie sociala, cel de rol – ca ansamblul obligatiilor la 
care se angajeaza individul fata de colectivitate, cel de lider 
formal – ca persoana investita cu anumite responsabilitati prin 
acte cu valoare juridica s.a.m.d. 
3. Sociologia juridica si stiintele sociale 
A. Sociologia juridica si stiinta dreptului 
Ca stiinta de granita, aflata la confluenta sociologiei cu stiinta 
dreptului, sociologia juridica se va afla într-un raport de strânsa 
conlucrare cu stiintele juridice, îndeosebi cu teoria generala a 
dreptului. Nici un cercetator din domeniul sociologiei juridice nu 
va realiza o explicare adecvata a dreptului ca fenomen social, 
46
daca nu va fi familiarizat cu principiile si notiunile care descriu si 
explica normele de drept, continutul si esenta lor, modul de 
elaborare si impunere a normelor juridice. Numai stapânind 
aceste cunostinte se poate realiza integrarea corecta a acestui 
fenomen social în ansamblul realitatii sociale. 
La rândul ei, sociologia juridica va fi de un real folos 
specialistului din domeniul juridic, acest lucru fiind recunoscut de 
majoritatea juristilor. Bunaoara, Nicolae Titulescu, într-un discurs 
privitor la modul în care trebuie înteleasa si realizata educatia 
juridica, opera disocierea între dreptul consemnat printr-un text 
formal (lege juridca) si dreptul nescris, care are o sfera mult mai 
mare de cuprindere si un rol social la fel de important ca dreptul 
formal. Pornind de aici, el concluzioneza ca educatia juristului 
trebuie sa cuprinda si sfera dreptului informal, a carui cercetare e 
realizata de sociologie. Apoi, tot el atragea atentia si asupra 
faptului ca norma juridica este întotdeauna expresia anumitor 
cerinte sociale, care se afla ele însele într-o continua evolutie, 
ceea ce înseamna ca aceeasi dinamica trebuie sa se înregistreze si 
în cazul normelor de drept. 
De aceea, prima cerinta în investigarea dreptului trebuie sa o 
reprezinte abordarea acestuia sub aspectul mobilitatii, sarcina 
careia i se va da curs prin studierea istoriei dreptului. Studiul 
acesteia nu trebuie înteles ca o cercetare de arheologie juridica, ci 
ca o depistare a conditiilor sociale ce impun în permanenta 
modelarea normelor juridice. 
Referindu-se la necesitatea studierii dreptului roman, acelasi 
Nicolae Titulescu declara ca, pentru el, un bun cunoscator al 
dreptului roman e , în primul rând, un bun sociolog, iar 
disponibilitatea pentru cercetarea sociologica va face din cel ce o 
realizeaza un bun practician al legii. 
B. Relatiile sociologiei juridice cu stiintele istorice 
Stiintele istorice reprezinta una dintre cele mai importante 
47
surse de informatii pentru sociologia generala si pentru sociologia 
juridica. Aceste informatii se refera la dinamica vietii sociale, la 
formele de viata culturala, economica, politica etc. pe care le-au 
înregistrat societatile umane de-a lungul timpului si la diversele 
sisteme de drept care au existat în istorie. 
Din datele furnizate de catre istorici, s-a luat cunostinta de 
continutul celor mai vechi sisteme de drept (Codul Hammurabi, 
Legile lui Manu, Legile lui Solon, Legea celor XII table) si de 
modul în care acestea erau aplicate în societatile respective. 
Informatiile puse la dispozitia sociologiei de catre stiintele 
istorice trebuie însa interpretate, pentru a se concluziona asupra 
factorilor sociali care au determinat un mod concret de organizare 
politica si, implicit, un anume tip de ordine juridica. De exemplu, 
luând cunostinta de existenta, în Europa, a doua sisteme de drept, 
unul intitulat dreptul germanic de inspiratie greco-romana, iar 
altul denumit sistemul de drept britanic sau al legii comune, 
sociologia va pune problema cauzelor sociale care au determinat 
diferentierea celor doua sisteme de drept, întrebare la care istoria 
nu ofera nici un raspuns. 
Pornind de la caracteristicile dreptului britanic, care acorda un 
rol esential dreptului cutumiar si jurisprudentei, fapt ce asigura o 
sporita autonomie legislatiilor locale, si corelând aceste 
caracteristici cu istoria politica a Angliei, sociologia juridica va 
stabili ca respectivele caracteristici se datoreaza, în principal, 
luptei pentru autonomia locala, dusa de populatia autohtona 
împotriva stapânirii normande. 
Conlucrarea dintre sociologia juridica si istorie se realizeaza 
la un nivel superior atunci când va intra în actiune istoria 
dreptului, al carei rol este acela de a furniza informatii autorizate 
cu privire la evolutia istorica a dreptului, la asemanarile si 
deosebirile existente între sistemele de drept ce au fiintat în 
diverse epoci, precum si în zone geografice si politice diferite. 
Prin analiza comparativa a acestor sisteme si prin raportarea 
informatiilor degajate la contextul social, în interiorul caruia s-a 
48
configurat un anumit sistem de drept, sociologia juridica are 
posibilitatea sa explice, pe de o parte, determinarea sociala a 
fiecarui sistem de drept, iar pe de alta parte, rolul îndeplinit de 
acesta în conservarea unui anumit tip de viata economica, 
politica, culturala si nationala. De asemenea, prin sintezele 
realizate, sociologia juridica ofera stiintelor istorice acel cadru de 
referinta ce va da posibilitatea acestora sa încadreze în mod 
rational informatiile cu caracter istoric în teorii explicative 
privitoare la principalele etape istorice, la succesiunea acestora, la 
caracteristicile procesului istoric. 
C. Raportul sociologiei juridice cu stiintele politice 
Sistemul politic este unul dintre cele mai importante 
subsisteme ale vietii sociale si aceasta pentru ca el include 
institutia statala, care are un rol determinant în organizarea si 
conducerea societatii. De aceea, preocuparea pentru întelegerea 
originii si a esentei statului, a rolului pe care acesta îl are în 
organizarea si conducerea vietii sociale, va fi prezenta înca din 
antichitate, cei mai de seama filosofi rezervând, în scrierile lor, un 
loc important problemelor politice. Relevante vor fi în acest sens 
scrierile lui Platon si ale lui Aristotel, în care acestia au analizat 
atât statul existent în vremea lor cât si posibilitatea de realizare a 
unui stat ideal, precum si valorile ce trebuie asezate la baza 
activitatii statului, ca si a legilor adoptate de acesta. 
În epoca moderna si cea contemporana, cercetarea si 
explicarea politicului vor fi preluate de catre politologie si 
sociologia politica. Prima va cerceta politicul ca pe o realitate de 
sine statatoare, insistând pe identificarea componentelor esentiale 
ale acestuia, a relatiilor dintre respectivele componente, a rolului 
social al fiecarei componente a sistemului politic. La rândul ei, 
sociologia politica va studia politicul în calitatea acestuia de 
subsistem al sistemului social global, deplasând cercetarea spre 
investigarea relatiilor dintre subsistemul politic si ansamblul vietii 
49
sociale, dintre politic si celelalte subsisteme, respectiv cel 
economic si juridic. 
În masura în care sociologia politica investigheaza corelatiile 
functionale dintre sistemul politic si sistemul juridic, ea va reusi 
sa desprinda aspecte esentiale în legatura cu modul în care 
functioneaua sistemul politic si cel juridic, precum si în legatura 
cu influentarea lor reciproca. Prin folosirea acestor informatii, 
sociologia juridica va realiza o interpretare adecvata a factorilor 
ce determina fizionomia sistemului juridic, care circumscriu 
functiile sociale ale juridicului. 
De asemenea, importante pentru demersurile sociologiei 
juridice vor fi si informatiile pe care i le pune la dispozitie 
politologia în legatura cu modul de organizare si functionare a 
statului, cu partidele politice, cu relatiile politice, care se 
structureaza ca relatii dintre partide si grupurile sociale 
reprezentate de acestea, ca relatii între partide si institutiile 
statului, între stat si populatie, ca si în legatura cu efectele actiunii 
politicului asupra întregii vieti sociale. 
Prin urmare, prin cunoasterea mecanismelor ce stau la baza 
dobândirii si exercitarii puterii politice, sociologia juridica poate 
sa ofere o explicatie stiintifica dinamicii dreptului si a institutiilor 
juridice, dinamica ce se datoreaza în buna masura modului de 
constituire si functionare a puterii politice. Se va evidentia, astfel, 
caracterul specific al legilor juridice adoptate pe anumite perioade 
de timp, ele fiind reflectarea sintetica a intereselor fundamentale 
ale grupurilor sociale, reprezentate de partidul care detine puterea 
politica. 
Se va constata, de asemenea, si o alta caracteristica 
interesanta, aceea ca legile juridice au o stabilitate mai mare în 
conditiile în care un partid se mentine la putere o perioada mai 
îndelungata. 
Aceeasi stabilitate se poate observa si atunci când alternanta 
partidelor la putere se realizeaza în cadrul regimurilor 
democratice pe deplin consolidate. 
50
Alta problema careia sociologia juridica trebuie sa îi gaseasca 
rezolvarea si pe care o poate solutiona doar conlucrând cu 
stiintele politice e aceea a relatiei dintre stabilitatea legii, ceruta 
de stabilitatea ordinii sociale si de autoritatea pe care trebuie sa o 
aiba legea în fata cetatenilor, si dinamica intereselor grupurilor 
sociale reprezentate de partidele ce detin succesiv puterea 
politica. 
Raspunsul pe care îl da sociologia juridica e acela ca legile 
fundamentale ale societatii trebuie sa se bucure de stabilitate, ele 
pastrându-se, ca forma si continut, de-a lungul guvernarilor 
succesive, fiecare partid politic asumându-si obligatia de a nu 
aduce atingere legilor ce sunt decisive pentru ordinea si pacea 
sociala si pentru conservarea cadrului democratic de exercitare a 
puterii. În schimb, fiecare partid politic va avea libertatea sa 
aplice acele masuri care sa-i permita obtinerea celor mai bune 
rezultate în actul de guvernare. 
51
V. REPERE ISTORICE ÎN CONSTITUIREA SI EVOLUTIA SOCIOLOGIEI JURIDICE 
1. Teoriile contractualiste cu privire la geneza statului si a 
52 
dreptului 
Dupa ce timp de milenii, statul, identificat cu persoana 
monarhului, a fost prezentat ca fiind de natura divina, odata cu 
primele secole ale epocii moderne se va cauta originea laica a 
acestei institutii. Începând cu Nicolo Machiavelli (1469-1527), 
statul va fi despuiat de aureola sa divina, fiind considerat ca o 
putere centrala si suverana si al carei rol era acela de a legifera 
în folosul colectivitatii si de a garanta autoritatea si aplicarea 
legii. 
Pe de alta parte, se va aprecia ca însusi statul s-a instituit ca 
rezultat al unui act legislativ, prin care i se stabilesc atributiile si 
mijloacele de actiune. Cât priveste esenta legilor, aceasta este 
similara cu cea a legilor naturii. Asa dupa cum acestea din urma 
stau la baza ordinii din natura, la fel si legea juridica va asigura 
ordinea sociala. Si una si alta genereaza consecinte previzibile si 
la fel de necesare. 
Pe aceeasi linie de demitizare a statului si de interpretare 
exclusiv rationala a originii si a rolului sau în societate se vor 
înscrie si teoriile contractualiste, potrivit carora atât statul, cât si 
dreptul sunt instituite prin încheierea unui contract social între 
toti membrii comunitatii. 
Primul reprezentant al teoriei contractului social a fost juristul 
olandez Hugo Grotius (1583-1645), care enunta principiile ce îi 
vor sta la baza în lucrarea De iure belli ac paccis( Despre 
dreptul razboiului si al pacii), publicata la Paris, în 1652. Desi 
era consacrata dreptului international, lucrarea lui Grotius 
abordeaza si problemele referitoare la originea statului, la 
temeiurile autoritatii si legitimitatii acestuia. 
În explicarea acestor probleme, Grotius pleaca de la
caracteristicile naturii umane, care ar fi mereu aceeasi si la baza 
careia ar sta instinctul sociabilitatii. Oamenii, afirma el, sunt 
atrasi unii de altii, aceasta atractie determinând asocierea si 
conlucrarea lor. Dar acolo unde exista cooperare si viata în 
comun, trebuie sa existe si reguli care sa reglementeze conduita 
fiecarui membru al comunitatii, ca si activitatea comunitatii în 
ansamblul ei. Din aceste motive, ei vor încheia un contract prin 
care se decide înfiintarea autoritatii publice si însarcinarea 
acesteia cu asigurarea pacii si a ordinii sociale. 
Toti semnatarii contractului vor recunoaste, de buna voie, 
autoritatea puterii publice si îi vor respecta hotarârile, existând 
deja o traditie pozitiva în acest sens si care consta în respectul 
pentru cuvântul dat si angajamentele asumate. La rândul ei, 
puterea publica avea obligatia de a le garanta supusilor viata si 
proprietatile si de a respecta spiritul în care a fost încheiat 
contractul. 
Tot de la natura umana porneste si Thomas Hobbes în 
conturarea împrejurarilor care au determinat încheierea 
contractului social. Numai ca, spre deosebire de Grotius, Hobbes 
considera ca agresivitatea, si nu instinctul sociabilitatii, este cea 
care caracterizeaza fiinta umana, ca omul pentru om este lup 
(Homo homini lupus). 
Pe de alta parte, precizeaza el, în starea lor naturala, 
premergatoare aparitiei societatii, oamenii se bucurau de o 
libertate neîngradita, actionând fiecare dupa bunul sau plac. 
Aceasta libertate totala, conjugata cu o agresivitate înnascuta, va 
genera o stare conflictuala generala, un razboi al tuturor împotriva 
tuturor( bellum omnium contra omnes), care, daca ar fi 
continuat, ar fi dus, în final, la disparitia speciei umane. De aceea, 
cei mai lucizi dintre membrii comunitatii vor propune semenilor 
sa renunte de bunavoie la o parte din libertatea lor si sa accepte 
instituirea unor reguli de conduita, a caror respectare sa fie 
obligatorie pentru toti. 
Dominati de teama pentru propria viata, membrii colectivitatii 
53
vor accepta sa încheie un contract prin care fiecare sa se angajeze 
sa renunte la libertatea de pâna atunci si sa respecte regulile de 
conduita asupra carora au convenit cu totii. Aceasta va fi doar 
prima parte a contractului si ea va sta la baza introducerii 
primelor norme de drept în viata sociala. 
Cea de a doua parte a contractului social va avea drept scop 
garantarea faptului ca normele instituite vor fi respectate de toata 
lumea. Pentru aceasta, pe baza aceluiasi acord general al vointelor 
individuale liber exprimate, se decide desemnarea unei persoane 
ce va veghea la respectarea legilor si care va avea dreptul sa-i 
pedepseasca pe cei vinovati de încalcarea lor. Respectiva 
persoana se va bucura de o autoritate absoluta în fata tuturor, fiind 
pe deplin suverana, si va avea întreaga libertate în actiunea de 
constituire a unei forte publice si de folosire a acesteia pentru 
impunerea legii. Astfel ia nastere statul monarhic, a carui 
legitimitate are la baza contractul social. 
Daca la început sarcina monarhului va fi relativ usoara, dat 
fiind numarul redus al populatiei, pe masura înmultirii acesteia, ea 
va deveni tot mai anevoioasa, iar onorarea sa în bune conditii va 
impune cresterea continua a dimensiunilor statului, acesta 
devenind, aidoma monstrului biblic Leviathan, a carui forta 
devine tot mai coplesitoare. 
Dar aceasta reprezinta o evolutie fireasca, absolut necesara 
pentru asigurarea pacii sociale. Ba mai mult, apreciaza Hobbes, 
numai o putere pronuntat autoritara, a carei expresie deplina o 
constituie monarhia absoluta, îsi poate îndeplini onorabil 
atributiile sale. Fiindca omul continua sa fie egoist, agresiv si 
violent si dupa aparitia statului si cu cât oamenii vor fi mai 
numerosi, cu atât mai mare si mai discretionara va trebui sa fie 
puterea de stat pentru a-i putea tempera. 
În opozitie cu Thomas Hobbes, conationalul acestuia, John 
Locke, va reveni la ideea formulata de catre Grotius, ca omul este 
o fiinta profund sociabila, care îsi foloseste rational libertatea de 
care se bucura în starea sa naturala. Pe deplin egali si absolut 
54
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică
Sociologie Juridică

Contenu connexe

Tendances

Matteo Lancini - L’Ingresso Nella Rete
Matteo Lancini - L’Ingresso Nella ReteMatteo Lancini - L’Ingresso Nella Rete
Matteo Lancini - L’Ingresso Nella ReteIstitutoMinotauro
 
Drept penal.[conspecte.md]
Drept  penal.[conspecte.md]Drept  penal.[conspecte.md]
Drept penal.[conspecte.md]exodumuser
 
L4 scv cor et pericardium
L4   scv cor et pericardiumL4   scv cor et pericardium
L4 scv cor et pericardiumHabil Fetisi
 
Istoria artei bizantine
Istoria artei bizantineIstoria artei bizantine
Istoria artei bizantineCraciun Ioan
 

Tendances (10)

Matteo Lancini - L’Ingresso Nella Rete
Matteo Lancini - L’Ingresso Nella ReteMatteo Lancini - L’Ingresso Nella Rete
Matteo Lancini - L’Ingresso Nella Rete
 
Drept penal.[conspecte.md]
Drept  penal.[conspecte.md]Drept  penal.[conspecte.md]
Drept penal.[conspecte.md]
 
L4 scv cor et pericardium
L4   scv cor et pericardiumL4   scv cor et pericardium
L4 scv cor et pericardium
 
Luận văn: Thừa phát lại trong thi hành án dân sự, HAY
Luận văn: Thừa phát lại trong thi hành án dân sự, HAYLuận văn: Thừa phát lại trong thi hành án dân sự, HAY
Luận văn: Thừa phát lại trong thi hành án dân sự, HAY
 
Đề tài: Phổ biến, giáo dục pháp luật cho thanh niên ở đô thị, HAY
Đề tài: Phổ biến, giáo dục pháp luật cho thanh niên ở đô thị, HAYĐề tài: Phổ biến, giáo dục pháp luật cho thanh niên ở đô thị, HAY
Đề tài: Phổ biến, giáo dục pháp luật cho thanh niên ở đô thị, HAY
 
Istoria artei bizantine
Istoria artei bizantineIstoria artei bizantine
Istoria artei bizantine
 
Luận văn: Biện pháp giám sát, giáo dục đối với người phạm tội dưới 18
Luận văn: Biện pháp giám sát, giáo dục đối với người phạm tội dưới 18Luận văn: Biện pháp giám sát, giáo dục đối với người phạm tội dưới 18
Luận văn: Biện pháp giám sát, giáo dục đối với người phạm tội dưới 18
 
Să cunoaştem lumea instrumentelor împreună!
Să cunoaştem lumea instrumentelor împreună!Să cunoaştem lumea instrumentelor împreună!
Să cunoaştem lumea instrumentelor împreună!
 
Đề tài: Biện pháp tư pháp đối với người chưa thành niên phạm tội
Đề tài: Biện pháp tư pháp đối với người chưa thành niên phạm tộiĐề tài: Biện pháp tư pháp đối với người chưa thành niên phạm tội
Đề tài: Biện pháp tư pháp đối với người chưa thành niên phạm tội
 
Luận văn: Pháp luật về bình đẳng giới trong lĩnh vực chính trị
Luận văn: Pháp luật về bình đẳng giới trong lĩnh vực chính trịLuận văn: Pháp luật về bình đẳng giới trong lĩnh vực chính trị
Luận văn: Pháp luật về bình đẳng giới trong lĩnh vực chính trị
 

En vedette

238837478 drept-civil-contracte-speciale
238837478 drept-civil-contracte-speciale238837478 drept-civil-contracte-speciale
238837478 drept-civil-contracte-specialeexodumuser
 
158691981 contracte-civile-si-comerciale-carpenaru
158691981 contracte-civile-si-comerciale-carpenaru158691981 contracte-civile-si-comerciale-carpenaru
158691981 contracte-civile-si-comerciale-carpenaruexodumuser
 
14472555 drept-civil-contracte-speciale
14472555 drept-civil-contracte-speciale14472555 drept-civil-contracte-speciale
14472555 drept-civil-contracte-specialeexodumuser
 
40412259 drept-civil-contracte-speciale
40412259 drept-civil-contracte-speciale40412259 drept-civil-contracte-speciale
40412259 drept-civil-contracte-specialeexodumuser
 
179663349 liviu-stanciulescu-contracte-pdf
179663349 liviu-stanciulescu-contracte-pdf179663349 liviu-stanciulescu-contracte-pdf
179663349 liviu-stanciulescu-contracte-pdfexodumuser
 
042 -055_-_drept_civil__partea_speciala_i,_ii
042  -055_-_drept_civil__partea_speciala_i,_ii042  -055_-_drept_civil__partea_speciala_i,_ii
042 -055_-_drept_civil__partea_speciala_i,_iiexodumuser
 
7871234 drept-civil-contrate
7871234 drept-civil-contrate7871234 drept-civil-contrate
7871234 drept-civil-contrateexodumuser
 
215053691 curs-de-drept-civil-contracre-liviu-stanciulescu
215053691 curs-de-drept-civil-contracre-liviu-stanciulescu215053691 curs-de-drept-civil-contracre-liviu-stanciulescu
215053691 curs-de-drept-civil-contracre-liviu-stanciulescuexodumuser
 

En vedette (8)

238837478 drept-civil-contracte-speciale
238837478 drept-civil-contracte-speciale238837478 drept-civil-contracte-speciale
238837478 drept-civil-contracte-speciale
 
158691981 contracte-civile-si-comerciale-carpenaru
158691981 contracte-civile-si-comerciale-carpenaru158691981 contracte-civile-si-comerciale-carpenaru
158691981 contracte-civile-si-comerciale-carpenaru
 
14472555 drept-civil-contracte-speciale
14472555 drept-civil-contracte-speciale14472555 drept-civil-contracte-speciale
14472555 drept-civil-contracte-speciale
 
40412259 drept-civil-contracte-speciale
40412259 drept-civil-contracte-speciale40412259 drept-civil-contracte-speciale
40412259 drept-civil-contracte-speciale
 
179663349 liviu-stanciulescu-contracte-pdf
179663349 liviu-stanciulescu-contracte-pdf179663349 liviu-stanciulescu-contracte-pdf
179663349 liviu-stanciulescu-contracte-pdf
 
042 -055_-_drept_civil__partea_speciala_i,_ii
042  -055_-_drept_civil__partea_speciala_i,_ii042  -055_-_drept_civil__partea_speciala_i,_ii
042 -055_-_drept_civil__partea_speciala_i,_ii
 
7871234 drept-civil-contrate
7871234 drept-civil-contrate7871234 drept-civil-contrate
7871234 drept-civil-contrate
 
215053691 curs-de-drept-civil-contracre-liviu-stanciulescu
215053691 curs-de-drept-civil-contracre-liviu-stanciulescu215053691 curs-de-drept-civil-contracre-liviu-stanciulescu
215053691 curs-de-drept-civil-contracre-liviu-stanciulescu
 

Similaire à Sociologie Juridică

Dreptul constituţional ca disciplină ştiinţifică
Dreptul constituţional ca disciplină ştiinţificăDreptul constituţional ca disciplină ştiinţifică
Dreptul constituţional ca disciplină ştiinţificărodionturcanu
 
Gramatica fractală și LIBERALISMUL PERIFERIEI
Gramatica fractală și LIBERALISMUL PERIFERIEIGramatica fractală și LIBERALISMUL PERIFERIEI
Gramatica fractală și LIBERALISMUL PERIFERIEIStefan Stanciugelu
 
1. notiunea de teoria generala a dreptului
1. notiunea de teoria generala a dreptului1. notiunea de teoria generala a dreptului
1. notiunea de teoria generala a dreptuluiAndraNicoleta2
 
Filozofia realitatii multinivel (al. popovici) 5
Filozofia realitatii multinivel (al. popovici) 5Filozofia realitatii multinivel (al. popovici) 5
Filozofia realitatii multinivel (al. popovici) 5marxianeconomics
 
Sociologie, facultate
Sociologie, facultateSociologie, facultate
Sociologie, facultateGeta R
 
128052501845392338454 raportdecercetare
128052501845392338454 raportdecercetare128052501845392338454 raportdecercetare
128052501845392338454 raportdecercetareDr. Tanase Tasente
 
Teoria generală a Dreptului
Teoria generală a DreptuluiTeoria generală a Dreptului
Teoria generală a DreptuluiIlie Nicu
 
22217689 tema-9-sinergetica-importanå£a-åÿi-rolul-ei-pentru-åÿtiinå£a-åÿi-pra...
22217689 tema-9-sinergetica-importanå£a-åÿi-rolul-ei-pentru-åÿtiinå£a-åÿi-pra...22217689 tema-9-sinergetica-importanå£a-åÿi-rolul-ei-pentru-åÿtiinå£a-åÿi-pra...
22217689 tema-9-sinergetica-importanå£a-åÿi-rolul-ei-pentru-åÿtiinå£a-åÿi-pra...Koziol Eugen
 
Cultura juridica si influenta acesteia asupra formarii si dezvoltarii persona...
Cultura juridica si influenta acesteia asupra formarii si dezvoltarii persona...Cultura juridica si influenta acesteia asupra formarii si dezvoltarii persona...
Cultura juridica si influenta acesteia asupra formarii si dezvoltarii persona...Oana Mastacan
 
Nicholas georgescu – roegen
Nicholas georgescu – roegenNicholas georgescu – roegen
Nicholas georgescu – roegenmarcelavmihai
 
Argumente pro şi contra pedepsei capitale
Argumente pro şi contra pedepsei capitaleArgumente pro şi contra pedepsei capitale
Argumente pro şi contra pedepsei capitaleasimineandra
 
V. taralunga reader dr. institut. ue
V. taralunga reader dr. institut. ueV. taralunga reader dr. institut. ue
V. taralunga reader dr. institut. ueexodumuser
 
Filosofia dreptului.[conspecte.md]
Filosofia  dreptului.[conspecte.md] Filosofia  dreptului.[conspecte.md]
Filosofia dreptului.[conspecte.md] exodumuser
 
Din istoria gândirii filosofice partea 1-- maria bulgaru
Din istoria gândirii filosofice  partea 1-- maria bulgaruDin istoria gândirii filosofice  partea 1-- maria bulgaru
Din istoria gândirii filosofice partea 1-- maria bulgaruAsid Xolanida
 
38740802 protectia-international-a-a-drepturilor-omului
38740802 protectia-international-a-a-drepturilor-omului 38740802 protectia-international-a-a-drepturilor-omului
38740802 protectia-international-a-a-drepturilor-omului exodumuser
 
Trasnea, Ovidiu - Confruntari in gandirea politica contemporana
Trasnea, Ovidiu - Confruntari in gandirea politica contemporanaTrasnea, Ovidiu - Confruntari in gandirea politica contemporana
Trasnea, Ovidiu - Confruntari in gandirea politica contemporanaRobin Cruise Jr.
 
42372785 psihologie-sociala-121107022939-phpapp01
42372785 psihologie-sociala-121107022939-phpapp0142372785 psihologie-sociala-121107022939-phpapp01
42372785 psihologie-sociala-121107022939-phpapp01Diana Ștefaneț
 

Similaire à Sociologie Juridică (20)

Ist filos 2
Ist filos 2Ist filos 2
Ist filos 2
 
Dreptul constituţional ca disciplină ştiinţifică
Dreptul constituţional ca disciplină ştiinţificăDreptul constituţional ca disciplină ştiinţifică
Dreptul constituţional ca disciplină ştiinţifică
 
Gramatica fractală și LIBERALISMUL PERIFERIEI
Gramatica fractală și LIBERALISMUL PERIFERIEIGramatica fractală și LIBERALISMUL PERIFERIEI
Gramatica fractală și LIBERALISMUL PERIFERIEI
 
TGD
TGDTGD
TGD
 
1. notiunea de teoria generala a dreptului
1. notiunea de teoria generala a dreptului1. notiunea de teoria generala a dreptului
1. notiunea de teoria generala a dreptului
 
Monografie
MonografieMonografie
Monografie
 
Filozofia realitatii multinivel (al. popovici) 5
Filozofia realitatii multinivel (al. popovici) 5Filozofia realitatii multinivel (al. popovici) 5
Filozofia realitatii multinivel (al. popovici) 5
 
Sociologie, facultate
Sociologie, facultateSociologie, facultate
Sociologie, facultate
 
128052501845392338454 raportdecercetare
128052501845392338454 raportdecercetare128052501845392338454 raportdecercetare
128052501845392338454 raportdecercetare
 
Teoria generală a Dreptului
Teoria generală a DreptuluiTeoria generală a Dreptului
Teoria generală a Dreptului
 
22217689 tema-9-sinergetica-importanå£a-åÿi-rolul-ei-pentru-åÿtiinå£a-åÿi-pra...
22217689 tema-9-sinergetica-importanå£a-åÿi-rolul-ei-pentru-åÿtiinå£a-åÿi-pra...22217689 tema-9-sinergetica-importanå£a-åÿi-rolul-ei-pentru-åÿtiinå£a-åÿi-pra...
22217689 tema-9-sinergetica-importanå£a-åÿi-rolul-ei-pentru-åÿtiinå£a-åÿi-pra...
 
Cultura juridica si influenta acesteia asupra formarii si dezvoltarii persona...
Cultura juridica si influenta acesteia asupra formarii si dezvoltarii persona...Cultura juridica si influenta acesteia asupra formarii si dezvoltarii persona...
Cultura juridica si influenta acesteia asupra formarii si dezvoltarii persona...
 
Nicholas georgescu – roegen
Nicholas georgescu – roegenNicholas georgescu – roegen
Nicholas georgescu – roegen
 
Argumente pro şi contra pedepsei capitale
Argumente pro şi contra pedepsei capitaleArgumente pro şi contra pedepsei capitale
Argumente pro şi contra pedepsei capitale
 
V. taralunga reader dr. institut. ue
V. taralunga reader dr. institut. ueV. taralunga reader dr. institut. ue
V. taralunga reader dr. institut. ue
 
Filosofia dreptului.[conspecte.md]
Filosofia  dreptului.[conspecte.md] Filosofia  dreptului.[conspecte.md]
Filosofia dreptului.[conspecte.md]
 
Din istoria gândirii filosofice partea 1-- maria bulgaru
Din istoria gândirii filosofice  partea 1-- maria bulgaruDin istoria gândirii filosofice  partea 1-- maria bulgaru
Din istoria gândirii filosofice partea 1-- maria bulgaru
 
38740802 protectia-international-a-a-drepturilor-omului
38740802 protectia-international-a-a-drepturilor-omului 38740802 protectia-international-a-a-drepturilor-omului
38740802 protectia-international-a-a-drepturilor-omului
 
Trasnea, Ovidiu - Confruntari in gandirea politica contemporana
Trasnea, Ovidiu - Confruntari in gandirea politica contemporanaTrasnea, Ovidiu - Confruntari in gandirea politica contemporana
Trasnea, Ovidiu - Confruntari in gandirea politica contemporana
 
42372785 psihologie-sociala-121107022939-phpapp01
42372785 psihologie-sociala-121107022939-phpapp0142372785 psihologie-sociala-121107022939-phpapp01
42372785 psihologie-sociala-121107022939-phpapp01
 

Plus de exodumuser

Ghidul specialistului in resurse umane.pdf
Ghidul specialistului in resurse umane.pdfGhidul specialistului in resurse umane.pdf
Ghidul specialistului in resurse umane.pdfexodumuser
 
81427777 licenta-achizitii-publice
81427777 licenta-achizitii-publice81427777 licenta-achizitii-publice
81427777 licenta-achizitii-publiceexodumuser
 
55003294 ghid-achizitii-publice
55003294 ghid-achizitii-publice55003294 ghid-achizitii-publice
55003294 ghid-achizitii-publiceexodumuser
 
54963681 ghid-practic-achizitii-publice
54963681 ghid-practic-achizitii-publice54963681 ghid-practic-achizitii-publice
54963681 ghid-practic-achizitii-publiceexodumuser
 
5. materiale de formare achizitii publice
5. materiale de formare achizitii publice5. materiale de formare achizitii publice
5. materiale de formare achizitii publiceexodumuser
 
Suport de-curs-achizitii-publice-anap
Suport de-curs-achizitii-publice-anapSuport de-curs-achizitii-publice-anap
Suport de-curs-achizitii-publice-anapexodumuser
 
341735533 suport-curs-achizitii-publice-anrmap-pdf
341735533 suport-curs-achizitii-publice-anrmap-pdf341735533 suport-curs-achizitii-publice-anrmap-pdf
341735533 suport-curs-achizitii-publice-anrmap-pdfexodumuser
 
57085466 curs-achizitii
57085466 curs-achizitii57085466 curs-achizitii
57085466 curs-achizitiiexodumuser
 
294887871 drept-procesual-penal
294887871 drept-procesual-penal294887871 drept-procesual-penal
294887871 drept-procesual-penalexodumuser
 
293514735 procedura-penala-partea-generala-noul-cod-de-procedura-penala-mihai...
293514735 procedura-penala-partea-generala-noul-cod-de-procedura-penala-mihai...293514735 procedura-penala-partea-generala-noul-cod-de-procedura-penala-mihai...
293514735 procedura-penala-partea-generala-noul-cod-de-procedura-penala-mihai...exodumuser
 
290880337 procedura-penala-partea-generala-pdf
290880337 procedura-penala-partea-generala-pdf290880337 procedura-penala-partea-generala-pdf
290880337 procedura-penala-partea-generala-pdfexodumuser
 
261916302 6-drept-procesual-penal-partea-generala-i-si-ii-pdf
261916302 6-drept-procesual-penal-partea-generala-i-si-ii-pdf261916302 6-drept-procesual-penal-partea-generala-i-si-ii-pdf
261916302 6-drept-procesual-penal-partea-generala-i-si-ii-pdfexodumuser
 
243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc
243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc
243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-docexodumuser
 
Suport pentru imbunatatirea si implementarea legislatiei si jurisprudentei in...
Suport pentru imbunatatirea si implementarea legislatiei si jurisprudentei in...Suport pentru imbunatatirea si implementarea legislatiei si jurisprudentei in...
Suport pentru imbunatatirea si implementarea legislatiei si jurisprudentei in...exodumuser
 
Curs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europene
Curs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europeneCurs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europene
Curs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europeneexodumuser
 
Armonizarea cu ue in domeniul proprietatii intelectuale
Armonizarea cu ue in domeniul proprietatii intelectualeArmonizarea cu ue in domeniul proprietatii intelectuale
Armonizarea cu ue in domeniul proprietatii intelectualeexodumuser
 
229232801 cooperare-judiciară-in-materie-penală-culegere-de-practică-judiciar...
229232801 cooperare-judiciară-in-materie-penală-culegere-de-practică-judiciar...229232801 cooperare-judiciară-in-materie-penală-culegere-de-practică-judiciar...
229232801 cooperare-judiciară-in-materie-penală-culegere-de-practică-judiciar...exodumuser
 
229233763 excepţia-de-neconstituţionalitate-b-s-guţan-2005
229233763 excepţia-de-neconstituţionalitate-b-s-guţan-2005229233763 excepţia-de-neconstituţionalitate-b-s-guţan-2005
229233763 excepţia-de-neconstituţionalitate-b-s-guţan-2005exodumuser
 

Plus de exodumuser (20)

Ghidul specialistului in resurse umane.pdf
Ghidul specialistului in resurse umane.pdfGhidul specialistului in resurse umane.pdf
Ghidul specialistului in resurse umane.pdf
 
93818430
9381843093818430
93818430
 
81427777 licenta-achizitii-publice
81427777 licenta-achizitii-publice81427777 licenta-achizitii-publice
81427777 licenta-achizitii-publice
 
55003294 ghid-achizitii-publice
55003294 ghid-achizitii-publice55003294 ghid-achizitii-publice
55003294 ghid-achizitii-publice
 
54963681 ghid-practic-achizitii-publice
54963681 ghid-practic-achizitii-publice54963681 ghid-practic-achizitii-publice
54963681 ghid-practic-achizitii-publice
 
5. materiale de formare achizitii publice
5. materiale de formare achizitii publice5. materiale de formare achizitii publice
5. materiale de formare achizitii publice
 
Suport de-curs-achizitii-publice-anap
Suport de-curs-achizitii-publice-anapSuport de-curs-achizitii-publice-anap
Suport de-curs-achizitii-publice-anap
 
341735533 suport-curs-achizitii-publice-anrmap-pdf
341735533 suport-curs-achizitii-publice-anrmap-pdf341735533 suport-curs-achizitii-publice-anrmap-pdf
341735533 suport-curs-achizitii-publice-anrmap-pdf
 
57085466 curs-achizitii
57085466 curs-achizitii57085466 curs-achizitii
57085466 curs-achizitii
 
294887871 drept-procesual-penal
294887871 drept-procesual-penal294887871 drept-procesual-penal
294887871 drept-procesual-penal
 
293514735 procedura-penala-partea-generala-noul-cod-de-procedura-penala-mihai...
293514735 procedura-penala-partea-generala-noul-cod-de-procedura-penala-mihai...293514735 procedura-penala-partea-generala-noul-cod-de-procedura-penala-mihai...
293514735 procedura-penala-partea-generala-noul-cod-de-procedura-penala-mihai...
 
290880337 procedura-penala-partea-generala-pdf
290880337 procedura-penala-partea-generala-pdf290880337 procedura-penala-partea-generala-pdf
290880337 procedura-penala-partea-generala-pdf
 
261916302 6-drept-procesual-penal-partea-generala-i-si-ii-pdf
261916302 6-drept-procesual-penal-partea-generala-i-si-ii-pdf261916302 6-drept-procesual-penal-partea-generala-i-si-ii-pdf
261916302 6-drept-procesual-penal-partea-generala-i-si-ii-pdf
 
243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc
243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc
243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc
 
Suport pentru imbunatatirea si implementarea legislatiei si jurisprudentei in...
Suport pentru imbunatatirea si implementarea legislatiei si jurisprudentei in...Suport pentru imbunatatirea si implementarea legislatiei si jurisprudentei in...
Suport pentru imbunatatirea si implementarea legislatiei si jurisprudentei in...
 
1
11
1
 
Curs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europene
Curs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europeneCurs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europene
Curs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europene
 
Armonizarea cu ue in domeniul proprietatii intelectuale
Armonizarea cu ue in domeniul proprietatii intelectualeArmonizarea cu ue in domeniul proprietatii intelectuale
Armonizarea cu ue in domeniul proprietatii intelectuale
 
229232801 cooperare-judiciară-in-materie-penală-culegere-de-practică-judiciar...
229232801 cooperare-judiciară-in-materie-penală-culegere-de-practică-judiciar...229232801 cooperare-judiciară-in-materie-penală-culegere-de-practică-judiciar...
229232801 cooperare-judiciară-in-materie-penală-culegere-de-practică-judiciar...
 
229233763 excepţia-de-neconstituţionalitate-b-s-guţan-2005
229233763 excepţia-de-neconstituţionalitate-b-s-guţan-2005229233763 excepţia-de-neconstituţionalitate-b-s-guţan-2005
229233763 excepţia-de-neconstituţionalitate-b-s-guţan-2005
 

Sociologie Juridică

  • 1. CUPRINS I Obiectul si problematica sociologiei............................ 1. Ce este sociologia?................................................ 2. Statutul stiintific al sociologiei.............................. 3. Conceptul de lege sociala...................................... 3 5 5 9 12 II Sociologia generala si sociologiile de ramura............ 1. Problematica sociologiei generale......................... 2. Sociologiile de ramura si domeniile acestora........ 3. Raporturile dintre sociologia generala si sociologiile de amura......................................... 16 16 21 25 III Obiectul si problematica sociologiei juridice........... 1. Dreptul ca obiect de investigare sociologica............................................................. 2. De la sociologia dreptului la sociologia juridica. Definitia sociologiei juridice................................. 3. Problematica sociologiei juridice.......................... 29 29 32 37 IV Sociologia juridica si alte forme de cunoastere si valorizare a socialului............................................... 1. Relatia dintre sociologie si filosofie, dintre sociologia juridica si fiosofia dreptului................. 2. Sociologia juridica si sociologia generala............. 3. Sociologia juridica si stiintele sociale................... 41 41 44 47 V Repere istorice în constituirea si evolutia sociologiei juridice................................................... 1. Teoriile contractualiste cu privire la geneza statului si a dreptului.............................................. 2. O prima interpretare sociologica a dreptului Charles- Louis de Montesquien (1689-1755)........ 3. Dreptul în viziunea sociologiei pozitiviste............ 4. Sociologia marxista cu privire la esenta statului si rolul dreptului în societate..................................... 5. Dreptul ca fapt social: Emile Durkheim................ 53 52 58 62 65 69
  • 2. 6. Dreptul ca modalitate specifica de reglementare a actiunii sociale: Max Weber (1864-1920)............. 7. Problematica sociologiei dreptului în interpretarea juristilor........................................ 4 74 76 VI Contributii românesti la dezvoltarea sociologiei dreptului .................................................................... 1. Sociologia clasica româneasca despre drept si ordinea juridica a societatii.................................... 2. Teoria democratizarii dreptului: Mircea I. Manolescu........................................... 3. Mircea Djuvara despre drept ca relatie sociala.................................................................... 82 82 92 97 VII Orientari contemporane în domeniul sociologiei juridice........................................................................ 1. Teoria pluralismului juridic: Georges Gurvitch (1894-1965)........................................................... 2. Critica sociologica a panjuridismului: Teoria nondreptului al lui Jean Carbonnier........... 3. Structuralismul functionalist al lui Talcott Parsons...................................................... 4. Functionalitatea si disfunctionalitatea sociala: Robert Merton...................................................... 100 100 103 107 112 VIII Metode de cercetare sociologica............................ 1. Etapele investigatiei sociologice........................... 2. Tehnici de cercetare sociologica............................ 116 117 122 Anexa – Dreptatea ca valoare etico-juridica..................... 136 Bibliografie....................................................................... 143 .
  • 3. I. OBIECTUL SI PROBLEMATICA SOCIOLOGIEI 5 1. Ce este sociologia ? Un prim raspuns la aceasta întrebare ar fi acela ca sociologia este stiinta care studiaza societatea ca o realitate de sine statatoare, distincta de natura, cu legi proprii de structurare si dezvoltare. Acesta este, de altfel, sensul conferit sociologiei de catre parintele acesteia – Auguste Comte –, cel care a folosit pentru prima oara termenul de sociologie si care i-a creionat statutul si domeniul de cercetare. Preocupari legate de cunoasterea si explicarea vietii sociale, îndeosebi a institutiilor politice ale acesteia, se întâlnesc înca din antichitate, ele constituind o prezenta constanta în gândirea filosofica a antichitatii, ca si în cea a evului mediu si epocii moderne. Stau marturie, în acest sens, proiectul statului ideal imaginat de Platon, descrierea principalelor regimuri politice de catre Aristotel si explicarea de catre acesta a modului în care a aparut organizarea statala, paralelele realizate de catre Sfântul Augustin între cetatea laica si cea divina, interpretarile contractualiste privitoare la geneza statului si dreptului, datorate, în epoca moderna, lui Thomas Hobbes, John Locke si Jean Jaques Rousseau. Si totusi, începând cu opera lui Auguste Comte, se poate vorbi despre o noua forma de cunoastere si interpretare a socialului. Pentru a întelege cotitura ce se realizeaza în legatura cu abordarea si interpretarea vietii sociale se impune o scurta incursiune în istoria stiintei moderne si a stadiului în care se afla aceasta în prima jumatate a secolului al XIX-lea. Datorita progreselor realizate de matematica, astronomie si mecanica, în stiintele naturii se cristalizase paradigma
  • 4. determinist – cauzala de interpretare a fenomenului, paradigma centrata pe modelul cauzalitatii mecanice. Ideea de lege a naturii, expresie a unor conexiuni cu caracter necesar si universal, este dominanta în stiinta naturii si ea va calauzi orice efort de descifrare si întelegere a realitatii. În strânsa corelatie cu aceasta, se contureaza un optimism nemarginit în legatura cu posibilitatile de care beneficiaza stiinta de a interpreta totul cu ajutorul experientei si al ratiunii. Observatia si analiza rationala a datelor de observatie reprezinta operatiunile esentiale ale actului de cunoastere stiintifica. Pe baza lor, se formuleaza ipoteze cu privire la esenta si caracteristicile fenomenului studiat, a legilor ce le guverneaza, ipoteze ce vor fi testate prin experimente stiintifice si noi observatii. Speculatia metafizica este înlocuita, asadar, cu cunoasterea nemijlocita a lucrurilor, metafizicianul cedând locul omului de stiinta, care se calauzeste numai dupa datele de experienta. Se contureaza, astfel, acel gen de cunoastere pe care Auguste Comte o va numi cunoastere pozitiva si pe care o va opune metafizicii. Tot el va sesiza si teoretiza legatura ce exista între cunoastere si evolutia generala a societatii, fiindu-i clar faptul ca dezvoltarea industriala din vremea sa se sprijinea nemijlocit pe cunoasterea stiintifica. Transformarile tot mai rapide, dar si benefice, din viata economica, precum si revolutiile din sfera politicului, îmbraca, în anumite cazuri, forma unor spectaculoase rasturnari revolutionare, ce vor face sa se contureze treptat ideea de progres social (enuntata si sustinuta pentru prima oara în Franta de catre Condorcet). Este tot mai evidenta constatarea ca societatea nu este stationara, ci se transforma în timp, ca aceasta transformare se înscrie pe o traiectorie ascendenta. Pe de alta parte, orice transformare se datoreaza unor cauze, care actioneaza în anumite conditii, iar faptul ca aceleasi cauze genereaza, atunci când întâlnesc conditii favorabile, 6
  • 5. aceleasi efecte, îndreptatesc ipoteza ca si fenomenele sociale se produc pe baza unor legi asemanatoare cu cele întâlnite în natura. Constatarea ca si în societate activeaza legi obiective va conduce la concluzia fireasca ca si acest domeniu al realitatii poate fi abordat de catre stiinta si ca, asa dupa cum exista o stiinta a naturii, va trebui sa existe si o stiinta a societatii. O asemenea concluzie va fi formulata explicit de catre Auguste Comte, care, în Cursul sau de filosofie pozitiva, redactat în perioada 1828 – 1842, enunta ideea ca sunt posibile cercetarea stiintifica a societatii si explicarea riguroasa a acesteia si ca stiinta care va studia societatea nu poate avea o denumire mai potrivita decât cea de sociologie. Stiinta la care se refera însa Comte nu exista înca, ci ea urma sa se constituie, prin abordarea si cunoasterea pozitiva a vietii sociale. Cât priveste obiectivele acesteia, ele vor fi similare cu cele ale stiintelor naturii – adica descoperirea legilor obiective care stau la baza vietii sociale. Spre deosebire de natura, societatea se prezinta într-o dubla ipostaza. Pe de o parte, ea este aidoma unui organism, a carui existenta si stabilitate se asigura prin interactiunea armonioasa a componentelor si corelarea functionala a acestora, iar pe de alta parte, ea se înfatiseaza ca o realitate dinamica, aflata într-un continuu proces de evolutie. Prin urmare, legile pe care va trebui sa le descopere si sa le studieze sociologia vor fi atât legi ale stabilitatii sociale, cât si legi ale dinamicii în timp a societatii. Auguste Comte va fi constient de dubla ipostaza a societatii si, implicit, de sarcina dubla a sociologiei, el identificând, ca atare, doua domenii de investigare ale acesteia, statica si dinamica sociala. Prin urmare, în interpretarea lui Comte, sociologia va fi stiinta legilor sau factorilor esentiali ce stau la baza constituirii, functionarii si dezvoltarii societatii omenesti. Trebuie remarcat, în acest context, ca principiile dupa care 7
  • 6. se ghideaza August Comte în stabilirea obiectului sociologiei vor fi recunoscute ca valabile de catre cei mai de seama reprezentanti ai sociologiei, ei operând doar unele deplasari de accent sau de perspectiva metodologica. Astfel, când cu o jumatate de secol mai târziu, Emile Durkheim, conationalul lui Auguste Comte si continuatorul spiritului acestuia, va defini sociologia ca fiind stiinta faptelor sociale, el are în vedere natura obiectiva a acestora si, implicit, determinarea lor de legi cu caracter necesar, chiar daca acestea îmbraca un anume specific, corespunzator modului de a fi al socialului. Sau, atunci când Max Weber, un nume ilustru al sociologiei germane si al celei europene, defineste sociologia ca fiind stiinta actiunii sociale, el precizeaza ca are caracter de actiune sociala doar acea activitate ce implica relatii sociale, precum si constanta sau regularitatea acestor raporturi. Or acolo unde exista regularitate si constanta exista si conexiuni legice, lucru ce conduce la concluzia ca, în ultima instanta, sociologia este stiinta legilor actiunii sociale. Acelasi spirit în întelegerea acestei stiinte se întâlneste si în sociologia româneasca. Relevanta în aceasta privinta este definitia pe care o da sociologiei Petre Andrei ca fiind stiinta ce studiaza societatea mai întâi sub aspectul static – structural si, apoi, sub cel dinamic – functional, pentru a surprinde fazele si tipurile sociale cu caracter general.1 2. Statutul stiintific al sociologiei Desi nevoia constituirii unei stiinte de sine statatoare a socialului era evidenta pentru toti cei care aveau perspectiva de ansamblu asupra evolutiei cunoasterii umane în genere, a celei stiintifice în special, nu aceeasi întelegere se va întâlni la oamenii de stiinta specializati în cercetarea diverselor domenii ale socialului ca realitati autonome desprinse din întregul ale carui componente erau. Aceasta din urma situatie era specifica 1 Petre Andrei, Sociologie generala, Editura Academiei Române, 1970, p.113 8
  • 7. cercetatorilor din domeniul istoriei, economiei, dreptului, religiei, moralei etc. si care îsi vedeau amenintate teritoriile prin pretentiile formulate de noua venita. Multi dintre ei erau sincer convinsi ca ceea ce se numea sociologie nu avea practic obiect de studiu, nu avea ce sa cerceteze, de vreme ce diversele domenii ale vietii sociale erau deja studiate de respectivele discipline. Neavând un domeniu propriu de cercetare, sociologia nu va face altceva decât sa paraziteze pe seama stiintelor existente, preluând rolul pe care îl avusese cândva metafizica în raport cu stiintele naturii. Asemenea obiectiuni vadeau însa o mentalitate cantonata în tiparele unui atomism mecanicist, în viziunea caruia studierea si cunoasterea atomilor echivala cu cunoasterea oricarei forme de existenta în alcatuirea careia intrau atomii. Le va fi opusa observatia pertinenta formulata de sociologi ca întregul si proprietatile acestuia nu sunt identice cu suma proprietatilor partilor componente. Niciodata un întreg, va replica Em. Durkheim – „nu este identic sumei partilor sale, el este cu totul alt lucru si ale carui proprietati difera de cele pe care le prezinta partile din care el este compus …În virtutea acestui principiu, societatea nu este o simpla suma de indivizi, ci sistemul format prin asocierea lor, reprezinta o realitate specifica ce are caracterele sale proprii”.2 Un alt motiv de contestare a noii stiinte era acela ca sociologia nu are o metoda proprie de cercetare, care sa fie adecvata domeniului si caracteristicilor socialului. Aceasta imputare se va întemeia, într-o prima faza, pe ideea ca în sociologie nu sunt aplicabile metodele folosite de stiintele naturii, ceea ce lasa sa se subînteleaga ca metoda stiintifica era echivalenta cu procedura stiintelor în cauza si ca nu ar exista posibilitatea sa se contureze si alte modalitati de cercetare a realitatii. Iar argumentul cheie în aceasta actiune de contestare metodologica era acela ca nici o stiinta particulara nu se limiteaza doar la observarea fenomenului, ci întotdeauna observatia este 2 Les Regles de la methode sociologique, p. 102 - 103 9
  • 8. întregita prin experiment, acesta din urma fiind cel care valideaza sau infirma orice ipoteza stiintifica. Or, în cazul societatii, si implicit al sociologiei, nu este posibila organizarea experimentelor, cercetarea fenomenelor apartinând acestui domeniu limitându-se întotdeauna la vagi observatii empirice. Ulterior, va fi adus în discutie si un alt argument de ordin metodologic – acela ca fenomenul social nu este abordabil cu ajutorul instrumentului matematic, fapt ce va limita inevitabil cercetarea sociologica doar la descrierea empirica a faptelor. Si, continuau criticii sociologiei, istoria cunoasterii moderne demonstreaza ca în orice teorie exista atâta stiinta câta matematica încorporeaza respectiva teorie. Argumentele amintite vor fi completate cu constatarea ca sociologul nu se poate detasa de fenomenul investigat, ca în acest caz nu ar exista o deplina obiectivitate stiintifica, deoarece întotdeauna acesta va evalua fenomenul observat de pe o anumita pozitie axiologica. Dar si contestatiile de ordin metodologic se vor dovedi neîntemeiate, asa dupa cum o va proba evolutia în timp a cercetarilor sociologice. Astfel, vor fi operate disocierile firesti între metodologiile din stiintele naturii si cele folosite în cercetarea socialului, în cel de al doilea caz intervenind tehnici specifice ca ancheta sociologica, observatia din interiorul grupurilor sociale, cercetarea documentelor etc. Se va pune apoi în evidenta posibilitatea organizarii, în anumite conditii, a experimentului stiintific la nivelul unor grupuri si organizatii sociale.3 Cât priveste instrumentul matematic, tocmai acesta este adecvat pentru cercetarea si surprinderea legitatilor sociale, care au un caracter statistic si probabilist. De asemenea, acelasi instrument matematic va interveni si în modelarea diverselor 3 A se vedea în acest sens experimentele realizate de Elton Mayo cu privire la relatiile din interiorul microgrupurilor sau cele privitoare la rolul si statusul social, la relatiile între lider si membrii grupului etc. 10
  • 9. tipuri de relatii întâlnite în interiorul grupurilor sau în cadrul sistemului social global si al subsistemelor acestuia. Modelarea matematica, forma si metoda moderna de cunoastere stiintifica, si-a gasit, astfel, un cadru larg de aplicare în sociologie si, respectiv, în cercetarea vietii sociale. Referitor la subiectivitatea sociologului si spiritul partizan al acestuia în orientarea cercetarii si interpretarea rezultatelor, se poate constata ca si în stiintele naturii pot interveni asemenea atitudini, sub forma aderarii la un anume tip de explicatii si a selectarii doar a acelor date ce sustin respectivele interpretari. Dar, asa dupa cum exista mijloace de corijare si eliminare a subiectivismului si spiritului partizan din domeniul stiintelor naturii, ele constând îndeosebi în analiza comparativa a diverselor teorii si dezvaluirea limitelor si contradictiilor celor ce tin seama doar de anumite aspecte ale realitatii, la fel si în cercetarea sociologica vor fi operationale si eficiente asemenea modalitati. În sfârsit, ultima si cea mai grava obiectiune la adresa statutului stiintific al sociologiei va fi legata de asa – zisa inexistenta a legilor în viata sociala. Or acolo unde nu exista legi obiective sau unde este imposibila surprinderea lor, nu va exista nici posibilitatea constituirii unei stiinte veritabile a respectivului domeniu. Contestarea legitatilor vietii sociale se sprijina, în esenta, pe argumentul ca socialul este în permanenta rezultatul interactiunii dintre obiectiv si subiectiv, ca ponderea factorului subiectiv este decisiva si ca viata sociala este influentata considerabil de conduita imprevizibila a indivizilor ce alcatuiesc colectivitatile umane. Ca în societate nu exista legi de felul celor întâlnite în natura – aceasta este, fara îndoiala, o apreciere îndreptatita. În schimb, nu mai este justificata asertiunea ca doar hazardul este dominant în societate si ca aici nu ar exista nici un fel de determinare legica. 11
  • 10. 3. Conceptul de lege sociala Asadar, o prima problema cu care se confrunta sociologia este aceea daca exista legi sociale, cu ajutorul carora sa se poata explica atât stabilitatea cât si devenirea sociala. Initial, toti cei care vor actiona în directia afirmarii sociologiei ca o stiinta de sine statatoare a socialului vor sustine ca si în societate exista legi similare ca cele întâlnite în natura, ca si aici totul este determinat de cauze ce actioneaza în conditii date si ca în urma cunoasterii acestor legi se va putea previziona asupra viitorului. Ba mai mult, atunci când interpretarile sociologice se vor raporta la anumite conceptii politice, se va sustine, ca în cazul marxismului, ca în societate actioneaza legi obiective implacabile, ce determina un anumit mod de structurare a vietii sociale si o succesiune riguros determinata a ceea ce Marx numea moduri de productie si, respectiv, formatiuni sociale. Extinderea si aprofundarea cercetarii socialului vor confirma, pe de o parte, enunturile lui Auguste Comte ca societatea se caracterizeaza printr-o complexitate ce o depaseste incomparabil pe cea întâlnita în natura, iar pe de alta parte, tocmai în virtutea constatarii acestei complexitati, vor infirma viziunea sa cu privire la natura, actiunea si efectele legilor sociale. Exista, fara îndoiala, conexiuni esentiale si generale între diversele fenomene sociale, care genereaza inevitabil anumite efecte, dar interventia unui numar crescând de factori ce participa la nasterea si structurarea unor asemenea raporturi determina caracterul aproximativ al certitudinii ca în baza lor vor rezulta anumite consecinte. De asemenea, ponderea factorilor aleatorii este net superioara în viata sociala si aceasta datorita prezentei factorului psihic si al caracterului imprevizibil al conduitelor individuale. Aceeasi situatie sociala va determina reactii si conduite individuale diferite, fapt ce constrânge sociologia, ca si restul stiintelor sociale, sa recurga la instrumente statistice pentru a 12
  • 11. surprinde fenomenul „general”, adica manifestarile repetabile, cu caracter de masa. În aceste conditii, „legea numerelor mari” devine un pretios instrument teoretico- metodologic. Asadar, o prima caracteristica a legilor sociale rezida în natura lor statistica si, respectiv, în caracterul probabilistic al previziunilor ce se fac pe baza lor. Este posibil, evalueaza sociologul, ca un anume fenomen sa se produca în urma constituirii unei anumite conjuncturi sociale, dar nu se poate preciza care va fi momentul producerii sale, ce intensitate va avea si în ce forma se va produce. Bunaoara, era inevitabila prabusirea în timp a regimurilor comuniste totalitare, în masura în care acestea actionau în contradictie cu cerintele unei economii viabile si a unei organizari sociale democratice, dar nimeni nu putea preciza când anume si în ce ritm se va produce o asemenea prabusire. Se contureaza, astfel, în strânsa legatura cu natura lor statistica, caracterul tendential al legilor sociale, aceasta însemnând ca ele indica directia posibila de evolutie sau de configurare a unei anumite realitati, potrivit prezentei si interactiunii specifice a unor factori determinanti, dar posibilitatea pe care o indica legea are nevoie, pentru a se actualiza, de interventia unor conditii adecvate, acestea din urma purtând de cele mai multe ori amprenta conjuncturalului si aleatorului, ceea ce face imposibila precizarea momentului când si cum se vor produce fenomenele ce se înscriu în sfera de manifestare a legii si care va fi forma lor. Prin urmare, la natura statistica si caracterul tendential al legilor sociale, se adauga si relativitatea accentuata a acestora, dat fiind numarul foarte mare de conditii de care depinde actiunea lor si generarea efectelor ce le sunt proprii, precum si forma concret istorica de manifestare. Aceeasi lege sociala se manifesta într-un anume fel într-o societate superindustrializata si în cu totul altul în societatea aflata la începutul procesului de industrializare. Din aceste noi conditii restrictive privitoare la actiunea si 13
  • 12. efectele legilor decurg si alte caracteristici în ce le priveste, cum ar fi generalitatea mult mai restrânsa si o rigoare foarte aproximativa. „Ceea ce caracterizeaza notiunea de lege în sociologie – concluziona în a doua jumatate a secolului trecut un sociolog francez cu privire la legile sociale – este durata limitata în timp si spatiu în raport de numar, durata psihologica, structuri mentale si institutii. Într-un cuvânt, în sociologie nu pot sa existe decât legi partiale si aproape niciodata legi absolut generale”4. În ciuda acestor particularitati ale legilor ce actioneaza în societate, ele sunt totusi cele ce determina structura si corelatiile functionale ale acesteia, directia procesului de evolutie, precum si caracteristicile esentiale ale realitatii pe care sociologia o numeste fapt sau fenomen social. De aceea, sarcina sociologului este, mai întâi, aceea de a identifica diverse categorii de legi ce sunt proprii nivelurilor specifice de structurare a societatii si, apoi, de a studia modul în care actioneaza acestea, în functie de conditiile concrete întâlnite în fiecare etapa istorica. Se ridica, în acest context, o noua problema ce tine tot de statutul stiintific al sociologiei, respectiv aceea daca este posibila explicarea riguroasa a fenomenelor sociale care au avut loc deja, daca aceasta poate pune în evidenta necesitatea lor. Raspunsul este de data asta afirmativ, daca se are în vedere faptul ca un fenomen care a avut loc este rezultatul actiunii unei multimi sau totalitati de factori ce-au contribuit la producerea lui, între care o pondere însemnata o detin factorii întâmplatori, imprevizibili. Or, în masura în care sociologul identifica toti acesti factori, el poate constata ca întâlnirea lor într-un anume moment si într-un anumit loc a determinat producerea inevitabila a fenomenului analizat. Aceasta nu înseamna ca nu era posibil sa se fi întâmplat si altfel, daca ar fi intervenit si alte elemente decât cele constatate de cercetator, dar atunci când au intervenit numai acestea si nu altele, s-a produs în mod necesar fenomenul constatat si nu un altul. 4 Gaston Bouthoul, Traité de sociologie, Payot, Paris, 1959, p. 166. 14
  • 13. Deci este vorba de o necesitate conditionata, derivata din actiunile oamenilor si corelata cu interesele si scopurile acestora. O asemenea necesitate se constata numai post festum, dupa ce s-a produs, si, ca atare, niciodata nu se poate previziona absolut cert ca se va produce un anume fenomen si nu altul. 15
  • 14. II. SOCIOLOGIA GENERALA SI SOCIOLOGIILE DE RAMURA 1. Problematica sociologiei generale De la constituirea sociologiei ca o stiinta de sine statatoare si pâna în prezent s-a înregistrat o continua evolutie a interpretarilor în privinta obiectului si problematicii acesteia, a modalitatilor de abordare, investigare si explicare a socialului. La început, sociologii vor cauta posibile analogii între viata sociala si diversele structuri întâlnite în natura, încercând sa construiasca paradigme sociologice dupa modelele oferite de principalele stiinte ale naturii, îndeosebi de fizica si biologie. Pornind de la principiul ca societatea este, înainte de toate, comunitatea indivizilor ce traiesc la un moment dat pe un anumit teritoriu, ca fara indivizi nu ar exista întregul numit societate, unii sociologi vor fi tentati sa aplice modelul de interpretare atomista, cu care operau fizica si chimia, la explicarea vietii sociale, încercând sa construiasca stiinta sociala pornind de la indivizi si caracteristicile acestora. „Într-adevar – consemna sociologul Petre Andrei – exista o sumedenie de conceptiuni pentru care societatea nu este altceva decât o agregare de indivizi, chiar daca ea prezinta unele caractere dupa care am putea-o considera ca un fel de unitate superioara elementelor sale componente. Pentru aceste conceptiuni, societatea se reduce la indivizi, care ar constitui adevarata realitate,societatea nefiind decât un nume prin care se desemneaza gruparea de indivizi” 5. Odata fixata pozitia de principiu, pasul urmator îl va constitui cautarea acelor caracteristici esentiale ale indivizilor în 5 Petre Andrei, Sociologie generala, Editura Academiei, Bucuresti, 1970, p. 119 16
  • 15. virtutea carora acestia interactioneaza si dau nastere societatii. Înainte ca sociologia sa încerce o identificare pe baze stiintifice a însusirilor individuale cu rol determinant în constituirea si functionarea societatii, s-au pronuntat filosofii asupra acestei probleme. Astfel, pentru Thomas Hobbes (1588 – 1679), natura fiintei umane este data de agresivitate, aceasta caracterizând toate relatiile interindividuale în faza premergatoare societatii, care se naste tocmai din nevoia punerii sub control a respectivei agresivitati si încadrarii ei în limite acceptabile. În schimb, pentru conationalul sau – John Locke (1632-1704), instinctul sociabilitatii este cel care defineste natura umana si determina comportamentul indivizilor. La fel, si pentru J. J. Rousscau (1712-1783), tot sociabilitatea reprezinta trasatura definitorie a omului în starea lui naturala, premergatoare societatii, omul fiind bun de la natura dar pervertindu-se datorita actiunii nefaste a fortelor ce vor domina societatea. În ce-i priveste pe sociologi, acestia vor recurge, de regula, la sprijinul psihologiei pentru a surprinde elementul individual definitoriu prin care se realizeaza integrarea sociala a indivizilor. Relevanta în aceasta privinta va fi interpretarea sociologului francez Gabriel Tarde (1843-1904), pentru care instinctul imitatiei este factorul decisiv al vietii sociale, care determina integrarea indivizilor în colectivitate si comportamentul acestora. Urmând modelul oferit de existenta biologica si de paradigma interpretarii biologice, alte sociologii vor considera ca societatea este aidoma corpului viu, fiind alcatuita din componente ce îndeplinesc functii similare diverselor organe ale acestuia si prin a caror corelare se asigura stabilitatea si ordinea ei. Astfel, Herbert Spencer (1820-1903), unul din principalii reprezentanti ai paradigmei sociologice organiciste, interpreteaza structura societatii si activitatile sociale prin analogie cu structura si functiile organismului biologic, identificând individul cu celula, sistemul economic cu cel de nutritie, institutiile de aparare cu 17
  • 16. ectodermul, transporturile si comertul cu sistemul circulator, statutul si institutiile sale cu sistemul nervos. În functie de considerarea societatii aidoma realitatii fizico – chimice sau celei biologice, se va încerca si transferul legilor valabile pentru aceste domenii asupra vietii sociale sau gasirea unor legi sociale care sa fie asemanatoare cu cele fizice sau biologice 6. Un alt model de interpretare a socialului, ca realitate globala si multifunctionala, va fi cel oferit de diversele stiinte sociale particulare, ca economia politica, stiinta statului si dreptului, etnografia etc. Cei mai de seama reprezentanti ai unor asemenea stiinte vor constientiza faptul ca domeniul de care se ocupa (economia, dreptul, politicul) nu sunt realitati de sine statatoare, ci componente ale societatii, ca ele detin un anume loc si îndeplinesc un rol specific în conservarea si functionarea societatii. Cu alte cuvinte, ca acestea sunt parti ale întregului social si, în consecinta, se afla în relatii de interconditionare cu întregul si cu celelalte componente ale sale. Prin aceasta noua maniera de abordare si explicare a diverselor categorii de fenomene sociale, respectivii oameni de stiinta au contribuit substantial la afirmarea spiritului sociologic si la întregirea teoriilor economice, politice, juridice, religioase cu consistente analize de ordin sociologic. În acelasi timp, însa, multi 6 De exemplu, matematicianul si sociologul român Spiru Haret, de numele caruia se leaga una dintre cele mai importante reforme a învatamântului românesc, într-o lucrare intitulata semnificativ Mecanica sociala, considera ca societatea este rezultatul echilibrarii fortelor de actiune si reactiune ce pun în miscare atomii sociali, adica indivizii. Alti sociologi vor considera fortele de atractie si respingere ca determinante pentru viata sociala (miscarea), sau ca viata sociala nu este decât un fenomen energetic, care presupune neîntrerupta transformare energetica (Solvay, Ostwald etc.), asa dupa cum Réné Worms va sustine ca orice societate se afla sub actiunea legilor lumii vii, ca societatea este asemanatoare vietuitoarelor, ca si ea „se naste, traieste si moare, deci poate fi obiectul unei anatomii, al unei fiziologii, al unei taxonomii, al unei terapeutici sau al unei igiene speciale”. 18
  • 17. dintre ei vor privilegia locul si importanta factorului investigat, conferindu-i rolul de factor determinant al vietii sociale. Tipic, în aceasta privinta, este cazul lui Karl Marx (1818-1883), primul care studiaza economicul ca fenomen social si care promoveaza o viziune sistemica asupra vietii sociale, dar care va atribui economicului rolul de factor decisiv în configurarea structurii si ordinii sociale si în trecerea de la o ordine sociala care si-a epuizat capacitatea functionala la o alta superioara, corespunzatoare nivelului de dezvoltare a fortelor economice. Viziunea sistemica asupra socialului, întâlnita nu numai la Marx ci si la Auguste Comte si Herbert Spencer, va face un pas înainte prin opera preponderent sociologica a lui Emile Durkheim (1858-1917), cel caruia i se poate recunoaste statutul de întemeietor al sociologiei ca stiinta riguroasa a socialului, cu un specific propriu, si care se deosebeste atât de stiintele naturii cât si de filosofia sociala, precum si de stiintele sociale particulare. În primul rând, Durkheim sustine în mod judicios ca socialul nu se reduce la suma elementelor ce îl alcatuiesc, ci el constituie o realitate noua, superioara prin complexitate si gradul de cuprindere a elementelor pe care le înglobeaza. Aceasta realitate nu poate fi descifrata cu ajutorul modelelor teoretice oferite de stiintele naturii, ci în cercetarea ei stiinta trebuie sa se foloseasca de un model propriu, la care se poate ajunge prin investigarea ei nemijlocita. În al doilea rând, în relatia dintre întreg si parte, determinant este întregul, ceea ce înseamna ca si explicarea caracteristicilor si modului de a se manifesta ale fiecarui fenomen si element social nu este posibila decât prin luarea în considerare a întregului din care face parte. Si, în sfârsit, lui Durkheim îi revine meritul incontestabil de a fi încercat sa surprinda esenta socialului, prin construirea a ceea ce se va numi teoria faptului social. Potrivit interpretarii sale, faptul social este acea realitate care se prezinta ca ceva 19
  • 18. obiectiv, aidoma lucrurilor, fiind exterior indivizilor, dar care exercita o actiune constrângatoare asupra lor. „Este fapt social – scria Durkheim – orice maniera de a se face, constant sau nu, susceptibila de a exercita asupra individului o constrângere exterioara sau, mai mult, care este generala în întinderea unei societati date, ea având o existenta proprie, independenta de manifestarile sale individuale”7. Se observa ca, prin cercetarile sociologice întreprinse si rezultatele cu care s-au soldat acestea, Durkheim indica doua mari directii în care va trebui sa actioneze sociologia: pe de o parte, cercetarea societatii ca un întreg de sine statator, cu caracteristici si legi proprii de structurare si functionare, iar pe de alta parte, cercetarea fenomenelor sociale sub aspectul celor mai generale si esentiale însusiri, adica a acelor însusiri ce se regasesc în structura oricarui fenomen social, indiferent de faptul daca acesta apartine societatii ca întreg sau diverselor ei componente. Daca societatea este un sistem si daca determinanta pentru configurarea proprietatilor esentiale ale sistemului este structura, adica totalitatea relatiilor existente între elementele sistemului, atunci abordarea si cercetarea sistemica a societatii impune ca sarcina prioritara cercetarea acestor relatii. O asemenea cerinta este acceptata de catre majoritatea sociologilor, dar nu trebuie sa se ignore si o alta realitate – aceea ca întotdeauna o relatie se naste între anumiti termeni si ca particularitatile ei vor depinde de caracteristicile esentiale ale termenilor în relatie, de unde concluzia îndreptatita pe care o formuleaza, printre altii, E. Dekany, ca studierea unui raport impune cercetarea prealabila si cunoasterea termenilor între care se instituie acesta. De aceea se poate conchide ca axarea sociologului doar pe surprinderea si descrierea structurii socialului, caz întâlnit în abordarile sociologiilor relationiste sau formaliste, îndeparteaza aceasta stiinta de cunoasterea autentica a fenomenelor sociale, 7 Emile Durkheim, Les Règles de la mèthode sociologique, p. 12. 20
  • 19. acestea având întotdeauna nu numai o forma ci si un continut. Ca atare, se înregistreaza pretutindeni prezenta unei unitati indisolubile între continut si forma, unitate de care trebuie sa tina seama în permanenta sociologia daca aspira la statutul unei stiinte veritabile. În cadrul societatii, acesti termeni sunt ei însisi sisteme deosebit de complexe, iar cel mai întâlnit si mai reprezentativ subsistem este grupul, fapt ce explica ratiunea pentru care sociologia contemporana începe cercetarea cu grupul si nu cu individul. Pornind de la aceasta evidenta, sociologi ca Armand Cuvillier sau G H Coley vor considera ca sociologia este mai întâi de toate stiinta grupurilor umane, dar a acelor grupuri constituite în anumite conditii istorice si care se prezinta ca structuri concrete. 2. Sociologiile de ramura si domeniile acestora În evolutia sociologiei se înregistreaza etape ce par sa corespunda triadei hegeliene a tezei, antitezei si sintezei. Într-o prima faza, au fost preponderente constructiile teoretice ce vizau ansamblul social. Dar sociologia fiind la începuturile existentei sale, lipseau cunostintele privitoare la componentele ansamblului si, în consecinta, se va recurge la tehnica constructiilor ipotetice, realizându-se interpretari cu o pronuntata tenta filosofica, chiar daca acestea erau intitulate sociologice. Constientizarea treptata a faptului ca pentru a realiza un edificiu ai nevoie mai întâi de caramizile ce vor intra în alcatuirea lui, se va înregistra o sensibila cotitura în preocuparile sociologice, facându-se trecerea la cercetarea empirica a fenomenului social în diferitele sale ipostaze: economica, politica, juridica, religioasa, demografica etc. Si pe masura initierii unor cercetari sistematice si de amploare, se vor pune bazele a numeroase discipline sociologice, numite mai târziu sociologii de ramura, si al caror numar este în prezent de circa o 21
  • 20. 22 suta. Se întâlnesc, astfel, sociologii privitoare la munca, industrie, agricultura, la economie, politica si drept, la religie, cultura, mass media, la comunicare si educatie. Analiza sociologiilor de ramura existente în prezent evidentiaza procesul de trecere de la investigarea componentelor mari ale societatii la cercetarea subdiviziunilor sau elementelor acestora. Bunaoara, alaturi de sociologia economica se vor întâlni sociologia industriala si sociologia agrara, sociologia muncii si sociologia mobilitatii profesionale, alaturi de sociologia culturii – sociologia religiilor, sociologia culturii de masa si asa mai departe. Se va constata, de asemenea, ca diversele sociologii particulare se afla în faze diferite de constructie. Unele – ca sociologia muncii, sociologia industriala, sociologia religiilor se afla într-un stadiu avansat, pe când altele sunt de-abia la început, sarcinile rezolvate fiind incomparabil mai putine decât cele care îsi asteapta solutionarea. Si, în sfârsit, se mai poate constata si un alt aspect – acela al predominarii în anumite situatii a interesului pentru descrierea empirica a fenomenului si mai putin pentru explicarea acestuia si integrarea explicatiilor în constructii teoretice mai vaste. Pe buna dreptate, se vorbeste în astfel de cazuri de transformarea sociologiei în sociografie, teoria (logosul) facând locul descrierii (graphia), de trecerea de la observatia empirica, realizata pe baza unor ipoteze teoretice, la un hiperempirism de sorginte fenomenologica, în cadrul caruia cercetatorul face abstractie de orice considerent teoretic, el urmarind doar sa înregistreze fenomenul asa cum se prezinta si sa-l descrie cât mai detaliat. Descrierea cât mai precisa a realitatii este, fara îndoiala, o etapa necesara a oricarui proces de cunoastere dar ea nu trebuie sa fie si singura, ci se impune trecerea la interpretarea datelor de observatie si, respectiv, la constructia teoretica. Prin urmare, cea de a doua etapa a evolutiei sociologiei –
  • 21. în care predomina observatia empirica si spiritul analitic – nu este încheiata, fiind în plina desfasurare, în fata ei stând sarcina realizarii de sinteze teoretice privitoare la fiecare componenta a vietii sociale. Cât priveste cea de a treia faza – cea a realizarii unor constructii teoretice globale, privitoare la ansamblul social, si care sa fie întemeiate pe o cunoastere stiintifica riguroasa a elementelor ansamblului si a relatiilor dintre acestea, ea se afla în stadiul de deziderat sau, în cel mai fericit caz, al unor începuturi timide. Si în prezent, „sociologia se gaseste la o raspântie” si aceasta „fiindca n-a atins înca vârsta maturitatii sale si fiindca n-a ajuns înca la legatura atât de mult dorita dintre teorie si cercetarea empirica” 8. Revenind la sociologiile de ramura si la obiectul acestora, trebuie retinut ca întelegerea adecvata a locului si rolului stiintelor în cauza impune clarificarea relatiilor dintre stiinte ca economia politica, stiinta dreptului, politologia, demografia s.a. si sociologia economicului, sociologia politica, sociologia dreptului sau sociologia populatiei. Cerinta delimitarii riguroase a domeniilor si sarcinilor fiecareia dintre disciplinele ce apartin unor asemenea cupluri binare a fost formulata înca de Durkheim, care aprecia ca cercetarea sociologica nu poate progresa daca nu se disociaza de cea a stiintelor sociale particulare. O asemenea recomandare 8 Georges Gurvitch, Traité de sociologie, tome premier, Paris, 1962, p. 3. 23
  • 22. teoretico - metodologica a provocat o reactie violenta din partea respectivelor stiinte, care îsi vedeau amenintate domeniile ca urmare a imixtiunii acestui intrus. Reactia era într-un fel îndreptatita si aceasta din motivul ca nici sociologia si nici stiintele în cauza nu erau pe deplin edificate asupra domeniului propriu si a sarcinilor specifice ce le reveneau. Astazi, la mai bine de o suta de ani de la producerea „incidentului” mentionat, dispunem de toate elementele pentru a formula problema în termeni corespunzatori si a-i gasi solutia potrivita. Astfel, atunci când stiinta economica studiaza fenomenele vietii economice, ea le abordeaza ca apartinând unei realitati autonome, cu caracteristici si legi proprii de structurare, functionare si evolutie, ireductibile la cele ale altor realitati sociale. Aparatul conceptual utilizat de aceasta stiinta va fi unul propriu si adecvat naturii fenomenelor cercetate, iar teoria explicativa va fi una exclusiv economica, ce tinde sa faca abstractie de prezenta si interventia altor factori sociali în structurarea si functionarea economicului. Sociologia economica, în schimb, abordeaza economicul ca un subsistem al sistemului social global, care este ca atare si el un sistem social, si în interiorul caruia vor fi prezente, dar într-o forma specifica, toate relatiile si manifestarile ce definesc socialul (relatiile de microgrup, relatiile dintre masa si lider, relatiile privitoare la status si rol social s.a.m.d.). Acest specific al relatiilor sociale din sfera economicului va fi investigat de sociologie, dupa care se vor studia relatiile subsistemului economic cu celelalte subsisteme sociale (politic, juridic, cultural, demografic), pentru identificarea, descrierea si explicarea 24
  • 23. relatiilor de interconditionare, ca apoi sa se studieze aceleasi relatii dintre subsistemul economic si sistemul social global. Aceste demersuri, în masura în care întrunesc pe deplin caracteristicile unei investigatii stiintifice, sunt pe deplin justificate si ele nu se suprapun peste cele strict economice, ocupându-se de alte aspecte, dar a caror elucidare va fi foarte utila pentru cei care se ocupa de organizarea si conducerea vietii economice. 3. Raporturile dintre sociologia generala si sociologiile de ramura Relatia dintre sociologia generala si sociologiile de ramura este corespunzatoare raporturilor existente între sistemul social global si subsistemele ce intra în alcatuirea sa. Potrivit teoriei generale a sistemelor, elaborata de Ludwig von Bertalanffy, orice existenta se prezinta ca o totalitate organizata, respectiv, ca un ansamblu de elemente ce se afla în relatii determinante unele fata de altele si care, tocmai datorita modului specific în care interactioneaza aceste elemente, va prezenta noi însusiri, deosebite de cele ale partilor componente. Structura sistemului, data de totalitatea relatiilor stabilite între elementele acestuia, este cea care îi determina însusirile esentiale, ceea ce înseamna ca pentru a cunoaste un sistem este necesara surprinderea respectivei structuri. Dar la fel de adevarat este si faptul ca structura se naste în urma disponibilitatii elementelor de a intra într-un anumit tip de relatii si nu în altele, fapt ce face absolut necesara si studierea caracteristicilor elementelor din a caror interactiune rezulta sistemul. Relatiile ce se pot identifica în cadrul unui sistem sunt mai întâi relatiile dintre partile sale componente, dar si relatii ale fiecarui element cu întregul din care face parte. Ele vor fi, asadar, relatii de coordonare (între elementele sistemului), de 25
  • 24. supraordonare (în cazul raporturilor pe care întregul le are cu partile sale) si de subordonare (în cazul raportului partii fata de întreg). Daca orice realitate, oricât de simpla ar parea la prima vedere, este structurata si functioneaza ca un sistem, rezulta ca notiunile de sistem si element sunt relative. Astfel, ceea ce apare ca element într-un sistem mai cuprinzator, se va prezenta la rândul sau ca sistem în raport cu elementele care intra în alcatuirea sa. De aici rezulta cerinta metodologica ca dupa ce o anume existenta a fost abordata doar ca parte a unui întreg si cercetata din acest punct de vedere, investigatia va trebui sa continue cu studierea sa si în calitate de sistem, pentru a se putea explica însusirile ce-i sunt specifice si disponibilitatea sa pentru un anumit tip de relatii în cadrul suprasistemului din care face parte, în interiorul caruia ea are pozitia unui subsistem. Si, în sfârsit, aceeasi teorie generala a sistemelor atrage atentia asupra faptului ca în virtutea relatiilor pe care le are cu întregul si cu celelalte parti componente, orice element sau subsistem ocupa un anume loc si îndeplineste un anumit rol sau functie în cadrul sistemului, aceasta din urma rezultând atât din caracteristicile elementului, cât si din felul relatiilor pe care acesta le întretine cu celelalte parti ale întregului si cu sistemul în ansamblul sau. Propunându-si sa stabileasca „principii valabile pentru sisteme în general, independent de natura elementelor lor componente” 9, teoria generala a sistemelor se vadeste a fi benefica pentru orice stiinta ce se ocupa de complexitatile dinamice, cu capacitate de autoreglare, comanda si control, si cu atât mai mult pentru sociologie. Din perspectiva sistemica, se poate delimita mai întâi obiectul sociologiei generale de cel al sociologiilor de ramura, prima studiind sistemul social global, adica societatea ca întreg, 9 Ludwig von Bertalanffy, Theorie générale de systèmes, Dunod, Paris, 1973, p. 36. 26
  • 25. iar celelalte – subsistemele sociale ce intra în componenta sistemului global. Ca teorie a sistemului social global, sociologia generala ofera sociologiilor de ramura imaginea de ansamblu a acestuia, cu locul pe care-l ocupa fiecare subsistem în structura întregului si cu functiile pe care le îndeplineste, cu relatiile pe care acesta le întretine cu celelalte subsisteme si cu influentele pe care le exercita si le înregistreaza din partea acestora. Numai ca întotdeauna sociologia generala va trata orice subsistem social ca un element si nu ca un sistem, pentru a putea retine comportarea si functiile acestuia în calitate de element al macrosistemului. Tot sociologia generala investigheaza si caracteristicile esentiale a ceea ce se numeste fenomen social în genere, indiferent de ipostaza în care s-ar afla acesta si de forma sa de manifestare. Dar ceea ce sociologia generala studiaza în calitate de element va fi investigat de sociologia de ramura ca sistem, aceasta punând în evidenta elementele si structura sa, locul si functiile fiecarui element în parte, modul în care acestea influenteaza fizionomia subsistemului si-i permite sa îndeplineasca o anume functie în cadrul suprasistemului din care face parte. Bunaoara, sociologia generala constata cu privire la o anume societate ca în interiorul acesteia este prezent un anumit fel de viata economica si, pornind de la aceasta, va cauta corelatiile specifice existente între respectiva economie si componenta politica, juridica, demografica, culturala etc. Dar nu îsi va pune problema identificarii tuturor elementelor sociale ce-au contribuit la structurarea respectivului tip de viata economica, aceasta sarcina preluând-o sociologia economica. Si aceasta reuseste sa identifice influente dintre cele mai îndepartate si corelatii cu adevarat surprinzatoare, cum a reusit, de exemplu, Max Weber când a pus în evidenta legatura dintre etica 27
  • 26. neoprotestanta si spiritul capitalismului occidental10. Elementele cercetate si descoperite de sociologiile de ramura vor servi ca punct de plecare si ca material explicit pentru noi sinteze teoretice, pe care le va realiza sociologia generala. Ca fara cunoasterea în profunzime a fiecarei categorii de fenomene sociale nu se poate realiza o interpretare corecta a societatii globale o dovedeste cu prisosinta evolutia sociologiei generale, situatia prezenta a acesteia. Pe de alta parte, se impune si constatarea ca reconstructia teoretica a unui sistem atât de complex cum este macrosistemul social constituie o operatiune pe cât de ampla, pe atât de dificila, încât nu se poate pretinde sa se realizeze la comanda o astfel de constructie teoretica. Ea se va realiza în timp, etapa cu etapa, fara a se ajunge însa la încheierea definitiva a constructiei. Rezulta, asadar, complementaritatea ce exista între sociologia generala si sociologiile de ramura, faptul ca numai prin conlucrarea lor permanenta se poate realiza progresul cunoasterii stiintifice a socialului si afirmarea fiecareia dintre aceste sociologii. 10 Max Weber, Etica protestanta si spiritul capitalismului, Editura Humanitas, Bucuresti, 1993, p.p. 23-183 28
  • 27. III. OBIECTUL SI PROBLEMATICA SOCIOLOGIEI JURIDICE 1. Dreptul ca obiect de investigare sociologica Preocuparea sociologiei pentru studierea si interpretarea dreptului ca fenomen social se înregistreaza relativ târziu, la circa jumatate de secol de la momentul proclamarii dreptului la existenta a acestei stiinte. Dezinteresul manifestat initial de sociologi pentru acest important domeniu al vietii sociale se explica prin interventia conjugata a mai multor factori. Mai întâi, ar fi fenomenul desconsiderarii importantei dreptului în calitatea acestuia de institutie sociala de catre primii sociologi, tonul dându-l în aceasta privinta însusi Auguste Comte. Acesta, dupa cum vom arata pe larg într-un alt capitol, contesta statutul de stiinta al teoriei juridice pe motivul ca ea s-ar baza mai mult pe speculatia metafizica decât pe cunoasterea pozitiva a realitatii juridice. Apoi, preocuparile initiale ale sociologiei se vor îndrepta cu precadere în directia explicarii ansamblului social, fiind neglijate diversele componente ale întregului, studierea acestora fiind lasata pe mai departe în seama stiintelor deja constituite. Si, în sfârsit, în actiunea de identificare a factorilor determinanti ai vietii sociale, atentia sociologilor se va axa asupra factorilor economici si a institutiilor politice si mai putin asupra dreptului, care va fi considerat un instrument al puterii politice. Interesul sociologiei pentru cercetarea dreptului se va declansa în urma punerii în circulatie a ideilor lui Emile Durkheim cu privire la faptele sociale, ale caror trasaturi definitorii erau date de exterioritatea lor în raport cu indivizii si de actiunea constrângatoare exercitata asupra acestora de asemenea fapte. Or, nici o alta realitate nu întrunea asemenea 29
  • 28. caracteristici asa cum erau ele prezente în cazul normelor juridice. În consecinta, în virtutea unor asemenea determinari li se va recunoaste cu prisosinta caracterul de fapte sociale realitatilor juridice si, implicit, ca reprezentând cel mai însemnat domeniu al vietii sociale. În ce-l priveste pe Durkheim, el era pe deplin de acord cu o asemenea concluzie, asa explicându-se îndemnul pe care-l va adresa sociologilor ca acestia sa procedeze la studierea dreptului ca unul dintre cele mai importante fapte sociale si sa încorporeze în teoria sociologica elementele privitoare la locul si rolul dreptului în societate. Emblematica în aceasta privinta va fi remarca aceluiasi sociolog, potrivit careia masura stiintifica a oricarei teorii sociologice ar fi data de ponderea pe care o detine dreptul în explicarea vietii sociale. Îndemnul adresat sociologilor de catre Durkheim de-a aborda un domeniu care pâna atunci reprezenta patrimoniul exclusiv al juristilor nu va fi bine primit de acestia din urma, ei suspectându-i pe sociologi de intentii expansioniste. Si reactia lor va fi cu atât mai vehementa cu cât sociologia nu se bucura înca de statutul unei stiinte pe deplin consolidate si recunoscuta ca atare de catre reprezentantii tuturor celorlalte stiinte sociale. O disciplina fara legitimitate stiintifica, cum era considerata la acea vreme sociologia, cu o vechime de câteva decenii si cu tendinta de a parazita pe seama stiintelor autentice si venerabile, asa cum era si stiinta dreptului, care formuleaza pretentii de a patrunde pe un teren ce nu-i apartinea – aceasta reprezenta în ochii juristilor, care slujeau o stiinta a carei vechime se exprima nu în secole, ci în milenii – o culme a sfidarii si lipsei de masura. Prin urmare, initiativa sociologilor de-a aborda juridicul în calitatea acestuia de fenomen social nu a fost înteleasa în mod corespunzator de catre juristi, care o vor obstructiona initial în loc sa o sprijine. Dispretul total si nedisimulat al juristilor fata de sociologie 30
  • 29. îsi va gasi reversul într-o atitudine asemanatoare manifestata de sociologi fata de capacitatea primilor de a se debarasa de sechelele metafizicii sau de a putea depasi îngustimea de orizont teoretic ce i-ar fi caracterizat pe cei mai multi dintre ei. Se constata, astfel, o totala adversitate între cei care ar fi trebuit sa conlucreze în actiunea de constituire a noii stiinte, aflata la confluenta sociologiei cu stiinta juridica, si a carei utilitate era la fel de importanta pentru sociologi ca si pentru juristi. Primele rezultate ale investigatiilor întreprinse de sociologi le vor releva acestora justetea recomandarilor durkheimiste, ca si rolul de maxima importanta pe care îl are dreptul în viata sociala. Apoi, pe masura ce se vor familiariza cu continutul normelor de drept si cu logica sistemelor juridice, sociologii vor ajunge sa pretuiasca, la adevarata lor valoare, atât dreptul, ca realitate sociala specifica, cât si stiintele specializate în acest domeniu. Pe de alta parte, descoperirile facute de sociologi cu privire la relatia de dubla conditionare dintre drept si societate vor trezi interesul juristilor, care, dobândind o noua perspectiva asupra propriului domeniu, cea sociologica, vor ajunge sa pretuiasca utilitatea si valoarea unor asemenea cercetari. Ba mai mult, reprezentanti de seama ai stiintelor juridice vor ajunge la concluzia ca este necesar ca si juristii sa procedeze la studierea conditionarii sociale a dreptului, precum si a efectelor acestuia asupra vietii sociale, pentru a se depasi viziunile îngust tehniciste asupra dreptului. Odata depasite neîntelegerile privitoare la statutul si preocuparile noii stiinte, se vor înregistra contributii consistente atât din partea sociologilor cât si din partea juristilor la constituirea, consolidarea si dezvoltarea sociologiei juridice. O analiza cât de cât sumara a modului în care s-au pus bazele acestei sociologii de ramura va evidentia ca rolul juristilor a fost mult mai important decât al sociologilor în privinta desprinderii sociologiei dreptului de sociologia generala. 31
  • 30. În timp ce sociologii abordau dreptul în calitatea acestuia de factor esential în constituirea si functionarea societatilor civilizate, integrându-l ca element explicativ în teoriile sociologiei generale, reprezentantii stiintelor dreptului vor insista pe dimensiunea juridica a investigatiilor sociologice privitoare la drept si, implicit, pe cerinta recunoasterii faptului ca este vorba de un nou domeniu al sociologiei, care are specificul sau si care nu trebuie absorbit de sociologia generala. De altfel, tot lor li se datoreaza introducerea si folosirea termenului de sociologie a dreptului pentru a desemna noua ramura sociologica. Dupa cum consemneaza cercetatorii care s-au aplecat asupra istoricului constituirii sociologiei juridice, se pare ca cel care a folosit pentru prima oara termenul de sociologie a dreptului a fost juristul italian Damato Anzilotti, în lucrarea „La filosofia del diritto e la sociologia” publicata în anul 1892. Unui alt jurist, Eugen Ehrlich, i se va recunoaste de catre numerosi cercetatori în acest domeniu statutul de întemeietor al sociologiei juridice. 2. De la sociologia dreptului la sociologia juridica. Definitia sociologiei juridice. Daca juristilor li se poate recunoaste fara nici o rezerva meritul de a fi fondatori ai sociologiei dreptului, sociologii vor fi cei carora li se va datora, cu precadere, trecerea de la sociologia dreptului la sociologia juridica. În lucrarile sociologice consacrate dreptului, care apar începând cu ultimele decenii ale secolului al XIX-lea si care apartin în cea mai mare parte juristilor, se vor utiliza concomitent atât termenul de sociologie a dreptului cât si cel de sociologie juridica, dar cu aceeasi semnificatie – de interpretare sociologica a dreptului. Descifrarea substratului social al dreptului si a modului în care acesta actioneaza în societate era considerat ca suficient de catre juristi, în masura în care ei erau preocupati doar de gasirea explicatiilor privitoare la geneza si evolutia dreptului 32
  • 31. si a impactului pe care îl are dreptul asupra vietii sociale. Din perspectiva sociologica însa, cautarile si explicatiile trebuiau sa mearga mai departe si sa vizeze ordinea juridica a fiecarei societati, ansamblul institutiilor juridice si relatiile dintre ele, precum si relatiile dintre acestea si celelalte institutii sociale, constiinta juridica a subiectelor de drept ca modalitate de interiorizare a unor cerinte sociale obiective s.a.m.d. Apoi, pe masura ce se va impune viziunea sistemica asupra vietii sociale, va deveni tot mai evident faptul ca juridicul este un sistem social specific si, implicit, un subsistem al vietii sociale si ca el va trebui abordat potrivit rigorilor unei teorii sistemice. Conturarea precisa a domeniului si sarcinilor sociologiei juridice va contribui într-o masura decisiva la pregatirea terenului pentru elaborarea unei definitii adecvate a sociologiei juridice si la înlaturarea confuziilor întâlnite în legatura cu aceasta problema. Primele definitii ale sociologiei juridice se refereau de fapt la sociologia dreptului si ele purtau amprenta formatiei stiintifice a cercetatorilor care le formulau. Daca erau juristi, definitia se raporta cu precadere la preeminenta dreptului asupra societatii si mai putin la conditionarea dreptului de mediul social. Dimpotriva, sociologii vor accentua pe conditionarea sociala a dreptului si mai putin pe efectele dreptului asupra vietii sociale. În multe cazuri, sociologia juridica era privita ca o incursiune agreabila în domenii înrudite cu dreptul, care nu ar fi necesitat vreo pregatire prealabila, asa dupa cum nu ar fi impus nici prezenta spiritului de rigoare în abordarea unor asemenea fenomene si nici o metodologie adecvata domeniului. Caracterul conjunctural si nesistematic al unor asemenea demersuri „sociologice” va fi sursa unor confuzii regretabile în legatura cu domeniul de cercetare al sociologiei juridice, cu statutul teoretic si cu metodologia utilizabila. Asa se vor explica definitiile initiale, care nu disociau sociologia dreptului de stiinta dreptului si care nu faceau altceva 33
  • 32. decât sa lipeasca o eticheta noua pe vechi si clasice preocupari. Bunaoara, într-o lucrare a juristului belgian Edmond Joriot, consacrata sociologiei juridice 11, întâlnim definitia potrivit careia sociologia dreptului nu ar fi decât „stiinta dreptului înteleasa în simpla sa acceptie perfecta de stiinta pozitiva”. Chiar în cazul în care s-ar acorda cea mai mare bunavointa unui asemenea mod de întelegere a sociologiei dreptului, în sensul ca s-ar accepta ideea ca prin „stiinta pozitiva a dreptului” autorul întelege o stiinta întemeiata pe observarea nemijlocita a normelor de drept si pe abordarea lor ca pe o realitate ce se preteaza la o cercetare stiintifica cu un pronuntat caracter empiric, de unde ar urma posibilitatea racordarii acestor cercetari la contextul social în care se elaboreaza, se adopta si se instituie norma de drept, totusi nu se va putea trece cu vederea ca e vorba doar de explicarea dreptului si de nimic altceva, fapt ce îngusteaza nepermis de mult sfera de investigare a sociologiei dreptului si îi pericliteaza statutul de disciplina sociologica. O alta definitie, apartinând tot unui jurist belgian – Henri Hart – considera ca sociologia juridica este „disciplina care studiaza dreptul din punct de vedere extern”, ceea ce înseamna ca este vorba de o cercetare axata pe conditionarile exterioare ale dreptului. O astfel de definitie reprezinta, fara îndoiala un pas înainte în întelegerea sociologiei juridice, chiar daca obiectul ei este limitat tot la sociologia dreptului, si anume acela ca recunoaste necesitatea plasarii studiului sistemelor de drept în contextul social în care au aparut, dar aceasta trimitere este destul de imprecisa, pentru ca studierea dreptului „din punct de vedere extern” poate însemna si altceva, cum ar fi, de exemplu, studierea dreptului de specialisti din afara domeniului. Astfel, un istoric ar putea încerca sa identifice rolul pe care l-a avut un anume sistem de norme juridice în epoca ce constituie obiectul preocuparilor sale, dar aceasta nu înseamna ca cercetarea apartine sociologiei dreptului. 11 Edmond Joriot, De la sociologie juridique, Bruxelles, p.101. 34
  • 33. Într-o alta lucrare, apartinând de data aceasta unui colectiv de specialisti români, se apreciaza ca „sociologia juridica poate fi definita ca fiind stiinta care studiaza evaluarea si reglementarea prin drept a comportamentului individului în societate, precum si efectele pe care Dreptul le produce în societate” 12. Se poate constata, din analiza acestei definitii, ca sociologia juridica este abordata din punctul de vedere al juristilor, ea limitând obiectul preocuparilor acestei sociologii de ramura doar la cercetarea rolului pe care îl are dreptul în viata sociala si ignorând impactul mediului social asupra continutului si evolutiei dreptului. De aceea, apreciem ca fiind partial justificata o asemenea definitie si ca reprezentând o pozitie preponderent juridica fata de modul în care se definea sociologia juridica într-o lucrare aparuta tot sub egida Universitatii din Bucuresti, dar în 1983, ca fiind „stiinta care se ocupa cu cercetarea realitatii juridice ca realitate sociala, cu studiul dinamicii ansamblului de structuri, relatii, acte si fapte sociale cu caracter juridic, realizând cunoasterea fenomenului juridic prin încadrarea sa în totalitatea sociala”13. Aceasta din urma definitie surprinde faptul ca fenomenul juridic este cu precadere un fenomen social, ca acest caracter impune abordarea lui din perspectiva întregului social din care face parte, ca sfera juridicului este mult mai larga decât cea a dreptului, ea incluzând un ansamblu de structuri, relatii, acte si fapte sociale cu caracter juridic. În ce-i priveste pe sociologi, acestia vor insista cu precadere pe dimensiunea sociala a dreptului în indicarea obiectului sociologiei juridice, asa cum o fac bunaoara H. Levy- Bruhl sau G. Gurvitch. Pentru primul, sociologia juridica ar fi stiinta surselor si factorilor de configurare si evolutie a dreptului, surse si factori care nu pot fi decât de natura sociala. La rândul 12 N. Popa, I. Mihailescu, M. Eremia, Sociologia juridica, Editura Universitatii din Bucuresti, 1999, p.39. 13 Nicolae Popa, Prelegeri de sociologie juridica, Universitatea Bucuresti, 1983, p. 78. 35
  • 34. sau, G. Gurvitch va considera ca sociologia dreptului trebuie sa se ocupe mai întâi de acele „regularitati tendentiale” întâlnite în orice sistem de norme juridice, regularitati ce nu pot fi decât consecinta actiunii unor factori sociali, de unde conturarea celei de a doua sarcini a sociologiei dreptului – aceea a studierii factorilor care determina regularitatile constatate, cum ar fi economia, religia, factorul demografic etc. Revenind la cerinta unei definitii adecvate domeniului si preocuparilor sociologiei juridice, care sa nu-i reduca sfera si nici sa o identifice cu alte stiinte, dizolvând-o fie în sociologia generala, fie în filosofia dreptului sau chiar în stiinta dreptului, consideram ca onorarea corespunzatoare a unei asemenea cerinte teoretico - metodologice se poate asigura numai dintr-o perspectiva riguros sistemica asupra vietii sociale. Astfel, pornind de la constatarea ca juridicul constituie un subsistem al societatii globale, vom remarca imediat ca sociologia juridica nu este altceva decât acea ramura sociologica ce îsi propune sa cerceteze juridicul ca un subsistem social, adica din perspectiva locului si rolului pe care îl are în cadrul sistemului social global, cât si din cea a influentelor ce se exercita asupra lui din partea societatii globale ca si din partea celorlalte subsisteme sociale cu care juridicul se afla într-o strânsa interdependenta. La aceste sarcini, se va adauga si cea a cercetarii structurii interne a subsistemului juridic, a modului în care interactioneaza si se influenteaza reciproc principalele sale componente, respectiv normele de drept, institutiile juridice, constiinta juridica. 3. Problematica sociologiei juridice În stabilirea problematicii sociologiei juridice se confrunta aceleasi tendinte constatate în legatura cu definirea acestei stiinte. Astfel, juristii vor aprecia ca sociologia juridica ar trebui sa se ocupe cu precadere de aspectele ce releva locul si rolul dreptului în viata sociala. Detaliind, aceasta ar însemna studierea tuturor 36
  • 35. aspectelor ce tin de fenomenul juridic, adica modul de constituire si formele de manifestare, structura fenomenului juridic, relatiile acestuia cu alte categorii de fenomene sociale, dar cu accent pe rolul determinant al dreptului, pe relatiile dintre dreptul pozitiv si fenomenul juridic etc. Uneori, si sociologii ajung sa se situeze pe pozitii similare cu ale juristilor în legatura cu sarcinile sociologiei juridice. Dupa Roger Pinto si Madeleine Grawitz, de exemplu, sociologia juridica este axata pe studierea a patru categorii de probleme si anume: a) geneza si evolutia normelor juridice; b) persoanele juridice; c) dreptul si comportamentul social; d) eficienta sociala a dreptului 14. Un alt sociolog, Armand Cuvillier, aprecia ca sociologia juridica trebuie sa studieze mai întâi originile dreptului si tipurile juridice, dupa care ar urma punerea în evidenta a specificului faptelor juridice, contractului juridic si a responsabilitatii juridice si, implicit, a rolului pe care îl au sanctiunile si penalitatile. Problemele asupra carora s-au oprit autori ca cei mentionati mai înainte sunt, fara îndoiala, importante pentru cercetarea unui fenomen atât de complex cum este cel juridic, dar ele pot fi abordate la fel de bine si, poate, cu mai multa competenta de catre juristi decât de catre sociologi si servesc mai mult stiintei dreptului decât sociologiei juridice. Sociologia juridica, în schimb, trebuie sa cerceteze natura si relevanta sociala a juridicului, relatia de reciprocitate dintre juridic si întreaga viata sociala. De aceea ni se pare a fi mult mai potrivita aprecierea lui Renato Treves, potrivit careia sociologia dreptului studiaza „raporturile reciproce dintre drept si societate, considerate atât în 14 Roger Pinto, Madeleine Grawitz, Méthodes des sciences sociales (deuxième édition), Paris, Dolloz, 1967. 37
  • 36. complexitatea lor, cât si în specificul fiecareia” 15. Un asemenea mod de indicare a obiectivelor sociologiei juridice tine seama de reciprocitatea relatiei dintre drept si societate si, totodata, de cerinta de a nu se ignora deosebirile ce exista între norma de drept, în calitatea acesteia de fenomen social – si celelalte categorii de fenomene sociale, evitându-se astfel pericolul de a se dizolva dreptul în social sau de a converti în totalitate conduita pe baza de norme si ordinea sociala în fenomene juridice. Din perspectiva unei viziuni sistemice asupra juridicului si a specificului investigatiei sociologice, cercetarile sociologiei juridice ar trebui orientate asupra urmatoarelor categorii de probleme: a) cercetarea juridicului în calitatea acestuia de subsistem specific al ansamblului social, demers ce presupune urmatoarele: - identificarea si descrierea elementelor sistemului (normele de drept, institutiile juridice, constiinta juridica); - surprinderea structurii sistemului, a totalitatii relatiilor ce se stabilesc între normele de drept, între componentele institutiilor juridice, între acestea si normele juridice, între norme, institutii si cei care participa, direct si indirect, la activitatea acestor institutii si la înfaptuirea actului de justitie, între ordinea juridica a societatii si constiinta juridica; - studierea corelatiilor dintre structura si functiile 38 sistemului juridic. b) investigarea juridicului ca fenomen social, adica: - specificul juridicului ca relatie sociala; - trasaturile pe care fenomenul juridic le are în comun cu alte fenomene sociale si cele care se regasesc numai 15 Renate Treves, Introduzione a la sociologia del diritto, Giulio Einaudi Editore, Torino,1987, p.25
  • 37. 39 în cadrul juridicului; - factorii sociali cu rol determinant în geneza si modelarea juridicului; - modul specific în care juridicul actioneaza în viata sociala, functiile sociale ale juridicului; - corelatiile dintre dinamica societatii si evolutia sistemului juridic. c) interactiunea elementelor sistemului juridic cu alte componente ale vietii sociale: - dreptul si religia; - dreptul si morala; - dreptul si politica; - relatiile constiintei juridice cu constiinta religioasa si constiinta morala; - institutiile juridice si institutiile politice ale societatii. d) corelatiile functionale dintre subsistemul juridic si celelalte subsisteme ale societatii globale: - regimul politic si ordinea juridica a societatii; - ordinea juridica si viata economica; - cultura si justitia. e) interactiunile specifice dintre sistemul social global si subsistemul juridic: - sistemele juridice ca expresii ale unor cerinte specifice de ordine si dezvoltare sociala; studierea particularitatilor sistemului juridic în diferite epoci si în societati diferite; - gradul de adecvare a juridicului la exigentele vietii sociale din fiecare etapa istorica; - factorii de care depinde actiunea eficienta a juridicului; - functiile juridicului într-o societate sanatoasa. Volumul si complexitatea problemelor ce cad în sarcina
  • 38. sociologiei juridice explica de ce aceasta ramura sociologica nu se prezinta ca o stiinta pe deplin constituita, ci ca una care se afla în stadiul cautarilor si al acumularii materialului necesar realizarii unor sinteze teoretice si care sa acopere întreaga problematica. 40
  • 39. IV. SOCIOLOGIA JURIDICA SI ALTE FORME DE CUNOASTERE SI VALORIZARE A SOCIALULUI 1. Relatia dintre sociologie si filosofie, dintre sociologia juridica si filosofia dreptului Raportul dintre sociologie si filosofie este, în primul rând, unul de filiatie, primele preocupari pentru întelegerea si explicarea societatii facându-si aparitia, dupa cum s-a mai aratat, în cadrul filosofiei. Si chiar daca filosofia nu a procedat la o abordare a socialului cu instrumentele de care va uza mai târziu sociologia, reflectiile acesteia cu privire la originea si esenta societatii, la relatiile dintre individ si colectivitate, dintre morala, politica si justitie etc. vor fi sursa unor idei de substanta, dintre care unele vor avea rolul de principii pentru viitoarea teorie sociologica. Pe de alta parte, atunci când sociologia îsi va proclama , prin Auguste Comte, drepturile la o existanta autonoma, se va produce inevitabil separarea acesteia de filosofie, asa cum s-a întâmplat si cu stiintele naturii. Dar nu va fi vorba de o ruptura absoluta, ci de o separare ce nu exclude conlucrarea, ci, dimpotriva, o presupune, fiindca afirmarea sociologiei ca o forma autonoma de cunoastere va delimita preocuparile sale în domeniul socialului de cele ale filosofiei, realizându-se si aici diviziunea specifica a sarcinilor, diviziune al carei corolar necesar este conlucrarea celor ce abordeaza aceeasi realitate din puncte de vedere diferite. Filosofia va continua sa se preocupe de tot ceea ce are legatura cu omul si conditiile sale de împlinire, între acestea aflându-se si cele sociale, carora le revine un rol determinant în procesul de accedere la o esenta umana autentica. Explicarea fiintei umane – problema fundamentala a filosofiei – este realizata de catre aceasta prin considerarea omului atât ca existenta naturala, cât si ca fiinta sociala, prin dezvaluirea unitatii, dar si a 41
  • 40. discontinuitatii dintre natura si societate, a modului specific în care interactioneaza componenta naturala si cea sociala în cristalizarea personalitatii umane. Si se poate afirma, fara nici o exagerare, ca numai filosofia este apta sa raspunda adecvat la întrebarea „Ce este omul?”. Or, daca cea mai completa si sistematica explicare a omului o ofera filosofia si daca orice societate exista numai prin oameni si relatiile dintre acestia, atunci orice efort în cercetarea si cunoasterea societatii nu poate face abstractie de ceea ce este si poate fi omul si, în consecinta, de ceea ce ofera filosofia în aceasta privinta. Atunci când procedeaza la investigarea oricarei realitati sociale, sociologul va constata ca aceasta este rezultatul prezentei si activitatii oamenilor, ca, în tot ceea ce întreprind, acestia urmaresc anumite scopuri, ca exista o ierarhie a scopurilor, ca întotdeauna omul se afla în situatia de a alege între mai multe scopuri, ca de altfel si între mai multe posibilitati de actiune. Dar atât ierarhizarea scopurilor, cât si optiunea pentru o posibilitate sau alta se fac potrivit unor criterii axiologice, de valoare, astfel încât întelegerea comportamentului individual, ca si a celui social, impune cunoasterea valorilor dupa care se calauzesc indivizii si comunitatile din care acestia fac parte. Dar explicarea si fundamentarea teoretica a valorilor sunt sarcini ce cad tot în seama filosofiei, fapt care impune din nou conlucrarea sociologiei cu filosofia. Ca forma specifica a realitatii, societatea nu fiinteaza totusi în afara naturii, orice comunitate umana traind pe un anume teritoriu, beneficiind de anumiti factori naturali si raportându-se în mod propriu la acestia. Prin urmare, societatea este doar o parte a întregului numit lume si o explicare riguroasa a sa nu se poate realiza fara luarea în considerare a întregului din care face parte si a relatiilor sale cu acesta. Deci imaginea totalizatoare a lumii, precum si teoria oricarei existente în genere sunt oferite tot de filosofie. Dar si sub acest aspect se vadeste a fi utila recurgerea . de catre sociologie, la sprijinul reflectiei filosofice. 42
  • 41. Pe de alta parte, orice demers metodologic al cunoasterii stiintifice are nevoie de o justificare teoretica, justificare pe care nu o mai poate oferi stiinta în cauza. De aceea, este necesara interventia unei instante superioare, ce va realiza trecerea de la teoretic la metateoretic, aceasta fiind filosofia stiintei. Si, în sfârsit, oricât de înversunati ar fi unii sociologi contemporani împotriva filosofiei, interzicându-i orice amestec în domeniul socialului, ei nu trebuie sa uite ca imboldul constituirii sociologiei ca stiinta a venit tot din partea filosofiei: „Daca sociologia s-a nascut si s-a dotat cu un obiectiv, acesta fiind chiar cunoasterea stiintifica a socialului, aceasta se datoreaza faptului ca filosofia moderna a eliberat raporturile sociale de orice legatura providentiala.”16 La rândul ei, si sociologia va furniza filosofiei un bogat material explicativ în legatura cu geneza, structura si dinamica vietii sociale, cu socializarea si modelarea indivizilor, cu modul de insertie si functionare a valorilor în viata sociala, material ce va fi folosit în realizarea de noi sinteze teoretice si în actiunea de instituire a noi perspective filosofice asupra omului si a societatii. Cât priveste soiologia juridica, aceasta se va raporta cu precadere la filosofia morala si la filosofia dreptului. Orice norma juridica are justificare numai în masura în care are un continut moral, raspunde principiului moral al dreptatii. Or întemeierea morala a normei juridice este apanajul filosofiei dreptului. Juristul – arata Immanuel Kant în studiile sale de filosofie a dreptului – va raspunde la întrebarea ce este drept? prin referirea la legile care exista sau au existat într-un anume loc si la un anumit moment; „dar lui îi ramâne cu totul necunoscut daca ceea ce exprimau ele ar fi drept, precum si criteriul universal, dupa care s-ar putea recunoaste, în genere, atât ceea ce este drept, cât si ceea ce este 16 Jean Baudonin, Introducere în sociologia politica, Ed. Amarcord, 1999, pp. 12-13 43
  • 42. nedrept (iustum et iniustum)...”17 Si aceasta fiindca studiile asupra dreptului au, de regula, un caracter empiric, ele concentrându-se asupra dreptului pozitiv, a realitatii juridice existente, fara a trece dincolo de aceasta, ajungând, în final, la o constructie coerenta, dar fara o baza teoretica solida, aidoma unui cap frumos, dar fara creier. Se va putea evalua daca o norma juridica este dreapta sau nedreapta numai atunci când norma în cauza se raporteaza atât la libertatea de vointa a fiecarui subiect de drept, cât si la faptul daca libertatea individuala coexista cu libertatea tuturor. „Atunci când actiunea mea sau, în genere, situatia mea nu poate coexista cu libertatea tuturor dupa o lege universala, acest fapt îmi provoaca o libertate care ma stânjeneste.”18 Se observa, deci, ca ordinea juridica se justifica doar în masura în care se întemeiaza pe baze morale, ca moralitatea cere conservarea si protejarea libertatii tuturor membrilor comunitatii. 2. Sociologia juridica si sociologia generala Daca sociologia generala este teoria sistemului social global si a fenomenelor sociale generale, sociologia juridica se prezinta, în raport cu aceasta, ca o sociologie de ramura, ea investigând subsistemul juridicului în calitatea acestuia de componenta a societatii globale. În masura în care o anume realitate face parte dintr-un întreg si existenta ei este determinata de modul de structurare si functionare a acestuia din urma, va fi evident ca nu se poate realiza o cunoastere integrala si autentica a partii fara cunoasterea ansamblului caruia îi apartine aceasta. Prin urmare, cunoasterea întregului – obiect al sociologiei generale – este absolut indispensabila cunoasterii oricarei componente a acestuia, în 17 Immanuel Kant, Scrieri moral-politice, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1991, p.86 18 Ibidem, p.87 44
  • 43. cazul de fata – sociologiei juridice. Sociologia generala, clarificând problemele privitoare la locul si rolul fiecarui subsistem în cadrul ansamblului social, la relatiile acestuia cu celelalte subsisteme si cu sistemul integral pune la dispozitia sociologiei juridice cadrul teoretic general, la care aceasta va trebui sa se raporteze daca doreste sa se edifice asupra locului si importantei domeniului pe care îl investigheaza, a ceea ce reprezinta juridicul în raport cu întreaga realitate sociala. Pe de alta parte, tot sociologia generala identifica aceste aspecte si relatii care se regasesc în cadrul oricarui fenomen social si, implicit, cu cele juridice, construind conceptele ce le fixeaza si cu ajutorul carora se vor descifra natura si dinamica lor. Concepte ca cel de socializare, de integrare sociala si control social, de pozitie sociala, status si rol, de investigatii si relatii sociale, de constiinta sociala, de organizare, dezorganizare si anomie, de defavorizare si marginalitate sociala vor fi indispensabile cercetarii sociologice a fenomenului juridic si ele se vor regasi atât în stabilirea directiilor de investigare, cât si în constructiile teoretice prin care se valorifica rezultatele cercetarii. Se poate ridica, însa, întrebarea ca, de vreme ce sociologia generala ofera atât de mult în legatura cu cunoasterea juridicului ca fenomen social, ce rost mai are sociologia juridica? Nu constituie cumva aceasta o modalitate inutila de dublare a sociologiei generale, pe de o parte, a teoriei dreptului, pe de alta parte? Raspunsul la ambele întrebari va fi acela ca sociologia juridica este, pe cât de necesara, pe atât de utila, si dreptului si sociologiei generale. Sociologia generala abordeaza diversele subsisteme ca elemente ale ansamblului social, adica în ipostaza acestora de parti ce asigura integritatea si functionalitatea întregului, dar nu si în aceea de sisteme relativ autonome, care au, la rândul lor, o structura foarte complexa, de care vor depinde însesi caracteristicile acestora, locul si rolul lor în cadrul suprasistemului. Ca atare, va reveni sociologiilor de ramura 45
  • 44. sarcina de a cerceta în detaliu structura si elementele acestora, modul în care fiecare componenta a subsistemului se integreaza si functioneaza, atât în cadrul acestuia, cât si a sistemului global. Daca sociologia generala ia în considerare ansamblul juridicului si rolul global al acestuia, sociologia juridica va cerceta succesiv componenta normativa – adica sistemul de drept, cea institutionala, relatiile existente între institutiile juridice, modul de reflectare în plan ideatic si afectiv a realitatii juridice existente la un moment dat si a ceea ce s-ar astepta din partea dreptului si a institutiilor juridice. Dupa care va cerceta raporturile dintre aceste componente ale sistemului juridic, precum si relatiile fiecarei componente a juridicului cu ceilalti factori sociali si cu societatea în ansamblul ei. Procedând astfel, ea contribuie la aprofundarea cunoasterii socialului, întregind, în maniera proprie, eforturile întreprinse de sociologia generala. Pe de alta parte, sociologia juridica va îmbogati semnificatia unor concepte sociologice generale, ca cele mentionate anterior, cu sensuri degajate din studierea naturii sociale a juridicului. Bunaoara, conceptul de status social va fi interpretat ca totalitate a drepturilor pe care societatea i le recunoaste individului ce detine o anume pozitie sociala, cel de rol – ca ansamblul obligatiilor la care se angajeaza individul fata de colectivitate, cel de lider formal – ca persoana investita cu anumite responsabilitati prin acte cu valoare juridica s.a.m.d. 3. Sociologia juridica si stiintele sociale A. Sociologia juridica si stiinta dreptului Ca stiinta de granita, aflata la confluenta sociologiei cu stiinta dreptului, sociologia juridica se va afla într-un raport de strânsa conlucrare cu stiintele juridice, îndeosebi cu teoria generala a dreptului. Nici un cercetator din domeniul sociologiei juridice nu va realiza o explicare adecvata a dreptului ca fenomen social, 46
  • 45. daca nu va fi familiarizat cu principiile si notiunile care descriu si explica normele de drept, continutul si esenta lor, modul de elaborare si impunere a normelor juridice. Numai stapânind aceste cunostinte se poate realiza integrarea corecta a acestui fenomen social în ansamblul realitatii sociale. La rândul ei, sociologia juridica va fi de un real folos specialistului din domeniul juridic, acest lucru fiind recunoscut de majoritatea juristilor. Bunaoara, Nicolae Titulescu, într-un discurs privitor la modul în care trebuie înteleasa si realizata educatia juridica, opera disocierea între dreptul consemnat printr-un text formal (lege juridca) si dreptul nescris, care are o sfera mult mai mare de cuprindere si un rol social la fel de important ca dreptul formal. Pornind de aici, el concluzioneza ca educatia juristului trebuie sa cuprinda si sfera dreptului informal, a carui cercetare e realizata de sociologie. Apoi, tot el atragea atentia si asupra faptului ca norma juridica este întotdeauna expresia anumitor cerinte sociale, care se afla ele însele într-o continua evolutie, ceea ce înseamna ca aceeasi dinamica trebuie sa se înregistreze si în cazul normelor de drept. De aceea, prima cerinta în investigarea dreptului trebuie sa o reprezinte abordarea acestuia sub aspectul mobilitatii, sarcina careia i se va da curs prin studierea istoriei dreptului. Studiul acesteia nu trebuie înteles ca o cercetare de arheologie juridica, ci ca o depistare a conditiilor sociale ce impun în permanenta modelarea normelor juridice. Referindu-se la necesitatea studierii dreptului roman, acelasi Nicolae Titulescu declara ca, pentru el, un bun cunoscator al dreptului roman e , în primul rând, un bun sociolog, iar disponibilitatea pentru cercetarea sociologica va face din cel ce o realizeaza un bun practician al legii. B. Relatiile sociologiei juridice cu stiintele istorice Stiintele istorice reprezinta una dintre cele mai importante 47
  • 46. surse de informatii pentru sociologia generala si pentru sociologia juridica. Aceste informatii se refera la dinamica vietii sociale, la formele de viata culturala, economica, politica etc. pe care le-au înregistrat societatile umane de-a lungul timpului si la diversele sisteme de drept care au existat în istorie. Din datele furnizate de catre istorici, s-a luat cunostinta de continutul celor mai vechi sisteme de drept (Codul Hammurabi, Legile lui Manu, Legile lui Solon, Legea celor XII table) si de modul în care acestea erau aplicate în societatile respective. Informatiile puse la dispozitia sociologiei de catre stiintele istorice trebuie însa interpretate, pentru a se concluziona asupra factorilor sociali care au determinat un mod concret de organizare politica si, implicit, un anume tip de ordine juridica. De exemplu, luând cunostinta de existenta, în Europa, a doua sisteme de drept, unul intitulat dreptul germanic de inspiratie greco-romana, iar altul denumit sistemul de drept britanic sau al legii comune, sociologia va pune problema cauzelor sociale care au determinat diferentierea celor doua sisteme de drept, întrebare la care istoria nu ofera nici un raspuns. Pornind de la caracteristicile dreptului britanic, care acorda un rol esential dreptului cutumiar si jurisprudentei, fapt ce asigura o sporita autonomie legislatiilor locale, si corelând aceste caracteristici cu istoria politica a Angliei, sociologia juridica va stabili ca respectivele caracteristici se datoreaza, în principal, luptei pentru autonomia locala, dusa de populatia autohtona împotriva stapânirii normande. Conlucrarea dintre sociologia juridica si istorie se realizeaza la un nivel superior atunci când va intra în actiune istoria dreptului, al carei rol este acela de a furniza informatii autorizate cu privire la evolutia istorica a dreptului, la asemanarile si deosebirile existente între sistemele de drept ce au fiintat în diverse epoci, precum si în zone geografice si politice diferite. Prin analiza comparativa a acestor sisteme si prin raportarea informatiilor degajate la contextul social, în interiorul caruia s-a 48
  • 47. configurat un anumit sistem de drept, sociologia juridica are posibilitatea sa explice, pe de o parte, determinarea sociala a fiecarui sistem de drept, iar pe de alta parte, rolul îndeplinit de acesta în conservarea unui anumit tip de viata economica, politica, culturala si nationala. De asemenea, prin sintezele realizate, sociologia juridica ofera stiintelor istorice acel cadru de referinta ce va da posibilitatea acestora sa încadreze în mod rational informatiile cu caracter istoric în teorii explicative privitoare la principalele etape istorice, la succesiunea acestora, la caracteristicile procesului istoric. C. Raportul sociologiei juridice cu stiintele politice Sistemul politic este unul dintre cele mai importante subsisteme ale vietii sociale si aceasta pentru ca el include institutia statala, care are un rol determinant în organizarea si conducerea societatii. De aceea, preocuparea pentru întelegerea originii si a esentei statului, a rolului pe care acesta îl are în organizarea si conducerea vietii sociale, va fi prezenta înca din antichitate, cei mai de seama filosofi rezervând, în scrierile lor, un loc important problemelor politice. Relevante vor fi în acest sens scrierile lui Platon si ale lui Aristotel, în care acestia au analizat atât statul existent în vremea lor cât si posibilitatea de realizare a unui stat ideal, precum si valorile ce trebuie asezate la baza activitatii statului, ca si a legilor adoptate de acesta. În epoca moderna si cea contemporana, cercetarea si explicarea politicului vor fi preluate de catre politologie si sociologia politica. Prima va cerceta politicul ca pe o realitate de sine statatoare, insistând pe identificarea componentelor esentiale ale acestuia, a relatiilor dintre respectivele componente, a rolului social al fiecarei componente a sistemului politic. La rândul ei, sociologia politica va studia politicul în calitatea acestuia de subsistem al sistemului social global, deplasând cercetarea spre investigarea relatiilor dintre subsistemul politic si ansamblul vietii 49
  • 48. sociale, dintre politic si celelalte subsisteme, respectiv cel economic si juridic. În masura în care sociologia politica investigheaza corelatiile functionale dintre sistemul politic si sistemul juridic, ea va reusi sa desprinda aspecte esentiale în legatura cu modul în care functioneaua sistemul politic si cel juridic, precum si în legatura cu influentarea lor reciproca. Prin folosirea acestor informatii, sociologia juridica va realiza o interpretare adecvata a factorilor ce determina fizionomia sistemului juridic, care circumscriu functiile sociale ale juridicului. De asemenea, importante pentru demersurile sociologiei juridice vor fi si informatiile pe care i le pune la dispozitie politologia în legatura cu modul de organizare si functionare a statului, cu partidele politice, cu relatiile politice, care se structureaza ca relatii dintre partide si grupurile sociale reprezentate de acestea, ca relatii între partide si institutiile statului, între stat si populatie, ca si în legatura cu efectele actiunii politicului asupra întregii vieti sociale. Prin urmare, prin cunoasterea mecanismelor ce stau la baza dobândirii si exercitarii puterii politice, sociologia juridica poate sa ofere o explicatie stiintifica dinamicii dreptului si a institutiilor juridice, dinamica ce se datoreaza în buna masura modului de constituire si functionare a puterii politice. Se va evidentia, astfel, caracterul specific al legilor juridice adoptate pe anumite perioade de timp, ele fiind reflectarea sintetica a intereselor fundamentale ale grupurilor sociale, reprezentate de partidul care detine puterea politica. Se va constata, de asemenea, si o alta caracteristica interesanta, aceea ca legile juridice au o stabilitate mai mare în conditiile în care un partid se mentine la putere o perioada mai îndelungata. Aceeasi stabilitate se poate observa si atunci când alternanta partidelor la putere se realizeaza în cadrul regimurilor democratice pe deplin consolidate. 50
  • 49. Alta problema careia sociologia juridica trebuie sa îi gaseasca rezolvarea si pe care o poate solutiona doar conlucrând cu stiintele politice e aceea a relatiei dintre stabilitatea legii, ceruta de stabilitatea ordinii sociale si de autoritatea pe care trebuie sa o aiba legea în fata cetatenilor, si dinamica intereselor grupurilor sociale reprezentate de partidele ce detin succesiv puterea politica. Raspunsul pe care îl da sociologia juridica e acela ca legile fundamentale ale societatii trebuie sa se bucure de stabilitate, ele pastrându-se, ca forma si continut, de-a lungul guvernarilor succesive, fiecare partid politic asumându-si obligatia de a nu aduce atingere legilor ce sunt decisive pentru ordinea si pacea sociala si pentru conservarea cadrului democratic de exercitare a puterii. În schimb, fiecare partid politic va avea libertatea sa aplice acele masuri care sa-i permita obtinerea celor mai bune rezultate în actul de guvernare. 51
  • 50. V. REPERE ISTORICE ÎN CONSTITUIREA SI EVOLUTIA SOCIOLOGIEI JURIDICE 1. Teoriile contractualiste cu privire la geneza statului si a 52 dreptului Dupa ce timp de milenii, statul, identificat cu persoana monarhului, a fost prezentat ca fiind de natura divina, odata cu primele secole ale epocii moderne se va cauta originea laica a acestei institutii. Începând cu Nicolo Machiavelli (1469-1527), statul va fi despuiat de aureola sa divina, fiind considerat ca o putere centrala si suverana si al carei rol era acela de a legifera în folosul colectivitatii si de a garanta autoritatea si aplicarea legii. Pe de alta parte, se va aprecia ca însusi statul s-a instituit ca rezultat al unui act legislativ, prin care i se stabilesc atributiile si mijloacele de actiune. Cât priveste esenta legilor, aceasta este similara cu cea a legilor naturii. Asa dupa cum acestea din urma stau la baza ordinii din natura, la fel si legea juridica va asigura ordinea sociala. Si una si alta genereaza consecinte previzibile si la fel de necesare. Pe aceeasi linie de demitizare a statului si de interpretare exclusiv rationala a originii si a rolului sau în societate se vor înscrie si teoriile contractualiste, potrivit carora atât statul, cât si dreptul sunt instituite prin încheierea unui contract social între toti membrii comunitatii. Primul reprezentant al teoriei contractului social a fost juristul olandez Hugo Grotius (1583-1645), care enunta principiile ce îi vor sta la baza în lucrarea De iure belli ac paccis( Despre dreptul razboiului si al pacii), publicata la Paris, în 1652. Desi era consacrata dreptului international, lucrarea lui Grotius abordeaza si problemele referitoare la originea statului, la temeiurile autoritatii si legitimitatii acestuia. În explicarea acestor probleme, Grotius pleaca de la
  • 51. caracteristicile naturii umane, care ar fi mereu aceeasi si la baza careia ar sta instinctul sociabilitatii. Oamenii, afirma el, sunt atrasi unii de altii, aceasta atractie determinând asocierea si conlucrarea lor. Dar acolo unde exista cooperare si viata în comun, trebuie sa existe si reguli care sa reglementeze conduita fiecarui membru al comunitatii, ca si activitatea comunitatii în ansamblul ei. Din aceste motive, ei vor încheia un contract prin care se decide înfiintarea autoritatii publice si însarcinarea acesteia cu asigurarea pacii si a ordinii sociale. Toti semnatarii contractului vor recunoaste, de buna voie, autoritatea puterii publice si îi vor respecta hotarârile, existând deja o traditie pozitiva în acest sens si care consta în respectul pentru cuvântul dat si angajamentele asumate. La rândul ei, puterea publica avea obligatia de a le garanta supusilor viata si proprietatile si de a respecta spiritul în care a fost încheiat contractul. Tot de la natura umana porneste si Thomas Hobbes în conturarea împrejurarilor care au determinat încheierea contractului social. Numai ca, spre deosebire de Grotius, Hobbes considera ca agresivitatea, si nu instinctul sociabilitatii, este cea care caracterizeaza fiinta umana, ca omul pentru om este lup (Homo homini lupus). Pe de alta parte, precizeaza el, în starea lor naturala, premergatoare aparitiei societatii, oamenii se bucurau de o libertate neîngradita, actionând fiecare dupa bunul sau plac. Aceasta libertate totala, conjugata cu o agresivitate înnascuta, va genera o stare conflictuala generala, un razboi al tuturor împotriva tuturor( bellum omnium contra omnes), care, daca ar fi continuat, ar fi dus, în final, la disparitia speciei umane. De aceea, cei mai lucizi dintre membrii comunitatii vor propune semenilor sa renunte de bunavoie la o parte din libertatea lor si sa accepte instituirea unor reguli de conduita, a caror respectare sa fie obligatorie pentru toti. Dominati de teama pentru propria viata, membrii colectivitatii 53
  • 52. vor accepta sa încheie un contract prin care fiecare sa se angajeze sa renunte la libertatea de pâna atunci si sa respecte regulile de conduita asupra carora au convenit cu totii. Aceasta va fi doar prima parte a contractului si ea va sta la baza introducerii primelor norme de drept în viata sociala. Cea de a doua parte a contractului social va avea drept scop garantarea faptului ca normele instituite vor fi respectate de toata lumea. Pentru aceasta, pe baza aceluiasi acord general al vointelor individuale liber exprimate, se decide desemnarea unei persoane ce va veghea la respectarea legilor si care va avea dreptul sa-i pedepseasca pe cei vinovati de încalcarea lor. Respectiva persoana se va bucura de o autoritate absoluta în fata tuturor, fiind pe deplin suverana, si va avea întreaga libertate în actiunea de constituire a unei forte publice si de folosire a acesteia pentru impunerea legii. Astfel ia nastere statul monarhic, a carui legitimitate are la baza contractul social. Daca la început sarcina monarhului va fi relativ usoara, dat fiind numarul redus al populatiei, pe masura înmultirii acesteia, ea va deveni tot mai anevoioasa, iar onorarea sa în bune conditii va impune cresterea continua a dimensiunilor statului, acesta devenind, aidoma monstrului biblic Leviathan, a carui forta devine tot mai coplesitoare. Dar aceasta reprezinta o evolutie fireasca, absolut necesara pentru asigurarea pacii sociale. Ba mai mult, apreciaza Hobbes, numai o putere pronuntat autoritara, a carei expresie deplina o constituie monarhia absoluta, îsi poate îndeplini onorabil atributiile sale. Fiindca omul continua sa fie egoist, agresiv si violent si dupa aparitia statului si cu cât oamenii vor fi mai numerosi, cu atât mai mare si mai discretionara va trebui sa fie puterea de stat pentru a-i putea tempera. În opozitie cu Thomas Hobbes, conationalul acestuia, John Locke, va reveni la ideea formulata de catre Grotius, ca omul este o fiinta profund sociabila, care îsi foloseste rational libertatea de care se bucura în starea sa naturala. Pe deplin egali si absolut 54