1. UNIVERSITATEA “ BABEŞ-BOLYAI” CLUJ - NAPOCA
FACULTATEA DE DREPT
Conf Univ. Dr. SORIN ALĂMOREANU
Note de curs
2004

2. C A P I T O L U L I
NOŢIUNI INTRODUCTIVE. PRINCIPII
Secţiunea 1. Apariţia şi dezvoltarea criminalisticii
Din momentul în care a început să conştientizeze apartenenţa sa la o comunitate socială
omul a considerat că faptele antisociale au un însemnat pericol. Drept consecinţă acestea au fost
incriminate, comiterea lor atrăgând anumite pedepse, fizice sau pecuniare. La început regulile
respective erau integrate moralei şi li se conferea o anume " greutate" prin intermediul normelor
morale, a cutumelor, a religiei (noţiunea de “păcat”), apoi a regulilor juridice şi normelor de
drept. Desigur că odată cu instituirea unor forme incipiente de sistem judiciar şi cu desfăşurarea
primelor adevărate procese apare şi necesitatea demonstrării comiterii faptelor prin existenţa şi
preyentarea probelor, pentru că descoperirea faptei este în mod necesar urmată de:
1. stabilirea naturii ei (omor, lovire, vătămare corporala, furt, viol, fals, etc.)
2. stabilirea împrejurărilor în care s-a comis fapta ( timp, loc, stare psihică, s. a. m. d.
3. identificarea infractorului ( infractorilor ) şi / sau a altor persoane ( coautor, complice,
tăinuitor, victima, . . . )
4. dovedirea vinovăţiei / nevinovăţiei.
Cum toate aceste activităţi înseamnă şi probe, un ansamblu important dintre ele presupun
existenţa unor bogate cunoştiinţe de criminalistică. Aceasta este promotoarea unor metode şi
mijloace apte de a se încadra în standarde ştiinţifice şi a situa imaginea oferită asupra
împrejurărilor faptei celor chemaţi să infăptuiască actul de justiţie la nivelul corespunzător cu
adevărul în cauză. Ea este în acelaşi timp elaborată şi desfăşurată ca activitate concretă în
conformitate cu normele procedurale ale dreptului penal.
Iată ce spunea în 1928 George Maxim: "Ce va putea face un licenţiat în drept pus să
ancheteze a doua zi după numirea sa, când el nu are alte cunoştiinţe decât cele câteva sute de
articole ale Codului Penal şi de procedură penală? Punerea lui însă la curent, de pe băncile
facultăţii, cu toate mijloacele speciale ale criminaliştilor practicieni îi dau putinţa să se folosească
în cercetările lui criminalistice de toate mijloacele ajutătoare şi nu sunt sute ci mii". 1
Într-adevăr, metodele şi mijloacele tehnico-tactice elaborate sau împrumutate de
criminalistică din alte domenii îşi găsesc aplicarea în munca de cercetare ca şi în cea de
descoperire şi chiar prevenire a infracţiunilor. Complexitatea lumii, continua evoluţie a
cunoaşterii umane şi atragerea ( utilizarea ) în comiterea infracţiunilor a tot mai multe tehnici şi
mijloace moderne, au impus criminalisticii să adapteze şi să preia pentru scopuri cele mai diverse
cunoştiinţe din chimie, fizică, cibernetică, genetică, etc.
Deşi importanţa şi utilitatea criminalisticii în bagajul de cunoştiinţe al oricărui jurist este
absolut evidentă, constatăm în ultimul timp o trecere a criminalisticii în planul secund ca
importanţă printre materiile de studiu în facultăţile de drept. Pe de altă parte, chiar studiul este
destul de sumar, formal, criminalistica rămânând în aparenţă o activitate oarecum învăluită în
mister, o “ supra-specialitate ” , un “domeniu prohibit” pentru unii sau “neinteresant” ( în sensul
de “nelucrativ” ) pentru alţii. Ca mărturie a faptului că trecerea în planul secund a cunoştiinţelor
de criminalistică , ori chiar omiterea lor din curricula universitară a studiilor de drept este o eroare
stă marturie Germania, unde după ce cu cca. 20 de ani în urmă s+a renunţat la studierea
criminalisticii la Drept, azi se fac serioase eforturi de reintroducere a acestei materii, existând
chiar o asociaţie neguvernamentală cu acest scop.
Desigur, cele de mai sus ar putea fi considerate ca o pledoarie pro domo pornită din
interesul nostru pentru criminalistică. Există ocazia de a vedea în repetate rânduri, cum în
1 MAXIM GEORGE Revista poliţiei moderne, Iaşi. , 1928 , Iaşi.
1

3. practică lipsa unor cunoştiinţe cuprinzătoare de criminalistică a complicat şi întârziat soluţionarea
unor cauze.
Ca ştiinţă autonomă Criminalistica s-a format la finele sec. XIX. Poate una dintre
motivaţiile acestei tardive decantări ar putea fi neîncrederea şi lipsa de interes a juriştilor vremii
pentru potenţialul ajutător al ştiinţei în materie de probaţiune. Progresul ştiinţelor naturii şi mai
ales, dezvoltarea cunoştinţelor de medicină legală face ca începuturile criminalisticii să se lege de
locurile cu mare criminalitate- Paris 1795, Viena 1804. Această perioadă cunoaşte
activitatea de pionerat a statisticianului Quetelet (1796-1874) pentru masurători cantitative asupra
omului şi activităţilor sale –desprinderea primelor elemente de antropometrie şi criminologie. 2
În anul 1893 – Hans Gross - judecător de instrucţie şi profesor de drept penal publică
"Manualul Judecătorului de instrucţie" şi introduce termenul prin care "System der Kriminalistik"
apare ca " Ştiinţa a stărilor de fapte în procesul penal". Apare astfel explicit termenul de
Criminalistică. Rând pe rând evoluţia ştiinţelor aduce noi şi noi valenţe Criminalisticii, care le
preia rapid şi se adaptează:
-apare şi se dezvoltă dactiloscopia ca mijloc de înregistrarea şi identificare;
-începe să fie folosită tot mai frecvent fotografia judicară - Daguerre –1839;
-se dezvoltă antropometria criminala - Bertillon -1885
-este creat şi începe să fie folosit microscopul modern - 1873
- este dezvoltat studiul grupelor sanguine-1895-prin reacţii de precipitare este folosit
frecvent în Germania în cercetarea omorurilor. .
- 1865-Mendel şi alţii, încep cercetările privind transmiterea genetică cromozomială-
1894 –Hans Gross începe să predea la Viena primul curs facultativ de Criminalistică.
1909 –Jules Reiss crează la Lausane Institutul de fotografie judiciară, care va deveni
Institutul de politie ştiinţifică.
1913- este fondată şcoala de la Graz ( H. Gross), şcoala de la Munchen şi şcoala de la
Lyon – creată de Edmond Locard
În S. U. A. –începând cu 1945 Berkeley University şi John Jay College din New York
sunt cele mai celebre scoli de Criminalistică alături de FBI Academy.
Germania - Bundes Kriminal Amt , Franţa - Identite Judiciare - Paris
Anglia - Home Office Forensic Lab. - Londra - Metropolitan Forensic Science Lab.
Enumerarea de mai sus nu este exhaustivă, ci exemplificativă.
Secţiunea 2. Inceputurile şi dezvoltarea criminalisticii în România
In secolul trecut şi pentru o perioadă din cel actual, România se înscria pe locurile de
frunte în promovarea, utilizarea şi dezvoltarea criminalisticii. In 1892 este creat Serviciul
Antropometric al Ministerului Justiţiei, 1883 - Infiintarea Institutului Medico-legal de către dr.
Mina Minovici, unitatea fiind considerată printre cele mai bune din lume la acel moment.
- 1906 Nicolae Minovici - cercetări în dactiloscopie
-Intre anii 1892-1914 are loc introducerea masivă în practică a identificării
dactiloscopice. D. Călinescu - "Dactiloscopia şi portretul vorbit".
-S.Ionescu- chimist – conduce serviciul de chimie judiciară la Institutul Medico-Legal
din Bucureşti.
In 1914 - Valentin Sava preia serviciul de identificare –devenit în 1925 Serviciul
Central şi publică în 1943 "Manual de dactiloscopie" – care în ciuda dimensiunilor
sale relativ reduse rămâne o lucrare foarte interesantă.
- 1937 – C-tin. Ţurai creează prima cartoteca monodactilară.
2
IONESCU LUCIAN Criminalistica Note selective de curs pentru uzul studenţilor (Nepublicat) Universitatea
creştină “ D. Cantemir” Bucureşti 1997.
2

4. -1943 Este infiinţat serviciul tehnico-ştiinţific şi Laboratorul de Criminalistică al
Poliţiei capitalei.
Secţiunea 3. Definirea criminalisticii. Sistemul şi structura ei
Deşi Criminalistica a fost definită în mai multe modalităţi (convergente în cele din
urmă) fie ca -" Ştiinţa care elaborează metodele tactice şi mijloacele tehnico- ştiinţifice de
descoperire, cercetare şi prevenire a infracţiunilor" 4
fie ca "Ştiinţa judiciară cu caracter autonom
şi unitar, care însumează un ansamblu de cunoştiinţe despre metodele şi mijloacele tehnice şi
procedeele tactice destinate descoperirii, cercetării informaţiilor, identificării persoanelor
implicate în săvârşirea lor" 5
considerăm că formularea unei definiţii a acestei ştiinţe contra crimei
implică un demers teoretic şi ştiinţific pe măsura caracterului său complex. De aceea, am optat,
asemeni lui I. Ionescu pentru notiunea de definire " care are avantajul de a ne spune mai liber în
ce constă criminalistica. . . şi care este obiectul ei de cercetare" 6
.
Ştiinţă cu structură complexă, criminalistica este utilizatoarea şi beneficiara unor date
şi mijloace cu un conţinut extrem de divers. Aşa cum am arătat în secţiunea anterioară acestea
sunt luate din domenii de mare tehnicitate şi aparent total diferite de ceea ce îndeobşte se
consideră a studia o ştiinţă din domeniul juridic: chimie (cerneluri, substante), biologie (material
biologic), fizică ( balistică ş. a. ), psihologie (ascultare), psihiatrie (tactica), statistica
(informatii), informatica (prelucrarea datelor, baze de analiză), microbiologie, micro urme,
cristalografie (metale).
Unanim acceptată este insă împărţirea tripartită a sistemului criminalisticii:
1. Tehnica criminalistică - reuneşte totalitatea metodelor de descoperire, evidenţiere,
fixare, ridicare şi examinare a macro şi microurmelor ce privesc fapta , respectiv - autorul sau
autorii.
2. Tactica criminalistică – formulează reguli de organizare şi desfăşurare a activităţilor
de anchetă , procurare şi examinare a probatoriului cum sunt: cercetarea locului faptei,
reconstituirea, identificarea autorului şi a victimei, ascultarea, percheziţia, prelevarea de obiecte,
înscrisuri, acte, etc.
3. Metodologia criminalisticii se ocupă cu stabilirea de procede, tenici, succesiuni de
activităţi logico-tactice şi mijloace specifice de cercetare a infracţiunilor în funcţie de natura lor -
furt, omor, tâlhărie, mită, înşelăciune, fals, accidente de muncă sau de circulaţie, incendii,
explozii, mărturii mincinoase, etc.
Tactica şi metodologia se apropie şi se întrepătrund sub aspectul finalităţii, ele apărând ca
tactică generală şi tactica speciala (vezi şi L. Ionescu, op. cit. )
Se impune aici o precizare asupra termenilor utilizaţi pentru sfera criminalisticii. În ţările
francofone s-a folosit mai ales termenul de "Poliţie ştiinţifică" - generat de intenţia de a departaja
probelor ştiinţifice de alte tipuri de probe.
în ţările germanice termenul este "Kriminalistik", iar în cele anglofone - " forensic
science". Cel din urmă tinde să se extindă în mai toate ţările, lăsând la o parte elementele de joc
politic, influente, etc.
Termenul de "forensic" derivă din latinescul " forum " (piaţă publică - ca loc de judecata)
- loc în care purtătorii de păreri diferite pot să-şi susţină liberi pledoaria, punctul de vedere.
Aceasta dezbatere are loc în sala de şedinţe (alt "forum"), unde în sistemele de lege procesuală
contradictorială probele sunt administrate în cursul unor serii de întrebări şi răspunsuri (cross-
examining).
Credem că termenul de " forensic science" este mai cuprinzător, el incluzând şi
elementele Criminalisticii cât şi Medicina legală, bio-criminalistica, psihologia judiciară, s. a.
Pe de altă parte, termenul de science= ştiinţă indică apropierea criminalisticii de ştiinţele exacte,
exprimând caracterul practic şi rigoarea ştiinţifică ce-i sunt specifice. Cu toate acestea credem că
3

5. şi pe viitor termenul folosit trebuie să fie cel de criminalistică , aşa cum s-a încetăţernit în
limbajul curent.
Secţiunea 4. Categorii de probe oferite de criminalistică.
In interacţiunea complexă om-mediu, urmele se produc prin relaţia cauzală unde contactul
fizic cu mediul concret conduce la crearea lor. Pe temeiul cercetării, descoperiri şi examinării
urmelor se pot stabili legături de natura a permite identificarea autorului lor. Urmele pot fi astfel
atât urme materiale , cât şi urme testimoniale (ideatice ) prin valorificarea datelor rezultate din
memorarea unor evenimente, coversaţii, sunete, poziii de obiecte persoene, a aspectului, a
trăsăturilor, etc.)3
Urmele materiale pot avea orice formă , de la firul de păr la obiecte, părţi de aeronave, etc.
De la urma olfactivă, la urma bilogică, de la impresiuni aparent invizibile la dezastrul pordus de
explozii.Valoarea lor este dată de corectitudinea descoperirii, marcării, prelevării şîn interpretării
lor.
Conform unei enumerării formulate de Barry A.J. Fisher4
a elementelor ce conferă valoare,
urmele (probele) materiale au ca însuşiri:
1.Probele materiale pot dovedi comiterea unei fapte sau permit stabilirea unor elemente
cheie în soluţionarea anchetei. De exemplu, urmele de forţare şi lipsa unor bunuri la furt prin
efracţie, sau urmele de violenţă şi leziunile de apărare în cazul unui viol. In cazul unui incendiu
suspect au fost găsite urme de substanţe volatile ( petrol) pe unele bunuri incendiate.
2. Urmele pot dovedi contactul suspectului cu vixctima ori prezenţa la locul faptei.
Intr-un caz de viol suspectul reţinut la scurt timp nu a putut explica prezenţa unor fire de păr
de pisică pe pantaloni, iar victima avea două pisici.
3. Probele materiale ( urmele) pot duce la identficarea certă a utorului unei fapte . ADN ,
urme papilare, probe biologice, etc.
4. Probele materiale pot duce şi la exonerea unui bănuit. O persoana acuzată de falsificrea
unui scris, etc. Doi minori au auzat un adult ca i-ar fi drogat si molestat. Examinarea unor mostre
de singe si urina de la minori a proba lisa in organismul lor a unor umre de drog, apoi ei au
recunoscut ca acuzatiile au fost inventate întrucât îl urau pe bănuit.
5.Probele materiale pot completa si confirma mărturiile. Victima unie lipsiri de libertate a
reclamat ca a fost legată de un calorifer in apartamentul unui banuit cu un cablu de nylon pe care
l-a rupt si abandonat pe terasa pe unde a reusit sa fuga . LA cercetarea locului faptei cablul rupt a
fost gasit in locul indicat de victima.
6. Un suspect pus in faţa probelor materiale poate face măturisiri sau chiar declaraţii
complete.
7. Probele materiale pot fi mai concludente decât cele testimoniale. Trecerea timpului
poate altera memorarea unor evenimente, detaliile se şterg, iar factorul subiectiv poate interveni în
redare. Uneori, sub impulsul sentimentelor unele elemente sunt exagerate, alteori, involuntar, sunt
introduse „ în tabloul relatării „ date care în realitate nu au fost receptate.
8. Probele materiale tind să devină tot mai importante, fiind absolut necesare in
soluţionarea cauzelor. Nesusţinute de probe, declaraţiile nu pot servi la nimic.
Reluând într-o formulă concentrată cele de mai sus Lucian Ionescu consideră că din
punctul de vedere al relevanţei lor probele pe care le oferă Criminalistica sunt în acest sens:
3 A se vedea S. Alamoreamnu N.Zamfirescu Introducere în interpretarea fenomenologic a urmelor Ed.
Alma Mater Cluj 2003.
4 Barry A.j. Fisher, Arne Svenson, Otto Wendel - Techniques of crime scene investigation Ed. ELESEVIER
1985 pag. 6.7
4

6. 1. probe disculpante - prin care persoana bănuită este inlăturată din grupul de posibili
autori . )O urma de muşcătură pe corpul victimei, amprente, striaţii pe camaşa de metal a unui
glonţ produse de ghinturile ţevii)
2. probe indicative - indică producerea unei anumite fapte ( acţiune, fenomen, proces)
fără a indica şi autorul (Ex. răzuirea unei menţiuni pe un act, explozia unei bombe).
3. probe coroborative - prin coroborare cu alte probe acestea sunt apte a conduce la
stabilirea unei anumite situatii. (Ex. urma pantofului unei anumite persoane indica prezenţa ei
intr-un anumit loc, dar nu şi calitatea: autor, victimă, martor).
4. Probe determinante - care nu mai au nevoie de alte probe pentru a demonstra fapta şi
autorul ei (exemplu la viol: urma de muşcătură pe corpul victimei)(ADN).
Unii autori5
subîmpart urmele în:
- probe -dovedind un adevăr;
- indicii -semnul existentei unui fenomen, imprejurari, eveniment, etc.
Indiferent dacă veti accepta această din urmă subîmpărţire sau nu, esential este a se
reţine ca prin Criminalistică se oferă elemente ştiinţifice cu caracter de certitudine ( uneori şi
acestea pot cunoaste o marjă de eroare) pentru aflarea adevărului privind imprejurările, timpul,
locul, modul, mobilul, scopul, autorul(autorii), unei (unor) fapte.
Secţiunea 5. Sistemul principiilor fundamentale ale criminalisticii
Dată fiind strânsa legătură a Criminalisticii cu Dreptul penal şi Dreptul procesual penal,
sistemul principiilor sale va cuprinde atât principii specifice acestora (principiul prezumtiei de
nevinovăţie, aflării adevărului) cât şi principii specifice Criminalisticii.
1. Principiul legalităţii - principiu "sine qua non" al oricărui demers cu contiguitate
domeniului dreptului. Acesta este înscris în Constituţia Romaniei şi art. 2 C. P. , fără de care
ne-am intoarce în curând la dreptul discreţionar, abandonând principiile statului de drept.
Având ca fundament legalitatea, criminalistica alături de alte ramuri de drept
urmăreşte susţinerea principiului potrivit căruia nici o persoană să nu se sustragă răspunderii
pentru faptele sale, nimeni să nu fie pedepsit pe nedrept.
De altfel conform art.64 al. Ultim C. Pr.P. „ Mijloacele de probă obţinute în mod ilegal nu
pot fi folosite în procesul penal.”
2. Principiul aflării adevărului. Prin mijloacele sale specifice tehnice şi tactice
criminalistica asigură descoperirea autorului faptei penale şi permite administrarea probatoriului
necesar stabilirii adevărului în cauză, asigurând astfel în mod direct concordanţa dintre starea de
fapt stabilită de organul judiciar şi realitatea obiectivă privind fapta şi autorul.
Aflarea adevărului este deci consecinţa unei activităţi complexe de investigare a
faptelor şi imprejurărilor concrete, obiective, privind o anumita cauză. Prin caracterul stiintific
al criminalisticii se pun la dispoziţia justiţiei date cu un conţinut ştiinţific, cu grad înalt de precizie
în determinare.
3. Principiul prezumţiei de nevinovăţie. Această prezumţie guvernează întreaga
desfăşurare a procesului penal, dovedirea vinovăţiei cazând în sarcina organului judiciar. Pe
acest fond, administrarea probelor cu sprijinul criminalisticii va cuprinde atât probele care
dovedesc vinovăţia cât şi pe cele privind nevinovăţia. Cum vom arăta şi în cuprinsul cursului,
recunoaşterea nu este "regina probelor", ea trebuie susţinută de un probatoriu pertinent,
administrat conform normelor procesuale.
Convingerea intimă, în baza căreia va putea fi pronunţată hotărârea organului judiciar,
trebuie fundamentată pe întreg ansamblul probelor existente în cauză, de natură a reflecta
adevărul.
5
W. Rakes- A new concept on evidences-International Revue of Forensic Sciences vol V nr. 1/1990.
5

7. 4. Săvârşirea unei infracţiuni determină în mod necesar modificări materiale în mediul
înconjurător. Toate faptele omului, activităţile şi acţiunile sale se reflectă în mediu ca interacţiuni
cauzale. Ceccaldi - spunea în " Criminalistica" sa că "nu poate exista infracţiune fără urme". Aşa
numitele crime perfecte sunt rezultat al insuficientei calificări profesionale, lipsei dotării tehnice
corespunzătoare, greşelilor de lucru, scurgerii unui timp prea mare între faptă şi descoperirea ei,
etc.
5. Principiul identităţii. –ca principiu fundamental al gândirii - "starea unui obiect de a fi
ceea ce este, de a-şi păstra un anumit timp caracterele fundamentale, individualitatea, rămânând
el însuşi. "6
stfel, în marea diversitate şi unitate a lumii, un obiect dintre mii de exemplare
asemănătoare este unic şi identificabil. Acest principiu va fi valorificat şi dezvoltat în cadrul
capitolului destinat identificării. El permite stabilirea anumitor trăsături specifice şi stabilirea
exactă a faptelor şi imprejurărilor intr- o cauză penală dată.
6. Principiul operativităţii în investigare şi în soluţionare. O regulă cu caracter practic în
consonanţă cu principiul celerităţii în soluţionarea cauzelor. " Timpul lucrează în favoarea
infractorului . "7
De la prima clipă a sesizării despre săvârşirea unei fapte şi până la definitiva soluţie a
cauzei, activitatea celor chemaţi să o cerceteze şi soluţioneze este guvernată de acest principiu.
Sensul său nu înseamnă "graba", ci doar operativitate nu "pripeala" ci doar neîntreruptă
preocupare pentru aflarea adevărului.
Cu cât este mai urgent realizată cercetarea la faţa locului, cu atât urmele sunt "mai calde" -
proaspete, clare, neatinse - infractorul este acolo sau în apropiere, victima mai poate fi salvată,
sau poate da unele relaţii clare, martorii îşi amintesc exact, nedeformat.
Adeseori unele persoane de bună credinţă îngreunează cercetările din neştiinţă : fac curat
după un furt, mută sau spală cadavrul înainte de cercetarea locului. Mai mult - trecerea timpului
aduce unele deformări ale obiectelor folosite ( se mai trage cu arma, deci apar uzuri noi, uzura
tălpii unor pantofi ) ale imaginilor reţinute( un martor uită anumite detalii), ale obiectelor
implicate (o reparare sau o nouă accidentare a unei maşini implicate anterior în accident ).
Toate aceste principii formeaza un tot unitar, aflându- se în strânsa legatură şi
intercondiţionare reciprocă. Necesitatea de a înţelege şi recunoaşte caracterul lor determinant
pentru aflarea adevărului este de domeniul evidenţei. Criminalistica, înainte de a fi
spectaculoasă aşa cum ne-au obişnuit romanele şi filmele de gen este o muncă al cărui succes
depinde meticulozitate, de claritatea ideilor, de pregătirea profesională şi nu în ultimă instanţă de
un spirit deschis noului, reunite în persoana anchetatorului.
Notiunea de urmă
" Oriunde ar călca, ( infractorul - n. n. S:A) orice ar atinge, tot ceea ce lasă în mod
inconştient, va servi drept martor tăcut împotriva sa. Nu numai urmele digitale sau cele create de
picioare, dar chiar şi părul său, fibre din hainele sale, sticla pe care o sparge, urmele de unelte
pe care le-a lăsat, vopseaua pe care a zgâriat-o, sângele sau sperma pe care le lasă sau le ia - toate
acestea şi multe altele vor fi mărturie tacută împotriva lui. Acestea sunt probe ce nu uită. Ele nu
se tulbură de emoţia clipei. Ele nu lipsesc pentru că lipsesc martorii umani. Ele nu pot depune
mărturii mincinoase. Ele nu pot lipsi total. Numai interpretarea lor poate fi greşită. Numai
eroarea factorului uman în descoperire, studiere şi înţelegere poate să-i diminueze valoarea. ” 6
Prin urma rezultată din infracţiune se poate deci înţelege orice modificare materială
survenită în mediul ambiant în care s-a petrecut fapta. Mijloacele moderne au extins capacitatea
6
D. Sandu L Ionescu –op. cit.
7
I. R. Constantin - Unele metode şi principii ale criminalisticii în "Scoala romaneasca de criminalistica", Editura M.
I. , 1973, pag 71.
6

8. de sesizare, de exemplu: urme sonore sau termografice, microurme, urme olfactive, capcane
chimice, urme de pătrunderi şi operaţii neautorizate în sisteme computerizate, s. a. m. d.
Urma poate fi nu numai rezultatul acţiunii infractorului, dar şi a acţiunilor sau mişcărilor
victimei ca o consecinţă a infracţiunii . De exemplu. : convulsii (la otrăvire), incercarea de
apărare, de scăpare, etc. , zgârieturi, muşcături pe agresor, urme de căţărare, etc.
Nu numai ce face ci şi cum face autorul faptei poate servi la identificare. Ex. : modul de
legare a unei frânghii, de deschidere a unui seif, nivelul calităţii unui fals ori contrafacerii).
CAPITOLUL 2.
LEGATURA CRIMINALISTICII CU ALTE STIINTE. MIJLOACELE TEHNICE ALE
CRIMINALISTICII
Secţiunea 1. Legătura criminalisticii cu alte ştiinţe
Am evidenţiat în mod repetat caracterul deschis al Criminalisticii, modul în care aceasta
apelează la alte domenii pentru a îşi fundamenta concluziile şi rezultatele. Dar nu se limiteaza la
atât. Criminalistica are importante legături şi schimburi de informaţii cu diverse alte ştiinţe
juridice cât şi nejuridice.
1. Legătura cu dreptul penal: este evident în afara oricarei discuţii contradictorii.
Dreptul penal este cel care stabileşte elementele constitutive ale infracţiunii şi faptele considerate
ca atare.
2. Legătura cu dreptul civil: în domeniul protejării actelor, al stabilirii falsului şi
autenticului semnăturilor, al modului de ascultare a persoanelor în cadrul procesului civil.
3. Legatura cu dreptul procesual: - o intercondiţionare complexă. Codurile procedurale
- civil şi penal - sunt cele care stabilesc normele ce reglementează diversele activităţi legate de
administrarea şi verificarea probelor, recoltarea, examinarea, expertiza, verificarea de scripte,
percheziţii, reconstituiri, ascultări, etc.
4. Legatura cu medicina legală : uneori cele două domenii se confundă. ( cercetarea
urmelor produse de armele de foc pe corpul uman, a plăgilor prin impuşcare, traumatologia
mecanică, leziuni produse cu agent vulnerant), dinamica accidentelor de circulaţie (stabilirea
locului unei persoane în autovehicol la accident ). Este în afara oricărui dubiu nexul complex
dintre cele două domenii. în unele cauze este aproape imposibil de a le separa (ca de exemplu:
atunci când se cere stabilirea poziţiilor în momentul unei împuşcări, ori prin intermediul
diferitelor urme de sânge, abraziuni, etc. , poziţiile victimă agresor, succesiunea unor
evenimente, operaţiuni, La stabilirea discernământului cu ajutorul medicinei legale ş. a. m. d.)
5. Legătura cu Criminologia . Adeseori confundate, Criminalistica şi Criminologia au
obiecte de cercetare net diferite, dar complementare. Criminalistica - oferă mijloace de elucidare
a unor cazuri concrete şi date privind modul de savârşire, care sunt valorificate în plan teoretic de
către Criminologie pentru studierea fenomenului şi din punct de vedre psihiatric, statistic,
economic, s. a. m. d.
6. Legătura cu psihologia şi psihiatria - se realizeaza în aplicarea metodelor proiective,
caracteriologice, la stabilirea metodelor tactice de ascultare, prindere, elaborarera variantelor şi
versiunilor , de exemplu "Profilulul criminalului " şi "Criminal behaviour sciences " la FBI în
SUA. La stabiliirea condiţiilor care influenteaza procesul memorarii şi al redării.
7. Legătura cu logica - fundament al intregii activităţi criminalistice, această legatură
permite aprecierea şi intelegerea succesiunii operaţiilor, interpretarea , deductiile şi inducţia
logică.
7

9. 8. Legătura cu ştiinţele naturii în cercetarea criminalistica şi nt utilizate informati şi
aplicatiiale tuturor domeniilor conexe-biologie, fizica, chimie, mecanica, optica, fizica atomica,
informatica, genetica, s. a.
Secţiunea 2. TEHNICA SI MIJLOACELE TEHNICE IN CRIMINALISTICA
Criminalistica tinde să utilizeze mijloace tot mai variate de lucru, pe măsura complexităţii
problemelor pe care trebuie să le rezolve. Acestea trebuie sa ofere precizie, profunzime,
asigurând în acelaşi timp capacitate de deplasare în spaţiu. Au fost create şi se utilizeaza truse
criminalistice-care pot fi de utilitate generala pentru cercetarea la locul faptei, dar şi truse
specializate: pentru investigarea unor accidente, pentru examinări balistico-judiciare, pentru
examinarea actelor, pentru capacane chimice, s. a. m. d. Noţiunea de trusă ar trebui explicată
ca având o accepţiune mai largă. Tendinţa actuală este către crearea unor laboratoare mobile,
care pot fi deplasate în cele mai diverse locuri, fiind plasate pe autovehicole, pe elicoptere, pe
ambarcaţiuni, în funcţie de locul şi complexitatea, de specificul şi necesităţile cercetării propriu
zise.
A. Trusa criminalistica universală
-dispune de un ansamblu de materiale şi instrumentar necesare principalelor operatiuni de
cercetare a locului faptei.
Trusa universală cuprinde mai multe compartimente orientate spre:
1. Probleme de traseologie - destinat descoperirii, fixării şi ridicării urmelor de mâini,
picioare, dinţi, urmelor de instrumente, etc. -prin folosirea de substanţe pulverulente pentru
evidenţierea urmelor latente, pulverizatoare, pensule, folii adezive pentru fixare / transfer de
urme evidentiate, surse de lumina -UV, IR - +spectrul vizibil
- vase de amestec pentru mulaje;
- benzi metalice pentru izolarea mulajelor, etc.
2. Măsurători şi marcaje – plăcuţe cu numere, bandă metrică (dm, cm) -, creta specială.
3. Desene şi schiţe - busola, hârtie mm, calc, coli albe, şabloane pt. hartă, s. a. m. d.
4. Alte instrumente auxiliare - cleşti şi magnet pentru extragere de corpi metalici,
şurubelniţe, , dălţi –utilizate dupăde cerinţele locului - plicuri, pungi -> pt. Ambalare şi
transport.
- cutii, eprubete pentru recoltare de obiecte mici şi microurme ( schije, resturi, )
B. Trusa foto-video-audio
- cuprinde aparatură foto cu obiective suplimentare, superangular, teleobiective,
exponometru.
Dupa 1989 în special, s-a extins dotarea şi utilizarea tehnicii video în realizarea
cercetărilor la faţa locului. Avantajele sunt date de rapiditate, claritate şi caracterul cuprinzator al
imaginii. Foarte utile se dovedesc a fi inregistrările video ale interogatoriilor luate autorilor unor
fapte grave. Prin utilizarea tehnicii video se pot obţine imagini prin care se fixeaza condiţiile
locului faptei când acesta are o intindere mai mare (de ex. locul prăbuşirii unei aeronave)
declaraţii ale unei victime care apoi decedează, declaraţii primare şi reascultările unor inculpaţi
recalcitranţi, martori, etc.
C. Trusele specializate
1. Truse pentru testarea stupefiantelor (la dispozitia poliţiei şi a organelor vamale) permit
identificare substanţelor opiacee, halucinogene, etc. , se bazează pe reacţii de tip colorimetric.
2. Truse pentru cercetarea accidentelor - de circulaţie, explozii, incendii.
3. Truse pentru examinarea şi ridicarea actelor suspecte.
4. Truse pentru examinări balistice - permit stabilirea direcţiei, unghiului, distanţei de
tragere, extragerea şi ridicarea gloanţelor, descoperirea şi ridicarea particulelor metalice.
D. Laboratoarele complexe mobile - cuprind mai multe mijloace auxiliare şi principale
utile în cercetarea locului faptei.
8

10. Aceste laboratoare mobile oferă posibilitatea de deplasare şi examinărilor de un anumit
grad chiar la locul faptei pentru cauze complexe - accidente aeriene, explozii de proporţii,
omoruri în serie cu ingropara victimelor, etc.
Fiind plasate pe mijloace de transport (auto, elicoptere, vase), ele permit accesul în locuri
chiar izolate, dispunând de surse proprii de iluminat, mijloace auxiliare cum ar fi: generatoare,
compresoare de aer, mijloace de excavaţie, sisteme de filtrare a noxelor. Unele din aceste
laboratoare dispun de mijloace de comunicare cu serviciile de evidenţă şi fişierele operative,
constituind adevărate centre de comandă în conducerea cercetarilor concomitent cu continuarea
examinărilor criminalistice.
Instrumente de examinare criminalistică
O parte insemnată a examinărilor criminalistice se face prin tehnica vizuală. Aceasta
presupune mijloace optice cu putere de mărire, permiţând observarea unor detalii caracteristice, a
unor elemente deosebite, etc. .
Aşa cum arată cercetările ştiinţifice, acuitatea vizuală omenească se situează la limita
zecimilor de milimetru, sub aceasta limită devenind foarte redusă. Vederea binoculară nu mai
permite perceperea spaţială pentru obiectele de dimensiuni microscopice sau pentru
detaliile individuale aflate sub această limită dimensională.
Lupa criminalistică este un instrument optic extrem de util şi de largă folosinţă. Poate fi în
varianta simplă cu mâner, sau lupa cu piedestal de laborator, poate fi o lupa dotată cu sistem de
iluminare şi uneori cu surse de radiaţii UV sau IR-vezi trusa criminalistică universala. Mai poate
fi şi modele binoculare, fixate pe cap şi permiţând mobilitate şi lucrul cu ambele mâini.
Microscopul optic este un instrument foarte utilizat în examinările de laborator, pentru
traseologie, balistica, tehnica actelor-falsuri, dactiloscopie. Tipuri de microscoape optice:
a)stereo microscopul-larg utlizat în examinarea în relief a suprafeţei obiectelor. Oferă o
mare claritate în profunzime, chiar dacă nu are o acuitate atât de mare ca şi microscopul clasic.
b)microscopul comparator-este un instrument extrem de util, folosit foarte frecvent în
examinările de balistică şi traseologie. Permite compararea a două obiecte din care unul este cel
în litigiu -provenit de la locul faptei ( glont, tub cartuş, obiect cu urme de spargere, forţăre, fire
de păr ) iar celălat provine de la o sursă certă( armă suspecxtă, instrument suspect ). Un sistem
de prisme permite unificarea imaginilor şi suprapunerea celor două obiecte (urme), compararea
realizându-se prin stabilirea continuităţii liniare.
Importantă este iluminarea egală, sub acelasi unghi, a ambelor obiecte, care se afla pe
mese distincte de microscopie, sub obiective diferite a căror imagine este apoi unificată , aşa cum
am arătat pentru realizarea comparării prin suprapunere.
c) microscoape în spectru invizibil- IR.( infraroşu) , UV. ( ultra –violet) destinate în special
examinării documentelor falsificate ( suspecte ), urmelor de tragere cu arme de foc şi unor urme
biologice(sperma, sputa, etc) .
d) microscoape optice cu destinaţii speciale-pentru măsurarea unor valori unghiulare (
ghinturi pe ţeava armei),-pentru măsurarea rugozităţii suprafeţelor-cu grosismente pentru
dimensiuni de nivelul milimicronilor.
Microscoape electronice
a) prin transmisie permit vizualizarea structurii interne a probelor, având capacităţi de
rezoluţie la nivelul distanţelor interatomice(1, 4 - 3. 1010
nm). Funcţionarea lor se bazează pe
vizualizarea fluxului de electroni transmis prin secţiuni subţiri de probe (spalturi).
b) cu baleiaj (scanning microscope), metoda este utilizată mai nou în examinarea urmelor
biologice, a urmelor de afumare produse de armele de foc. Un spot electronic baleiază proba pe
care o pătrunde chiar în grosime. Precizia este mare 0, 5 - 109
nm. şi rezolutia de inaltă
definiţie. Laboratoarele moderne utilizează mult tehnica asistată de computere pentru examinări
traseologice, balistice, examinarea actelor.
9

11. CAP. III
IDENTIFICAREA CRIMINALISTICĂ
Secţiunea 1 Noţiuni generale
Specific întregii activităţi de cercetare ştiinţifică şi deosebit de important pentru
Criminalistica, procesul de identificare se bazează pe "posibilitatea recunoaşterii obiectelor lumii
materiale, prin fixarea în procesul nostru de gândire a caracteristicilor acestora şi datorită
neschimbării relative a lor, cel puţin pentru un anumit timp"8
Stabilirea adevărului în cauzele supuse justiţiei se realizează prin intermediul
administraării de probe. Una din modalităţile de probaţiune o constituie şi identificarea
criminalistică, fără însă a se confunda cu aceasta şi fără să se reducă la ea. " Conţinutul
principal al probaţiunii cu ajutorul identificării criminalistice constă în găsirea, desprinderea
obiectului sau persoanei implicate dintr-un ansamblu nedeterminat de obiecte sau persoane
posibile. " 9
Identificarea, ca proces psihic realizat prin compararea caracteristicilor, urmată de
judecata privind identitatea / neidentitatea se bazează în toate domeniile pe aceleaşi principii, dar
aplicarea şi modul de realizare a procesului de identificare poartă o amprentă specifică pentru
fiecare activitate în parte. Identificarea criminalistică are şi ea specificul său, constând din aceea
că se urmăreşte a se stabili prin acest complex proces, atât identitatea cât şi neidentitatea, iar
concluziile au în consecinţa formulării lor aceeaşi forţă probantă.
Criminalistul merge cu identificarea în principiu, până la nivelul unui obiect sau individ,
nu rămâne la nivelul generic al grupului de obiecte, categorie de indivizi, s. a. m. d. , în
funcţie de măsura în care mijloacele de examinare şi metodologia de care se dipune la un
moment dat permit o identificare individuală. Stabilirea apartenenţei la o anumită grupă nu este
suficientă, procesul mergând în continuare prin intermediul comparării cu un singur obiect - cel
care a creat urma de la care se pleacă.
Considerăm, asemeni opiniei formulate de profesorul Emilian Stancu, că identificarea
nu trebuie privită rigid, ea fiind un proces dinamic, asemeni înseşi obiectelor şi fiinţelor pe care
le examineaza, în continuă schimbare şi rămânând totuşi ele însele. 10
Identificarea criminalistică apare astfel ca un proces de stabilire cu ajutorul mijloacelor şi
metodelor proprii ştiinţei criminalistice, a factorului creator al urmei, pe baza caracteristicilor
acestuia, într-un sistem unitar şi individualizat . 11
Identificarea se poate face şi fără contact direct- tactil, instrumental, vizual-cu obiectul
identificare, folosindu-se în acest scop :
Identificarea după descrierea trăsăturilor esenţiale - când sunt folosite percepţiile
anterioare ale altor persoane privind aspectul, locul, modul de acţiune al unui fenomen, obiect,
instrument sau persoană. în acest mod sunt identificaţi infractori, obiecte ori persoane
dispărute, sustrase, răpite, printr-o comparare a descrierilor cu elementele de care se dispune.
Identificarea după memorie este o altă modalitate de identificare, bazată pe valorificarea
percepţiilor anterioare ale unor persoane în funcţie de calitatea percepţiei şi memorării (probleme
pe care le vom trata la momentul necesar) realizate în anumite conditii de timp, loc, stare psihica,
etc. La reantâlnirea cu obiectul, persoana sau fenomenul perceput , se recurge la memoria
percepţiei respective pentru a putea efectua o comparare. Memorarea perceptiilor permite
identificarea atât a unor elemente de ordin vizual (aspect, culoare, viteza de deplasare, etc. ) cât
şi a unor elemente de ordin senzorial divers ( olfactiv, auditiv, intensitate, miros specific, etc. ).
7
IONESCU L. SANDU D. -Identificarea criminalisticã, Bucureşti l991, pag 27.
9
idem
10
Emilian Stancu- Criminalistica
9
DAN N. Tratat Practic de criminalisticã Ed. M. I. Bucureşti l979 pag, 215vol II
10

12. In functie de modul în care un anumit fenomen, obiect, fiinţă s-a reflectat în lumea materială
producând anumite urme se conturează şi ceea ce indeobşte constituie domeniul identificării în
criminalistică.
Identificarea după urmele lăsate va utiliza alături de impresiunile de la faţa locului şi altele
create în mod artificial, prin intermediul obiectului, fiinţei bănuite a le fi creat (de exemplu urme
de tăiere cu un topor, cu un ferăstrău, create cu o cheie falsă, amprente). Dat fiind posibilitatea
repetării cvasi- identice a modului în care s-a creat urma în litigiu, aceasta modalitate de
identificare este cea cu cele mai mari şanse de reuşită şi oferind un grad ridicat de certitudine.
Secţiunea 2. Principiile identificării criminalistice
Dat fiind caracterul ştiinţific al metodelor utilizate de criminalişti, activitatea de
identificare trebuie să se fundamenteze în mod necesar pe anumite principii generale12
:
1. Obiectele supuse examinării apar ca obiecte scop (de identificat) şi obiecte mijloc(care
servesc la identificare).
Această dihotomie este practic o consecinţă a modului în care se realizeaza compararea.
Are o deosebită importanţă inţelegerea corectă a noţiunilor de "identitate" şi "asemănare" pe care,
destul de des, unii practicieni le confundă. Această utilizare confuză a celor două noţiuni este, la
rândul său, o consecinţă a confundării obiectului scop (creator de urma) cu obiectul mijloc
(purtător de urmă şi utilizat în aprecierea comparativă). De exemplu, o semnătură contestată se va
compara cu semnăturile executate la cererea instanţei, sau cu probele necontestate; urma de
pantof de la locul faptei cu urmele create experimental cu pantofii bănuitului, s. a. m. d. ).
Obiectul creator de urmă nu este însă identic cu caracteristicile lui oglindite în urmă,
intrucât " a susţine că urma lăsată de încălţămintea infractorului este identică cu încălţămintea care
a creat-o " este la fel de absurd ca şi a susţine că " fotografia unei peroane este identică cu
persoana însăşi" cum preciza Camil Suciu 13
.
2. Obiectele supuse identificării cuprind elemente relativ stabile şi elemente variabile.
Dinamica existenţei, continua mişcare a realităţii este un fapt de necontestat. Schimbarea
se manifestă la nivelul obiectelor, fenomenelor, persoanelor, prin uzuri, alterări, îmbătrânire
fizică, etc. , dar aceste schimbări nu sunt fundamentale, altfel procesul identificării nu ar fi
posibil.
Stabilitatea trăsăturilor nu este de interpretare simplă, fixistă, în sensul imobilităţii
totale. Ea trebuie înţeleasă prin raportare la intervalul de timp dintre descoperire şi examinare, în
sensul înţelegerii faptului că trăsăturile caracteristice ale obiectului identificării) fenomen,
persoană, lucru) la momentul săvârşirii unei anumite fapte se regăsesc în mod necesar în
caracteristicile relevate în cursul cercetării lor din punctul de vedere al criminalisticii.
Revine criminalistului sarcina de a distinge între caracteristicile variabile şi cele stabile
ale obiectului de identificat.
3. Examinarea analitică şi sintetică a elementelor caracteristice.
Acesta este un principiu al stabilirii identităţii generat de către caracterul dinamic, unitar
dar şi contradictoriu, al realităţii.
Examinarea analitică presupune o abordare atentă, amănunţită (în detaliu şi de profunzime)
de natură a duce la o clară surprindere a elementelor caracteristice ale obiectului spus examinării (
de exemplu -toate elementele de relief papilar ale unei urme papilare ridicate de la faţa locului,
toate caracteristicile micro-reliefului de pe un tub cartuş, s. a. m. d . ).
12
L. Ionescu, D. Sandu –op. cit.
10
Camil Suciu-Criminalistica vol 1 Ed. Şrtiinţifica 1962. pag18
11

13. Examinarea sinntetică se realizează pentru suprinderea în dinamică a specificităţii
elementelor (de exemplu -înţelegerea şi observarea variabilităţii unor scrisuri, semnături, variaţia
modelelor de pe suprafaţa de rulare a unei anvelope prin uzură).
4. Interdependenţa cauzală şi dinamicitatea
In activitatea concretă de cercetare a cauzelor, organele judiciare sunt chemate să observe
atributul fundametal al existenţei- mişcarea şi să privească realitatea prin prisma existenţei
cauzalităţii ca un factor necesar al mişcării. De exemplu trecerea timpului produce distrugerea
unei urme, estomparea unor memorizări şi percepţii, uzuri diferite ale unui instrument, alterarea
grafismelor la persoane în vârstă, etc.
Secţiunea 3. Fazele procesului de identificare
Prin stabilirea acestora se marchează momentele cheie ale desprinderii caracteristicilor
esenţiale ale obiectului scop şi obiectului mijloc. Procesul merge în mod firesc de la general la
particular, dar el impune în acelaşi timp minuţiozitate şi rapiditate, precizie şi capacitate de
diferenţiere. Aplicarea cerinţei celerităţii nu inseamnă superficialitate, iar prezenţa cât mai multor
detalii individualizante este semnul acurateţii cu care a fost indeplinit procesul de identificare.
Identificarea criminalistică se realizează în mod treptat, prin trecerea de la general la particular,
trăsăturile specifice ale obiectelor, fiinţelor, fenomenelor sunt selectate prin stabilirea genului,
speciei, grupei, subgrupei, modelului, etc. încât să se ajungă de la gen la individ, la obiectul scop.
Proces unic, identificarea criminalistică parcurge două faze succesive în care prima se
constituie ca premisa logică a celeilalte. Aceste două faze succesive sunt identificarea generică şi
identificarea individuală.
Identificarea generică constă în" stabilirea pe baza caracteristicilor generale a ceea ce
reprezintă în sine obiectul sau urma sa, adică natura sa, ce loc ocupă în sistemul lucrurilor, cărui
gen sau specie, subspecie îi aparţine". 14
Clasificarea se face pe baza criteriilor care reflectă construcţia, forma, (tipul şi marca
armei, tipul şi marca autovehicolului), structura intirnă, insuşirile anatomice, psihice, etc.
Atunci când sunt reţinute anumite caracteristici generale, ele constituie baza de definire în măsura
în care sunt specifice pentru clasa respectivă, având şi insuşirea constanţei. Deosebirile esenţiale
conduc la stabilirea incompatibilităţii, deci la excluderea fenomenului, obiectului, fiinţei din
genul respectiv.
Identificarea individuală. " A individualiza un obiect concret -cel care a produs urma
incriminată -inseamnă a determina şi a găsi caracteristicile proprii prin care el diferă de toate
celelate obiecte de acelaşi gen, caracteristici care se reflectă în urmă. "15
Pornind de la categoriile de necesitate şi intâmplare, identificarea individuală valorifică
legatura complexă dintre acestea. Rezultată din esenţa lucrurilor, necesitatea desemnează temeiul
intern. Intâmplarea este semnul unor insuşiri şi raporturi de natură externă. In mod necesar un
anumit corp va produce o anumită urmă, în mod intâmplător, intervenţia unui fenomen va putea
genera modificarea manifestărilor unui alt fenomen. De exemplu, uzura unui pneu va putea duce
la explozia lui în condiţii de rulare cu viteză şi sub sarcină mare.
Secţiunea 4. Metode folosite în identificare
1. Observarea este utilizată în scopul surpinderii caracteristicilor generale şi specifice şi a
reflectării lor în obiectul de identificat. Metoda observării serveşte la diferenţierea pe genuri,
14
D. Sandu L Ionescu –op cit.
11
IONESCU L. Criminalisticã-Note de curs pentru uzul studenţilor(Nepublicat)Univ. Creştină “D. Cantemir”
Bucureşti 1995, pag. 25.
12

14. subgrupe, categorii, etc, precum şi la pătrunderea în domeniul specificului, al inţelegerii
trăsăturilor ce individualizează un anumit obiect, fenomen, fiinţă.
2. Analizele diverse-pot fi realizate cu diferite instrumente optice (lupa, microscop), pe
cale chimică (cromatografie, şi nteză, precipitare, etc), prin tehnici biologice (analiza urmelor
de sânge ) prin examinări traseologice, de balistică, s. a.
Se va avea în vedere la aprecierea rezultatelor variabilitatea clarităţii urmelor în funcţie
de natura obiectului mijloc. Realitatea există şi evoluează ca o contopire complexă a variabilităţii
şi stabilităţii. Foarte adesea- aşa cum se va vedea la examinarea scrisurilor şi în special a
semnăturilor - asemănarea până la perfecta suprapunere trebuie privită cu circumspecţie. In sens
contrar, prezenţa unor elemente de relativă variabilitate încadrate în firescul scrierii şi în limitele
de variabilitate normală vor fi indicii ale identităţii de autor.
3. Compararea (confruntarea)-este aplicată în numeroase cazuri, fiind şi extrem de
accesibilă. Ea este un mijloc de lucru atât tehnic cât şi un procedeu tactic frecvent. Sunt utilizate
mijloace optice (microscoape comparatoare, fotografiii de examinare, etc) care permit mărirea
imaginilor şi examinarea minuţioasă a detaliilor. Apoi are loc un proces de evaluare a importanţei
unor elemente, frecvenţa prezenţei ( repetiţiei) lor a concordanţei sau neconcordanţei detaliilor,
însuţirilor, s.a.m.d.
4. Juxtapunerea- procedeu de stabilire a continuităţii liniare, utilizată de exemplu la
identificarea armelor de foc după striaţiile lăsate de ghinturile ţevii pe proiectile, sau la
identificarea obiectului crestor al unei urme ( identficarea unui topor după striaţiile din lemnul
arborilor tăiaţi cu acesta). Procedeul este extrem de eficace, dar presupune corecta folosire
aaparaturii şi acurateţe în aprecierea detaliilor. In caz contrar putând interveni excluderi eronate
sau chiar identificări de continuitate liniară inexistentă. 16
5. Suprapunerea-serveşte la relevarea asemănărilor şi deosebirilor dintre diferite obiecte,
prin suprapunerea imaginilor lor. Aprecierea deosebirilor va ţine seama de uzura în timp a
obiectelor, modul şi locul de realizare al urmei în litigiu, modul de realizare al urmei de
comparaţie. Finalul examinării criminalistice, fundametată pe examinarea comparativă, pe
surprinderea şi aprecierea asemănărilor şi deosebirilor îl constituie formularea concluziilor.
Sectiunea 5. Formularea concluziilor de identificare
Modul în care criminalistul îşi formulează concluziile trebuie să fie clar, decurgând în
succesiune logică din rezultatele examinărilor făcute. Concluziile formulate pot fi: certe
(categorice) şi probabile. Practica expertizei criminalistice şi literatura de specialitate cunosc şi
situaţia în care nu poate fi formulată nici una dintre aceste concluzii.
Concluziile certe pot fi: pozitive şi negative. Concluziile certe pozitive sunt concluzii de
identificare (de exemplu : semnatura în litigiu a fost executata de către titularul. . . )in timp ce
concluziile certe negative au sensul de excludere (semnătura în litigiu nu a fost executată de către .
. . ).
Ambele tipuri de concluzii certe au o deosebită relevanţă pentru organul judiciar, ele
indicând atât autorul unei anumite acţiuni, cât şi disculpând un anumit autor (obiect, fenomen),
excluzând-ul din lista (cercul de suspecţi) de cercetat.
Concluziile de probabilitate. Această categorie de concluzii a fost şi încă este subiectul
unor discuţii îndelungate intre specialişti. Dacă în ţara noastră concluzia probabilă este în general
în forma"probabil da", în alte state, probabilitatea este atât pozitivă cât şi negativă. In Romania,
concluzii probabile negative sunt mai rar formulate. unul dintre promotorii acestor concluzii a fost
dr. Ladislau Mocsy . Din păcate, mulţi dintre cei chemati să uzeze în procesul infaptuirii actului
de justitie de concluzii de probabilitate, acceptă varianta "probabil ‘‘ ca pe un da, deşi uneori
expertul, formulând concluzia probabilă inclină către "probabil nu".
13

15. Formularea unei concluzii de probabilitate este în general rezultatul insuficienţei
materialului de examinare, dar mai ales al insuficienţei cantitative şi calitative a materialului de
comparaţie. Obiectul, fenomenul căutat nu oferă suficiente elemente cu potenţial identificator
pentru formularea unei concluzii categorice, iar"pe de altă parte, caracteristicile descoperite mai
pot fi intâlnite şi la alte obiecte"17
. Concluziile de probilitate au darul de a permite orientarea
muncii de elaborare a versiunilor. Fără a confirma sau infirma o anumită împrejurare, concluziile
de probabilitate oferă o opinie ştiinţifică cu caracter de presupunere.
Concluziile de imposibilitate a identificării constituie o situatie parte în identificare
criminalistica , dar ele nu trebuie respinse sau desconsiderate în planul probator. Pot rezulta din
doua motive:insuficienta caracteristicilor la obiectul scop, şi lipsa mijloacelor tehnice, metodice
sau stiintifice de realizare a examinărilor necesare cauzei în speta. De exemplu-atunci când se
cere a se stabili data unui act, situat intr-o perioada de timp foarte apropiata sau dacă anumite
adaugiri au fost făcute în aceeasi zi sau la intervale diferite. De asemenea, când se cere
identificarea armei care a tras un anumit proiectil , iar camasa acestuia este foarte deformata,
exfoliata de pe miez, inapta examinării microscopice. Uneori, in practica concluzia de
imposibilitate este apreciata ca o concluzie de excludere, conducând la aprecieri gresite. Ea este
însă expresia unei imposibilitati generale, nu numai faţă de obiectul prezentat, dar şi faţă de orice
alt obiect, fenomen, fiinţă.
Concluzia "nu se poate stabili" păstrează în conţinutul său însă o concluzie de probabilitate,
faptul ramânând posibil, producerea lui intr-un anumit mod nefiind exclusă (de exemplu datorită
deformării şî ruperii cămaşîi metalice nu se poate stabili dacă glonţul a fost tras de arma în litigiu,
dar nu este exclus să fi fost aşa). Aceste concluzii pot avea o valoare probantă mai redusa,
atestând faptul că o anumită ipoteză este posibilă.
Secţiunea 8. IDENTIFICREA PRIN CONSTATARE TEHNICO-STIINTIFICĂ ŞI
EXPERTIZA CRIMINALISTICĂ
Complexitatea crescândă a infăptuirii actului de justiţie determină tot mai frecvent
concursul unor specialişti, chiar şi atunci când organul judiciar are unele cunoştiinţe din
domeniul respectiv, fiind însă necesară o părere fundamentată pe temeinice constatări cu
caracter ştiinţific.
"Numărul specialiştilor la care se apelează pentru lămurirea unor probleme cu
semnficaţie juridică intr-o cauză este foarte larg, practic neexistând domeniu al cunoaşterii umane
care să nu fie implicat, mai mult sau mai puţin în această activitate."18
Cea mai mare parte a
constatărilor şi expertizelor dispuse de organele judiciare sunt din domeniul criminalisticii şi al
medicinei legale, dată fiind cuprinderea deosebit de largă a acestor două ştiinte. Rezultatele
cercetarilor intreprinse de către specialist, expert, medic legist, iau forma unui raport de constatare
sau de expertiză, având formulate la final anumite concluzii. Acest material este inclus în dosarul
cauzei ca mijloc de proba, realizând o explicare a elementelor asupra carora s-a cerut parerea
specialistilor, făcând -o accesibilă şi nespecialiştilor.
Deoarece practica impune examinarea unor situatii tot mai complexe, de interpretare şi
examinare multi disciplinară, aderăm la opinia ca expertizele pot fi şi expertize complexe
medico-legale şi criminalistice, ideea expertizei complexe fiind susţinută încă din anul 1978 de
către Lucian Ionescu19
. Administarea unor expertize complexe poate fi de exemplu ordonată
12
DAN N . op. cit pag. 220.
13
E. Stancu-op. cit. pag. 60
19
**Lucian Ionescu"Propuneri pentru reglementarea proprie a expertizelor complexe"RRD3/1978
14

16. intr-o cauzş în care trebuie să se stabilescă, faţă de aspectul improşcărilor de sânge de pe pereţi,
direcţia loviturilor şi poziţia victimei într- un spaţiu limitat.
Constatarea tehnico-stiintifică
Constatarea tehnico-ştiinţifică este un mijloc ştiintific de probă specific legislaţiei
procesuale penale romanesti, nefiind cunoscut sub această denumire în alte legislaţii. Ea se
efectuează atunci când exista pericolul de dispariţie, modificare sau alterare a unor probe, situaţii
de fapt, etc. fiind necesară în acelaşi timp lămurirea de urgenţă a anumitor imprejurări ale cauzei,
iar pentru clarificarea acestora este necesară opinia unui specialist.
Ea constituie deci o activitate de interpretare şi valorificare ştiinţifică imediată a urmelor
, a mijloacelor materiale de proba şi imprejurarilor de fapt, in vederea identificarii autorului faptei
şi obiectelor folosite la săvârşrea i faptei. Constatarea tehnico-ştiinţifică criminalistică este mult
mai restrânsă decât expertiza criminalistică , fiind dispusă doar atunci când urgenţa anchetei nu
permite ordonarea unei expertize.
Constatarea tehnico-ştiinţifică se poate dispune din oficiu, sau la cererea părţilor, fiind
efectuata de către specialisti criminalisti sau tehnicieni ce functioneaza în cadrul ori pe lângă
institutia de care apartine organul de urmarire penala. Efectuarea constatarii tehnico-stiintifice de
către anumiti specialistii criminalistii, nu inseamna şi insusirea de către aceştia a atributiilor de
organ de ancheta, asigurându-se pe acesta cale obiectivitatea şi corectitudinea cercetarilor.
Conform prevederilor art. 116C. proc. pen. constatarea tehnico-ştiinţifică se poate
dispune numai în cursul urmaririi penale, putând fi dispusă de instanta de judecată în cazul
refacerii sau completării urmăririi penale.
Expertiza criminalistica
Cunoscută în literatura de specialitate şi sub denumirea de "expertiza de identificare
judiciara” şi constituind un mijloc de probă valoros, expertiza criminalistica este oactivitate de
cercetare ştiinţifică a urmelor şi altor mijloace materiale de probă în scopul identificarii
persoanelor, animalelor, plantelor, obiectelor, substantelor sau fenomenelor, al determinării
anumitor insuşiri ori schimbări intervenite în conţinutul , structura, forma, ori aspectul lor.
Expertiza poate fi dispusa din oficiu, sau la cerere, atunci cănd, pentru lămurirea unor
fapte sau imprejurari ale cauzei, sunt necesare cunostintele, opiniile unor experti. Conform art.
117C. Proc. pen. , in ipoteza săvârşirii unor fapte de omor doesebit de grav, sau când exista
indoieli cu privire la starea psihica a invinuitului sau inculpatului, expertiza psihiatrica este
obligatorie.
Expertiza se poate efectua numai după punerea în miscare a actiunii penale şi la
efectuarea ei pot participa (spre deosebire de situatiile de constatare tehnico-stiintifica ) şi experti
numiti (recomandati ) la cererea părtilor.
Cu privire la efectuarea unei expertize criminalistice numai după punerea în miscare a
actiunii penale, consideram cel putin discutabila aceasta problema de oarece, chiar în faza
anterioara punerii în miscare a actiunii penale, intr-o cauza de fals , când se pune problema de a
stabili dintre mai multi banuiti autorul scrisului(falsului)in litigiu, este oare posibil sa se recurga
doar la o constatare criminalistica tehnico-stiintifica, dat fiind gradul superior de profunzime
ştiinţifică al expertizelor.
Opinăm deci ca, date fiind Situatiile practice ivite în cercetarea cauzelor penale concrete ar
trebui revizuită aceasta reglementare.
Faptul ca intre cele doua mijloace de proba exista asemănări (situate însă numai în plan
tehnic-criminalistic), nu conduce (sau mai exact, nu ar trebui sa conducă) la concluzia ca una ar
putea inlocui pe celalta. Asa cum eronat, dar foarte des procedeaza unii specialişti de la serviciile
criminalistice ale poliţiei, constatările tehnico-stiintifice sunt denumite şi expertize
criminalistice, iar specialistul semnează ca "Expert". Aşa cum aprecia şi prof. Emilian Stancu
"Dacă , pentru sublinierea calităţii ştiinţifice a examinării se dă o altă denumire, atunci se impune
15

17. sa fie avute în vedere toate elementele care decurg din aceasta modificare (subl. ns. S, A. ) (desi
legal este imposibil), cum ar fi , de pilda, acceptarea prezenţei unui expert solicitat de părţi.
Deaceea, constatarile tehnico- stiintifice efectuate de către experti ai organelor de cercetare penala
nu pot fi incluse în categoria expertizelor criminalistice, in accepţiunea lor procesual penala"20
Introducerea prevederilor O.G. 75 din 2000 care oferă părţilor posibilitatea de a avea un
expert consultant alături de expertul oficial, care să le reprezinte în faza de efectuare a expertizei,
este un pas înainte, depinzând doar de calitatea pregătirii şi de probitatea profesională a acestora
modul în care se manifestă activ . Deşi modul în care este reglementată particiaprea expertilor
consultanti la realizarea expertizei este oarecum restrâns, instarând mai degrabă un sistem de
expertiză supravegheată decât de expertiză contradictire.
Pregatirea şi dispunerea expertizei criminalistice şi a constatării tehnico-ştiinţifice
O primă problemă ce se cere a fi avută în vedere este cea a aprecierii oportunităţii dispunerii
examinării de specialitate. In sarcina organului care va solicita lucrarea cade şi stabilirea
obiectului expertizei ( constatării ), aprecierea importanţei, formularea corectă şi clară a
intrebărilor ( problemelor ) la care vor trebui să răspundă specialiştii sau experţii.
Aprecierea oportunităţii dispunerii presupune studierea şi însuşirea materialului asupra
căruia urmeaza a se dispune lucrarea, încât să nu se întârzie efetuarea unei expertize necesare
soluţiei în cauza. In mod greşit, unele organe judiciare admit şi cereri de noi expertize, sau de
expertize lărgite în situaţii în care printr-o lucrare anterioară s-au adus toate lămuririle de
specialitate ce erau necesare. Cererile respective sunt uneori doar mijloace de tergiversare a
soluţiei. De exemplu, deşi autorul unei semnături a fost identificat cu certitudine încă din faza
constatării tehnico-ştiinţifice efectuată de organul de poliţie, iar această constatare este confirmată
de expertiza criminalistica efectuată la Laboratorul interjudetean de expertize criminalistice
competent teritorial, se cere o nouă expertiza ( denumita in mod impropriu-contra-expertiza)la
Institutul Naţional de Expertize Criminalistice.
Atât dispunerea tardivă, cât şi dispunerea prematură a unei expertize pot avea consecinţe
negative asupra anchetei, ele putând determina fie degradarea materialului în litigiu, fie
insuficienţa materialului de examinare.
Stabilirea obiectului expertizei şi formularea clară a intrebarilor sunt de asemenea extrem
de importante. Adeseori se cere, in cadrul unor expertize balistico-judiciare, să se pronunte
expertul dacă arma prezentata este armă de foc. Ori, chemarea expertului nu este de a se pronunta
cu privire la probleme de dprept, ci doar la fapte ori imprejurari ale cauzei. Astfel, expertul va
putea preciza dacă arma în litigiu este o arma de foc atipica, militara, de vanatoare, etc. , şi dacă
ea functioneaza pe principiul armelor de foc , dar incadrarea legala, este sarcina organului judiciar.
Intrebarile pe care trebuie sa le lamureasca expertiza sunt în general supuse necesitatii de
claritate, indi când cu precizie obiectul scop, caracteristicile vizate. Din pacate, in practica, multe
instante formuleaza neclar, superficial intrebarile. De exemplu:sa se stabilleasca dacă actul în
litigiu a fost semnat de către titular. Ori actul în litigiu nu a fost identificat , sau pe actul respectiv
sunt mai multe semnaturi, unele indescifrabile. ceea ce face ca expertul sa trebuiasca sa -si asume
şi rolul de a clarifica ce a dorit sa afle instanta, faptul venind în contradictie cu rolul sau limitat,
chiar dacă ar putea fi interpretata aceasta atitudine ca "rol activ al expertului".
Este la fel de adevarat ca uneori se intalnesc, în ciuda unor intrebari clare, precise
şi raspunsuri ambiguii ale specialistilor . De exemplu intr-o cauza unde s-a cerut a se stabili
dacă o anumita arma este arma de vanatoare sau militara, în urma constatarii stiintifice-tehnice a
organului de politie se preciza ca"arma în litigiu este arma de vanatoare, insă datorita calitatilor
de tragere şi preciziei deosebite pe care le poseda poate fi incadrata în categoria armelor militare.
20
E. Stancu-op. cit. pag. 60
16

18. " Asa cum vom vedea în alt capitol, clasificarea armelor se face în functie de destinatie, astfel ca
aceasta concluzie continea cel putin o eroare, dacă nu chiar o informatie denaturată.
Efectuarea expertizei criminalistice
Procedand la efectuarea unei expertize criminalistice, expertul parcurge de regula
urmatoarele etape21
:
1. Studierea şi insusirea obiectului lucrarii este faza în care luand contact cu materialele
trimise spre examinare expertul îşi stabileste genul de expertiza ce urmeaza a fi realizata,
apreciaza dacă sub aspect cantitativ şi calitativ materialul primit este corespunzator, şi eventual
cere completarea lui, De exemplu, actul în litigiu a fost trimis în copie electrostatica(xerox)dar
practica şi teoria expertizei criminalistice impun realizarea expertizei actelor numai cu
examinarea actului original. Uneori, materialul trimis pentru comparaţie este insuficient , sau nu
prezinta suficiente garantii de autenticitate. Pot fi cerute şi lamuriri suplimentare de la organul
judiciar, sau pot fi obtinute explicatii suplimentare, efectuate deplasari la faţa locului.
2. Examinarea separata a matarialului în litigiu şi a celui de comparaţie, permite sesizarea
particularitatilor şi elementelor caracteristice. Se creaza în aceasta faza o baza de informatii de
natura a permite stabilirea identitatii sau neidentităţii. Se vor fixa prin intermediul fotografiilor
de examinare şi a inregistrarilor video constatarile făcute, acestea urmand a fi utilizate în
ilustrarea constatarilor şi concluziilor expertizei.
Pot fi utilizate modele de comparaţie, ca urme create în mod experimental, in scopul
reproducerii unor urme asemanatore sau deosebite de cea aflata în litigiu. Se pot efectua trageri
experimentale pentru colectarea proiectilelor de la armele suspecte, urme experimentale cu
instrumente de spargere, etc.
Conditiile de realizare a unor urme pe cale experimentala trebuie sa fie aceleasi cu cele în
care s-a produs urma (fenomenul)in litigiu.
3. Examinarea comparativă am tratat-o la partea dedicata identificarii criminalistice.
Amintim însă din nou faptul ca ea cuprinde ca procedee de examinare confruntarea, examinarea
continuitatii liniare şi suprapunerea imaginilor.
4. Demonstratia este faza în care expertul, in baza constatarilor făcute va invoca argumente
din planul logicii, al criteriilor de demonstratie matematica, şi al ilustrarii vizuale pentru
sustinerea afirmatiilor sale. Demonstratia se va referiatâtla elementele de identitate,câtşi la cele
de neidentitate, iar în funcite de ponderea şi natura acestora va fi formulata.
4. Concluzia. Chestiunea concluziilor şi a fundamentarii acestora a fost, de asemenea,
tratata în cadrul identificarii criminalistice.
Vom reaminti însă ca prin intermediul expertizei criminalistice sau al constatarilor
tehnico-stiintifice pot fi formulate urmatoarele concluzii:
1. Concluzii certe -care la randul lor pot fi de identificare (semnatura a fost executata de
către: glontul extras din cadavrul . . . a fost tras cu arma seria... ,taieturile de pe tulpinile de pom
prezentate au fost executate cu toporul ridicat ... )de excludere(semnatura în litigiu nu afost
executata de către titularul ... ;impresiunile digitale ridicate de la faţa loclui furtului comis din . .
. la data de. . . nu au fost create de către inculpatul. . . etc. ).
2, Concluzii de probabilitate formulate atunci când elementele de asemănare şi cele de
deosebire sunt aproximativ egale. (actul a fost probabil semnat de către. . . ).
3. Concluzii de imposibilitate a stabilirii-sunt formulate atunci când nu se poate aprecia nici
măcar cu grad de probabilitate(“nu se poate stabili dacă actul în litigiu a fost redactat în anul 1931
sau în anul 1932” ).
Vom trata mai pe larg aceste aspecte la locul cuvenit.
21
I. Constatin, L. Mocsy s. a. - în Tratat practic de criminalistica vol. II Editura M I. pag/20-21
17

19. Secţiunea 9. Sistemul serviciilor şi expertizelor criminalistice în România
Inainte de a trece la examinarea urmelor, a caracteristicilor şi rezultatelor pe care le pot
oferi, credem necesar să facem o scurtă oprire asupra sistemului de servicii şi laboratoare
specializate în activitatea de Criminalistica din ţara noastră .
Iată care ar fi acestea, pentru Ministerul de interne şi cel al Justiţiei.
1. In sistemul Ministerul de Interne,
La unitatile de politie - orase --> exista ofiteri criminalişti care realizeaza cercetarea la
faţa locului şi unele examinări şi constatari tehnico-stiintifice.
La municipii şi judete --> servicii de criminalistica cu dotare mai complexă --> şi
specialisti criminalisti (ofiteri, subofiteri), de asemenea, pentru constatari tehnico-stiintifice.
- realizeaza lucrari de dactiloscopie, traseologie, examinare grafica, tehnica actelor,
balistica, portrete robot (identificare, computer), s. a.
La nivel national --> Institutul de Criminalistica a I. G. P. -->indrituit sa realizeze
expertize criminalistice ->are incadrati experti criminalisti-> lucrari din domeniul dactiloscopiei,
traseologiei (mai rar grafica), th. actelor, balistica, portrete robot, chimie, (droguri, s. a. ),
bacnote, monede, sigilii .
2. în sistemul Ministerului Justitiei exista Institutul Naţional de Exp. Criminalistice -
Bucuresti care are în subordine - >L. i. E. CLUJ, L. I. B. , L. I. E. C. Timişoara şi L. I. E.
C. Iaşi cele două din urmă fiind infiinţate doar din 1998, respectiv 1999 cu razele lor de
competenta teritoriala. Până la acea dată existau doar laboratorul centrul( devenit în 1998 INEC)
şî laboratoarele interjudeţene de la Bucureşti şi Cluj.
Se realizează lucrări de expertiză criminalistică din domeniile traseologie, dactiloscopie,
examinare grafica, tehnica actelor, balistica judiciară, expertiza chimica, bacnote, monede, şi
gilografie, expertiza imaginilor fotografice şi inregistrărilor audio, expertiza vocii şi vorbirii. , .
Institutul Naţional ( I. N. E. C. )> realizeaza exp. largite pt. lucrarile realizate în prima
faza de: Cluj, Bucuresti, Iaşi Timişoara. de asemenea expertize în explozii, incendii, expertiza.
accidentelor auto, a inregistarilor audio, video.
Alaturi de aceste expertize criminalistice propriu-zise se mai pot realiza -desi mai rar
uzitate- expertize complexe medico-legale şi criminalistice(exemplu mecanism traumatic ->
heteropropulsie, accid. auto, s. a).
Nu exista un raport strict determinat de ierarhie intre constatarile tehnico stiintifice şi
expertiza criminalistica decat în sensul competentei. Termenul -"contraexpertiza" -> eronat d. p.
d. v. terminologic -> pt. ca de fapt se face "o noua expertiza" ( vezi L. Ionescu op. cit) cu un
numar mai mare şi cu alti experti -> 3 şi respectiv consiliul celor patru sefi ai Laboratoarelor plus
un director al INEC.
Secţiunea10. Consideraţii asupra limitelor subordonării pentru expertul
criminalist desemnat pentru efectuarea expertizei
În cadrul sistemului procesual penal român activitatea de expertiză criminalistică
se realizează prin intermediul laboratoarelor de expertiză criminalistică, experţii fiind
desemnaţi de către şefii laboratoarelor să realizeze o anumită lucrare. “ Împrejurarea că
expertiza criminalistică constituie o examinare de laborator , nu atribuie laboratorului de
criminalistică calitatea de expert. ” 22
Din punct de vedere procedural , expertul criminalist este persoana fizică ce posedă
cunoştiinţele de specialitate specifice unui anumit domeniu, este angajat al unui anumit
22
CIOPRAGA A. op. cit. pag. 408
18

20. laborator criminalistic şi a fost desemnat ca atare pentru realizarea unei lucrări de expertiză
criminalistică de către şeful laboratorului.
În anumite şi tuaţii, cum sunt cele de realizare a unei noi expertize criminalistice-
numită impropriu “ contra expertiză”-, sau pentru cazurile unde numărul pieselor ce se cer a
fi examinate este extrem de mare, se pot forma colective de experţi numite şi “ comîşi i de
expertiză”). Cu toate că experţii îşi desfăşoară în aceste şi tuaţii activitatea în colectiv,
răspunderea pentru calitatea şi obiectivitatea ştiinţifică a examinărilor continuă să fie
personală. Dacă, în baza cunoştiinţelor şi convingerilor profesionale proprii, membrii
comîşi ei de expertiză criminalistică ajung la opinii divergente, fiecare expert va putea
formula în cadrul raportului opinii proprii şi va răspunde pentru acestea.
De vreme ce răspunderea expertului pentru corectitudinea, obiectivitatea şi precizia
concluziilor formulate este personală, iar pentru realizarea unei anumite expertize el este
desemnat de către şeful laboratorului, se pune problema dacă şi în ce limite activitatea sa va
putea fi supusă controlului şi respectiv cenzurii din partea şefului unităţii de expertiză
criminalistică.
Este neîndoios că problema va trebui aici analizată sub două aspecte. Primul este cel
legat de existenţa unei îndrumări şi a unui control al şefului laboratorului ce se extind la
alegerea celor mai adecvate tehnici şi metode de examinare, ca şi asupra respectării
metodologiilor de lucru, manipulare şi păstrare a materialelor supuse examinării specifice.
Acesta se întemeiază pe prezumţia existentei unei mai bogate pregătiri şi experinţe
profesionale a şefului laboratorului, îzvorând în acelaşi timp şi din regulile interne de
organizare şi ierarhie ale unităţii. Celălalt aspect priveşte dreptul şefului laboratorului de a
cenzura concluziile expertului criminalist. Care este întinderea acestui drept? Este
el absolut sau comportă unele limite? Care este motivaţia ?
Asupra acestei probleme, în literatura de specialitate din ţara noastră s-au conturat
două puncte de vedere. Conform unei opinii, dreptul de control ar privi doar condiţiile de
formă ale raportului de expertiză, în sensul de a se urmări respectarea obiectivelor stabilite
de organul judiciar. Controlul însă nu s-ar putea extinde şi asupra chestiunilor de fond:
concluziile la care a ajuns expertul, întrucât aceasta ar încălca obiectivitatea şi ar putea
conduce la influenţarea din afară a acestuia. şi gur că este necesară o supraveghere a
realizării expertizelor în conformitate cu conţinutul actului procedural prin care au fost
dispuse. Dar, aceasta nu este o cenzură, credem noi, ci face parte din dreptul de
îndrumare la care ne-am referit mai sus.
Conform punctului de vedere opus, “ conducătorul instituţiei poate şi trebuie să-şi
exercite controlul asupra chestiunilor de fond ale raportului de expertiză, verificând
concluziile sub aspectul fundamentării lor ştiinţifice”. 23
Apreciem că atunci când se
constată formularea unor concluzii greşite sub aspect metodologic şi profesional, erori de
formulare, sau alegerea unor demonstraţii insuficient fundamentate, şeful laboratorului
poate atrage atenţia asupra acestor aspecte, recomandând expertului revizuirea şi chiar
refacerea lucrării.
Achiesăm acestei idei, întrucât acestea nu constituie, în opinia noastră, intruziuni de
natură a influenţa expertul, având doar rolul de împiedica trimiterea la organul judiciar a
unor concluzii eronate, ce pot genera trenarea ori orientarea greşită a cercetărilor. Desigur
că există posibilitatea corectării lor printr-o expertiză nouă, dar restituirea raportului pentru
completare sau refacere va permite evitarea unor lucrări suplimentare şi inutile. Oricum,
răspunderea expertului pentru concluziile sale este personală, motiv pentru care acesta şi
semnează şi ngur raportul de expertiză( sau alături de ceilalţi experţi în cazul comîşi ei).
Admiterea posibilităţii ca expertul să fie înfluenţat din exterior pentru concluziile sale l-ar
23
CIOPRAGA A. op. cit pag. 411 cu referire la CRUCEANU DUMITRU Expertiza criminalistică şi
organizarea ei în R. P. R. pag. 40.
19

21. putea transforma într-un simplu executant docil, cunoştiinţele sale de specialitate trecând în
plan secund, după relaţiile de subordonare.
Secţiunea 11. Realizarea expertizei şi redactarea raportului
de expertiză criminalistică
În realizarea expertizei criminalistice activităţile trebuie să se conformeze caracterului
de examinare ştiinţifică pe care îl presupune munca criminalistică. Ea se realizează prin
etape succesive, cu grade de dificultate şi complexitate consecutive şi înlănţuite în mod
riguros şi necesar. Corespunzător metodicii examinării criminalistice , ca în orice proces
de identificare, se va face trecerea gradată de la general spre particular prin utilizarea
procedeelor logice24
care constituie temeiul raţional şi operaţional pentru orice demers de
identificare: examinarea analitică , iar pe baza rezultatelor acesteia, sinteza datelor şi
formularea unor concluzii.
Cu ajutorul acestor fundamentări logice şi conceptuale, procesul de examinare va
parcurge următoarele etape 25
: analiza problemelor, a materialelor şi tehnicilor disponibile,
examinarea comparativă, aprecierea finală şi formularea concluziilor.
Analiza distinctă va permite delimitarea clară a caracteristicilor generale şi
particulare ce sunt specifice materialelor supuse examinării ( urme papilare, proiectiule,
scris, semnături, acte de identitate, bancnote, alte urme) . Acestea vor fi analizate şi
diferenţiate în funcţie de specificul lor şi de corespondenţa cu obiectul expertizei şi cu
materialele de comparaţie. Când se cer a fi examinate în cadrul aceleiaşi expertize
criminalistice mai multe documente diferite-de exemplu paşapoarte, permise de rezidenţă,
vize de şedere, ş. a. m. d. -acestea vor fi triate şi repartizate spre examinare pe categorii,
având în vedere şi ceea ce se cere a fi examinat la ele. De exemplu la mai multe permise
de şedere şi vize turistice se cere a se stabili provenienţa lor, corespondenţa cu sigiliile
autorităţilor emitente, la altele modul de contrafacere, sau metoda folosită, etc. Pentru
identificarea grafică se va avea în vedere, direcţia tendinţele şi aspectul general al mişcărilor,
pentru alte urme tipul şi particulariţăţile lor.
În acestă primă etapă, expertul se va orienta asupra stabilirii caracteristicilor ( de
exemplu, la un act contestat aspectul general : hârtia, imprimarea, elementele de securitate,
conţinutul , cernelurile folosite, integritatea actului, etc. pentru a putea pune în evidenţă
ceea ce este esenţial, individualizant şi specific documentului examinat, dar care în acelaşi
timp îl face să fie concordant cu cerinţele generale ale clasei de documente din care face
parte. Se vor sorta de asemenea şi materialele de comparaţie în funcţie de provenienţă,
stabilindu-se corelaţii generale pe tipuri de documente şi elemente de securitate, impresiuni
de şi guranţă, reţete şi probe de hârtie, cerneluri, toner.
Atunci când printre problemele ce se cer a fi rezolvate se află şi identificarea unui
anumit aparat: imprimantă, copiator, telefax, care a produs un anumit document se vor
realiza materiale de comaparaţie cu modelele de copiator, imprimantă sau aparat telefax
incluse pe lista celor suspectate. Pentru identificări balistice se vor efectua trageri
experimentale de recoltare a proiectilelor sau tuburilor. Acestea vor fi apoi examinate în
scopul de a determina ceea ce le este specific, erori de imprimare, defecte de funcţionare,
aspectele macroscopice, ca şi micro-urmele şi urmele latente produse de părţile componente
ale mecanismelor de preluare şi transport pentru hârtie, tonerul; la arme de ghinturile ţevii
pe proiectil, iar latubul carţuş de partea frontală a închizătorului, de percutor, de opritor, etc.
24
FLONTA MIRCEA, Structura coordonării acţiunilor şi geneza operaţiilor logico-matematice , Teoria acţiunii
umane, Forum-Ştiinţe sociale 1969 Vol. I pag. 109-115.
25
MOCSY LADISLAU , Demonstraţia- etapă de lucru importantă în activitatea de expertiză criminalistică , în
lucrarea colectivă 20 de ani de expertiză criminalistică , Ministerul Justiţiei 1978 , pag. 68-71.
20

22. În acest fel se obţine o primă sistematizare şi o imagine generală a datelor deţinute şi cu care
se va opera în etapa următoare: examinarea comparativă.
Considerată de specialişti ca fiind munca propriu-zisă de expertiză, aceasta este
într-adevăr etapa cea mai încărcată de conţinut specializat, care poate da măsura priceperii şi
preciziei muncii expertului. Ea presupune ca, în raport cu natura materialelor şi a
elementelor ce sunt supuse cercetării, să se folosescă “cele mai adecvate procedee şi
mijloace tehnico-ştiinţifice de comparare a însuşirilor caracteristice, în vederea stabilirii
coincidenţelor sau a divergenţelor “26
. Odată atins acest punct , plecând de la constatările
făcute, urmează ca expertul , prin intermediul procesului de sinteză şi evaluare globală, dar
în acelaşi timp sintetică a informaţiilor obţinute pe calea observaţiei directe, ca şi pe cale
instrumentală să realizeze explicarea, demonstrarea şi ilustrarea constatărilor sale.
Aceasta este etapa proceselor de apreciere multilaterală care precede formularea
concluziilor şi din conţinutul căreia se alcătuieşte acea parte a unei expertize criminalistice
privind constatările expertului.
Deşi denumirea este limitativă în aparenţă, ea constituie corpul principal al
conţinutului expertizei criminalistice, în care aşa cum am arătat, pe lângă observaţii şi
rezultate ale unor măsurători experimente, etc. se vor face în măsura în care sunt necesaare,
deducţii logice şi demonstraţii. În unele sisteme juridice ( britanic şi american ) actul cu rol
de expertiză criminalistică depus la dosar conţine doar obiectivele, expertul şi concluziile,
elementele de examinare şi demonstraţia fiind prezentate de specialişti în cadrul procesului
în cursul etapei de “ Cross-examining” 27
Demonstraţia trebuie să fie fundamentată temeinic pe date şi observaţii cu caracter
şttinţific. Deducţiile şi demonstraţiile se întemeiază pe acele date, teze şi principii ale
ştiinţei criminalistice, ale logicii formale şi simbolice care rezultă ca reguli generale de
apreciere şi explicare. Când în cadrul demonstraţiilor se face apel la datele altor ştiinţe (
chimie, fizică, electronică, electreomecanică, informatică , etc. ) vor putea fi expuse
calcule, rezultate de analize, grafice de absorbţie a radiaţiei Uv, cromatograme, explicate
moduri de funcţionare ale unor aparate, programe, moduri de producere ale unor
procese,fenomene, accdente, etc. Credem că trebuie însă evitate formulările inutil preţioase
şi tehnicizarea excesivă a explicaţiei, promovând o formulare cât mai concisă şi accesibilă.
Nu trebuie căutate expresii care nu vor putea fi înţelese de nespecialişti. Trebuie oare să mai
amintim că rostul expertizei este şi acela să ofere organelor judiciare clarificări asupra unor
aspecte de mai mare tehnicitate şi specializare? Ori exprimarea prea tehnicistă şi preţioasă
nu face uneori decât să amplifice confuzia. În principiu, organul judiciar trebuie să obţină
din partea de constatări a expertizei criminalistice exact acele informaţii care să-I uşureze
munca. Concluziile nu sunt totdeauna suficiente, ele fiind uneori prea lapidare. Ele trebuie
însoţite şi precedate de clarificări. Spre exemplu, cu privire la modul de contrafacere al unui
document expertul apreciază că tehnologiile şi aparatele folosite impun activitatera unei /
unor persoane cu pregătire de specialitate ( tipografi, informaticieni, etc. )sau cu privire la
pericolul pe care îl poate prezenta chiar pentru trăgător o armă defectă. Caracterul complet
şi convingător al examinărilor şi al constatărilor depinde de modul de analizare,
demonstrare şi ilustrare.
Secţiunea 12. Concluziile expertului criminalist
Momentul final al realizării expertizei, alături de redactarea raportului de expertiză
criminalistică, este cel al formulării concluziilor. Trebuie evitate însă exprimările echivoce,
26
CIOPRAGA A. op. cit. pag. 414.
27
MOENSSENS A. ANDRE. How to prepare for a Daubert Hearing-, AAFS 1997 International Journal of
Forensic Document Examiners . Vol. 3 Nr. 2/1997 pag. 180
21

23. care lasă loc de interpretări. Este adevărat că în cele din urmă organul judiciar va decide,
dar, alături de celelate probe din dosar, expertiza trebuie să asigure o imagine exactă (
ştiinţifică ) asupra anumitor împrejurări şi nu imagini alternative ( subiective deci ) asupra
faptei.
Prin formularea concluziilor expertul trebuie să răspundă la obiectivele stabilite, pe
baza datelor rezultate din investigarea criminalistică, vizuală şi instrumentală sau analitică,
cât şi a părerii sale de specialist, în baza cunoştiinţelor şi experienţei profesionale
personale. În măsura în care din constatări se desprind elemente suplimentare, utile şi
necesare pentru soluţionarea cauzei, în virtutea rolului său activ, expertul îşi va extinde
cercetarea şi asupra acestora pentru o examinare completă. Se evită astfel ordonarea unor
suplimente de expertiză.
Este necesar ca, din conţinutul concluziilor să se desprindă clar asupra cărui urme,
document, sigiliu, menţiune, etc. poartă concluzia respectivă. În acest scop documentul,
impresiunea, actul de identitate, etc. vor fi identificate cât mai exact. De exemplu”
Impresiunea de sigiliu bancar cu menţiunea B. N. R Fililala Cluj cu nr. 5023 “ sau “
Paşaportul cu seria …. Eliberat la data de…. ” pentru a nu se confunda cu alte probleme,
urme, etc. la care s-ar referi celelalte concluzii.
Concluziile ce se formulează de către experţii criminalişti nu au întotdeauna acelaşi
grad de certitudine. Există şi situaţii când concluziile ce se vor formula nu pot fi decât cu
grad de probabilitate, sau chiar cazuri în care expertul nu poate soluţiona problema supusă
spre examinare. Practica expertizei criminalistice de la noi, ca şi literatura de specialitate 28
disting în modul de concluzionare următoarele categorii de concluzii:
-concluzii categorice sau certe, care pot fi cert-afirmative (de identificare) sau
cert-negative ( de excludere);
-concluzii de probabilitate ( incerte);
-concluzii de imposibilitate a soluţionării problemei supuse expertizării.
Concluziile certe sunt aserţiuni cu caracter categoric. Ele indică faptul că în
cursul şi pe temeiul examinărilor făcute expertul a ajuns la identitate ( “Impresiunea de şi
giliu de pe contractul de împrumut nr. . nu a fost creată de şi giliul aparţinând Băncii… “”
priecxtilul cal. 7,62 mm extras din corpul victimei a fost tras cu arma PM nr. AO 0998778)
sau la neidentitate ( Viza turistică pentru Italia, perioada…, de la fila nr. . . , din
paşaportul nr…nu a fost eliberată de Consulatul Italiei). Aceste tipuri de concluzii certe
sunt expresia unor adevăruri obiective, ele servind la stabilirea validităţii, contrafacerii ori
falsificării unui anumit document, la identificarea unui anumit autor, areme, instrument de
spargere, tip de pneu,etc. Ele au menirea de a înlătura orice îndoială asupra aspectului
examinat.
În expertiza criminalistică tehnică a documentelor concluziile certe pot purta şi
asupra metodelor, procedeelor ori aparatelor folosite la redactarea, copierea sau
contrafacerea unui anumit act. De exemplu: se stabileşte că impresiunile de sigiliu de pe
actele unui autovehicol nu au fost create de un şi giliu autentic al organelor în drept, ci au
fost contrafăcute cu ajutorul unei imprimante cu jet de cerneală, sau bancnotele în litigiu au
fost realizate prin tipărire hoch-druck. Indiferent că sunt cert-pozitive, sau cert-negative
concluziile categorice sunt foarte importante ele putând orienta determinant cercetările
ulterioare.
28
CIOPRAGA A. op. cit. pag428-436. MIHULEAC E. Expertiza judiciară Bucureşti 1971 Editura
Ştiinţifică pag. 230. SANDU DUMITRU Concluziile expertului criminalist în sistemul expertizei criminalistice
româneşti şi în sistemele altor state. O privire comparativă. ( Nepublicat) Comunicare prezentată la al II-lea şi
mpozion Naţional al Societăţii Române de Criminologie şi Criminalistică , Bucureşti octombrie 1996.
IONESCU LUCIAN Concluzia raportului de expertiză criminalistică a scrisului şi aprecierea valorii sale
probante, Buletinul Intern al Procuraturii R. S. R. în Probleme de criminalistică şi criminologie nr. 2-3/1983
pag. 43-54
22

24. Concluziile de probabilitate sunt produsul situaţiilor în care expertul nu poate
formula decât o ipoteză cu privirea la eventualitatea existenţei unui anumit fapt. Când datele
( masterial de comparaţie) accesibile expertului sunt reduse, ori datorită unor erori anterioare
de ridicare a materialelor de comparaţie, sunt decelabile doar un număr redus de
caracteristici particulare ale actului sau procesului suspus examinării. Uneori, acest tip de
concluzie este formulat şi în situăţiile în care cantiatea de materai în litigu este foarte redusă
( de exemplu un grup de cifre, o semnătură simplificată neliterală) ori urma este parţial
alterată. Pot apărea, alături de coincidenţe şi elemente neeexplicabile, divergente. Expertul
se află deci, în imposibiliatea de a formula o concluzie cu caracter de certitutdine, întrucât
elementele constatate de el la nivelul caracteristicilor generale şi individuale nu au suficient
potenţial identificator. El va trebui deci să formuleze o capreciere ipotetică, ce poate fi
răsturnată de probe noi, contrare, suplimentare, etc. “ Concluzia cu caracter de probabilitate,
indiferent de gradul de probabilitate, constituie o ipoteză care însă nu are caracter arbitrar şi
nu e lipsită de temei, deoarece expertul îşi fundamentează presupunerile pe elemente
obiective şi nu pe impresiile sale subiective. ” 29
Concluziile de probabilitate apar în general în forma “Probabil DA” în sensul că se
apreciază că un anumit aspect est posibil să se fi produs( “Actul în litigiu a fost probabil
rebroşat după introducerea unei noi pagini cu numele şi poza titularului…” Semnătura în
litigiu a fost probabil executaţă de numitul S.R.). Asupra utilităţii acestor concluzii părerile
sunt împărţite în literatura de specialitate.
După unii autori 30
, concluziile de probabilitate nu ar contribui la soluţionarea
cauzei, generând chiar confuzie. Pe de altă parte, organul judiciar nu are nevoie de noi
ipoteze ci de certitudini, motiv pentru care eI dispune expertiza. Formularea unor concluzii
de probabilitate fac să se menţină nejustificat bănuielile cu privire la anumite aspecte,
întârziind mersul cercetărilor. Credem însă, în mod contrar acestor opinii căa găsi cu orice
preţ un autor ori a-l exclude în mod absolut, atunci când există şi unele dubii este periculos
şi chiar contrar rolului expertizei în înfăturirea actului de justiţie. Majoritatea autorilor sunt
însă de acord cu formularea concluziilor probabile considerându-le utile şi pertinente. 31
Expertul nu este infailibil, iar datele ce i-au fost puse la dispoziţie pot fi insuficiente. Pe de
altă parte, concluziile de probabilitate pot oferi organelor judiciare versiuni altenative spre
care să-şi îndrepte cercetările, deschizând uneori perspective noi, remarcând laturi
considerate până la acel moment ca neimportante. De exemplu, în cazul unor vize false,
existenţa unor eventuali complici peste hotare. Concluziile de probabilitate trebuie însă
temeinic fundamentate, inclusiv cu privire la alegerea acestei soluţii şi nu a uneia certe sau
de imposibilitate a soluţionării chestiunii supuse examinării.
Concluziile de imposibilitate a soluţionării problemelor supuse examinării
apar ca urmare a unor factori având în general un caracter obiectiv. Unul dintre aceştia
este starea materialelor supuse spre examinare - acte distruse, arse, corodate, uzate,
porţiuni prea mici din cămăşile unor proiectile, urme “ contaminate”, urme papilare
îmbâcsite cu substanţă de evidenţiere - ale căror caracteristici generale nu mai sunt
explotabile. Insuficienţa materialelor de comparaţie- ca în cazurile actelor de peste 40-50 de
ani, când nu se găsesc totdeauna în arhive impresiuni de şi giliu cu garanţii de autenticitate
emanând de la organul competent, diplome, acte oficiale asemănătoare, etc. Alteori,
29
CIOPRAGA A. op. cit. pag. 430. Cu referire şi la SANDU DUMITRU Unele aspecte privind
interpretarea concluziei raportului de expertiză -20 de ani de expertiză criminalistică- Ministerul Justiţiei pag. 61-
63.
30
Experţii scolii sovietice , în special ZOTOV B. , BELKIN R. S.
31
BUUS ALEXANDRU. Concluziile probabile în expertiza criminalistică în 20 de ani de expertiză
criminalistică , pag. 42-50 LOCARD E. Les faux en ecriture et leur expertise Paris 1959, pag. 29.
BASARAB MATEI. Criminalistica , op. cit. pag. 325.
CIOPRAGA A. pag. 432-433.
23

25. ajungerea la o soluţie de imposibilitate se datorează întinderii foarte reduse a urmelor
litigioase. Când au rămas vizibile doar foarte mici şi disparate porţiuni de traseu dint urma
în litigiu (un text răzuit sau radiat privind suprafeţe de teren, sume de bani, ani de emitere,
nume titular, etc), este extrem de dificil a stabili ce a fost scris anterior, iar a formula o
concluzie “ pe ghicite” este cel puţin lipsit de seriozitate sub aspect profesional, în lipsa
posibilităţii de demonstrare şi ilustrare.
Nu în ultimul rând, concluzia de imposibilitate poate fi generată şi de limitele
cunoaşterii şi experienţei, pentru un moment şi domeniu dat, de lipsa unor metode şi
proceduri cu caracter ştiinţific, precum şi a unor dotări tehnice adecvate complexităţii şi
chiar de lipsa pregătirii, competenţei, sau de superificialitatea muncii expertului. Aplicarea
defectuoasă a unor tehnici de examinare, sau alegerea greşită a metodelor de lucru, pot şi
ele conduce la concluzii de imposibilitate a soluţionării problemei.
Concluziile de imposibilitate a soluţionării problemelor stabilite ca obiective ale
expertizei pot fi formulate astfel: “ NU se poate stabili care au fost menţiunile cifrice radiate
de pe cecul cu seria…” sau “ Datorită lipsei unor materiale de comparaţie corespunzătoare
nu se poate stabili dacă impresiunea de sigiliu de pe actul în litigiu provine din anul … sau a
fost realizată ulterior”.
Ajungerea la acest gen de concluzie trebuie însă să fie însoţită întotdeauna de o
analiză temeinică şi de descrierea tuturor împrejurărilor pe temeiul cărora nu se poate
formula o concluzie de probabilitate sau una categorică. Pentru acest motiv nu considerăm
întemeiată soluţia oferită ca alternativă, în sensul că, dacă după studierea materialelor de
examinat expertul nu poate formula decât o concluzie de imposibilitate, el poate restitui
materialului organului judiciar, precizând motivul respectiv ca temei al restituirii. 32
Credem că, odată terminată studierea materialelor, expertul criminalist este în măsură să
aprecieze direcţia soluţiilor pe care le poate formula, dar până la epuizarea tuturor căilor de
examinare directă, analitică şi instrumentală acestea rămân doar ipoteze. Odată realizate
toate examinările necesare şi posibile, sub aspect tehnic expertiza a fost deja realizată,
rămânând de făcut doar partea de redactare a raportului, ceea ce nu se poate compensa prin
lapidaritatea unei adrese de restituire. Inclusă în conţinutul constatărilor din raportul de
expertiză şi expusă pe larg, fundamentarea şi explicarea alegerii acestei soluţii are menirea
de a convinge organul judiciar şi părţile din cauză despre “justeţea concluziei de
imposibilitate”33
. Explicarea limitelor tehnice şi metodice este de natură a informa organul
judiciar despre faptul că un anumit aspect al cauzei nu va putea fi soluţionat pe calea
expertizei criminalistice, evitând tergiversarea inutilă a cercetărilor, determinându-l să
caute răspunsuri şi pe calea reorientării anchetei, înţelegând limitele tehnicii pentru un
moment dat, limitele materiale ale unităţii şi nu neapărat limitele absolute de cunoaştere.
CAPITOLUL III
ELEMENTE DE TRASEOLOGIE
Secţiunea 1. NOŢIUNEA DE URMĂ. CLASIFICAREA URMELOR
Interacţiunea în mediu a diferitelor obiecte, persoane, animale, fenomene duce la crearea
de urme.
32
MOCSY LADISLAU Expertiza criminalistică în dreptul procesual penal român Teză de doctorat,
Universitatea “Al. I. Cuza” , Iaşi 1975, pag. 143.
33
CIOPRAGA A. op. cit. pag. 436.
24

26. Prin intermediul intepretării urmelor se poate ajunge la obţinerea unui tablou dinamic al
desfăsurării anumitor fapte, a declanşării şi evoluţiei diferitelor procese.
Persoanele care se ocupau de descoperirea urmelor în timpurile mai vechi –“cercetaşi” "trail
finderes", "path finders", "scouts" n-au făcut decât să recunoască şi să interpreteze urme.
Urmele pot fi :
- produse de obiecte - ex. urme de pneuri, de instrumente, ;
- produse de animale - ex. –muscaturi, urme de copite, etc.
- produse de oameni - ex. – miros( urmeolfactive), urme de pasi, etc.
- produse de fenomene - incendiu, trăznet, apa
- -urme biologice- sânge, salivă, etc.
Literatura de specialitate defineste notiunea atit în sens larg cit şi restrins.
In Sens larg- urma apare ca modificare materiala produsa la locul faptei şi care este utila
din punct de vedere criminalistic. ( C. Suciu, Golunski, Ioan Mircea . )
In Sens restrins- urma este reproducerea constructiei exterioare a unui obiect pe suprafata
unui alt obiect cu care a venit în contact.
De fapt, dezvoltarea tehnicii criminalisticii impune şi o revizuire a noţiunii:
URMA - modificarea creata la locul faptei şi în procesul savârşirii ei, prin mişcările şi
acţiunea persoanei implicate, ori generate de alte fiinte, de obiecte sau fenomene care prin aspect,
caracteristici, pozitie, continut este utila cercetarii criminalistice. (persoane implicate : victime,
infractori, martori, altii ).
Credem însă că rândurile de mai sus constituie doar una dintre formulele prin care se poate
face definirea urmei.
CLASIFICAREA URMELOR
Există diverse criterii şi modalitati de clasificare a urmelor. Credem că rămâne însă
adecvată clasificarea făcuta de C. Suciu prin care se disting 3 categorii:
- urme de reproducere
- urme formate din obiecte şi substante
- urme rezultate din explozii , incendii.
1. Urme de reproducere
- sunt rezultatul contactului nemijlocit a 2 sau mai multe obiecte, unul lasind pe suprafata
celuilalt urme indicând caracteristicile sale (ex - accident auto).
2. Urme formate din obiecte şi substante
- variate ca provenienta - ex. - accident auto: parti din far, vopsea, obiecte, numar, ulei s.
a. ; obiecte abandonate de infractor (dalti, cutit); deranjarea obiectelor în camera (furt), depuneri
de substante (sânge, vopsea etc. ), aceste urme permit delimitarea cercului de persoane prezente,
obiecte implicate.
3. Urmele de incendiu
- se deosebesc de 1) şi 2) prin aceea ca pot sa cuprinda diferite obiecte, reziduuri ce sunt
partial distruse. Apoi, în general, interventia pentru stingere duce la alterare, spalare, spargere
etc. Dar pot fi utile (ex. incendii accidentale, incendii criminale, aeronave arse, accidente şi
incendii auto - pt. mascare omor . . . )Şi acum o tratare mai pe larg.
1) Urmele de reproducere
- se realizează numai prin contact nemijlocit dintre 2 obiecte, unul preia din
caracteristicile celuilalt pe suprafata sau în volumul său.
Este vorba deci, de existenţa a 2 tipuri de obiecte:
a) un obiect creator de urmă - trebuie să fie capabil să creeze o urmă
b) un obiect primitor de urma care trebuie sa fie plastic, deformabil şi să reţină în masa sa
urme. (exemplu: parchetul lustruit - retine urme de talpi de noroi, praf s. a. pe o durată
apreciabilă).
25