1. 5
CUPRINS
I. ELEMENTE DE TEORIA GENERAL
A DREPTULUI .....................................................13
CAPITOLUL 1
DEFINI IA I SISTEMUL DREPTULUI ........................15
1.1. Semnifica iile no iunii de drept........................................15
1.2. Diviziunile dreptului ........................................................16
1.3. Ramurile dreptului............................................................18
1.4. Principalele sisteme de drept............................................21
Întreb ri i teste.......................................................................24
Bibliografie .............................................................................24
CAPITOLUL 2
NO IUNEA DE STAT...........................................................26
2.1. Defini ia statului...............................................................26
2.2. Statul de drept i func iile sale .........................................27
2.3. Forma statului ..................................................................28
Întreb ri i teste.......................................................................31
Bibliografie .............................................................................31
CAPITOLUL 3
NORMA JURIDIC ..............................................................32
3.1. Defini ie i tr s turi specifice...........................................32
3.2. Structura normei juridice..................................................33
3.3. Clasific ri ale normelor juridice.......................................35
3.3.1. Criteriul ramurii de drept ........................................35
3.3.2. Criteriul for ei juridice a actului normativ ..............36
3.3.3. Criteriul structurii logice .........................................36
3.3.4. Criteriul sferei de aplicare.......................................38
3.3.5. Criteriul conduitei prescrise ....................................39
2. 6
3.4. Ac iunea normei juridice..................................................41
3.4.1. Ac iunea în timp a normelor juridice.......................41
3.4.2. Ac iunea în spa iu a normelor juridice ....................46
3.4.3. Ac iunea normelor juridice asupra persoanelor......47
3.5. Izvoarele de drept.............................................................48
3.5.1. Actele normative ......................................................48
3.5.2. Obiceiul (cutuma) ....................................................50
3.5.3. Jurispruden a (practica judiciar ) ..........................51
3.5.4. Doctrina...................................................................51
3.6. Interpretarea normelor juridice.........................................52
3.6.1. Defini ia i necesitatea interpret rii........................52
3.6.2. Clasificarea interpret rii normelor juridice............54
3.6.3. Metode de interpretare a normelor juridice ............57
Întreb ri i teste.......................................................................62
Bibliografie .............................................................................65
II. CARACTERIZAREA GENERAL
A DREPTULUI CIVIL ROMÂN.............................67
1. DEFINI IA I OBIECTUL DREPTULUI CIVIL .........69
2. PRINCIPIILE DREPTULUI CIVIL................................74
3. DELIMITAREA DREPTULUI CIVIL DE ALTE
RAMURI DE DREPT........................................................77
Întreb ri i teste.......................................................................80
Bibliografie .............................................................................82
III. RAPORTUL JURIDIC CIVIL ...............................83
CAPITOLUL 1
P R ILE RAPORTULUI JURIDIC CIVIL ....................... 87
1.1. No iune...............................................................................87
1.2. Capacitatea de folosin a persoanei fizice.........................88
1.2.1. No iune.......................................................................88
1.2.2. Începutul capacit ii de folosin ...............................90
1.2.3. Sfâr itul capacit ii de folosin ................................91
1.2.4. Îngr diri ale capacit ii de folosin .........................95
1.3. Capacitatea de exerci iu a persoanei fizice.........................98
1.4. Persoana juridic . .............................................................103
1.4.1. No iune.....................................................................103
3. 7
1.4.2. Clasific ri ale persoanelor juridice........................... 107
1.4.3. Înfiin area persoanelor juridice................................. 109
1.4.4. Reorganizarea persoanei juridice.............................. 110
1.4.5. Încetarea persoanei juridice ...................................... 111
Întreb ri i teste......................................................................... 114
Bibliografie ............................................................................... 116
CAPITOLUL 2
CONTINUTUL RAPORTULUI JURIDIC CIVIL ...............117
2.1. Drepturile subiective civile. Clasific ri.............................. 117
2.1.1. Criteriul opozabilit ii ............................................... 117
2.1.2. Criteriul con inutului ................................................. 119
2.1.3. Criteriul gradului de certitudine conferit
titularilor.................................................................... 126
2.2. Obliga iile civile. Clasific ri .............................................. 126
2.2.1. Criteriul obiectului .................................................... 126
2.2.2. Criteriul gradului de opozabilitate ............................ 129
2.2.3. Criteriul sanc iunii..................................................... 130
2.2.4. Criteriul structural .................................................... 131
Întreb ri i teste......................................................................... 134
Bibliografie ............................................................................... 136
CAPITOLUL 3
OBIECTUL RAPORTULUI JURIDIC CIVIL.
BUNURILE .............................................................................138
3.1. No iunea de bun. ..............................................................138
3.2. Clasific ri ale bunurilor....................................................139
3.2.1. Bunuri mobile i bunuri imobile ..............................139
3.2.2. Bunuri aflate în circuitul civil i bunuri
scoase din circuitul civil ..........................................142
3.2.3. Bunuri determinate individual i bunuri
determinate generic. ................................................143
3.2.4. Bunuri fungibile i bunuri nefungibile. ....................145
3.2.5. Bunuri consumabile i bunuri neconsumabile. ........146
3.2.6. Bunuri frugifere i bunuri nefrugifere......................147
3.2.7. Bunuri corporale i bunuri necorporale. .................148
4. 8
3.2.8. Bunuri divizibile i bunuri indivizibile.....................148
3.2.9. Bunuri principale i bunuri accesorii. .....................149
Întreb ri i teste.......................................................................149
Bibliografie .............................................................................151
CAPITOLUL 4
IZVOARELE RAPORTULUI
JURIDIC CIVIL CONCRET ................................................152
4.1. Clasificare ........................................................................152
4.2. Faptele juridice licite........................................................153
4.2.1. Gestiunea de afaceri ................................................153
4.2.2. Plata lucrului nedatorat...........................................155
4.2.3. Îmbog irea f r just cauz (f r just temei).........156
4.3. Faptele juridice ilicite.......................................................157
4.3.1. R spunderea pentru fapt proprie...........................158
4.3.2. R spunderea civil delictual pentru fapta
altei persoane...........................................................160
4.4. Evenimentele....................................................................163
Întreb ri i teste.......................................................................164
Bibliografie .............................................................................165
IV. ACTUL JURIDIC CIVIL........................................167
CAPITOLUL 1
NO IUNE I CLASIFICARE...............................................169
1.1. No iunea de act juridic civil............................................169
1.2. Clasific ri ale actelor juridice civile................................170
1.2.1. Criteriul num rului p r ilor.....................................170
1.2.2. Criteriul scopului urm rit la încheierea lor ............173
1.2.3. Subclasificarea actelor juridice încheiate
cu titlu oneros ..........................................................174
1.2.4. Subclasificarea actelor juridice încheiate
cu titlu gratuit ..........................................................175
1.2.5. Criteriul efectelor produse ......................................177
1.2.6. Criteriul importan ei................................................178
1.2.7. Criteriul con inutului ..............................................179
5. 9
1.2.8. Criteriul formei de încheiere....................................179
1.2.9. Criteriul momentului producerii efectelor...............182
1.2.10. Criteriul raportului existent între ele.....................183
1.2.11. Criteriul reglement rii i denumirii lor legale ......183
1.2.12. Criteriul modului de executare ..............................184
1.2.13. Criteriul leg turii cu modalit ile..........................185
Întreb ri i teste.......................................................................186
Bibliografie .............................................................................188
CAPITOLUL 2
MODALIT ILE ACTULUI JURIDIC CIVIL.................190
2.1 Termenul ..........................................................................190
2.1.1. Clasific ri.................................................................191
2.1.2. Efectele termenului...................................................193
2.2 Condi ia............................................................................194
2.2.1. Clasific ri.................................................................194
2.2.2. Efectele condi iei......................................................199
2.2.3. Compara ie între termen i condi ie ........................202
2.3 Sarcina..............................................................................203
2.3.1. Clasific ri i efecte ..................................................203
2.3.2. Compara ie între condi ie i sarcin ........................204
Întreb ri i teste.......................................................................205
Bibliografie .............................................................................207
CAPITOLUL 3
CONDI IILE ACTULUI JURIDIC CIVIL ........................208
3.1. No iune.............................................................................208
3.2. Capacitatea de a încheia actul juridic civil.......................209
3.3. Consim mântul ...............................................................210
3.3.1 Consim mântul i voin a juridic ............................210
3.3.2. Condi iile consim mântului ....................................213
3.3.3. Viciile de consim mânt ...........................................216
a) Eroarea ..................................................................216
b) Dolul ......................................................................221
c) Violen a ..................................................................223
d) Leziunea .................................................................225
3.4. Obiectul actului juridic civil ............................................227
3.5. Cauza actului juridic civil. ...............................................230
3.6. Forma actului juridic civil................................................232
3.6.1. No iune.....................................................................232
6. 10
3.6.2. Forma cerut ad validitatem....................................234
3.6.3. Forma cerut ad probationem .................................235
3.6.4. Forma cerut pentru opozabilitate fa de ter i.......235
Întreb ri i teste.......................................................................236
Bibliografie .............................................................................238
CAPITOLUL 4
EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL............................239
4.1. No iune.............................................................................239
4.2. Principiul for ei obligatorii...............................................239
4.3. Principiul irevocabilit ii actului juridic civil ..................241
4.3.1. Con inut....................................................................241
4.3.2. Excep iile de la irevocabilitatea contractelor..........243
4.3.3. Excep iile de la irevocabilitatea actelor
unilaterale................................................................244
4.4. Principiul relativit ii efectelor actului juridic civil ........246
4.4.1. Con inut....................................................................246
4.4.2. Avânzii-cauz ...........................................................247
a) Succesorii universali i succesorii
cu titlu universal ......................................................247
b) Succesorii cu titlu particular ....................................248
c) Creditorii chirografari..............................................249
4.4.3. Excep ii aparente de la principiul relativit ii
efectelor actelor juridice civile................................250
4.4.4. Stipula ia pentru altul ..............................................257
Întreb ri i teste.......................................................................259
Bibliografie .............................................................................261
CAPITOLUL 5
NULITATEA ACTULUI JURIDIC CIVIL.........................262
5. 1. No iune............................................................................262
5.2. Delimitarea nulit ii de alte cazuri
de ineficacitate a actului juridic.......................................263
5.2.1 Raportul dintre nulitate i rezolu iune....................263
5.2.2 Raportul dintre nulitate i reziliere ........................265
5.2.3 Raportul dintre nulitate i caducitate.....................265
5.2.4 Raportul dintre nulitate i revocare .......................266
7. 11
5.3. Clasific ri ale nulit ii ......................................................267
5.3.1 Clasificarea nulit ii dup întinderea
efectelor sale..........................................................267
5.3.2 Clasificarea nulit ii dup cum este
sau nu prev zut de lege .......................................268
5.3.3 Clasificarea nulit ii în func ie de felul
condi iei de validitate nerespectate .......................269
5.3.4 Clasificarea nulit ii în func ie de natura
interesului ocrotit...................................................269
5.4. Cauzele nulit ii................................................................272
5.5. Efectele nulit ii ...............................................................273
5.5.1 Principiul retroactivit ii........................................274
5.5.2 Principiul repunerii în situa ia anterioar .............276
5.5.3 Principiul conform c ruia un act nul nu poate
produce nici un efect ..............................................277
Întreb ri i teste.......................................................................280
Bibliografie .............................................................................281
V. PRESCRIP IA EXTINCTIV ............................283
1. CONSIDERA II GENERALE .........................................285
1.1. No iune ............................................................................285
1.2. Justificare.........................................................................288
1.3. Reglementare...................................................................289
1.4. Efecte...............................................................................290
2. DOMENIUL PRESCRIP IEI EXTINCTIVE ................292
3. TERMENELE DE PRESCRIP IE EXTINCTIV ........294
4. CURSUL PRESCRIP IEI EXTINCTIVE. .....................297
4.1. Începutul prescrip iei extinctive.......................................297
4.2. Suspendarea prescrip iei extinctive..................................300
4.3. Întreruperea prescrip iei extinctive...................................303
4.4. Repunerea în termen.........................................................305
4.5. Împlinirea prescrip iei extinctive .....................................307
Întreb ri i teste.......................................................................308
Bibliografie .............................................................................312
9. 14
ELEMENTE DE TEORIA GENERAL
A DREPTULUI
CAPITOLUL 1
DEFINI IA I SISTEMUL DREPTULUI
CAPITOLUL 2
NO IUNEA DE STAT
CAPITOLUL 3
NORMA JURIDIC
10. 15
1.1 Semnifica iile no iunii de drept
Ca membru al unei colectivit i, omul a sim it nevoia de a
crea, la început în form embrionar i apoi din ce în ce mai
evoluat , reguli, norme care s îi cârmuiasc existen a, astfel încât
interac iunea cu ceilal i oameni s îl prejudicieze cât mai pu in (s
îi provoace cât mai pu ine neajunsuri). Astfel, ac iunile sale au
încetat a mai fi cu des vâr ire libere, ci au început s fie
restric ionate de diferite reguli, menite s fac posibil coexisten a
în cadrul unei colectivit i.
Când colectivitatea de oameni s-a organizat ca stat, aceste
reguli au articulat un sistem, o construc ie normativ pe care o
denumim drept.
În primul s u sens, no iunea de drept desemneaz
totalitatea regulilor de conduit impuse de stat în
scopul reglement rii rela iilor inter-umane. Acesta este
sensul dreptului obiectiv, deoarece se define te prin
raportare la obiectul s u (regulile de conduit ).
Ansamblul normelor juridice în vigoare la un anumit
moment dat, într-un stat, constituie dreptul pozitiv. Astfel, dreptul
pozitiv românesc cuprinde toate reglement rile adoptate de statul
român i aplicabile ast zi. Dreptul pozitiv nu cuprinde, deci,
reglement ri ie ite deja din vigoare sau înc neadoptate.
În al doilea sens, no iunea de drept reprezint
prerogativa, facultatea, posibilitatea unei persoane de a
DEFINI IA I SISTEMUL DREPTULUI
1
11. 16
avea o anumit conduit i de a pretinde celorlal i o
anumit conduit .
Într-un asemenea sens este folosit cuvântul drept în expresii
ca: ”am dreptul la burs ” sau “am dobândit dreptul de proprietate”.
Acesta este sensul de drept subiectiv, deoarece se define te prin
raportare la persoana care exercit prerogativa respectiv .
În sfâr it, într-un al treilea sens, cuvântul drept
desemneaz tiin a social care studiaz statul i
regulile adoptate de el, institu iile politice i juridice,
principiile generale de conducere i reglementare a
societ ii.
Este sensul în care folosim aceast no iune când ne referim
la disciplina de studiu “drept civil”.
Din punct de vedere etimologic, cuvântul “drept” provine
din latin , dar nu din cuvântul cu care romanii desemnau dreptul
(jus) ci din latinescul directum, luat în sensul s u figurat, i anume:
f r ocoli uri, potrivit regulii, corect, potrivit drept ii.
1.2 Diviziunile dreptului
Normele juridice care alc tuiesc dreptul sunt
interdependente, apar in unui organism unitar. Ele nu pot fi nici
în elese, nici interpretate f r luarea în considerare a întregului
sistem c ruia îi apar in. În pofida unit ii sale, dreptul obiectiv
cunoa te, totu i, o serie de diviziuni.
O prim diviziune a dreptului îl împarte în drept intern
(expresie a voin ei unei societ i date, organizate ca stat) i drept
interna ional.
Dreptul intern cunoa te împ r irea tradi ional în drept
public i drept privat. Astfel, dreptul public cuprinde normele
12. 17
juridice care guverneaz organizarea statului, raporturile dintre stat
i particulari precum i raporturile dintre diferitele organisme ale
statului. În raporturile cu cet enii s i, statul î i exercit puterea
suveran ; acestea sunt, îndeob te, raporturi de subordonare.
Spre exemplu, raportul juridic dintre stat i un contribuabil
este un raport juridic fiscal, apar inând dreptului public.
Statul, prin organismele sale, este cel care fixeaz i percepe
impozitul care urmeaz a fi pl tit, i tot el stabile te
sanc iunile aplicabile în caz de neplat .
Dreptul privat cuprinde normele care guverneaz
raporturile dintre paticulari. Astfel sunt, de exemplu, raporturile ce
se nasc între cump r tor i vânz tor cu prilejul încheierii unui
contract de vânzare-cump rare. Raporturile de drept privat sunt, de
obicei, raporturi de egalitate juridic , în sensul c nici una dintre
p r i nu î i poate impune voin a juridic celeilalte. Statul poate îns
participa i el la asemenea raporturi juridice, atunci când ac ioneaz
nu în virtutea puterii sale suverane, ci ca persoan juridic .
Spre exemplu, un minister poate încheia un contract de
prest ri-servicii cu o echip de zugravi, care se angajeaz
ca, în schimbul unei remunera ii, s zugr veasc o anumit
cl dire a ministerului. Cu toate c la acest raport juridic
particip i statul, acesta este un raport juridic de drept
privat, în care p r ile sunt pe picior de egalitate juridic .
Fiecare diviziune a dreptului intern se subîmparte în ramuri
de drept. Cu toate acestea, din ce în ce mai multe ramuri de drept se
g sesc la intersec ia dintre cele dou diviziuni, cuprinzând atât
norme de ordine public menite s r spund unui interes general, al
întregii comunit i, cât i norme de drept privat, ce r spund unor
interese particulare.
13. 18
Dreptul interna ional cuprinde, la rândul s u, dreptul
interna ional public, având ca obiect de studiu raporturile dintre
state, i dreptul interna ional privat, având ca obiect rela iile
private dintre cet eni ai unor state diferite ori care au bunuri sau
interese în state diferite.
1.3. Ramurile dreptului
Ramura de drept este un ansamblu de norme juridice legate
între ele prin obiectul de reglementare (grupul de rela ii sociale pe
care îl reglementeaz ) i metoda de reglementare.
Iat cele mai importante ramuri de drept public:
Dreptul constitu ional cuprinde normele juridice care
reglementeaz organizarea i componenele autorit ilor
statului, sistemul electoral, drepturile i îndatoririle
fundamentale ale cet enilor.
Dreptul administrativ cuprinde normele juridice care
reglementeaz organizarea i desf urarea activit ii
organelor administra iei de stat i a serviciilor publice.
Dreptul fiscal cuprinde normele juridice care
reglementeaz rela iile referitoare la întocmirea,
aprobarea i executarea bugetului de stat, dezvoltarea
economico-social i acoperirea unor nevoi publice.
Dreptul penal cuprinde normele juridice care
incrimineaz faptele antisociale grave, denumite
infrac iuni, pedepsele aplicabile infractorilor i alte
m suri ce se pot lua în cazul s vâr irii acestor fapte.
De re inut c victima unei infrac iuni poate fi un particular ;
dar raportul juridic de drept penal nu se na te între autorul
infrac iunii i victima infrac iunii, ci întotdeauna între stat, ca
14. 19
reprezentant al societ ii, i infractor. De aceea, raportul juridic de
drept penal nu este niciodat un raport între particulari.
Dreptul procesual penal cuprinde normele juridice care
reglementeaz desf urarea procesului penal atât în faza
procesului penal cât i a judec ii.
Dreptul procesual civil cuprinde normele juridice care
reglementeaz activitatea de judecare a cauzelor civile
i de executare a hot rârilor pronun ate în aceste cauze.
Dreptul securit ii sociale reglementeaz raporturile
juridice de asigurare social (asigurarea de s n tate,
ajutorul de omaj, indemniza iile de na tere, dreptul la
pensie etc.) i pe cele de asisten social (ajutoare
sociale pentru persoanele cu venituri mici, cantine
sociale, institu ii de asisten social , protec ia
persoanelor cu handicap etc.)
Ramurile de drept privat cuprind, în principiu, normele
juridice care reglementeaz raporturile dintre particulari. Cu toate
acestea, unele ramuri de drept privat au în componen a lor i norme
de ordine public , menite a servi unui interes general i care
reglementeaz raporturi juridice în care intervine i societatea
organizat ca stat.
Dreptul civil cuprinde normele juridice care
reglementeaz raporturile patrimoniale i
nepatrimoniale stabilite între persoane fizice i juridice
aflate pe picior de egalitate juridic .
Este cea mai cuprinz toare ramur a acestei diviziuni a
dreptului, din care s-au despris, în timp, celelalte ramuri de drept
privat.
Dreptul comercial cuprinde normele ce reglementeaz
raporturile juridice ce izor sc din actele i faptele
considerate de lege ca fiind fapte de comer , precum i
15. 20
raporturile juridice la care particip persoanele ce au
calitatea de comerciant.
Dreptul muncii cuprinde normele ce reglementaz
raporturile sociale de munc n scute din contractul
individual de munc .
Asemenea raporturi juridice privesc: felul muncii, locul
muncii, salarizarea, celelalte drepturi i obliga ii ale salaria ilor i
angajatorilor etc.
Dreptul muncii cuprinde, în subsidiar, i o serie de norme
de ordine public (cum ar fi, de exemplu, normele de protec ia
muncii sau normele privind examenul medical obligatoriu al
salaria ilor).
Dreptul familiei cuprinde normele care reglementeaz
raporturile decurgând din c s torie, rudenie, filia ie,
adop ie, precum i normele privind ocrotirea minorilor
sau a persoanelor f r discern mânt.
i dreptul familiei cuprinde o serie de norme de ordine
public , de protec ie a interesului general (în special normele de
ocrotire a unor categorii de persoane). Chiar i dup integrarea
normelor de drept al familiei în Codul civil, ramura dreptului
familiei î i va p stra autonomia, în raport cu dreptul civil.
Drept obiectiv
Drept public:
Drept privat:
- drept constitu ional
- drept administrativ
- drept fiscal
- drept penal
- dreptul securit ii sociale
- dreptul procesual
- drept civil
- dreptul muncii
- drept comercial
- dreptul familiei
16. 21
1.4. Principalele sisteme de drept
De i dreptul intern este rezultatul voin ei suverane a
societ ii respective, organizate ca stat, exist totu i unele
coordonate fundamentale comune tuturor sistemelor de drept. Mai
mult decât atât, prin conven ii interna ionale i prin constituirea
unor organisme interna ionale, ori aderarea la asemenea organisme
(cum este, de exemplu, Uniunea European ), statele consimt s î i
armonizeze sistemele interne de drept cu unele reglement ri
unitare, înl turând diferen ele de reglementare i accenuând
elementele comune.
Cu toate acestea, pot fi înc deosebite anumite familii de
drept, cu tradi ii i mecanisme de func ionare diferite. Astfel, în
dreptul comparat se recunoa te, îndeob te, existen a a trei mari
sisteme de drept: dreptul romano-germanic, dreptul anglo-saxon i
dreptul religios.
Dreptul romano-germanic (continental), c ruia îi
apar ine i sistemul nostru de drept, este dreptul Europei
continentale, dar î i g se te aplicarea i în unele ri din
America Latin , Orientul Apropiat sau nordul Africii.
R d cinile sale se afl în dreptul roman i în cutumele
germanice. Caracteristic pentru dreptul romano-germanic este
faptul c izvorul fundamental de drept este actul normativ, legea în
sens larg, adic regula scris , adoptat de organele abilitate ale
statului.
Potrivit art. 123 alin. 2 din Constitu ie, “judec torii sunt
independen i i se supun numai legii”. A adar, singurul temei al
solu iei date de judec tor îl constituie legea.
i Codul civil cuprinde prevederi în aceste sens. Astfel, art.
4 prevede c “este oprit judec torului de a se pronun a, în hot rârile
ce d , prin cale de dispozi ii generale i reglementare, asupra
17. 22
cauzelor ce-i sunt supuse”. Cu alte cuvinte, judec torul nu
legifereaz niciodat . El se ocup strict de cazul pe care îl are de
judecat, iar hot rârea lui este aplicabil numai la acest caz.
Aceasta însemn c :
- pe de o parte, solu ia dat într-o spe nu este obligatoriu identic
cu solu iile care s-au dat, în trecut, în spe e similare;
- pe de alt parte, solu ia dat într-o spe nu devine obligatorie
pentru solu ionarea în viitor, a unor spe e similare.
Judec torul se supune numai legii i propriei lui con tiin e.
Dreptul romano-germanic cunoa te diviziunea dreptului în
drept public i drept privat. Din punct de vedere procesual, el se
caracterizeaz prin existen a mai multor trepte de jurisdic ie:
instan de fond, instan de apel i instan suprem .
Dreptul anglo-saxon (sistemul common-law) a ap rut
în Anglia i s-a extins în toate fostele colonii britanice
(S.U.A., Australia, Noua Zeeland , Canada, cu excep ia
provinciei Quebec etc.). El este un drept jurispruden ial,
adic un sistem în care izvorul principal de drept îl
constituie precedentele judiciare.
Judec torul nu este inut s respecte un corp de legi impus
de un organ legiuitor, ci are libertatea de a aprecia, de la caz la caz,
care este solu a cea mai corect pentru litigiul pe care îl are de
solu ionat. El va trebui îns s se conformeze solu iilor care s-au
mai dat în trecut unor spe e similare.
Se consider c acest sistem face posibil aplicarea a dou
principii complementare:
- principiul flexibilit ii, deoarece judec torul, nefiind
încorsetat de legi abstracte, poate da o solu ie mai nuan at adaptat
împrejur rilor concrete ale cauzei
18. 23
i
- principiul predictabilit ii, în sensul c , de principiu, prin
analiza precedentelor judiciare în materie se poate prevedea care va
fi solu ia judec torului.
În subsidiar, i în sistemul common-law se pot întâlni legi
scrise, îndeosebi în domeniile de ordine public .
Un al treilea sistem de drept îl constituie sistemul
religios.
Orice sistem de drept este influen at de religie, iar multe
norme juridice au fost, la origine, norme religioase. “Spectacolul
armoniei universale a naturii, care domin i învinge toate
fenomenele, a fost luat de instinctele omului ca model al armoniei
sociale a c rei nevoie se impune suferin elor sale, i s-a confundat
cu ea, astfel c aceea i putere supranatural , care se oglinde te în
armonia cosmic , s apar ca impunând i normele conduc toare
ale raporturilor dintre oameni”, scria M. Cantacuzino.
Dar dincolo de aceast leg tur general dintre drept i
religie, unele sisteme de drept î i g sesc izvorul propriu-zis în
textele religioase, ceea ce le particularizeaz în raport cu celelalte
sisteme. Astfel, dreptul hindus î i are izvorul în textele sacre i
anume în cele patru Vede, c r ile sfinte ale brahmanilor, cuprinzând
norme de conduit i sanc iuni corespunz toare pentru fiecare
înc lcare a acestora. Oarecum similar, în dreptul musulman
întâlnim ca izvor principal de drept Coranul, completat cu un corp
de reguli perene denumite sunna.
19. 24
Întreb ri i teste
Explica i urm toarele no iuni: drept pozitiv, drept
obiectiv, drept subiectiv, drept intern, drept
interna ional, drept public, drept privat.
Motiva i apartenen a dreptului penal la dreptul public.
Motiva i apartenen a dreptului procesual civil la dreptul
public i a dreptului civil la dreptul privat.
Cum explica i, din punct de vedere istoric,
aplicabilitatea unui sistem de drept întemeiat pe cel
roman într-o serie de ri nord-africane, ca Algeria,
Maroc sau Tunisia? Dar în provincia canadian
Quebec?
Bibliografie
CANTACUZINO, M. Elemente de drept civil, Bucure ti,
Editura Cartea Româneasc , 1921,
p. 5 - 35;
HAMANGIU, C.
ROSETTI-
B L NESCU, I.
B ICOIANU, Al.
Tratat de drept civil român, vol. I,
Bucure ti, Editura All, 1996, p. 1- 8;
POPA, N. Teoria general a dreptului,
Bucure ti, Editura Actami, 1996,
p. 44 - 97;
20. 25
BOBO , Gh. Teoria general a dreptului,
Cluj-Napoca, Editura. Dacia, 1994,
p. 8 - 20;
TEF NESCU, I.T. “Partea introductiv – Elemente de
teoria general a dreptului”,
p. 13 - 49, în Drept civil, vol.I,
Bucure ti Editura Lumina Lex, 2000,
coordonator – R.Dimitriu;
URS, I.
ANGHENI, S.
Drept civil. Partea general .
Persoanele, Bucure ti, Editura. Oscar
Print, 1998, p. 13 - 17;
TEF NESCU, D. Drept civil, Bucure ti, Editura Oscar
Print, 1999, p. 9 - 11;
ZL TESCU, V.D. Drept privat comparat, Bucure ti,
Editura Oscar Print, 1997,
p. 109 – 126; 291 - 329.
21. 26
2.1. Defini ia statului
În mod tradi ional, statul este definit prin referire la trei
elemente esen iale: popula ia, teritoriul i puterea public
(suveranitatea).
Popula ia în raport cu care statul î i exercita puterea
suveran este o grupare de indivizi reuni i prin leg turi de cet enie
i prin stabilirea domiciliului pe teritoriul statului.
Teritoriul este por iunea de p mânt, de ap , precum i din
spa iul aerian în limitele (grani ele) c reia se exercit puterea
suveran .
Puterea public (suveranitatea) este, în esen , puterea
statului de a-i comanda pe indivizii care intr în compunerea
popula iei sale ca i de a exclude de la o astfel de comand orice
alt putere din afara grani elor sale. Cu anumite circumstan ieri, ea
se exercit i asupra str inilor care intr pe teritoriul statului.
Elementul de baz al mecanismului statului îl constituie
organul de stat. Organul de stat a fost definit ca fiind acea parte
component a aparatului de stat, investit cu competen i putere
i care se caracterizeaz prin aceea c cei care o compun au o
calitate specific (parlamentari, func ionari publici ori magistra i).
NO IUNEA DE STAT
2
22. 27
2.2. Statul de drept i func iile sale
Statul i dreptul, ca fenomene sociale, au ap rut
concomitent. Regulile de conduit care existau în comuna
primitiv , anterior apari iei statului, nu pot fi considerate a
constitui norme juridice, un sistem închegat de drept, deoarece
numai posibilitatea de a fi adus la îndeplinire, la nevoie, prin for a
de constrângere a statului, confer caracter juridic unei reguli de
comportament. La rândul s u, statul este organizat i func ioneaz
în temeiul unor norme juridice. Prin organele puterii legislative,
executive i judec tore ti, statul emite norme de drept i urm re te
aplicarea lor.
Statul de drept este expresia intercondi ion rii i
echilibrului dintre stat i drept, întregul mecanism statal
func ionând pe baza unei ordini de drept, fixate prin lege. Într-un
stat de drept puterea de stat a fost cucerit pe cale constitu ional
(legal ) i exercitarea ei se realizeaz în conformitate cu normele
de drept. Puterea politic este de inut vremelnic i cu garantarea
unor libert i fundamentale ale cet eanului.
Statul are trei func ii esen iale, fiec reia dintre acestea
corespunzându-i puterea (competen a) de a o înf ptui:
func ia legislativ , constând în adoptarea normelor
juridice generale, încredin at Parlamentului;
func ia executiv , constând în aducerea la îndeplinire a
acestor norme, încredin at , de regul , efului de stat i
Guvernului;
func ia jurisdic ional , constând în solu ionarea litigiilor
care apar cu prilejul aplic rii normelor juridice,
încredin at instan elor judec tore ti.
23. 28
În linii generale, separa ia puterilor în stat (în sensul c
puterea legislativ , cea executiv i cea judec toreasc nu sunt
exercitate de acelea i persoane sau organisme) este considerat
caracteristica esen ial a statului de drept.
Statul, prin organismele sale, î i exercit func iile
fundamentale în dou planuri:
- în plan intern, prin ap rarea propriet ii, a ordinii
publice, a drepturilor i liberta ilor cet enilor, a
suveranit ii i independen ei na ionale;
- în plan extern, prin dezvoltarea raporturilor de
colaborare cu alte state, sub aspect economic, politic,
cultural, militar etc.
2.3. Forma statului
Forma de stat exprim modul de formare, organizare i
func ionare a puterilor statului. Laturile componente ale formei de
stat sunt: forma de guvern mânt, structura de stat i regimul
politic.
a) Formele de guvern mânt sunt: monarhia i republica.
Monarhia poate fi:
- absolut , dac monarhul întrune te în persoana sa toate
puterile statului. Este forma de guvern mânt cea mai
r spândit în perioada medieval ;
- constitu ional , dac puterile monarhului sunt limitate
prin Constitu ie; monarhul conduce al turi de parlament
i de guvern. Mai mult decât atât, în unele sisteme
monarhice europene, monarhul tinde s p streze doar
competen e de reprezentare i de p strare a tradi iei.
24. 29
Republica poate fi, în func ie de raporturile dintre puterea
legislativ i cea executiv , parlamentar sau preziden ial . În
republica parlamentar eful statului este ales de parlament (este,
spre exemplu, cazul Cehiei sau al Italiei) în timp ce în republica
preziden ial eful statului este ales în mod direct de c tre popor
(cazul Fran ei). În unele sisteme constitu ionale, considerate
republici semi-preziden iale, eful statului este ales direct de popor,
dar puterile sale sunt limitate.
b) Structura de stat exprim organizarea puterii pe un
anumit teritoriu, exercitarea puterii i raporturile dintre ele. Sub
aspectul structurii de stat, exist :
- state unitare, unde exist o singur putere suveran pe
întreg teritoriul, un singur parlament, un singur guvern,
un singur rând de organe judec tore ti. Potrivit art. 1
alin. 1 din Constitu ie, România este un stat unitar;
- state compuse, care pot fi federa ii (cum este cazul
S.U.A., Iugoslavia etc.), în cazul c rora statele federale
au o independen limitat sau confedera ii (cum este
cazul Elve iei), în cazul c rora independen a statelor
membre este mai accentuat , acestea p strându- i, în
principiu, suveranitatea;
- uniuni de stat, care pot fi personale (cum este cazul
Uniunii dintre ara Româneasc i Moldova, în
perioada 1859-1862) sau reale (cum este cazul Uniunii
Austro-Ungare sau al rii Române ti cu Moldova, între
1862-1864)
c) Regimul politic reprezint ansamblul metodelor i
mijloacelor de conducere a societ ii în asigurarea echilibrului
dintre interesele statului i ale cet eanului. Astfel, exist regimuri
politice democratice (în cazul statelor de drept) i regimuri
25. 30
autoritare (în cazul c rora drepturile i libert ile individuale sunt
foarte restrânse, în beneficiul unei puteri discre ionare - absolute - a
efului de stat).
Forma
de
stat
Forma
de
guvern mânt
Structura
de
stat
Regimul
politic
democratic
autoritar
stat unitar
stat compus federa ie
confedera ie
uniune de state personal
real
monarhie absolut
constitu ional
republic parlamentar
preziden ial
26. 31
Întreb ri i teste
Comenta i afirma ia lui Montesquieu: “Totul ar fi
pierdut dac acela i om sau acela i corp de judec tori ar
poseda, ca executor, puterea pe care i-a dat-o ca
legiuitor”.
Analiza i amplasarea pe schema componentelor formei
de stat a urm toarelor state: Fran a, S.U.A., Iugoslavia,
Marea Britanie, Irak, Elve ia.
Bibliografie
POPA, N. Teoria general a dreptului, Bucure ti,
Editura Actami, 1996, p. 98 - 111;
URS, I.
ANGHENI, S.
Drept civil. Partea general . Persoanele,
Bucure ti, Editura Oscar Print, 1998,
p. 18 – 25;
DELEANU, I. Drept constitu ional i institu ii politice.
Tratat, vol. I, Bucure ti, Editura Europa
Nova, 1996, p. 93 – 100;
DUCULESCU, V.
C LINOIU, C.
DUCULESCU, G.
Drept constitu ional comparat, Bucure ti,
Editura Lumina Lex, 1996, p. 21-53;
CIOBANU, D. Drept constitu ional i institu ii publice.
Statul, Bucure ti, Editura Hyperion, 1991,
p. 26 – 72;
DELEANU, I. Separa ia puterilor în stat – dogm sau
realitate?, în revista “Dreptul” nr. 2-3/1990,
p. 15 – 21;
DELEANU, I.
ENACHE, M.
Premisele i mecanismele statului de drept,
în revista “dreptul”, nr. 12/1993, p. 32 - 41
27. 32
3.1. Defini ie i tr s turi specifice
Normele juridice sunt celulele din care este alc tuit dreptul
obiectiv. Ca i normele morale, religioase, de polite e etc., normele
juridice sunt reguli de conduit social , de a c ror respectare
depinde buna func ionare a societa ii, ca organism.
Toate normele sociale au caracter obligatoriu, altfel ele nu
ar fi reguli, ci simple recomand ri. Dar, în cazul fiec reia dintre
acestea, sanc iunea în caz de nerespectare are aceea i substan cu
norma îns i. A adar, sanc iunea, în caz de nerespectare a unei
norme morale va fi moral , în caz de nerespectare a unei norme
religioase va fi de natur religioas .a.m.d. Într-adev r, exist i
sanc iuni sociale non-juridice: oprobiul public, excomunicarea,
izolarea social etc.
Sanc iunea în caz de nerespectare a unei norme juridice are
natur juridic . Aceasta înseamn , în virtutea leg turii indisolubile
dintre drept i stat, c o atare sanc iune nu poate fi aplicat decât în
cadrul unei societ i organizate ca stat i c implic , obligatoriu,
interven ia organismelor competente ale statului, deoarece “nimeni
nu î i poate face dreptate singur”. În concluzie, normele juridice au
o particularitate care le deosebe te de toate celelalte categorii de
norme sociale: la nevoie, ele pot fi aduse la îndeplinire prin for a de
constrângere a statului. În multe cazuri, normele juridice au fost, la
origine, norme morale sau religioase i au c p tat caracter juridic
doar o dat cu apari ia statului.
NORMA JURIDIC
3
28. 33
Norma juridic se define te ca fiind o regul de conduit
general , impersonal i obligatorie, care poate fi îndeplinit , la
nevoie, prin for a coercitiv a statului.
Din aceast defini ie decurg tr s turile esen iale ale normei
juridice:
a) norma juridic are caracter general; ea prescrie
(prevede, impune) o conduit tipic (un model de
comportament) ce se adreseaz tuturor persoanelor care
îndeplinesc condi iile din ipoteza normei;
b) norma juridic are caracter impersonal, în sensul c ea
nu se adreseaz direct unei persoane. Chiar i în ipoteza
în care vizeaz un organism unipersonal, norma juridic
nu are în vedere persoana care, vremelnic, ocup func ia
respectiv , ci institu ia în sine
Spre exemplu, normele constitu ionale care privesc
atribu iile Pre edintelui sau ale Avocatului Poporului nu se
adreseaz , în concret, persoanei care îndepline te, temporar,
func ia public respectiv , ci institu iei îns i;
c) norma juridic are un caracter obligatoriu, ea putând fi
impus subiectului de drept prin constrângere.
3.2. Structura normei juridice
Structura logic a normei juridice cuprinde urm toarele
elemente: ipoteza, dispozi ia i sanc iunea.
a) Ipoteza reprezint acea parte a normei juridice care
desemneaz împrejur rile concrete în care urmeaz s
se aplice norma, categoria de persoane c rora li se
aplic , condi iile care trebuie îndeplinite pentru
aplicarea normei;
29. 34
b) Dispozi ia reprezint cel mai important element al
normei. Ea cuprinde conduita impus subiectelor de
drept: ce anume trebuie s fac , ce anume nu trebuie s
fac , ce anume pot s fac acestea;
c) Sanc iunea cuprinde consecin ele nerespect rii
comandamentului (prescrip iei) din dispozi ie.
Sanc iunea poate fi absolut determinat , dac organul de
aplicare nu are de f cut o individualizare a sanc iunii (spre
exemplu, cazul nulita ii, sanc iune foarte frecvent în dreptul civil)
sau relativ determinat , dac organul de aplicare trebuie s
aprecieze care este, în raport cu împrejur rile concrete ale faptei,
sanc iunea potrivit . În acest caz, norma nu cuprinde decât limita
minim i cea maxim a sanc iunii.
Spre exemplu, pedeapsa aplicabil în cazul s vâr irii unei
infrac iuni poate varia între 2 i 5 ani închisoare.
Sanc iunile pot fi, de asemenea, alternative sau cumulative.
În primul caz, organul de aplicare are de ales între dou sau mai
multe variante de sanc iuni, în func ie de împrejur rile concrete ale
faptei.
Spre exemplu, art. 353 alin. 1 din Codul penal prevede c
“sustragerea de la recrutare în timp de pace se pedepse te cu
închisoare de la o lun la 3 luni sau cu amend ”.
Dimpotriv , întâlnim sanc iuni cumulative când pentru
aceea i fapt sunt stabilite sanc iuni de categorii diferite.
Spre exemplu, art. 174 din Codul penal prevede c
“uciderea unei persoane se pedepse te cu închisoare de la
10 la 20 de ani i interzicerea unor drepturi”.
30. 35
O norm juridic tipic , ce cuprinde toate cele trei elemente
de structur , ar avea, ca principiu, urm toarea formulare:
Dac faci parte dintr-o anumit categorie de persoane,
îndepline ti anumite condi ii sau te afli în anumite circumstan e,
atunci trebuie, nu trebuie sau po i s ai o anumit conduit , altfel
urmeaz s supor i anumite consecin e.
Pu ine sunt îns normele care au aceast formulare. În
cadrul procesului de interpretare a normei de drept, este adesea
necesar o reformulare mental a normei, astfel încât s fie cu
putin determinarea celor trei elemente de structur .
3.3. Clasific ri ale normelor juridice
Pentru clasificarea normelor juridice sunt utilizate mai multe
criterii, între care cele mai însemnate sunt:
3.3.1. Criteriul ramurii de drept
În baza acestui citeriu se disting norme de drept civil, de
drept penal, de drept administrativ, de drept constitu ional, de drept
comercial etc. Nu întotdeauna normele juridice cuprinse în acela i
act normativ apar in aceleia i ramuri de drept.
Spre exemplu, vom întâlni norme de drept penal i în legi
civile, comerciale sau de drept al muncii, atunci când se
prev d o serie de fapte sanc ionate ca infrac iuni.
Normele juridice apar inând unora dintre ramurile de drept
pot avea o structur atipic . Este cazul normelor de drept penal care
Dac …… atunci ……, altfel …….
31. 36
cuprind descrierea faptei care constituie infrac iune i, în partea a
doua, prev d pedeapsa cu care o asemenea fapt se pedepse te.
Aceasta nu poate conduce îns la concluzia c normele de drept
penal nu cuprind “dispozi ia” (ca element de structur ), pentru c
ea este subîn eleas , constând în interdic ia s vâr irii faptelor
descrise ca infrac iuni.
3.3.2. Criteriul for ei juridice a actului normativ
Normele juridice pot fi cuprinse în legi, decrete, hot râri
guvernamentale, ordonan e i ordonan e de urgen ale guvernului,
alte acte normative, cum ar fi deciziile organelor administra iei
locale. Este util determinarea apartenen ei normei juridice la un
anumit act normativ, în vederea aplic rii principiului ierarhiei
actelor normative, în virtutea c rora normele juridice cuprinse în
acte normative cu o for juridic inferioar trebuie s fie conforme
cu normele juridice cuprinse în actele normative de o for juridic
superioar .
3.3.3. Criteriul structurii logice
Dup cum am v zut, nu întotdeauna normele juridice
cuprind toate cele trei elemente de structur . Din punctul de vedere
al structurii logice, normele juridice pot fi complete, atunci când,
expres sau subîn eles, cuprind ipoteza, dispozi ia i sanc iunea sau
incomplete, atunci când se completeaz cu alte norme juridice
cuprinse în acela i act normativ sau în altul.
Normele incomplete care se completeaz cu alte norme
juridice adoptate deja se numesc norme de trimitere.
Spre exemplu, art. 3 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind
proprietatea public i regimul juridic al acesteia prevede:
32. 37
“Domeniul public este alc tuit din bunurile prev zute la art.
135 alin. (4) din Constitu ie, din cele stablite în anexa care
face parte din prezenta lege i din orice alte bunuri care,
potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de intees
public i sunt dobândite de stat sau de unit ile
administrativ-teritoriale prin modurile prev zute de lege”.
Textul face o tripl trimitere, urmând ca dispozi iile lui s
fie completate cu prevederile Constitu iei, enumerarea din
anexa la lege, precum i cu orice alte legi care declar
anumite bunuri ca fiind de uz i interes public.
Normele care se vor completa cu alte norme juridice,
neadoptate înc , dar care urmeaz s apar , se numesc norme în
alb.
Astfel, spre exemplu, art. 1 din Legea nr. 203/1999 privind
permisele de munc prevede c “permisul de munc este
documentul oficial care se elibereaz în condi iile prezentei
legi, pe baza c ruia str inii se pot încadra în munc în
România”, iar art. 10: “procedura de eliberare i de anulare
a permiselor de munc se va stabili prin norme
metodologice emise de Ministerul Muncii i Protec iei
Sociale, Ministerul Afacerilor Externe i Ministerul de
Interne, aprobate prin hot râre a Guvernului, în termen de
60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul
Oficial al României, Partea I”. Aceast norm în alb a fost
completat prin apari ia Normelor metodologice privind
procedura de eliberare i anulare a permiselor de munc ,
aprobate prin Hot rârea Guvernului nr. 434/2000.
33. 38
3.3.4. Criteriul sferei de aplicare
Dup sfera aplic rii lor, normele juridice pot fi generale,
speciale i de excep ie. Normele generale au sfera cea mai larg de
aplicabilitate într-un domeniu sau într-o ramur de drept.
Astfel, normele dreptului civil au caracter de maxim
generalitate pentru normele altor ramuri de drept privat, cum ar fi
dreptul comercial sau dreptul muncii. Dup cum vom mai avea
ocazia s ar t m, normele dreptului civil constituie pentru acestea
din urm dreptul comun, de la care normele comerciale sau de
drept al muncii, având un caracter special, derog .
A deroga înseamn a se abate de la o prevedere general , a
reglementa o anumit problem în chip diferit de reglementarea-
cadru.
i normele de excep ie au caracter derogatoriu. Ele se aplic
strict în împrejurarea descris în ipoteza normei, împrejurarea în
care regula, consacrat într-o norm general sau special , nu- i
g se te aplicarea.
Spre exemplu, potrivit art. 802 din Codul civil, “Dona iunea
este un act de liberalitate prin care donatorele d irevocabil
un lucru donatarului care-l prime te”.
Deci, în materia dona iilor, regula este irevocabilitatea
(imposibilitatea revenirii bunului la donator). De la aceast norm -
cu caracter de regul - derog norma - cu caracter de excep ie -
prev zut în art. 829 din Codul civil: ”Dona iunea între vii se
revoc pentru neîndeplinirea condi iilor cu care s-a f cut, pentru
ingratitudine i pentru na tere de copii în urma dona iunii”. În
concluzie, în cele trei situa ii de excep ie enumerate în ipoteza
normei, dona ia se poate revoca.
34. 39
3.3.5. Criteriul conduitei prescrise
Din punctul de vedere al conduitei prescrise în ipoteza
normei, normele juridice pot fi imperative i dispozitive. Normele
imperative sunt cele care stabilesc o conduit univoc i strict
determinat la care subiectul de drept este obligat sau care îi este
interzis subiectului de drept.
Normele imperative se mai numesc norme de ordine
public . Ele sunt majoritare în dreptul public. În dreptul privat, de i
predomin normele dispozitive, exist îns i numeroase norme de
ordine public , de la care p r ile nu pot deroga prin prevederi
contractuale. Astfel, potrivit art. 5 din Codul civil, “Nu se poate
deroga prin conven ii particulare de la normele care intereseaz
ordinea public i bunele moravuri”.
Exist dou categorii de norme imperative: norme
onerative, care impun sau ordon subiectului de drept o anumit
conduit i norme prohibitive, care interzic subiectului de drept o
anumit conduit .
Un exemplu de norm onerativ este cea cuprins în art. 33
alin. (2) din Constitu ie care prevede: “Statul este obligat s ia
m suri pentru asigurarea igienei i a s n t ii publice”. Dimpotriv ,
art. 37 alin. (4) cuprinde o norm prohibitiv : “Asocia iile cu
caracter secret sunt interzise”.
Normele dispozitive sunt normele de la care subiectele de
drept pot deroga, aplicarea lor fiind l sat la aprecierea acestora.
Normele dispozitive pot fi permisive sau supletive.
Normele permisive permit subiectelor de drept s aib o
anumit conduit , dac vor. Ele instituie anumite facult i sau
drepturi în beneficiul subiectelor de drept.
35. 40
Spre exemplu, art. 329 alin. 1 din Codul de procedur
penal prevede: “Procurorul i p r ile pot renun a la martorii
pe care i-au propus”.
Normele supletive stabilesc o anumit conduit care este
obligatorie pentru p r i numai dac acestea nu i-au manifestat
voin a de a adopta o conduit diferit . Ele suplinesc voin a p r ilor,
atunci când aceasta nu s-a manifestat.
Spre exemplu, potrivit art. 1319 din Codul civil, “predarea
trebuie s se fac la locul unde se afla locul vândut în timpul
vânz rii, dac p r ile nu s-au învoit altfel”. A adar, p r ile
pot prevedea în contractul de vânzare-cump rare c
predarea bunului se va face în locul care corespunde cel mai
bine intereselor lor (la domiciliul creditorului, la domiciliul
debitorului, la domiciliul unui ter , la banc etc.), dar, dac
nu au prev zut nimic în contract cu privire la aceast
problem , norma juridic supletiv devine aplicabil i
stabile te, cu putere obligatorie, unde se va preda bunul.
onerative
imperative
Norme juridice
permisive
dispozitive
supletive
prohibitive
36. 41
3.4. Ac iunea normei juridice
Norma juridic ac ioneaz pe trei coordonate esen iale: într-
un anumit interval de timp, pe un teritoriu determinat i asupra unor
anumite categorii de persoane.
3.4.1. Ac iunea în timp a normelor juridice
Dreptul nu este static; de la o perioad la alta, statul este
interesat în reglementarea în chip diferit a unor anumite raporturi
sociale. Aceasta face ca legile s se succead în timp, fiind
înlocuite pe m sur ce se modific realitatea social , pe care o
reflect i o slujesc.
Intrarea în vigoare marcheaz momentul din care legea
devine aplicabil .
De regul , acesta este momentul în care legea este publicat
în Monitorul Oficial al României, putând fi cunoscut de c tre toate
subiectele de drept c rora li se adreseaz . Din momentul în care a
devenit public , “nimeni nu va putea invoca necunoa terea legii”.
Art. 78 din Constitu ie prevede: “Legea se public în
Monitorul Oficial al României i intr în vigoare la data public rii
sau la data prev zut în textul ei”. A adar, este posibil ca în textul
unui act normativ s se prevad o dat ulterioar la care legea
urmeaz a intra în vigoare; aceasta mai ales în cazul actelor
normative importante, pentru cunoa terea i în elegerea c rora este
nevoie de timp.
Spre exemplu, art. 78 din Ordonan a de urgen nr. 26/2000
cu privire la asocia ii i funda ii prevede c “prezenta
ordonan intr în vigoare în termen de 3 luni de la data
public rii în Monitorul Oficial al României, Partea I”.
37. 42
Ie irea din vigoare a unei legi este momentul din care
aceasta înceteaz s se mai aplice. Ie irea din vigoare a
unei legi se realizeaz prin abrogarea acesteia, care
poate fi expres sau tacit .
Abrogarea expres se realizeaz prin precizarea textual a
faptului c un anumit act normativ se abrog .
Spre exemplu, art. 24 din Legea nr. 130/1999 privind unele
m suri de protec ie a persoanelor încadrate în munc
prevede c “la data intr rii în vigoare a prezentei legi se
abrog Legea nr. 83/1995 privind unele m suri de protec ie
a persoanelor încadrate în munc ”.
Tot o abrogare expres , dar indirect , întâlnim în cazul în
care în noul act normativ se prevede c “orice dispozi ii contrare se
abrog ”.
Abrogarea implicit intervine atunci când este adoptat un
nou act normativ, având dispozi ii incompatibile cu cele cuprinse în
vechiul act normativ. Numai un act normativ de for juridic egal
sau superioar poate abroga tacit dispozi iile vechiului act
normativ.
Majoritatea autorilor consider c abrogarea este singura
modalitate de ie ire din vigoare a unei legi. C derea în desuetudine
a unei legi nu poate fi considerat o modalitate sigur de ie ire din
vigoare.
C derea în desuetudine reprezint împrejurarea în care o
lege nu se mai poate aplica deoarece au disp rut condi iile
necesare pentru aceasta, fascicolul de rela ii sociale pe care le
reglementeaz nu mai exist sau s-a modificat fundamental.
Multe acte normative socotite ini ial ca fiind c zute în
desuetudine au putut fi revigorate prin revenirea la realitatea
social care le motivase.
38. 43
Spre exemplu, Codul comercial, intrat în vigoare în 1887,
de i neabrogat formal, a fost considerat ie it din vigoare
prin c dere în desuetudine în perioada comunist . Totu i,
Codul comercial a redevenit actual dup 1989, astfel încât
ast zi este din nou considerat în vigoare.
*
Între momentul intr rii i momentul ie irii din vigoare a
legilor, ac iunea lor în timp este supus urm toarelor principii:
Principiul neretroactivit ii
Potrivit acestui pricipiu, un act normativ nu se poate aplica
decât împrejur rilor petrecute dup intrarea sa în vigoare. El va fi
inaplicabil împrejur rilor petrecute anterior intr rii sale în vigoare,
i anume sub imperiul legii vechi.
Într-adev r, subiectele de drept nu pot fi obligate s respecte
decât actele normative aflate în vigoare, adic adoptate i date
publicit ii. O modificare ulterioar a legii nu ar putea avea efecte
decât asupra situa iilor intervenite dup publicarea respectivei
modific ri. Cu alte cuvinte, “trecutul scap legii noi”.
De altfel, unele acte normative reglementeaz expres
problemele n scute din succesiunea legilor în timp, cu aplicarea
principiului neretroactivit ii.
Spre exemplu, art. 83 alin. (1) din Ordonan a Guvernului nr.
26/2000 cu privire la asocia ii i funda ii prevede:
”Asocia iile i funda iile constituite pân la data intr rii în
vigoare a prezentei ordonan e, în condi iile Legii nr.
21/1924 pentru persoanele juridice, î i p streaz
personalitatea legal dobândit . Acestor asocia ii i funda ii li
se aplic , de la data intr rii în vigoare a prezentei ordonan e,
regimul juridic prev zut de aceasta”.
39. 44
Principiul neretroactivit ii, precum i excep ia sa, sunt
consacrate în Constitu ie: ”Legea dispune numai pentru viitor, cu
excep ia legii penale mai favorabile” (art. 15 alin.2).
Retroactivitatea legii penale mai blânde este prev zut în
art. 13 din Codul penal, potrivit c ruia: “În cazul în care de la
s vâr irea infrac iunii pân la judecarea definitiv a cauzei au
intervenit una sau mai multe legi penale, se aplic legea cea mai
favorabil .”
A adar, prin excep ie, dac între momentul s vâr irii unei
infrac iuni i momentul r mânerii definitive a hot rârii instan ei s-a
modificat legea penal , astfel încât fapta a fost dezincriminat sau a
fost supus unei pedepse mai u oare, f ptuitorul va beneficia de
aceast din urm reglementare i nu i se va aplica (a a cum
principiul neretroactivit ii ar dicta) legea în vigoare la data
s vâr irii faptei.
Spre exemplu, art. 186 din Codul penal incrimina ca
infrac iune “întreruperea cursului sarcinii s vâr it de c tre
femeia îns rcinat ”. Prin Decretul lege nr. 1/1989, publicat
în Monitorul oficial în data de 27 decembrie 1989, aceast
fapt a fost dezincriminat (nu mai constituie infrac iune).
Consecin a este c , chiar i în ipoteza în care fapta a fost
s vâr it înainte de 27 decembrie 1989, prin excep ie de la
principiul neretroactivit ii legii, va fi aplicabil noua lege,
care nu o mai incrimineaz .
Dac îns , înainte de modificarea legii penale, hot rârea de
condamnare a autorului faptei a r mas definitiv (adic au fost
exercitate toate c ile de atacare a hot rârii sau termenul pentru
exercitarea acestora a expirat), hot rârea se va executa.
Dac modificarea legii penale se face în sensul agrav rii
regimului sanc ionator, iar fapta a fost s vâr it sub imperiul legii
vechi, mai blânde, atunci nu mai suntem în prezen a excep iei de la
40. 45
aplicarea principiului neretroactivita ii legii ci se aplic direct
principiul: autorului i se va aplica sanc iunea prev zut în legea în
vigoare la data s vâr irii faptei.
Principiul neretroactivit ii legii nu este o inova ie a
Constitu iei din 1991, ci un principiu tradi ional de drept. El este
prev zut i în art. 1 din Codul civil, potrivit c ruia: “Legea dispune
numai pentru viitor; ea n-are putere retroactiv ”. Dar consacrarea
constitu ional a principiului neretroactivit ii are o semnifica ie
deosebit : ea opre te legiuitorul de la posibilitatea de a mai
prevedea c , prin excep ie, un anumit act normativ are putere
retroactiv . Sub imperiul actualei Constitu ii, o asemenea prevedere
ar fi neaplicabil , deoarece ar fi considerat neconstitu ional .
Cu toate acestea, doctrina admite c , al turi de ipoteza legii
penale mai blânde, o anumit categorie de legi ar putea avea efecte
retroactive. Este vorba despre legile interpretative, adic de acele
acte normative prin care organul emitent al unei norme juridice,
insuficient de clare, revine asupra acesteia, l murindu-i în elesul
printr-o interpretare cu caracter obligatoriu. Se consider c legea
interpretativ face corp comun cu cea interpretat , retroactivând,
a adar, pân la intrarea în vigoare a acesteia din urm , ca i cum de
la început nu ar fi existat decât un singur act normativ, cu un în eles
complet l murit.
Principiul aplic rii imediate a legii noi
În mod simetric principiului neretroactivit ii, principiul
aplic rii imediate a legii noi prevede c o norm juridic nu se
poate aplica împrejur rilor intervenite dup ie irea ei din vigoare;
noua lege se va aplica imediat ce a intrat în vigoare, excluzând
aplicabilitatea celei vechi. Cu alte cuvinte, “prezentul scap legii
vechi”.
41. 46
Spre deosebire îns de principiul neretroactivit ii,
principiul aplic rii imediate a legii noi nu este consacrat
constitu ional, ceea ce înseamn c legiuitorul poate prevedea, prin
excep ie, c o anumit lege continu s - i produc efectele i dup
intrarea în vigoare a legii noi. Aceast excep ie poart numele de
ultraactivitatea legii vechi.
3.4.2. Ac iunea în spa iu a normelor juridice
Ca principiu, normele juridice sunt teritoriale i personale,
în sensul c se aplic pe teritoriul statului în care au fost adoptate i
asupra cet enilor acelui stat.
În ramurile de drept public, cum este dreptul penal,
principiul teritorialit ii este consacrat expres: “Legea penal se
aplic infrac iunilor s vâr ite pe teritoriul României” (art. 3 din
Codul penal). De la principiul teritorialit ii exist îns o serie de
excep ii, care vizeaz atât aplicabilitatea legii penale române în
afara teritoriului rii, cât i, dimpotriv , inaplicabilitatea legii
penale române în cazul unor infrac iuni s vâr ite pe teritoriul
României.
În domeniul dreptului privat, ac iunea legii este supus :
- dreptului intern, care reglementeaz raporturi juridice
între subiecte de drept de cet enie român , desf urate pe teritoriul
României;
- dreptului interna ional privat, care reglementeaz
raporturile juridice cu element de extraneitate.
Elementul de extraneitate poate consta în cet enia unuia
sau ambelor p r i ale raportului juridic, situarea bunului în
str in tate, încheierea sau executarea în str in tate a unui contract
etc. Principalul sediu al normelor juridice de drept interna ional
privat, denumite conflictuale deoarece urm resc solu ionarea unui
42. 47
conflict între dou sau mai multe legi aplicabile raportului juridic
cu element de extraneitate, se g se te în Legea nr. 105/1992 cu
privire la reglementarea raporturilor de drept interna ional privat.
3.4.3. Ac iunea normelor juridice asupra persoanelor
Normele juridice se aplic în mod egal tuturor subiectelor
de drept. Astfel, potrivit art. 16 alin. (1) din Constitu ie, “Cet enii
sunt egali în fa a legii i a autorit ii publice, f r privilegii i f r
discrimin ri”.
Ordonan a Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea i
sanc ionarea tuturor formelor de discriminare detaliaz con inutul
principiului egalit ii între cet eni i al excluderii oric ror
privilegii i discrimin ri. Potrivit ordonan ei, discriminarea este
definit ca fiind “orice deosebire, excludere, restric ie sau
preferin , pe baz de ras , na ionalitate, etnie, limb , religie,
categorie social , convingeri, sex sau orientare sexual , apartenen
la o categorie defavorizat sau orice alt criteriu care are ca scop sau
efect restrângerea sau înl turarea recunoa terii, folosin ei sau
exercit rii, în condi ii de egalitate, a drepturilor omului i a
libert ilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în
domeniul public, economic, social i cultural sau în orice alte
domenii ale vie ii publice”.
Dar ac iunea normelor juridice este limitat la categoria de
persoane care îndeplinesc condi iile i se afl în circumstan ele
descrise în ipoteza normei. Astfel, pe lâng normele cu voca ie
general de aplicare (cum este, spre exemplu, art. 22 alin. (1) din
Constitu ie: “Dreptul la via , precum i dreptul la integritate fizic
i psihic ale persoanei sunt garantate”) exist i numeroase norme
care se adreseaz numai unor categorii determinate de persoane
(militari, persoane juridice, studen i, salaria i, membri de sindicat,
43. 48
func ionari publici, persoane care au în îngrijire un copil,
comercian i, organe de urm rie penal , apatrizi etc.)
3.5. Izvoarele de drept
No iunea de izvor de drept are dou în elesuri:
în sens material, ea desemneaz condi iile materiale de
existen care genereaz normele juridice;
în sens formal, ea reprezin forma de exteriorizare (de
exprimare) a normelor juridice, cu alte cuvinte unde anume se
g sesc normele juridice într-un sistem de drept dat.
3.5.1 Actele normative
Principalul izvor de drept, în sistemul nostru, ca de altfel în
toate sistemele de drept care apar in familiei dreptului romanic
(continental), este legea.
Termenul “lege”, ca izvor de drept, are de asemenea dou
în elesuri:
în sens larg, ea desemneaz orice act normativ adoptat
de organismele competente ale statului (legi, decrete,
ordonan e, hot râri etc.);
în sens restrâns, ea prive te numai o anumit categorie
de acte normative, i anume cele adoptate de Parlament.
Potrivit art. 72 din Constitu ie, “Parlamentul adopt legi
constitu ionale, legi organice i legi ordinare”.
Legile constitu ionale cuprind Constitu ia i legile de
modificare a acesteia.
Legile organice formeaz o categorie special de legi ce
reglementeaz domenii de mare importan pentru societate
44. 49
(sistemul electoral, organizarea i func ionarea partidelor politice,
organizarea i desf urarea referendumului, organizarea
Guvernului i a Consiliului Suprem de Ap rare a rii, regimul
st rii de asediu i al celei de urgen , infrac iunile, pedepsele i
regimul execut rii acestora etc.).
În categoria legilor ordinare se încadreaz toate celelalte
legi adoptate de Parlament i care reglementeaz domenii ce nu au
fost declarate prin Constitu ie ca fiind supuse reglement rii
organice. Între legile ordinare, o importan deosebit prezint
codurile (Codul penal, Codul civil, Codul de procedur penal ,
Codul de procedur civil , Codul comercial, Codul muncii etc.)
care reprezint un ansamblu sistematizat de norme juridice
fundamentale pentru o anumit ramur de drept.
În ceea ce prive te Codul civil, trebuie ar tat c acesta
reprezint cea mai veche lege româneasc aflat înc în vigoare.
Inspirat din Codul civil francez (napoleonean) din 1804, Codul
civil român a fost adoptat în 1864. De atunci a suferit numeroase
critici ale doctrinei, modific ri i abrog ri par iale succesive, dar în
sine continu s constituie un model de longevitate i rigoare.
Al turi de legi, decretele-lege, decretele, ordonan ele i
hot rârile Guvernului, ordinele, instruc iunile i regulamentele
mini trilor ori ale altor conduc tori ai organelor administra iei
publice centrale sau locale au de asemenea valoare normativ ,
cuprinzând norme juridice i constituind, ca urmare, izvoare de
drept.
În ansamblu, actele normative formeaz un sistem cu o
structur piramidal , supus principiului ierarhiei actelor normative,
potrivit c ruia, dup cum am v zut, actele normative inferioare
trebuie s fie conforme cu cele superioare i toate la un loc cu
prevederile Constitu iei.
45. 50
3.5.2 Obiceiul (cutuma)
În subsidiar fa de lege, un alt izvor de drept întâlnit în
sistemul nostru de drept este obiceiul sau cutuma. El cuprinde o
regul de conduit cristalizat în timp i respectat cu con tiin a
caracterului s u obligatoriu.
Obiceiul, cel mai vechi izvor de drept, joac un rol a c rui
importan variaz de la un sistem de drept la altul. Ca principiu, el
î i g se te un loc principal între izvoarele dreptului public,
îndeosebi în dreptul constitu ional i în cel interna ional public.
Spre exemplu, dreptul constitu ional britanic are un izvor
exclusiv cutumiar.
Cutuma interna ional este o exprimare tacit a
consim mântului statelor cu privire la recunoa terea unei reguli
determinate, ca norm de conduit obligatorie în rela iile dintre ele.
În dreptul privat, unele sisteme admit obiceiul ca izvor
direct de drept, în timp ce altele, între care i sistemul nostru, nu
admit obiceiul decât în m sura în care legea face trimitere la
acesta.
În acest sens, poate fi citat, de exemplu, textul art. 970 alin.
(2) din Codul civil, potrivit c ruia conven iile “oblig nu
numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urm rile
ce echitatea, obiceiul sau legea d obliga iei, dup natura
sa”.
O particularitate prezint obiceiul ca izvor de drept al
comer ului interna ional, unde uzan ele comerciale se impun cu
putere obligatorie tuturor celor care î i desf oar activitatea
comercial într-o arie determinat sau într-un domeniu determinat.
46. 51
3.5.3. Jurispruden a (practica judiciar )
Jurispruden a, adic ansamblul hot rârilor judec tore ti date
într-o anumit problem , nu este admis în sistemul nostru (cu
toate nuan rile f cute în literatura juridic ) ca fiind izvor de drept.
Dup cum am v zut, ea constituie izvor de drept în sisemul anglo-
saxon, unde judec torul este inut s se conformeze precedentelor
judiciare în materie.
3.5.4. Doctrina
Doctrina, adic literatura juridic , rod al preocup rilor
teoreticienilor dreptului, nu constituie izvor de drept. Ea este
analizat totu i în acest context deoarece poate influen a solu iile
judec torilor sau, prin propunerile formulate, poate conduce la
adoptarea de noi norme juridice sau abrogarea ori modificarea celor
existente. Asemenea propuneri se numesc de lege ferenda (despre
legea care urmeaz s fie elaborat ), în sensul c au în vedere o
form viitoare, îmbun t it , a normei juridice analizate, prin
contrast cu reglementarea de lege lata (despre legea în vigoare),
no iune care desemneaz prevederile în materie existente în
prezent.
Spre exemplu, în ceea ce prive te dreptul civil, trebuie
amintite o serie de lucr ri doctrinare esen iale pentru
dezvoltarea i aplicarea acestei ramuri de drept, cum ar fi
M. Cantacuzino, Elemente de drept civil (1922) sau C.
Hamangiu, I. Rosetti-B l nescu, Al. B icoianu, Tratat de
drept civil român (1928), lucr ri care au marcat evolu ia
viitoare a dreptului civil.
47. 52
3.6. Interpretarea normelor juridice
3.6.1. Defini ia i necesitatea interpret rii
Interpretarea normelor juridice este o etap obligatorie în
procesul de aplicare a legii i const în l murirea în elesului normei
de drept în concordan cu inten ia legiuitorului. Într-adev r, norma
juridic are un caracter abstract, ea a fost conceput i formulat
pentru a acoperi o sfer larg de situa ii i nu numai situa ia cu
care, în particular, subiectul de drept sau organul de aplicare se
confrunt . A aplica o norm juridic unei situa ii concrete, de spe ,
presupune în elegerea prealabil a textului de lege i a motiva iilor
care au dus la adoptarea sa.
De aceea, interpretarea legii nu este necesar numai în cazul
în care aceasta nu este îndeajuns de clar (de i atunci interpretarea
se impune cu maxim vigoare) dar i în ipoteza în care norma este
clar formulat , dar ea trebuie coborât de la în l imea enun ului
abstract la realitatea concret supus reglement rii.
Potrivit art. 3 din Codul civil, “Judec torul care va refuza,
sub cuvânt c legea nu prevede sau c este întunecat sau
neîndestul toare, va putea fi urm rit ca culpabil de denegare de
dreptate”. Ca urmare, chiar i în ipoteza în care normele juridice în
vigoare nu se refer la situa ia care este supus judec ii, sau se
refer la aceasta în chip contradictoriu ori neclar, judec torul
trebuie s g seasc , prin opera de interpretare, calea solu ion rii
cauzei.
Necesitatea interpret rii decurge i din aceea c legiuitorul
utilizeaz o serie de termeni specifici sau care, de i se întâlnesc i
în vorbirea curent , au în textul de lege un în eles deosebit de cel
uzual.
48. 53
Spre exemplu, în terminologia dreptului civil, verbul “a da”
desemneaz obliga ia debitorului de a constitui i transfera
creditorului un drept subiectiv i nu, ca în limbajul uzual, a
înmâna un lucru. Tot astfel, cuvântul “real” este folosit în
sensul s u etimologic (de la res, care însemna în latin bun,
lucru).
Uneori legiuitorul define te el însu i termenii cu care
opereaz , printr-o serie de defini ii legale care se impun
interpretului cu for obligatorie.
Spre exemplu, art. 17 din Codul penal prevede c
“infrac iunea este fapta care prezint pericol social, s vâ it
cu vinov ie i prev zut de legea penal “. Ca urmare, în
interpretarea normelor juridice cuprinse în Codul penal,
cuvântul “infrac iune” nu va putea fi în eles în nici un alt
sens.
Codul nostru civil nu prevede care sunt regulile dup care se
interpreteaz normele juridice. Sunt îns prev zute reguli de
interpretare a actelor juridice, utilizate, prin analogie, i pentru
interpretarea normelor:
- actul juridic civil se interpreteaz inând cont de voin a
real a p r ilor i nu de sensul literal al termenilor;
- conven iile „oblig nu numai la ceea ce este expres
întrânsele, dar la toate urm rile ce echitatea, obiceiul
sau legea d obliga iei, dup natura sa“;
- “Toate clauzele conven iilor se interpreteaz unele prin
altele, dându-se fiec reia în elesul ce rezult din actul
întreg”;
- „Termenii susceptibili de dou în elesuri se
interpreteaz în în elesul ce se potrive te mai mult cu
natura contractului”.
49. 54
- „Când o clauz este primitoare de dou în elesuri, ea se
interpreteaz în sensul ce poate avea un efect, iar nu în
acela ce n-ar putea produce nici unul”;
- „Când este îndoial , conven ia se interpreteaz în
favoarea celui ce se oblig ”;
- „Conven ia nu cuprinde decât lucrurile asupra c rora se
pare c p r ile i-au propus a contracta, oricât de
generali ar fi termenii cu care s-a încheiat”;
- „Când într-un contract s-a pus anume un caz pentru a se
explica obliga ia, nu se poate sus ine c printr-aceasta s-
a restrâns întinderea ce angajamentul ar avea de drept în
cazurile neexprese”.
3.6.2 Clasificarea interpret rii normelor juridice
Dup organul care face interpretarea, aceasta poate fi
oficial i neoficial .
a) Interpretarea oficial este realizat de un organ de stat
abilitat s realizeze respectiva interpretare. Ea poate fi, la rândul ei,
autentic sau jurisdic ional (cazual ).
Interpretarea autentic este cea realizat chiar de c tre
organul de stat care a adoptat norma supus interpret rii. Ea are
forma unei norme juridice interpretative care, cum am v zut, este
considerat , prin excep ie de la principiul neretroactivita ii legii, c
ar putea retroactiva f când corp comun cu norma interpretat .
Cel mai des se optez îns nu pentru o interpretare
autentic , ci pentru modificarea (f r efecte retroactive) a actului
normativ imprecis redactat.
Interpretarea jurisdic ional este opera organului
jurisdic ional (instan judec toreasc , organ arbitral etc) chemat s
solu ioneze un anumit caz concret, prin aplicarea normei jurdice.
50. 55
Cum ar tam, aplicarea acesteia este cu neputin dac nu s-a
procedat în prealabil la interpretarea ei.
Ca i interpretarea autentic , interpretarea jurisdic ional
are efecte obligatorii, cu particularitatea c dac interpretarea
autentic este general-obligatorie, deoarece ia forma unei norme
juridice i dobânde te, ca urmare, tr s turile de generalitate,
impersonalitate i obligativitate care caracterizeaz orice norm
juridic , interpretarea jurisdic ional este, ca regul , obligatorie
numai pentru cauza respectiv , numai pentru situa ia concret în
care se pune problema aplic rii normei juridice interpretate.
Uneori, interpret ri constante ale instan elor judec tore ti
sunt preluate de c tre legiuitor, fiind însu ite de c tre acesta i
dobândind o aplicabilitate general .
Spre exemplu, la data redact rii Codului civil, distinc a
dintre domeniul public i domeniul privat al statului nu era
clar nici sub aspect doctrinar, nici practic. De aceea, art.
477 din Codul civil prevede c : ”Toate averile vacante i
f r st pâni, precum i ale persoanelor care mor f r
mo tenitori … sunt ale domeniului public”. În realitate,
acest text a fost interpretat în mod constant în practic în
sensul c bunurile f r st pân i mo tenirile vacante apar in
domeniului privat al statului, deoarece ele nu sunt bunuri de
interes na ional i nu au de ce s fie supuse regimului
restrictiv al bunurilor domeniului public (de pild , s nu
poat fi înstr inate). Aceast interpretare a instan elor
judec tore ti a cunoscut, prin art.25 din Legea nr. 218/1998
privind proprietatea public , o consacrare legislativ : ”În
accep iunea prezentei legi, prin sintagma domeniu public,
cuprins în art. 477 din Codul civil, se în elege domeniul
privat al statului sau unit ilor administrativ teritoriale”.
51. 56
b) Interpretarea neoficial este cea realizat de teoreticieni,
avoca i sau chiar de subiectele de drept c rora norma juridic li se
adreseaz . Ea nu are putere obligatorie, dar poate fi util organului
jurisdic ional în pronun area solu iei.
Dup criteriul rezultatului interpret rii aceasta poate fi
literal , extensiv sau restrictiv .
a) Interpretarea literal are loc atunci când exist deplin
concordan între textul norme juridice interpretate i situa iile
concrete care se încadreaz în ipoteza acesteia, astfel încât nu este
necesar ca dispozi ia normei s fie nici extins , nici restrâns .
Acesta este cel mai frecvent rezultat al interpret rii, la care se
ajunge ori de câte ori norma juridic este clar redactat ;
b) Interpretarea extensiv intervine dac formularea
textului de lege este mai restrâns decât a fost în inten ia
legiuitorului.
Spre exemplu, norma juridic ce reglementeaz problema
comorien ilor se refer la ace tia ca la persoane care au
murit în acelea i împrejur ri, dac nu se poate preciza care
dintre ele a murit mai întâi. Prin extensie, textul este
considerat aplicabil i în ipoteza persoanelor care au murit
în împrejur ri diferite, dac nu se poate stabili care este
ordinea în care au murit. Despre comorien i vom înv a la
capitolul destinat încet rii capacit ii de folosin .
O asemenea interpretare este interzis atunci când norma
juridic cuprinde enumer ri limitative sau prevederi cu caracter de
excep ie, deoarece în cazul acestora extinderea dispozi iei ar
contraveni în mod evident inten iei legiuitorului.
Astfel, nu poate fi interpretat extensiv art. 829 din Codul
civil, care prevede c dona ia se poate revoca pentru
neîndeplinirea condi iilor în care s-a f cut, pentru
ingratitudine i pentru na tere de copii în urma dona iunii.
52. 57
Cum acest text de lege cuprinde o enumerare limitativ ,
rezult c dona ia nu poate fi revocat pentru nici un alt
motiv. Donatorul nu poate revoca dona ia pentru c , de
exemplu, s-a r zgândit i dore te s d ruiasc bunul
altcuiva;
c) Interpretarea restrictiv intervine dac formularea
textului de lege este mai larg decât a fost în inten ia legiuitorului.
Opera de interpretare va presupune restrângerea dispozi iei normei
la împrejur rile pe care legiuitorul le-a avut efectiv în vedere.
Dup criteriul metodei de interpretare folosite,
interpretarea poate fi gramatical , sistematic , istoric ,
teleologic , logic .
În opera de interpretare a textului de lege aceste metode de
interpretare sunt utilizate în mod corelat, c utându-se, de fiecare
dat , a se eviden ia inten ia real a legiuitorului.
3.6.3 Metode de interpretare a normelor juridice
Metoda gramatical presupune l murirea în elesului
textului de lege prin analiza sintactic i morfologic a acestuia,
precum i prin analiza semantic i etimologic a no iunilor pe care
le cuprinde. Termenii utiliza i de norma juridic vor fi interpreta i
în în elesul lor juridic i nu în cel uzual, adesea diferit.
O asemenea metod este de folos, spre exemplu, în
determinarea caracterului limitativ sau exemplificativ al unei
enumer ri, în determinarea caracterului cumulativ sau alternativ al
unor sanc iuni etc.
Uneori, este necesar o interpretare a termenilor folosi i, în
sensul actualiz rii lor, mai ales atunci când legea interpretat este
veche i cuprinde arhaisme (cuvinte vechi, ie ite din uz).
53. 58
Spre exemplu, prin Ordonan a de urgen a Guvernului
nr. 138/2000 se prevede înlocuirea unora dintre termenii
utiliza i în Codul de procedur civil : “desp r enie” se
înlocuie te cu “divor ”; “sorocit” cu “fixat”; “t lmaci” cu
“interpret” etc.
Metoda sistematic presupune l murirea textului de lege
prin integrarea sa în sistemul normativ c ruia îi apar ine. În
aplicarea ei se va avea în vedere apartenen a normei juridice la un
anumit act normativ, la o anumit ramur de drept, la un anumit
sistem de drept, la o anumit familie de sisteme de drept.
Metoda istoric presupune analiza normei juridice cu
luarea în considerare a împrejur rilor sociale, politice i istorice în
care aceasta a fost adoptat .
Spre exemplu, Codul civil român, fiind o preluare adaptat
a celui francez, intrat în vigoare în 1804, trebuie interpretat
din perspectiva principiilor Revolu iei franceze, sub
ecourile c reia a fost adoptat.
Metoda teleologic (de la grecescul teleos = scop)
presupune analiza normei juridice cu luarea în considerare a
scopului urm rit de legiuitor. Ea se realizeaz prin studiul expunerii
de motive a actului normativ, al lucr rilor preg titoare, al
discu iilor i dezbaterilor purtate în Parlament cu prilejul adopt rii
lui. Aceast metod va înso i, de altfel, utilizarea tuturor celorlalte,
deoarece obiectivul principal al operei de interpretare este tocmai
punerea în lumin a scopurilor urm rite de legiuitor prin adoptarea
normei juridice respective.
54. 59
Metoda logic presupune l murirea în elesului textului
de lege prin apel la principiile logicii formale. Aceast metod se
realizeaz cu respectarea unor reguli care cuprind interdic ii i
traseaz limite ale operei de interpretare. Iat câteva dintre cele mai
frecvente astfel de reguli:
Excep iile sunt de strict interpretare. Aceast
regul interzice interpretarea extensiv a unor norme
juridice de excep ie;
Unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie s
distingem. Potrivit acestei reguli de interpretare,
dac legea se refer la o larg categorie de situa ii,
f r a introduce distinc ii între acestea, nici
interpretul nu poate face astfel de distinc ii;
Dispozi iile legale trebuie interpretate în sensul în
care s produc efecte juridice, nu în sensul în care
nu ar putea produce nici un efect. Ca urmare, dac o
norm juridic este susceptibil de dou interpret ri,
se va opta pentru aceea care s fac posibil
aplicarea ei, i nu pentru interpretarea care ar
paraliza orice posibilitate de aplicare a normei;
Legea special derog de la legea general . Ori de
câte ori nu ne afl m în aria de aplicabilitate a normei
speciale sau de excep ie, urmeaz s se aplice norma
general , cu valoare de regul .
Cu ajutorul metodei logice de interpretare, norma juridic
este analizat prin construirea unor ra ionamente logice, care s
sus in concluzia interpret rii. Pentru aceasta cele mai frecvent
folosite argumente de interpretare sunt:
argumentul a fortiori (cu atât mai mult), prin care se
ajunge la extinderea aplic rii unei norme juridice de la un caz
55. 60
reglementat la un caz nereglementat expres, dar în care ra iunile
care au impus reglementarea se justific într-o i mai mare m sur .
Spre exemplu, potrivit art 3 alin. (2) din Normele
metodologice de eliberare i anulare a permiselor de munc ,
aprobate prin Hot rârea Guvernului nr. 434/2000, “Str inul
care are calitatea de asociat unic al unei societ i comerciale
în România nu este supus obliga iei de a ob ine permis de
munc pentru acea societate”. Prin interpretarea logic
ajungem a concluzia c str inul, care are calitatea de asociat
într-o societate comercial constituit de mai mul i asocia i
a fortiori, nu va avea nevoie de permis de munc .
argumentul per a contrario se întemeiaz pe principiul
c atunci când se afirm ceva, se neag contrariul.
Spre exemplu, potrivit art. 5 din Codul civil, “Nu se poate
deroga prin conven ii sau dispozi ii particulare la legile care
intereseaz ordinea public i bunele moravuri”. Prin
interpretare logic se ajunge la concluzia c , per a
contrario, se poate deroga de la legile care nu intereseaz
ordinea public , adic la normele juridice dispozitive.
argumentul de analogie se întemeiaz pe principiul c
unde exist acelea i ra iuni trebuie aplicat aceea i lege, chiar dac
legiuitorul nu a precizat-o expres. Interpretul poate, în acest fel s
completeze eventualele “lacune ale legii”.
57. 62
Întreb ri i teste
Comenta i caracterul impersonal al urm toarei norme
juridice: ”În timpul mandatului, Pre edintele României
nu poate fi membru al unui partid i nu poate îndeplini
nici o alt func ie public sau privat ” (art. 84 alin. 1 din
Constitu ie).
Analiza i, sub aspectul elementelor de structur logic ,
urm toarea norm juridic : “Fapta angajatorului de a
primi la munc o persoan pentru care nu au fost
întocmite contracte individuale de munc sau, dup caz,
conven ii civile de prest ri-servicii constituie infrac iune
i se sanc ioneaz cu amend de la 5.000.000 lei la
10.000.000 lei” (art. 15 din Legea nr. 130/1999).
Analiza i sub aspect structural urm toarea norm
juridic : “În vederea dobândirii personalit ii juridice,
asocia ii încheie actul constitutiv i statutul asocia iei, în
form autentic , sub sanc iunea nulit ii absolute”(art. 6
alin. (1) din Ordonan a Guvernului nr. 26/2000 privind
asocia iile i funda iile). Califica i sanc iunea normei
juridice citate.
Califica i urm toarele norme juridice, din punctul de
vedere al conduitei prescrise:
- “Toate dona iunile se fac prin act autentic” (art. 813 din
Codul civil);
- “Nu pot face parte din partide politice judec torii Cur ii
Constitu ionale, avoca ii poporului, magistra ii, membrii activi ai
58. 63
armatei, poli i tii i alte categorii de func ionari stablite prin lege
organic ” (art. 37 alin (3) din Constitu ie);
- “Poate contracta orice persoan ce nu este declarat
necapabil de lege” (art. 949 din Codul civil);
- “Instan a, dac socote te necesar, poate cere p r ilor, dup
încheierea dezbaterilor, s depun concluzii scrise (art. 342 alin. (1)
din Codul de procedur penal );
- “Societatea pe ac iuni va avea trei cenzori i tot atâ ia
suplean i, dac prin actul constitutiv nu s-a prev zut un num r mai
mare” (art. 154 din Legea nr. 31/1990 privind societ ile
comerciale);
- “Fapta de a pune în mi care ac iunea penal , de a dispune
arestarea, de a trimite în judecat sau de a condamna o persoan ,
tiind c este nevinovat , se pedepse te cu închisoare de la 2 la 7
ani” (art. 268 din Codul penal).
Legile intr în vigoare:
a) la data adopt rii;
b) la data public rii în Monitorul Oficial;
c) la data promulg rii.
Ce principii guverneaz aplicarea legii în timp?
a) principiul neretroactivit ii;
b) principiul aplic rii imediate a legii noi;
c) principiul retroactivit ii;
d) principiul ultraactivit ii.
În art. 245 din Codul penal se prevedea c “intrarea sau
ie irea din ar prin trecerea frauduloas a frontierei se
pedepse te cu închisoare de la 6 luni la 3 ani”. Prin
Decretul-lege nr. 12/1990, publicat în Monitorul Oficial
59. 64
în data de 12 ianuarie 1990, acest text a fost abrogat i
s-a prev zut c intrarea sau ie irea din ar prin trecerea
frauduloas a frontierei nu constituie infrac iune, ci doar
contraven ie. Prin Legea privind frontiera de stat a
României, nr. 56/1992, publicat în Monitorul Oficial în
data de 9 iunie 1992, trecerea frauduloas a frontierei a
fost din nou incriminat ca infrac iune. Preciza i:
a) fapta unei persoane de trecere frauduloas a frontierei,
care a fost s vâr it la data de 2 septembrie 1989 i
descoperit la data de 19 ianuarie 1990 constituie
infrac iune sau contraven ie?
b) fapta unei persoane de trecere frauduloas a frontierei,
care a fost s vâr it la data de 2 septembrie 1989
constituie infrac iune sau contraven ie, dac hot rârea
de condamnare a r mas definitiv la data de 8 ianuarie
1990?
c) fapta unei persoane de trecere frauduloas a frontierei,
care a fost s vâr it la data de 5 august 1991 i
descoperit la data de 14 martie 1992, constituie
infrac iune sau contraven ie?
d) fapta unei persoane de trecere frauduloas a frontierei,
care a fost s vâr it la data de 5 august 1991 i
descoperit la data de 18 iunie 1992, constituie
infrac iune sau contraven ie?
Neretroactivitatea legilor este:
a) un principiu constitu ional al aplic rii legilor în timp;
b) o excep ie de la principiul aplic rii imediate a legii noi;
c) o regul de la care legiuitorul poate deroga prin
dispozi ie expres .
60. 65
Ultraactivitatea legii este:
a) un principiu constitu ional al aplic rii legilor în timp;
b) o excep ie de la principiul aplic rii imediate a legii noi;
c) o regul de la care legiuitorul poate deroga prin
dispozi ie expres .
Analiza i urm toarea norm juridic utilizând metodele
de interpretare gramatical i logic :
“Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani
i/sau în natur , ob inute de o persoan fizic ce desf oar
o activitate în baza unui contract individual de munc ,
indiferent de perioada la care se refer , de denumirea
veniturilor sau de forma sub care ele se acord , inclusiv
indemniza iile pentru incapacitate temporar de munc , de
maternitate i pentru concediul privind îngrijirea copilului
în vârst de pân la 2 ani”.
Bibliografie
POPA, N. Teoria general a dreptului, Bucure ti,
Editura. Actami, 1996, p. 151 - 214,
269 - 284.
BELEIU, Gh. Drept civil român. Introducere în dreptul
civil român. Subiectele dreptului civil
român, Bucure ti, Casa de Editura i Pres
“ ansa” S.R.L., 1994, p. 43 - 62;
CANTACUZINO, M. Elemente de drept civil, Editura Cartea
Româneasc , 1921, p. 24 – 29;
61. 66
HAMANGIU, C.
ROSETTI-
B L NESCU, I.
B ICOIANU, Al.
Tratat de drept civil român, vol. I,
Bucure ti, Editura All, 1996, p. 27 - 75;
BOROI, G. Drept civil. Teoria general , Bucure ti,
Editura All, 1997, p. 11 – 38;
C P ÂN , O. Aplicarea legii în timp i spa iu, în “Tratat
de drept civil, vol.I, Partea general ”,
Bucure ti, Editura Academiei, 1989,
p.107 – 146;
URS, I.
ANGHENI, S.
Drept civil. Partea general . Persoanele,
Bucure ti, Editura Oscar Print, 1998,
p. 38 – 64;
MURE AN, M. Drept civil. Partea general ,
Cluj - Napoca, Editura Cordial Lex, 1996,
p. 27 – 57;
UNGUREANU, O. Manual de drept civil. Partea general ,
Bucure ti, Editura ALL – BECK, 1999,
p. 17 – 35;
LUL , I. Transformarea neretroactivit ii legii
civile într-un principiu de drept
constitu ional, în revista “Dreptul”,
nr. 12/1993, p. 41 - 45.
63. 68
CARACTERIZAREA GENERAL
A DREPTULUI CIVIL ROMÂN
1. DEFINI IA I OBIECTUL DREPTULUI CIVIL
2. PRINCIPIILE DREPTULUI CIVIL
3. DELIMITAREA DREPTULUI CIVIL
DE ALTE RAMURI DE DREPT
64. 69
Dreptul civil este acea ramur de drept privat care
reglementeaz raporturile juridice patrimoniale i nepatrimoniale
dintre subiecte de drept - persoane fizice i juridice - aflate pe
pozi ii de egalitate juridic .
Analiza defini iei date conduce la urm toarele concluzii:
a) Dreptul civil apar ine diviziunii dreptului privat,
deoarece reglementeaz , în principiu, raporturi dintre particulari.
Mai mult decât atât, el nu constituie doar una dintre
ramurile acestei diviziuni a dreptului, ci are un statut privilegiat:
dreptul civil este drept comun pentru celelalte ramuri de drept
privat.
Aceasta înseamn c ori de câte ori o anumit situa ie
juridic nu este reglementat în nici un fel în ramura special de
drept, solu ia va fi aplicarea normelor de drept civil. Dreptul civil
este baza comun din care s-au desprins, în timp, toate celelalte
ramuri de drept privat.
Ini ial, în timpul dreptului roman, dreptul civil reglementa
toate raporturile dintre p r i aflate pe picior de egalitate juridic .
No iunea de “drept civil” era practic sinonim cu cea de “drept
privat”. Abia tâziu (în secolul trecut) au început s se desprind
celelalte ramuri de drept, privitoare la raporturile dintre anumi i
particulari sau dintr-un domeniu special de activitate.
DEFINI IA I OBIECTUL DREPTULUI
CIVIL1
65. 70
Astfel s-a desprins dreptul comercial, reglementând
raporturile din domeniul actelor i faptelor de comer i dintre
anumite subiecte de drept, numite “comercian i”.
Tot astfel s-a desprins dreptul muncii, ca ramur de drept
ce reglementeaz raporturile n scute din contractul de munc . Într-
adev r, contractul de munc era ini ial reglementat de legea civil ,
fiind socotit un simplu contract de închiriere (loca iune de
servicii): o parte î i închiriaz celeilalte p r i for a de munc în
schimbul unei chirii, denumite salariu. Cu timpul, s-a observat îns
c particularit ile acestui contract în raport cu celelalte contracte
civile sunt atât de însemnate încât justific autonomia unei ramuri
de drept desprins din drepul civil dar distinct în raport cu acesta:
dreptul muncii.
De i devenite autonome, ramurile dreptului privat n scute
din dreptul civil se supun acelora i principii fundamentale. Mai
mult, ele se completeaz , ori de câte ori legea special nu dispune,
cu prevederile dreptului civil.
Într-adev r, art. 1 din Codul comercial prevede: “În comer
se aplic legea de fa . Unde ea nu dispune, se aplic Codul civil”.
Similar, art. 187 din Codul muncii prevede: ”Dispozi iile
prezentului cod se întregesc cu celelalte dispozi ii ale legisla iei
muncii i, în m sura în care nu sunt incompatibile cu specificul
rela iilor de munc , cu dispozi iile legisla iei civile”.
Spre exemplu, legisla ia muncii nu reglementeaz în nici un
fel problema consim mântului la încheierea contractului
de munc . Rezult c se vor aplica normele generale de
drept civil, potrivit c rora, pentru încheierea valabil a
oric rui act juridic (deci i a unui contract de munc ) este
necesar existen a unui consim mânt al p r ilor
exteriorizat, dat cu seriozitate i neafectat de vicii de
consim mânt.
66. 71
b) Din defini a dat rezult c obiectul de reglementare al
dreptului civil îl constituie dou categorii de raporturi juridice:
raporturi juridice patrimoniale;
raporturi personal-nepatrimoniale.
Raporturile patrimoniale sunt acele raporturi juridice care
au un con inut evaluabil în bani. Fire te, nu toate raporturile
juridice patrimoniale sunt reglementate de normele dreptului civil
(unele dintre acestea sunt obiect de reglementare pentru alte ramuri
de drept ca: dreptul comercial, dreptul muncii, dreptul financiar,
dreptul administrativ etc.). Dar dintre toate raporturile patrimoniale,
cele reglementate de dreptul civil pot fi identificate prin aceea c în
acestea din urm subiectele se afl pe o pozi ie de egalitate juridic .
Spre exemplu, fac parte din raporturile patrimoniale
reglementate de dreptul civil raporturile care au în
con inutul lor dreptul de proprietate.
Raporturile personal-nepatrimoniale sunt acele rela ii
sociale reglementate de normele dreptului civil care sunt legate de
identificarea persoanei fizice sau juridice i care au un con inut ce
nu este evaluabil în bani. În aceea i categorie se includ i rela iile
sociale referitoare la existen a i integritatea persoanei i rela iile ce
se nasc din crea ia personal (dreptul de autor, dreptul de
inventator, dreptul de inovator).
O categorie foarte important de rela ii sociale reglementate
de dreptul civil este cea referitoare la capacitatea civil a persoanei
fizice sau juridice, adic la aptitudinea sa de a avea i exercita
drepturi i obliga ii civile, într-un cuvânt de a fi subiect de drept.
c) Dreptul civil reglementeaz raporturile juridice dintre
p r i aflate pe picior de egalitate juridic . Aceast tr s tur a sa
încorporeaz dreptul civil dreptului privat, pentru c , a a cum tim
67. 72
deja, dreptul public este diviziunea dreptului în care cel pu in unul
dintre participan i este un organism de stat (care, în general, î i
subordoneaz cealalt parte a raportului juridic) în timp ce în cadrul
raporturilor de drept privat nici una dintre p r i nu- i poate impune
în mod unilateral voin a celeilalte.
Cu alte cuvinte, pentru a determina dac un anumit raport
juridic este guvernat de dreptul civil, trebuie s proced m prin
excludere, parcurgând urm toarele etape:
Particip un organ de stat la raportul juridic respectiv?
DA NU
Ca putere Ca orice
suveran persoan juridic
Raport juridic Raport juridic
de drept public de drept privat
68. 73
Dac raportul este de drept privat, exist reglement ri în
ramuri speciale de drept (dreptul muncii, drept comercial,
dreptul familiei etc.)?
DA NU
Raport juridic
reglementat de
dreptul civil
69. 74
În orice ramur de drept opereaz , pe de o parte, principiile
întregului sistem de drept i, pe de alt parte, principiile ramurei
respective.
În ceea ce prive te dreptul civil, principiile sale sunt acele
idei c l uzitoare care înso esc întreaga legisla ie civil . Astfel, vom
întâlni aici aplicarea principiilor fundamentale ale dreptului român
(cum sunt: principiul democra iei, principiul egalit ii în fa a legii,
principiul accesului liber la justi ie, principiul separa iei puterilor în
stat etc.) dar i principii proprii dreptului civil. Acestea din urm
ac ioneaz concomitent cu principiile dreptului românesc i
privesc - cu o intensitate mai mic sau mai mare - toate institu iile
dreptului civil.
Principiile generale ale dreptului civil sunt:
Principiul propriet ii, consacrat în Constitu ie, în Codul
civil i prezent - expres sau tacit - i în alte legi civile.
Potrivit Constitu iei, proprietatea poate fi public sau
privat . Cea public apar ine statului sau unit ilor administrativ-
teritoriale. Titular al dreptului de proprietate privat poate fi o
persoan fizic sau o persoan juridic .
Constitu ia prevede, în art. 41 alin. 2, c “proprietatea
privat este ocrotit în mod egal de lege, indiferent de titular”.
Utilizarea no iunii de “ocrotire” i nu de “garantare” a creat
PRINCIPIILE DREPTULUI CIVIL2
