1. Criticismul
CRITICISMUL JUNIMIST
Junimist
Realizat de: Chis Ioana Madalina
Realizat de:
Chis Ioana-MadalinaPernea Marius
Pernea Marius Nagy Bettina
Nagy Bettina Bolojan Laura
Bolojan Laura Rugea Raluca
Rugea Raluca

2. Cuprins
Cuprins
1.Junimea;
2.Date bibliografice:
1.Junimea;
I.Titu Maiorescu – din vol. “Critice”:
2.Date bibliografice;
• “O cercetare critică asupra poieziei
I.Titu Maiorescu-din vol."Critice":
române de la 1867”;
"O • “Comediille d-lui Caragiale” romane de la
cercetare critica asupra poieziei
1867"; (1885);
"Comediile d-lui Caragiale"(1885);
• “Eminescu şi poeziile lui”;
"Eminescu si poieziile lui";
• “Beţia de cuvinte” (1873);
II. "Betia de cuvinte"(1873);de la origini
Istoria literaturii române
II.Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent;
până în prezent;
III.Junimea in "Istoria literaturii romane moderne";
III. Junimea în „Istoria literaturii române
moderne”;

3. ~ JUNIMEA ~
Junimea
„Junimea” a fost o societate culturală întemeiată la Iaşi în anul 1863
din iniţiativa a cinci tineri intelectuali întorşi de la studii din străinătate: Petre
Carp, Vasile Pogor, Iacob Negruzzi, Theodor Rosetti şi Titu Maiorescu
cel care a devenit mentorul spiritual al Junimii.
Scopul iniţial a fost fost o de a organiza „prelecţiuni populare” pe teme
„Junimea” a acela societate culturală întemeiată la Iaşi în
diferite de interes larg prin care cinci tineri intelectualigustului la studii
anul 1863 din iniţiativa a se urmărea educarea întorşi de
publicului, unificarea limbii române literare şiIacob Negruzzi, literatură.
din străinătate: Petre Carp, Vasile Pogor, interesul pentru
Theodor Rosetti şi Titu Maiorescu cel care a devenit mentorul citite şi
În cadrul şedinţelor ţinute în casa lui Titu Maiorescu la Iaşi erau
discutate operele Junimii. scriitori, iar cele mai valoroase erau publicate în
spiritual al unor tineri
Scopul iniţial a fost acela de a organiza „prelecţiuni populare”
revista societăţii „Convorbiri Literare” apărută la Iaşi la 1 Martie 1867.
pe teme diferite de interes larg prin care se urmărea educarea
gustului publicului, unificarea limbii române literare şi interesul
pentru literatură.
În cadrul şedinţelor ţinute în casa lui Titu Maiorescu la Iaşi
erau citite şi discutate operele unor tineri scriitori, iar cele mai
valoroase erau publicate în revista societăţii „Convorbiri Literare”
apărută la Iaşi la 1 Martie 1867.

4. Revista „Convorbiri Literare” precum şi societatea „Junimea” a cunoscut câteva etape:
Revista „Convorbiriavut loc intre anii 1868 - 1874 când s-auaelaborat principiile
•Prima etapă a Literare” precum şi societatea „Junimea” cunoscut câteva etape:
•Prima etapă a avut loc intre anii 1868 - 1874 când s-au elaborat principiile
estetice şi sociale, etapa fiind importantă pentru caracterul polemic în domeniul
estetice şi sociale, etapa fiind importantă pentru caracterul polemic în încă din 1865
limbii, al literaturii şi al culturii. Interesul pentru literatură se manifestă domeniul limbii,
alcând se avansează ideea alcătuirii unei antologii de poezie românească pentru şcolari.
literaturii şi al culturii. Interesul pentru literatură se manifestă încă din 1865 când se
avansează ideea alcătuirii unei antologii de poezie românească pentru şcolari. ale călor i-
Aceasta i-a determinat să citească în şedinţele societăţii autorii mai vechi pe Aceasta
a texte şi-au exersat spiritul şedinţele societăţii autorii mai vechi pe ale călor texte şi-au
determinat să citească în critic şi gustul literar.
exersat spiritul critic şi gustul literar.
•A doua etapă durează din 1874 până în anul 1885 cu desfăşurarea şedinţelor
•A doua etapă durează din activităţii revistei la 1885 cu desfăşurarea şedinţelor în
Junimii” la Bucureşti, dar a 1874 până în anul Iaşi. Este o etapă de consolidare
Junimii” că Bucureşti, dar a activităţii revistei la Iaşi. Este o etapă de consolidare în şi
sensul la în această perioadă se afirmă reprezentanţii „Direcţiei noi” în poezia
sensul că în această perioadă se afirmă reprezentanţii „Direcţiei Slavici şi Ion Luca
proza română precum: Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ioan noi” în poezia şi
proza românăAcum sunt elaborate studiile esenţiale prin care Titu Maiorescu seLuca
Caragiale. precum: Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ioan Slavici şi Ion impune
Caragiale. Acum sunt elaborate studiile esenţiale prin care Titu Maiorescuneglija
ca un autentic întemeietor al criticii noastre literare moderne, fără însă a se impune ca
un autentic întemeietor al criticii noastre literare moderne, fără însă a de la alfabetul
preocupările din domeniul limbii literare: în 1860 se făcuse trecerea neglija
preocupările din domeniul limbii literare: în 1860 se făcuse trecerea de la alfabetul
chirilic la cel latin. Maiorecu susţine utilitatea îmbogăţirii vocabularului limbii române
chirilicneologismele de origine romanică într-un studiu din 1881 intitulat
prin la cel latin. Maiorecu susţine utilitatea îmbogăţirii vocabularului limbii române prin
neologismele de origine romanică într-un studiu din 1881 intitulat „Neologismele”.
„Neologismele”.
•A treia etapă (1885 –– 1944) este numită etapa bucureşteană deoarece este mutată
•A treia etapă (1885 1944) este numită etapa bucureşteană deoarece este mutată la
Bucureşti revista „Convorbiri Literare” şi întreaga societate Junimea. Această etapă are
la Bucureşti revista „Convorbiri Literare” şi întreaga societate Junimea. Această etapă
un caracter preponderent universitar prin cercetările ştiinţifice, istorice si filozofice.
are un caracter preponderent universitar prin cercetările ştiinţifice, istorice si filozofice.

7. Sediul
,,Junimea” din
Iasi
“Gustul junimiştilor este clasic şi academic.
Oameni de formaţie universitară, stăpânind
umanităţile vechi şi este clasic şi academic. Oameni de
“Gustul junimiştilor moderne, ei sunt înclinaţi
a formaţie universitară, stăpânind umanităţileîn valoarea
judeca după modele şi a crede vechi şi moderne,
ei sunt înclinaţi a judeca după modele şi a crede în valoarea
canoanelor în artă.”
canoanelor în artă.”
(Tudor Vianu)
(Tudor Vianu)

8. I. Titu Maiorescu – din vol. “Critice”:
Titu Maiorescu – din vol. “Critice:”
1) “O cercetare critică asupra poeziei române1867” 1867”
1) “O cercetare critică asupra poeziei române de la de la
CeaCea dintâi lucrarecritică literară a lui Maiorescu, studiul “O “O cercetare
dintâi lucrare de de critică literară a lui Maiorescu, studiul cercetare critică
asupra poeziei române deromâne deconţine “didactic şi limpedeşi limpede
critică asupra poeziei la 1867”, la 1867”, conţine “didactic estetica maioresciană,
rămasă neschimbată pe toata întinderea activităţii toata întinderea activităţii
estetica maioresciană, rămasă neschimbată pe criticului”, cum afirmă George
criticului”, cum afirmă George Călinescu.
Călinescu.
Criticul începe prin a stabili faptul că fiecare artă are un material de
Criticul începe prin a stabili faptul că fiecare artă are un material de lucru
lucru (sculptura-lemnul sau piatră, pictura-culoarea, muzica-sunetele), numai
(sculptura-lemnulun material pictura-culoarea, muzica-sunetele), numai poezia nu are
poezia nu are sau piatră, specific, căci cuvintele sunt destinate comunicării.
un material specific, căci cuvintele sunt destinate comunicării. Rolul poeziei este acela
Rolul poeziei este acela de a deştepta “prin cuvintele ei imagini sensibile în
de a deştepta “prin cuvintele ei imagini sensibile în fantezia auditoriului”.
fantezia auditoriului”.
În concepţia lui Maiorescu, poetul trebuie să desfăşoare o adevărată luptă pentru
În concepţia lui Maiorescu, poetul trebuie să desfăşoare o adevărată
sensibilizarea cuvântului, care cuvântului, care tindea către abstractizare. Criticul
luptă pentru sensibilizarea tindea către abstractizare. Criticul enumeră, oferind
exemple, câteva modalităţi de sensibilizare a cuvântului: “alegereacuvântului: celui
enumeră, oferind exemple, câteva modalităţi de sensibilizare a cuvântului
mai“alegerea cuvântului celui adjectivelor şi adverbelor - “epitete ornante”, a
puţin abstract”, utilizarea mai puţin abstract”, utilizarea adjectivelor şi
personificărilor, “epitete ornante”, a personificărilor, a comparaţiilor şi a
adverbelor - a comparaţiilor şi a metaforelor.
Ideile criticului sunt argumentate cu exemple din operele marilor scriitori
metaforelor.
universali: Schiller, Victor Hugo, Shakspeare, Horaţiu,din operele marilor
Ideile criticului sunt argumentate cu exemple Heine.
Maiorescu încheie prima parte a Hugo, Shakspeare, Horaţiu, distincţii
scriitori universali: Schiller, Victorstudiului prin realizarea unei Heine. clare
între politică, “product al raţiunii” parte a studiului prin realizarea unei distincţii de
Maiorescu încheie prima şi poezie, “product al fanteziei”. Condamnate
către critic sunt “poeziile politice” raţiunii” şi poezie, “product al fanteziei”. de
clare între politică, “product al şi cele “rele istorice” pentru că sunt “lipsite
sensibilitate poetica”. critic sunt “poeziile politice” şi cele “rele istorice”
Condamnate de către
pentru că sunt “lipsite de sensibilitate poetica”.

9. 2) “Comediille d-lui Caragiale” (1885)
care sunt prezentate ideiile estetice ale lui Titu Caragiale”
“Comediile d-lui Maiorescu,
Comediile d-lui I.L. Caragiale este al doilea studiu în
după „O cercetare critică asupra poeziei românesti de la
1867”.Acum criticulI.L. propune săeste al doilea studiu vedere sunt prezentate ideiile
Comediile d-lui îsi Caragiale explice din punct de în care
estetic raportul dintre artă şi realitatea socială,cercetare critică asupra poeziei
estetice ale lui Titu Maiorescu, după „O răspunzând, în
acelaşi timp, la de la 1867”.Acum criticul îsi propune să explice din punct de vedere
românesti întrebarea dacă arta are sau nu o misiune
estetic raportul dintre artă şi realitatea socială, răspunzând, în acelaşi timp, la
moralizatoare.
În privinţa primei probleme, nu a raportului dintre artă şi
întrebarea dacă arta are sau cea o misiune moralizatoare.
realitate, criticul remarcă: „Lucrarea d-lui Caragiale este artă şi realitate, criticul
În privinţa primei probleme, cea a raportului dintre
originală; comediile sale pun în scenă câteva tipuri din viaţa
noastră socială„Lucrarea şi le dezvoltă cueste originală; comediile sale pun în scenă
remarcă: de astăzi d-lui Caragiale semnele lor
caracteristice, cu deprinderile lor, cusocială de astăzi şi le dezvoltă cu semnele lor
câteva tipuri din viaţa noastră expresiile lor, cu tot
aparatul înfăţişării lor în situaţiile anume alese de autor”. cu tot aparatul înfăţişării lor în
caracteristice, cu deprinderile lor, cu expresiile lor,
situaţiile anume alese de autor”.
Maiorescu observă că meritul lui Caragiale este acela acela arăta realitatea din
Maiorescu observă că meritul lui Caragiale este de „a de „a arăta realitatea
partea ei comică”,comică”, prin „scoaterea şi înfăţişarea plinăa de spirit a tipurilor şi
din partea ei prin „scoaterea şi înfăţişarea plină de spirit tipurilor şi situaţiilor
din situaţiilor dinunei părţi a vieţii noastre a vieţii noastre sociale, fără imitare sau alte
chiar miezul chiar miezul unei părţi sociale, fără imitare sau împrumutare din
literaturi străine”. din alte literaturi străine”.
împrumutare
Criticul se opreşte asupra unuia dintre reproşurile care se aduc comediilor
Criticul se opreşte asupra unuia dintre reproşurile care se aduc comediilor lui
Caragiale, şi anume anume că arscopuri politice. În acest sens, criticul susţine că „ ...o
lui Caragiale, şi că ar urmări urmări scopuri politice. În acest sens, criticul
comedie nu că „ nimic a face cu politica de partid; autorul îşi iade partid; autorul îşi ia
susţine are ...o comedie nu are nimic a face cu politica persoanele sale din
societatea contimporană societateapune în evidenţăcum este, pune în evidenţă partea
persoanele sale din cum este, contimporană partea comică cum o găseşte si
Caragiale, care astăzi îşi bate joc de frazacare astăzi îşi şi-ar fi bătut joc ieri de işlic şi
comică cum o găseşte si Caragiale, demagogică, bate joc de fraza
tombateră şi îşi vaşi-ar fi bătut jocde fraza işlic şi tombateră şi îşi va bate joc va fi în de
demagogică, bate joc mâine ieri de reacţionară şi în toate aceste cazuri mâine
dreptul său literar incontestabil.” aceste cazuri va fi în dreptul său literar
fraza reacţionară şi în toate

10. O altă problemă pusă în discuţie de Maiorescu este cea referitoare la moralitatea
comediilor lui Caragiale. Criticul afirmă fărăde Maiorescu a avut totdeauna o înaltă
O altă problemă pusă în discuţie ezitare că arta este cea referitoare la
misiune morală comediilor lui Caragiale. Criticuloafirmă fără ezitare că„Orce a
moralitatea şi că orice operă artistică adevărată îndeplineşte, deoarece arta
emoţiune estetică, fie deşteptată prin sculptură, şi că orice operă artistică
avut totdeauna o înaltă misiune morală fie prin poezie, fie prin celelalte arte,
face pe omul stăpânit de ea, pe câtă vreme „Orce emoţiune estetică, fieca persoană şi
adevărată o îndeplineşte, deoarece este stăpânit, să se uite pe sine
sădeşteptatălumeasculptură, fie prin poezie, fieaceastă lume a ficţiunii ideale, omul
se înalţe în prin ficţiunii ideale”. Pătrunzând în prin celelalte arte, face pe
distruge stăpânit de ea, pe câtă vreme esteizvorul tuturorse uite şi îşi uităca
omul pentru un moment egoismul, care este stăpânit, să relelor pe sine
interesele individuale.înalţe în lumea ficţiunii ideale”. Pătrunzând în această
persoană şi să se
lume a ficţiunii ideale, omul distruge pentru un moment egoismul, care
este izvorul tuturor relelor şi îşi uită interesele pune în evidenţă încă două
Pe lângă ideile estetice exprimate, textul discutat individuale.
aspecte: cultura vastă a autorului, care face referire la numeroase opere literare,
Pe lângă ideile estetice exprimate, textul discutat pune în evidenţă
sculpturale, picturi din cultura universală autorului, care ideilor sale, şi stilul polemic
încă două aspecte: cultura vastă a în demonstrarea face referire la
argumentativ alopere literare, sculpturale, picturi din cultura universală în
numeroase textului.
demonstrarea ideilorlui I.L.şi stilul polemic argumentativ al aduse pieselor
Pornind de la opera sale, Caragiale, el demontează acuzatiile textului.
Pornind de la opera lui I.L. Caragiale, el demontează acuzatiile aduse
dramaturgului şi ,apelând la opera acestuia, îşi construieşte argumentaţia pe baza unor
pieselor dramaturgului şi ,apelând la opera acestuia, îşi construieşte
argumentaţia pe le stăpâneşte foarte bine. Având scopul de a desfiinţa afirmaţiile
idei filozofice pe carebaza unor idei filozofice pe care le stăpâneşte foarte
bine. Având scopul T. Maiorescu apelează la unele procedee scriitorului, T.
adversarilor scriitorului,de a desfiinţa afirmaţiile adversarilor oratorice, dintre care
lipsesc structura, ordonaţa şi logica ideilor, folosirea dintre care prin care se
nuMaiorescu apelează la unele procedee oratorice, unor formule nu lipsesc
realizează legătura dintreşi logica ideilor, folosirea unor formuleexplicăm odată
structura, ordonaţa părţi („Foarte bine: Este însă vremea să ne prin care se
asupra acestorlegătura dintre părţi („Foarte de nu se va putea?”; „Şi fiindcă ziceam
realizează lucuri, dacă se poate; şi cine ştie bine: Este însă vremea să ne
căexplicăm .]”; „Adică cumacestor lucuri, dacă se poate; şi cine ştie de nu se
merită[. . odată asupra am zice [. . .]; „Numai că este puţin lucru?”).
va putea?”; „Şi fiindcă ziceam că merită[. . .]”; „Adică cum am zice [. . .];
„Numai că este puţin lucru?”).după părerea noastră sunt plante adevarate, fie
“ Comediile d-lui Caragiale,
tufiş, fie Comediile d-luidacă au viaţa lor organică,noastră sunt plante a trăi.”
“ fire de iarba, şi Caragiale, după părerea vor avea şi puterea de
Titu Maiorescu. tufiş, fie fire de iarba, şi dacă au viaţa lor organică, vor avea
adevarate, fie
şi puterea de a trăi.” Titu Maiorescu.

11. 3) “Eminescu şi poeziile lui”
“Eminescu si poieziile lui”de Titu Maiorescu
Studiul „Eminescu şi poeziile lui”
publicat în anul în care Eminescu îşi încheia existenţa
(1889), este cel dintâi studiu critic scris la noi despre marele
poet.
Studiul „Eminescu şi poeziile lui” de Titu Maiorescu publicat în anul
Maiorescu porneşte de la constatarea că tânăra generaţie
în care Eminescu îşi încheia existenţa (1889), este cel dintâi studiu
critic scris la noi despre marele sub influenţa operei poetice a lui Eminescu”.
„se află astăzi poet.
Maiorescu porneşte de la constatarea că tânăra generaţie „se află
În prima parte Maiorescu analizează personalitatea poetului
astăzi sub influenţa operei poetice a lui Eminescu”. În prima parte
explicând-o prin firea lui „Ce a fost şi a devenit Eminescu
Maiorescu analizează personalitatea poetului explicând-o prin firea lui
„Ce a fost şi a devenit rezultatul geniului său înnăscut”. În partea a doua
este Eminescu este rezultatul geniului său înnăscut”.
În partea a doua criticul examinează cultura poetului arătând că: că:
examinează cultura poetului arătând „Eminescu
„Eminescu este un omun om al timpului modern, cultura lui individuală stă la
este al timpului modern, cultura lui individuală stă la
nivelul culturii europene culturii europene de astăzi”. Tendinţacultura
nivelul de astăzi”. Tendinţa de a cunoaşte de a cunoaşte
europeană nu era cultura europeană nu era însă la Eminescu „un simplu
însă la Eminescu „un simplu material de erudiţie
străină” ci era primită şi asimilată în chiar „individualitatea lui
intelectuală”. material de erudiţie străină” ci era primită şi asimilată în
chiar „individualitatea lui intelectuală”.
Poeziile lui Eminescu exprimă „o intuiţie a naturii sub formă
descriptivă, o simţirePoeziile lui Eminescu exprimă „o intuiţie a naturii O
de amor uneori veselă, adeseori melancolică”. sub
altă constatare peformă Maiorescu oo simţire de amor uneori veselă, adeseori
care descriptivă, face asupra poeziei lui Eminescu
privind latura ei erotică este că O altă constatare pe care Maiorescu o face
melancolică”. „el nu vede în femeia iubită decât copia
imperfectă a unui prototip nerealizabil”.
asupra poeziei lui Eminescu privind latura ei erotică este că
„el nu vede în femeia iubită decât copia imperfectă a unui
prototip nerealizabil”.

12. Sub aspectul perfecţiunii „cuprinsul
poeziilor lui Eminescu nu ar fi avut atâta
putere de a lucra asupra altora dacă nu ar fi
Sub aspectul perfecţiunii „cuprinsul poeziilor lui Eminescu nu ar
aflat forma frumoasă sub care să se
fi avut atâta putere de a lucra asupra altora dacă nu ar fi aflat forma
prezinte”. sub care să se prezinte”.
frumoasă
Maiorescu socoteşte că prin creaţia sa Eminescu nu rămâne o voce
Maiorescu socoteşte că prin creaţia sa
Eminescu nu rămâne oexprimă numai pe sine pentru că „el îi rezumă pe
individuală care se voce individuală
care se exprimă numaidarul depentru că „elmişcării sufleteşti cea mai clară
toţi şi are mai ales pe sine a deschide
îi expresie”, toţi şi are lui devine o parte integrantă a sufletului lor şi le
rezumă pe „poezia mai ales darul de a
deschide mişcării sufleteşti cea viaţaclară
trăieşte de acum înainte în mai poporului său”.
expresie”, „poezia lui devine o parte
integrantă a sufletului lor şi le trăieşte de
acum înainte în viaţa poporului său”.
În studiul „Eminescu şi poeziile lui” toată fiinţa lui Eminescu este
adunată într-o formulă memorabilă: „Poetul e din naştere, fără îndoială”.
Prin obiectivitate, rigoare, clarviziune şi detaşare, autorul ne oferă o
imagine convingătoare a personalităţii celui mai mare poet este adunată
În studiul „Eminescu şi poeziile lui” toată fiinţa lui Eminescu român
într-o formulă memorabilă: „Poetul e din naştere, fără îndoială”. influenţa liricii
concluzionând că literatura secolului al XX-lea se află sub Prin
obiectivitate, rigoare, cât se poate omeneşte prevedeaoferă o imagine
eminesciene: „Pe clarviziune şi detaşare, autorul ne literatura poetică
convingătoare începe secolul celui mai mareauspiciile geniului lui şi sub
română va a personalităţii al XX-lea sub poet român concluzionând că
forma limbii naţionale, care şi-a găsit în poetul Eminescu cea mai
literatura secolului al XX-lea se află sub influenţa liricii eminesciene: „Pe cât
se frumoasă înfăptuire până astăzi,poetică română va începe secolul al XX-
poate omeneşte prevedea literatura va fi punctul de plecare pentru toată
dezvoltarea viitoare a sentimentului cugetării româneşti”.
lea sub auspiciile geniului lui şi sub forma limbii naţionale, care şi-a găsit în
poetul Eminescu cea mai frumoasă înfăptuire până astăzi, va fi punctul de
plecare pentru toată dezvoltarea viitoare a sentimentului cugetării româneşti”.

13. 4) “Beţia de cuvinte” (1873)
“Betia de cuvinte”
În “Beţia de cuvinte”(1873), ţinta polemicii este “Revista Contimporană”
care lăuda unii autori mediocri. Aceştia, pentru a exprima o singură idee,
foloseau o inşiruire de sinonime fără rost. Titu Maiorescu ridiculizează
În “Beţia de cuvinte”(1873), ţinta polemicii este “Revista
discrepanţa dintre formă şi fond. Acestmediocri. Aceştia, pentru a exprima o
Contimporană” care lăuda unii autori studiu este subintitulat “Studiu de
patologieidee, foloseau o inşiruire de sinonime fără rost. Titu Maiorescu
singură literară”.
ridiculizeazămoment, ziaristica noastrăşi fond. Acest studiu este prin prisma
discrepanţa dintre formă nu
Din acel “Studiu de patologie literară”. a mai fost privită doar
subintitulat
opiniilor acel moment, şi a modului în care acesteafost privită doar prin
Din exprimate, ci ziaristica noastră nu a mai erau exprimate. Titu
Maiorescu pornea ofensiva împotriva celor în care acestea erau exprimate.
prisma opiniilor exprimate, ci şi a modului ce denaturau “spiritul propriu
naţional”, care „nu par aofensiva împotriva celorci răspândesc încrederea de a
Titu Maiorescu pornea avea conştiinţa răului, ce denaturau “spiritul
fi cei mai buni stilişti ai „nu par a avea conştiinţa răului, ci răspândesc cu
propriu naţional”, care literaturii române", cu armele omului de ştiinţă,
rigoarea în demonstraţie, ce a fost caracteristică profesoruluicu armele şi,
încrederea de a fi cei mai buni stilişti ai literaturii române", de logică
bineînţeles,ştiinţă, cu rigoarea în demonstraţie, ce a îmbrăcau formele
omului de criticului, atunci când devierile stilistice fost caracteristică
profesorului de logică şi, bineînţeles, criticului, atunci când devierile
,patologiei literare". Atacul începe în gama pamfletului, citându-l pe Darwin,
care vorbeste despre “ameţeala artificială" observată înîncepe în gama
stilistice îmbrăcau formele ,patologiei literare". Atacul regnul animal.
Demonstraţiacitându-l pe de la această premisă, urmărind “simptomele
pamfletului, nu se abate Darwin, care vorbeste despre “ameţeala
patologice ale ameţelii produse animal. Demonstraţia nuameţeliicuvintelor",
artificială" observată în regnul prin întrebuinţarea nefirească a de la
această premisă, urmărind “simptomele patologice ale
se abate
produse
care ,,ni se înfăţişează treptat, după intensitatea îmbolnăvirii": “Darwin ne
prin întrebuinţarea nefirească a cuvintelor", care ,,ni se înfăţişează treptat,
spune că multe soiuri de maimuţe Darwin ne spune băutura ceaiului, a cafelei
după intensitatea îmbolnăvirii": “ au aplecare spre că multe soiuri de
şi a spirtoaselor; “ele sunt în stare, zice el, să a cafeleişi tutun cu multă plăcere,
maimuţe au aplecare spre băutura ceaiului, fumeze şi a spirtoaselor; “ele
precum însumizice văzut. fumeze şi tutun cu multă plăcere, precum însumi
sunt în stare, am el, să
amBrehm povesteşte că locuitorii din Africa de miază-noapte prind
văzut.
pavianii cei povesteşte că locuitorii din locurile unde se adună, vase pline
Brehm
pavianii cei salbatici, punindu-le la locurile unde miază-noapte prind cu
salbatici, punindu-le la Africa de se adună, vase pline
cu bere de care se îmbată.
bere de care se îmbată.

14. Acest studiu reprezintă, deopotrivă, modelul uneiunei analize stilistice
Acest studiu reprezintă, deopotrivă, modelul analize stilistice laborioase
care disecă fiecare disecă fiecareşi al unui pamflet al unui pamflet care, pe care o
laborioase care exemplu, dar exemplu, dar şi care, prin comparaţia prin
face chiar de la început, caută chiar de laobiectul atacului să înscrie obiectul
comparaţia pe care o face să înscrie început, caută său într-o zonă ridicolă.
atacului său într-o zonă ridicolă.punctele de vedere, autoritatea să ducă această
Titu Maiorescu avea, din toate
ofensivă, deoarece stilul scrierilor sale,punctele majoritateîn autoritatea să
Titu Maiorescu avea, din toate în mare de vedere, polemice, împotriva
ducă această ofensivă, deoarece stilul scrierilor sale, vădeşte rigoare,
mare majoritate
atâtor direcţii greşite ale culturii noastre din acea vreme, noastre din acea
polemice, împotriva atâtor direcţii greşite ale culturii
economie vădeşte rigoare, economie de mijloace, rostiri sentenţioase, un
vreme, de mijloace, rostiri sentenţioase, un vocabular care nu ceda curentelor
lingvistice artificiale din acea vreme. lingvistice artificiale din acea vreme.
vocabular care nu ceda curentelor
Toate aceste înzestrări au făcut ca ceeaceea scris scris atunciMaiorescu să
Toate aceste înzestrări au făcut ca ce a ce a atunci Titu Titu
capete valoarea unor adevăruri cuunor adevăruri cu caracter peren. Un textul
Maiorescu să capete valoarea caracter peren. Un exemplu îl reprezintă
înexemplu îl reprezintăceea ce în care a fostatunci (din 1868) ce a rămas până în
care a fost formulată textul s-a numit de formulată ceea şi s-a numit de
prezent ,teoria1868) şi a rămas până în prezentcontra direcţiei de astăzi în cultura
atunci (din fără fond". Expusă în studiul “În ,teoria fără fond". Expusă în
română”, “În contra direcţiei de astăzi în cultura română”, demonstrarea
studiul demonstrarea teoriei care a marcat gândirea socială românească ocupă
unteoriei care a marcat gândirea socială românească ocupă un spaţiu
spaţiu extrem de restrâns, fiind un model de conciziune, de esenţializare
stilistică. Frazele au o simetrie perfectăde conciziune, de esenţializare
extrem de restrâns, fiind un model în alcătuirea lor riguroasă, repetiţiile au o
valoare stilistică , ca apoisimetrie perfectă în alcătuirea lor riguroasă, ce s-a
stilistică. Frazele au o să se arate, ca o încununare negativă, la ceea
ajuns. Exemplele valoare stilistică , ca apoi să zi, arate, ca o încununare
repetiţiile au o sunt luate din viaţa de fiecare se sunt concrete, şi accentuările
prin câteva cuvinte vin să pună în evidenţă o stare de faptdin nu poate să fie
negativă, la ceea ce s-a ajuns. Exemplele sunt luate ce viaţa de fiecare
contestată.concrete, şi accentuările prin câteva cuvinte vin să pună în
zi, sunt
evidenţă o stare de fapt ce nu poate să fie contestată.
Cea de-a doua reacţie împotriva stilului artificial, grandilocvent, a “beţiei de
Cea de-a doua reacţie împotriva stilului artificial, grandilocvent, a
cuvinte", de cuvinte", a vocabularului preţios împovărat de expresii şi cuvinte
“beţiei a vocabularului preţios şi pretenţios, şi pretenţios, împovărat de
preluate fie din latină, fie din limbi străine, a fie din limbi străine, aşifost de lui
expresii şi cuvinte preluate fie din latină, fost de esenţă satirică aparţine
Caragiale. Se integrează universului parodicSe integrează universului studiat la
esenţă satirică şi aparţine lui Caragiale. al marelui scriitor şi va fi parodic
capitolul celui ce are şi va fi studiat la capitolul în evoluţia stilisticii presei
al marelui scriitor o importanţă covârşitoare celui ce are o importanţă
covârşitoare în evoluţia stilisticii presei româneşti.
româneşti.

15. II. Istoria literaturii române de la
“Istoria literaturii romane de la origini
origini până în prezent
pana azi”
„Istoria literaturii române de la origini pâna în prezent” prezent” este o
„Istoria literaturii române de la origini pâna în
este o lucraremonumentală,unică înîn peisajul literaturii române, concepută
lucrare monumentală, unică peisajul literaturii
iniţial în două volume, devine, „un singur volum compact ca o
române, concepută iniţial în două volume, devine, „un singur
volum compact ca ocum afirmă George Călinescu.
enciclopedie” enciclopedie” cum afirmă George
Călinescu. 15 aprilie 1941 George Călinescu anunţă finalizarea volumului, a
La
La 15 aprilie 1941 Georgeluna iulie, anunţă impresionat de valoarea
cărui tipărire are loc în Călinescu când, finalizarea
volumului, a cărui tipărireîiare loc autorului: „Am volumul d-tale pe masă! (...)
lucrării, Al. Rosetti scrie în luna iulie, când,
impresionat deacum ici lucrării,pasaje careîimă încântă. Dar, de abia acum,
Recitesc valoarea şi colo Al. Rosetti scrie autorului:
„Amrealizez că eştipe masă! (...) Recitesc acum ici şi coloAtâtea pagini! Atâta
volumul d-tale un monstru (în sens etimologic!).
pasaje care mă încântă. Dar, deani! Ce forţă! Ce facultate! Ce uşurinţă de a
muncă! Clipe, zile, ore, abia acum, realizez că eşti un
monstru (înŞi nicăieri oboseala, nicipagini! Atâta muncă! fel de om eşti d-ta?”
scrie! sens etimologic!). Atâtea plictiseala ... Dar ce
Clipe, zile, ore,a fost întâmpinată cu entuziasm de toţi a
Lucrarea ani! Ce forţă! Ce facultate! Ce uşurinţă de literaţii epocii şi a
scrie! Şi nicăieri oboseala,referinţă şi o autoritatefel de om necontestat în
rămas o lucrare de nici plictiseala ... Dar ce critică de
eşti d-ta?” Lucrarea aCălinescu are uncu entuziasm talent de polemist, de
zilele noastre. fost întâmpinată remarcabil de toţi
literaţii epocii şi- aînsuşirioliterare valabile într-o critică vie, militantă,
portretist rămas lucrare de referinţă şi o autoritate
critică de necontestat în zilele noastre. Călinescuvivacitate stilistică i-ar da.
primejdioasă însă într-o istorie, oricâtă are un
remarcabil talent de polemist, de portretist - însuşiri literare
valabile într-o critică vie, militantă, primejdioasă însă într-o
istorie, oricâtă vivacitate stilistică i-ar da.

16. Eugen Lovinescu, G. Călinescu: “Istoria literaturii române”, în
cadrul anchetei “Pro şiG. Călinescu: “Istoria literaturii „Istoria literaturii
Eugen Lovinescu, contra”, în “Curentul literar”, române”, în
cadrul anchetei “Pro şi contra”, în “Curentul literar”, „Istoria literaturii
române” reprezintă impresiile de lectură, în majoritate proaspete, ale
unui vajnic cititor, care s-a încumetat să citească sau să proaspete, mai
române” reprezintă impresiile de lectură, în majoritate recitească ale
multevajnic cititor, carecontribuie mai bine la configurarea artistului mai
unui mii de cărţi. Ele s-a încumetat să citească sau să recitească care
multe mii de cărţi. Ele contribuie
mai bine la configurarea artistului
a vrutasa extragă dintr-însele savoarea estetică.
care vrut sa extragă dintr-însele savoarea estetică.
Nota personală a acestei lucrări e analiza intuitivă şi oarecum
Nota personală a acestei lucrări e analiza intuitivă şi oarecum
gustativă a unui senzual foarte impresionabil, a unui benedictin vioi,
gustativă a unui senzual foarte impresionabil, a unui benedictin vioi,
maliţios şi onctuos, foarte dotat să-si argumenteze rezultatele
maliţios foarte dotat să-si argumenteze rezultatele
investigaţiei sale. Arta criticului este în fond aceea de insidioasă
investigaţiei sale. Arta criticului este în fond aceea de insidioasă
comunicare a plăcerii, indiferent de obiectul care a provocat-o, chiar
comunicare a plăcerii, indiferent de obiectul care a provocat-o, chiar
dacă citatele, foarte numeroase, nu corespund în totul caracterizării,
dacă citatele, foarte numeroase, nu ca “inefabilul”totul caracterizării,
corespund în liric; poetul se
vibraţia intelectuală se furnizează,
vibraţia intelectuală se furnizează, ca “inefabilul” liric; farmecul.
realizează în istoriograf şi-i transmite o virtute inedită: poetul se
realizează în istoriograf G. Calinescu: “Istoria literaturii farmecul. în
Serban Cioculescu, şi-i transmite o virtute inedită: române”,
„Aspecte literare contemporane”, „Istoria literaturii române” nu este o
Serban Cioculescu, G. Calinescu: “Istoria literaturii române”, în
„Aspecte literareîn înţelesul fixat şi obişnuit al tratatelor. Un produs o
operă didactică, contemporane”, „Istoria literaturii române” nu este
operă didactică, în înţelesul fixat şiel, în fizionomia, în configuraţia lui
spiritual trebuie luat aşa cum este obişnuit al tratatelor. Un produs
spiritual trebuie luat aşa cum este el, în ori canoane prestabilite. lui
particulară, chiar dacă supară principii fizionomia, în configuraţia
particulară, chiar dacă supară principii ori canoane prestabilite.

17. III. Junimea în „Istoria literaturii
Junimea in “Istoria literaturii moderne”
române moderne”
Un curent literar este adeseori o simplă construcţie istorică,
Un curent literar însumării mai multorconstrucţiefiguri, atribuite de
rezultatul este adeseori o simplă opere şi istorică, rezultatul însumării mai multor
opere şi figuri, atribuite de cercetătorii aceloraşi influenţări şi subestimate aceloraşi
cercetătorii aceloraşi influenţări şi subestimate aceloraşi idealuri.
idealuri. Multă vreme după ceoamenii şi creaţiile lor auau încetatocupe scena epocii lor
Multă vreme după ce oamenii şi creaţiile lor încetat să să ocupe
şi răsunetul epocii stins, istoricii descoperă filiaţii şi istoricii grupând în interiorul aceluiaş
scena lor s-a lor şi răsunetul lor s-a stins, afinităţi, descoperă filiaţii şi
curent opere create în neatârnare şi personalităţi care nu s-au cunoscut sau care
afinităţi, grupând în interiorul aceluiaşi curent opere create în s-au
pututneatârnare şi personalităţi care nu s-au cunoscut sau care s-au
opune.
Fără putut opune.acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care îşi propune să
îndoială că nu
studieze dezvoltarea acestui important curent este uşurată de faptulSarcinade la început
Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. că încă
el se istoricului consensul mai multor voinţe şi că tot timpul o puternică personalitate îl
sprijină pe care îşi propune să studieze dezvoltarea acestui
domină. În afară curent este„Junimea” de faptul că încăcurent începutşi literar, dar şi o
important de aceasta, uşurată nu este numai un de la cultural el se
asociaţie.
sprijină pe consensul mai multor voinţe şi că tot timpul o puternică
Ea însă nu a luat naştere printr-un act formal aceasta, „Junimea” nu este întemeiată
personalitate îl domină. În afară de (asemenea Academiei Române,
cam în aceeaşi perioadă cultural şi literar,s-a menţinut după legile exterioare, dar
numai un curent în Bucureşti) şi nu dar şi o asociaţie.
acceptate ale nu a luat naştere printr-un act formal (asemeneasocietate, cât o
Ea însă tuturor corpurilor constituite. ”Junimea” n-a fost atât o Academiei
comunitate de interese culturale dar aceeaşi perioadă în Bucureşti) şi nu s-a
Române, întemeiată cam în şi socio-politice.
menţinut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor
corpurilor constituite. ”Junimea” n-a fost atât o societate, cât o
comunitate de interese culturale dar şi socio-politice.

18. Apariţia ei se datorează afinităţii viu resimţite dintre
personalităţile se datorează afinităţii viu resimţite dintre
Apariţia ei întemeietorilor. Ea se menţine apoi o
personalităţile întemeietorilor. Ea se menţine apoi o perioadă
perioadă îndelungată prin funcţiunea atracţiilor şi
îndelungată prin funcţiunea atracţiilor şi respingerilor care
respingerilor care alcătuiesc caracteristica dezvolta.
alcătuiesc caracteristica modului de a trăi şi a semodului de a
Vechea şi a se franceză potrivit căreia „Intră cine vrea, rămâne
trăi deviză dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit
cine poate” este şi aceea pe care asociaţia poate”adopta pentru
căreia „Intră cine vrea, rămâne cine însă o este şi aceea
sine. care asociaţia însă o adopt a pent r u si ne.
pe
Tudor Vianu punea în evidenţă patru serii de trăsături distincte
ale Tudor Vianu punea în evidenţă patru serii de trăsături
junimismului:
A. Spiritul filosofic; j uni m sm ui :
di st i nct e al e i ul
.
B. Spiritulroratoric;l osof i c;
A Spi i t ul f i
.
C. Ironia; r i t ul or at or i c;
B Spi
D. Spiritul critic;
.
C I r oni a;
E. Gustul pentru clasic şi academic.
.
D Spi r i t ul cr i t i c;
E. Gustul pentru clasic şi academ c.i