1. Omagiu unui yoghin extraordinar - YOGA SWAMI
Povestirea simpla a unei întrevederi cu un mare întelept yoghin ajuns la
culmea iluminarii spirituale - de Susunaga Weeraperuma
traducere de Gregorian Bivolaru
Aceasta povestire minunata nu se margineste doar sa ne restituie în termeni,
desi clari, adesea poetici, atmosfera traditionala fascinanta a
spiritualitatii indiene. Ea evoca, de asemenea, datorita multor fapte insolite
pe care le prezinta, vasta si complexa problema a raporturilor dintre
spiritualitate si parapsihologie sau, în cazul de fata, putem spune mai curând
dintre YOGA AUTENTICA si parapsihologie.
Va recomandam sa cititi amplul articol despre Yoga si parapsihologie care a
prefatat aceasta lucrare la aparitia ei în limba româna, pentru a putea
întelege mai bine semnificatia puterilor paranormale extraordinare ale lui
Yoga Swami.
Lecturând cu atentie aceasta marturie extraordinara, putem astfel sa întelegem
ca puterile paranormale uluitoare ale lui YOGA SWAMI, oricât de deconcertante
ar putea fi pentru noi, în expresia lor exterioara, în realitate, ele
traduceau în mod evident compasiunea nemarginita pe care el o resimtea din
plin pentru unii dintre vizitatorii sai, carora el le citea instantaneu
gândurile si le percepea perfect empatic trairile ca si cum le-ar fi citit
într-o carte deschisa.
La sfârsitul textului original tiparit, dupa cum am spus în 1970, era indicat
ca YOGA SWAMI intrase în stare de MAHASAMADHI si parasise planul fizic
(murise) cu câtiva ani înaintea redactarii acestui text. În aceste conditii,
acest SWAMI ceilonez a fost si ramâne pentru multi dintre noi, gratie
exemplaritatii sale spirituale, un contemporan. Orice yoghin, chiar începator,
întelege ca la baza puterilor paranormale si a tuturor minunilor pe care le
realiza YOGA SWAMI, se afla starea de REZONANTA cu energiile secrete ale
MACROCOSMOSULUI.
Pentru acele rare fiinte, suficient de evoluate spiritual si înzestrate cu
intuitie si inteligenta, acest text poate sa capete o importanta uriasa în
ceea ce priveste inspiratia interioara si angrenarea autentica pe calea
practicii YOGA. Recomandam cu caldura acest text tuturor yoghinilor din
România cât si aspirantilor sinceri catre ABSOLUTUL DIVIN care urmaresc sa
atinga desavarsirea pe alte cai spirituale autentice. Fie ca acest text sa le
ajute tuturor celor sinceri si daruiti divinului sa realizeze cât mai repede
starea sublima de ILUMINARE SPIRITUALA.
Profesor YOGA
GREGORIAN BIVOLARU
Nota despre autor: Susunaga Weeraperuma
1. Introducere
2. Oglinda tulburatoare a unui spirit eliberat
3. Conditia prealabila este îndeplinita

2. 4. Maestrul îsi matura calm gradina
5. Starea de tacere
6. „Nu-mi faceti niciodata un cult!”
7. Unicul templu viu se afla în noi însine
cititi si câteva Gânduri pline de întelepciune ale lui Yoga Swami, un mare
eliberat în aceasta viata (jivanmukta)
----------------------------
Nota despre autor: Susunaga Weeraperuma
De origine singaleza (din Ceylon – Sri Lanka), Susunaga Weeraperuma si-a
parasit marea insula natala pentru a merge în Anglia sa studieze si astfel el
a dobândit la Universitatea din Londra titlul de licentiat în stiinte
economice.
Ca bibliotecar expert, facând parte din personalul de la British National
Bibliography, el a lucrat mult timp în bibliotecile publice, guvernamentale si
speciale, ca si la Biblioteca Nationala Britanica de la Muzeul Britanic.
Membru al Asociatiei Bibliotecarilor (Library Association), el este un
bibliotecar distins, autor al mai multor studii în materie, iar unul din
articolele sale a fost mentionat în numarul din iulie 1973 al Buletinului
Bibliotecilor din Franta. El lucreaza actualmente la Biblioteca Parlamentara
din Adelaide (Australia de Sud).
Înca din frageda tinerete el era foarte interesat de spiritualitate, aceasta
conducându-l la un moment dat sa aiba cu YOGA SWAMI, maestru ceilonez faimos
dotat cu puteri paranormale stranii, scurta si curioasa întâlnire al carei
rezumat plin de învataminte semnificative este mica sa lucrare „Omagiu lui
YOGA SWAMI”, reprodusa aici pentru prima data în limba româna integral.
Aceasta relatare este un rezumat extraordinar de valoros, caruia, într-un mod
foarte reprezentativ pentru climatul spiritualitatii traditionale autentice al
Indiei, nu-i lipseste nici finetea psihologica si nici poezia.
Dupa întâlnirea sa memorabila cu YOGA SWAMI, Susunaga Weeraperuma a început sa
practice intens YOGA si a mai fost profund atras de învataturile spirituale
ale lui Jidu Krishnamurti, acest indian a carui reputatie internationala este
unanim acceptata si cu care multi oameni eminenti ai timpului nostru au avut
convorbiri pline de profunzime spirituala (caruia marele sculptor francez
Antoine Bourdelle i-a facut doua busturi remarcabile).
Nu este prin urmare deloc surprinzator ca un bibliotecar de calitatea lui
Susunaga Weeraperuma este actualmente autorul unei „Bibliografii a
învataturilor si vietii lui Jidu Krishnamurti”, cea mai documentata si cea mai
cuprinzatoare bibliografie care a aparut vreodata asupra lui Jidu Krishnamurti
(aparuta la Leiden, în 1971). Ea a facut obiectul unei substantiale si foarte
favorabile exegeze a lui Francoise Thomazo în numarul din februarie 1977 a
„Buletinului Bibliotecilor din Franta”.
Editia originala engleza a acestei faimoase lucrari despre YOGA SWAMI a fost
publicata în Anglia în anul 1970 sub titlul „Omagiu lui YOGA SWAMI” (HOMAGE TO
YOGA SWAMI).
----------------------
1. Introducere

3. Chiar în timpul vietii, marele yoghin Yoga Swami avea o reputatie
considerabila, atât în Ceylon (Sri Lanka), cât si în India, ca fiind un
întelept ce a ajuns cu adevarat la culmea iluminarii spirituale. Adeptii sai
foarte numerosi erau în mod firesc înclinati sa-i exagereze uneori realizarile
sau extraordinarele sale puteri spirituale. El era adeseori privit precum cel
mai mare întelept si vizionar spiritual pe care lumea orientala l-a cunoscut,
de la marele Shankara pâna astazi.
Existau, fara îndoiala si sceptici îndârjiti si rautaciosi care nu-l
considerau a fi decât înca un yoghin banal, dotat cu uluitoare puteri
paranormale (siddhis). Dar chiar aceia care înca se mai îndoiau sau care se
întrebau daca Yoga Swami fusese cu adevarat, în mod fundamental transformat în
sens spiritual, admiteau totusi în unanimitate ca el avea extraordinare puteri
psihice si mentale.
Yoga Swami avea, de asemenea, reputatia unor capacitati remarcabile de
clarviziune. Se stia de asemenea ca el putea instantaneu sa dispara dintr-un
loc, la vointa si chiar sa actioneze (simultan) în mai multe locuri în acelasi
timp. Trei dintre discipolii sai foarte apropiati pretindeau, fiecare sub
juramânt, ca l-au întâlnit în acelasi moment, manifestându-se aparent fizic,
în locuri atât de îndepartate unul de altul, precum Jaffna (Ceylon), Madras
(India) si chiar la Londra în Anglia.
Unul dintre prietenii sai apropiati îsi amintea unele întâmplari care
demostrau ca tot ce dorea Yoga Swami, atât pentru el cât si pentru altii, se
realiza imediat sau dupa un anumit interval de timp. De exemplu, aceasta
persoana apropiata îl însotise pe Yoga Swami la un moment dat într-o lunga
plimbare pe jos mai multi kilometrii la tara, printre niste orezarii.
Simtindu-se oarecum înfometat si considerând ca s-a plimbat suficient pe jos,
Yoga Swami si-a exprimat brusc, în treacat, dorinta de a avea imediat la
dispozitie o masina pentru a se întoarce în oras. De-abia si-a exprimat însa
dorinta si, ca prin farmec, mai multe masini au aparut în acele locuri pustii
si s-au apropiat toate de Yoga Swami. Soferii acestor masini, care nu-l
cunosteau deloc pe acesta au început sa-l invite cu totii si chiar sa-l roage
pe Yoga Swami sa urce, fiecare insistând sa vina în masina sa, unii dintre ei
disputându-si chiar privilegiul de a-i fi folos acestui om sfânt pe care îl
vedeau pentru prima oara.
În aceasta situatie aparent banala, Yoga Swami a ridicat coplesit si umil
bratele catre cer spunând ca este efectiv periculos pentru el sa-si mai
exprime dorintele. Mi s-a spus chiar de catre unii discipoli apropiati ai sai,
ca persoanele complet eliberate spiritual sunt aproape incapabile sa-si mai
doreasca ceva doar pentru ele în sensul psihologic si egotic al termenului,
deoarece egoul lor fiind aproape complet dizolvat, dorintele lor omenesti se
mai pot referi numai la necesitati pur fizice si stringent psihice sau
mentale.
Alta data, la sfârsitul uneia dintre rarele vizite ale lui Yoga Swami la
Colombo, o imensa multime de admiratori invadase gara din acest oras pentru a
asista cu mic cu mare la plecarea sa. Câtiva discipoli cântau, plini de
fervoare, imnuri divine în limba sanscrita si în limba tamil, în timp ce altii
îi ofereau, plini de dragoste si recunostinta ghirlande de flori. Se facuse
deja târziu si unul dintre prietenii lui Yoga Swami i-a atras respectuos
atentia asupra necesitatii stringente de a ajunge la timp la tren pentru a
prinde la ora plecarii trenul. „Nu te nelinisti, i-a raspuns zâmbind sagalnic
Yoga Swami, pe un ton calm. Trenul nu va putea pleca fara mine”.

4. În acea seara, cu adevarat, într-un mod cu totul de neînteles pentru mecanici,
locomotiva trenului în cauza a avut pana, iar trenul nu a putut pleca la ora
sa exacta. Dupa ce si-a salutat toti prietenii si admiratorii fara graba, Yoga
Swami s-a decis în sfârsit sa urce în tren si sa intre în compartimentul sau
si abia în acest moment trenul a putut sa porneasca deoarece EXACT ATUNCI s-a
încheiat reparatia defectiunii existente la locomotiva.
----------------
2. Oglinda tulburatoare a unui spirit eliberat
Cu toate ca auzisem vorbindu-se despre Yoga Swami, existau în mine mai multe
motive pentru care nu resimtisem înca niciodata un impuls irezistibil sa merg
sa-l vizitez, pâna în momentul întrevederii mele cu el.
În primul rând, în acea perioada trebuie sa recunosc sincer ca nu aveam
efectiv cu ce sa platesc calatoria cu trenul pâna la Jaffna, care se afla
tocmai la extremitatea nordica a Ceylonului; apoi, eu consideram si atunci ca
si acum, ca trebuie sa-l descoperi pe Dumnezeu sau ADEVARUL SUPREM prin tine
însuti, deoarece în afara ta nici un intermediar, oricât de bine intentionat
ar fi el, nu te poate ajuta cu adevarat, suficient de mult în aceasta
privinta. În sfârsit, un alt motiv important pentru mine era ca Yoga Swami
respingea majoritatea vizitatorilor daca nu erau pregatiti launtric din punct
de vedere spiritual.
Multe persoane marginite si comune îl considerau din pacate pe Yoga Swami ca
pe un simplu ghicitor, având mai ales darul de a face preziceri uluitor de
exacte referitoare la ceea ce se va întâmpla cu ele în viitor. Într-o anumita
perioada, Yoga Swami avea o sumedenie de vizitatori zilnic, care îl asaltau
permanent din zori si pâna-n seara. Ei veneau uneori sa-l vada numai pentru a-
i prezenta diferite probleme care nu aveau nici o legatura cu spiritualitatea,
dintre care unele erau banale si personale.
Cei care erau (în ultima vreme când Yoga Swami era mai putin abordabil) –
suficient de privilegiati pentru a fi primiti de el pentru o întrevedere
personala, se considerau de obicei de doua ori binecuvântati. Unii dintre cei
mustrati pe drept de Yoga Swami, datorita greselilor pe care înca le mai
faceau, se considerau chiar pedepsiti spiritual.
Când Yoga Swami dorea cu tot dinadinsul sa evite un vizitator nedorit sau
inoportun, era stiut ca putea sa dispara instantaneu sau chiar sa devina
invizibil pentru perioade destul de lungi de timp. O explicatie interesanta a
conduitei stranii si în alte nenumarate directii a lui Yoga Swami este
urmatoarea.
Constiinta fiintelor umane marginite si comune care se afla în sclavia
ignorantei se gaseste mai mereu într-o stare de animatie sau agitatie – cu
alte cuvinte animate, care predominant este determinata de karma (sau
conditionarile destinice, fatale pentru cel ignorant) individuala. Aceasta
karma nu este altceva decât totalitatea reactiilor ce apar datorita actiunilor
noastre anterioare ce genereaza nenumarate influente subconstiente, psihice si
mentale, care conditioneaza în mod specific constiinta, care astfel înlantuita
se opune clipa de clipa eliberarii.
Acesti factori psihologici inferiori si reziduali se unesc pentru a crea
iluzia falsului „eu” sau, cu alte cuvinte, a egoului. Fiintele complet
eliberate, dimpotriva, traiesc permanent o stare de pura constiinta beatifica,

5. perfect lucida si detasata, datorata depasirii si transcenderii eliberatoare a
acestei cochilii a egoului efemer si închistat.
Ar fi corect sa se descrie starea de eliberare ca o linistire perfecta a
constiintei ce determina o stare de non-agitatie sau non-animare sau de impuls
ce provine prin reflexie empatica, de la o constiinta neeliberata înca, care
este în mod necesar caracterizata de agitatia pe care o determina karma
individuala. Printre altele, o constiinta total eliberata spiritual are
avantajul de a actiona totdeauna ca o oglinda clara în care o constiinta
egotica, limitata si neeliberata se poate vedea exact asa cum ea este în
respectivul moment în realitate.
În acest sens, daca adeseori lui Yoga Swami parea ca-i lipseste o
personalitate stabila, aceasta decurgea totdeauna implicit prin faptul ca
„personalitatea” sa dobândea printr-o perfecta oglindire empatica, temporar,
caracteristicile predominante ale personalitatii vizitatorilor sai.
Nu este, prin urmare, deloc surprinzator daca cunoastem aceste aspect
esential, ca persoanele foarte mândre gaseau si considerau în mod invariabil
ca înca de la prima întâlnire Yoga Swami se comporta cu ele într-o maniera
foarte aroganta. Acelora obsedati de temeri si nelinisti aberante, atitudinea
lui Yoga Swami le parea timida si chiar tematoare.
Un sannyasin (aspirant spiritual în YOGA la indieni) – din sudul Indiei i-a
recitat odata lui Yoga Swami o strofa din Bhagavad-Gita pentru a-i solicita
anumite lamuriri asupra sensului. Imediar Yoga Swami a repetat plin de umor
strofa respectiva cu modificari semnificative si abile jocuri de cuvinte
referitoare la anumiti termeni, încât versurile sacre, pline de întelepciune,
au capatat brusc o semnificatie profund erotica. Yoga Swami reactionase pur si
simplu, în acest caz, la imaginile sexuale puternic refulate ce se aflau
ascunse în subconstientul îmbâcsit de conveniente al acelui aspirant.
În consecinta acel ascet, întocmai ca multi alti vizitatori ai lui Yoga Swami
a fost nu numai iritat dar si jenat si s-a suparat, desconsiderându-l pe Yoga
Swami. Într-un anumit sens Yoga Swami actiona adeseori întocmai precum un
maestru ZEN care trezeste oamenii din somnul inconstientei în care se complac
adesea, dându-le un soc pe masura starii lor de larvaritate în care se afla.
Oamenii din Jaffna veneau adeseori catre Yoga Swami cu un curios amestec de
veneratie, afectiune, respect, dragoste si teama. Unii dintre ardentii sai
admiratori pareau adeseori ca mai mult se tem de el decât îl iubesc.
Înteleptii spun adesea ca „FRUMUSETEA CA SI URÂTENIA SE AFLA ÎN OCHII
PRIVITORULUI”. Yoga Swami actiona si reflecta ca o oglinda, cu o stranie
fidelitate, ceea ce se afla în ceilalti.
Pentru a fi primit de Yoga Swami trebuia cel mai adesea sa te apropii de el
detasat complet de cele lumesti. Fara a mai lasa sa predomine în tine nici un
motiv secret, nespiritual, oricare ar fi acesta. Aceasta stare sublima a
mintii în care constiinta ajunge sa fie mult mai pura, fara o motivatie
vulgara, îmi parea aproape inaccesibila, fiind pentru mine, cel de atunci, un
zenit al spiritualitatii.
Într-adevar, daca am putea, oricare dintre noi, ajunge fie chiar si pentru
câteva zile aceasta stare sublima de constiinta purificata, nu am fi si noi
însine un Yoga Swami? În aceasta directie acum trebuie sa recunosc ca lipsa de
încredere în capacitatea mea launtrica de a-l înfrunta si aborda pe Yoga
Swami, absolut fara nici un motiv bine definit, într-o stare clara de detasare

6. de cele lumesti, a fost si ea un motiv important care m-a facut în mai multe
rânduri sa-mi înfrânez dorinta de a-l vedea.
--------------
3. Conditia prealabila este îndeplinita
Parcursesem deja o mare distanta mergând de-a lungul plajei din Colombo.
Pescarii din zona îsi împingeau grabiti barcile pe nisip înainte ca soarele sa
apuna la Dehiwala. Strigatele grabite si cosurile lor pline cu pestii prinsi
tulburau parca seninatatea maiestuoasa si enigmatica a acelei seri parca mai
linistite decât de obicei. M-am îndepartat deci repede de ei si am ales pentru
a fi cât mai singur cu mine însumi un loc izolat, pe o stânca ce iesea din
mare la Bambalapitiya.
Cerul devenea treptat iluminat mirific de toate culorile diafane, datorita
vrajii fermecatoare a asfintitului. Seara ce se lasase era foarte placut
racoroasa iar briza linistita, ca o mângâiere duioasa care venea dinspre larg,
avea un efect euforic si întaritor asupra nervilor mei. Vuietul necontenit al
marii si contemplarea fascinanta a valurilor spargându-se periodic de stânci
pareau, toate împreuna, un subiect destul de adecvat pentru o meditatie
yoghina.
Aceste valuri neobosite, gândeam eu atunci, se arunca împotriva stâncilor de
mii de ani, dar iata ca stâncile au ramas neclintite. Cautarea autentic
spirituala a omului de-a lungul veacurilor nu seamana oare, analogic vorbind,
exact cu aceasta? Omul a cautat si a luptat mereu, adeseori hotarât, sa
gaseasca Adevarul ultim sau pe Dumnezeu care, desi se afla ascuns chiar în om
prin Sinele Etern (ATMAN), aparent a continuat sa ramâna necunoscut si
misterios.
Marea este oarecum comparabila constiintei absolut divine universale din care
apar precum niste valuri micile noastre egouri limitate si efemere. Aceste
valuri se arunca, lovindu-se la un moment dat de Adevar si apoi se dizolva,
dar numai pentru a fi schimbate si manifestate din nou si din nou în alte
valuri trecatoare.
Acestea, va marturisesc ca erau gândurile mele când, brusc, s-a apropiat de
mine un barbat foarte bronzat si ceva mai în vârsta, insistând aproape ca sa-l
ascult. Eram mai curând contrariat, dar mai târziu mi-am putut da seama ca
aceasta nu a fost o întâmplare. Aparenta sa exterioara era putin agresiva, dar
starea sa de spirit era în ansamblu binevoitoare si chiar simpatica, dupa cum
mi-am dat seama aproape imediat. „Tinere, mi-a spus el cu franchete, de ce îti
pierzi timpul în lenevie?”
Legatura spirituala tainica ce s-a înfiripat atunci între noi în urma acestei
discutii nu întârzie sa dea nastere unei calde si spontane prietenii. Acest om
simplu si jovial se prezenta ca fiind un functionar de curând pensionat ce
locuia la Tellipallai (un sat în apropiere de Jaffna), împreuna cu sotia si
familia sa.
Înca din primele minute, dupa ce am facut cunostinta, el mi-a vorbit plin de
înflacarare si admiratie despre Yoga Swami cu un entuziasm molipsitor. „Este
aproape revoltator, mi-a spus el, ca nu te-ai hotarât sa-l vizitezi pe
înteleptul nostru yoghin care traieste si este un veritabil exemplu de
realizare divina în aceasta insula”. Acest domn plin de bunatate, s-a oferit
chiar foarte îndatoritor sa-mi achite costul calatoriei cu trenul pâna la
Jaffna si ca o culme a bunavointei m-a invitat, de asemeni, sa stau la el
acasa ca oaspete, oricât de mult doream.

7. Am petrecut astfel împreuna la Jaffna câteva saptamâni bogate în evenimente
spirituale. El m-a condus apoi personal, la toate templele hinduse faimoase
din acea parte a tarii, vizitând împreuna cu el inclusiv templul Nallur. Fiind
un hindus foarte evlavios, el credea sincer ca trebuie sa ma purific launtric
pentru a ma pregati cât mai bine în vederea viitoarei mele vizite la Yoga
Swami.
În fiecare dimineata înainte de rasaritul soarelui, sotia sa recita
transfigurata imnuri divine extrase din scrierile traditionale hinduse. În mod
frecvent chiar si eu trebuia sa ma îmbrac cu un „dhoti” (vesmânt special al
barbatilor din Bengal si Valea Gangelui, adoptat ca vesmânt religios în multe
regiuni din India) alb, iar pasta de lemn de santal si cenusa sacra îmi erau
aplicate cu generozitae pe cap, caci aceasta era uneori o conditie necesara
pentru a patrunde în anumite temple.
Nu-mi era foarte clara atunci semnificatia religioasa sau spirituala a acestor
rituri, dar poate ca ele adaugau o anumita culoare inefabila si
transfiguratoare unor conjuncturi care ar fi fost altfel, atunci monoton si
superficial de solemne. Saptamânile treceau si, desi îmi facea o deosebita
placere ospitalitatea care-mi era oferita, începeam totusi sa ma simt putin
nerabdator la ideea ca nu-l vizitasem înca pe Yoga Swami.
Ma întrebam chiar uneori, trebuie sa marturisesc, daca prietenul meu nu
urmareste în mod subtil si indirect sa ma converteasca la maniera de a trai a
hindusilor. În orice caz, un asemenea program parea la prima vedere fara
obiect, pentru ca eu aveam deja o anumita simpatie fata de sistemul filosofiei
Vedanta. Apoi, mi-am dat seama ca prietenul meu era cât se poate de sincer în
convingerea ca o perioada preliminara de pregatire era absolut indispensabila
înainte de o întrevedere atât de importanta pentru mine cu Yoga Swami.
O luna de zile se scursese aproape toata si deja ajunsesem sa doresc mult sa
ma întorc la mine la Colombo. Deoarece chiar ajunsesem sa-mi pierd rapid
vechiul interes pentru Yoga Swami, m-am decis, la un moment dat, sa parasesc
Jaffna fara a-l mai vizita. Atunci când i-am marturisit prietenului meu
aceasta hotarâre, el a început sa radieze de bucurie si cu un aer triumfator
mi-a spus: „Ah! Cred ca abia acum momentul propice a sosit! Daca totusi ti-ai
pierdut interesul pentru Yoga Swami esti exact în starea cea mai adecvata
pentru a-l vedea. Vom merge chiar mâine”.
Dupa ce mi-a vorbit, am fost pe deplin convins, pentru prima oara, de scopul
real si profund al acestei lungi prioade de asteptare si pregatire. Am hotarât
împreuna sa-l întâlnim pe Yoga Swami în dimineata urmatoare chiar la rasaritul
soarelui, acest moment considerându-l cel mai bun pentru o asemenea întâlnire.
------------------
4. Maestrul îsi matura calm gradina
Era o dimineata minunata, racoroasa si linistita, cu exceptia trozniturilor
provocate din când în când de briza usoara ce legana ritmic palmierii înalti
si zvelti. Mergeam tacuti si complet transfigurati pe strazile strâmte si
prafuite ale orasului. Yoga Swami locuia undeva într-o coliba foarte mica, ce
fusese construita special pentru el în gradina unei case din orasul Jaffna.
Aceasta coliba avea un acoperis de paie si era în ansamblu asemanatoare cu
simplitatea unei locuinte taranesti.
Yoga Swami aparu, spre surpinderea mea, exact asa cum mi-l imaginasem. Parea
foarte batrân dar emana prin toata fiinta sa ceva înaltator. Era de statura

8. mijlocie iar parul lung si carunt îi cadea în suvite pe umeri. Atunci când l-
am zarit pe Yoga Swami acesta tocmai îsi matura linistit gradina cu o matura
mare. Zarindu-ne a venit încet spre noi si apoi ne-a deschis poarta. „Tocmai
faceam treaba unui „coolie” (om de munci grele si înjositoare în India), spuse
el molcom. De ce-ati venit sa vedeti un coolie?” Râse apoi pe sub mustata cu o
stralucire usor ironica si ghidusa în ochi.
Am remarcat atunci ca se exprima într-o engleza buna, cu un accent impecabil.
Cum noi stiam mai demult ca exista de obicei un sens ascuns ezoteric în toate
afirmatiile sale, i-am interpretat simbolic cuvintele astfel: „Sunt un
curatator si un purificator spiritual de fiinte umane. Vreti oare cu adevarat
sa fiti purificati?” Ne facu apoi, plin de amabilitate, semn sa intram în
coliba sa.
Yoga Swami se aseza, dupa aceea, în fata noastra cu picioarele încrucisate pe
un fel de postament putin ridicat, iar noi ne-am asezat plini de veneratie pe
sol în fata lui. Nu pronuntasem înca nici un cuvânt. În acea dimineata trebuie
sa marturisesc ca eu am vorbit foarte putin, el singur sustinând întreaga
conversatie.
Nu era niciodata nevoie sa-i vorbim, caci era de ajuns sa ne gândim la ceva si
el ne raspundea aproape instantaneu. Nu trebuia, prin urmare sa-mi exprim
întrebarile prin cuvinte, pentru ca Yoga Swami închise ochii si ramase imobil
în fata noastra aproape o jumatate de ora. Parea, asa cum noi sesizam partial
intuitiv, ca puteai întreba atunci daca seninatatea coplesitoare radiata de
chipul sau se datora în întregime bucuriei generata de meditatia lui
interioara.
Dormea oare sau se odihnea? Urmarea oare sa ne sondeze constiintele, sau sa ne
impulsioneze spiritual? Atunci pe moment, nu am înteles ce face, dar dupa
aceea, luni de zile la rând i-am simtit ajutorul pe care ni l-a oferit ATUNCI.
Prietenul meu ma facu sa înteleg, cu un surâs emotionant, ca aveam într-adevar
sansa de a fi primiti de el. Deodata, Yoga Swami deschise ochii. Ochii sai
luminosi si puternici risipeau parca întunericul întregii colibe. Privirea,
plina de compasiune, era pe cât de luminoasa pe atât de blânda. Am simtit
atunci pentru prima oara blândetea divina a a compasiunii atotcuprinzatoare.
Începeam deja sa resimt foamea si oboseala si imediat Yoga Swami întreaba:
„Ce-ati dori sa serviti la micul dejun? În acel moment de foame as fi acceptat
tot ceea ce mi-ar fi oferit, dar ma gândeam la niste „idli” (prajituri
speciale din orez) si la banane, care la Jaffna sunt articole alimentare
foarte populare. În clipa urmatoare, într-un mod absolut misterios si de
neînteles pentru mine, un strain aparu în mod fulgerator în coliba, ne saluta
respectuos si ne oferi EXACT aceste alimente la care eu ma gândisem, pe o tava
pe care o tinea în mâna.
Putin mai târziu, prietenul meu dori cafea, dar înainte de a-si fi exprimat
cererea în cuvinte aceeasi persoana misterioasa a reaparut în coliba si ne-a
servit cu cafea. Este de neînteles pentru mine cum se întâmplau toate acestea
si poate multi nu vor putea sa le creada, însa eu am fost direct martor la
toate acestea.
---------------------
5. Starea de tacere
Dupa micul dejun, Yoga Swami ne-a cerut sa nu aruncam cojile de banane, ele
fiind destinate chiar vacii. El striga apoi la vaca care tocmai pasea în

9. gradina. Vaca intra cu o oarecare stângacie în coliba. El îi oferi, plin de
dragoste, sa manânce cojile de banane. În final vaca îi linse mâna cu
recunostinta si voi sa se aseze pe sol. Yoga Swami îi întinse ultima coaja de
banana care mai ramasese si apoi îi spuse prietenos: „Acum, lasa-ne linistiti,
te rog. Nu ne deranja, Valli. Vezi si tu ca am niste oaspeti”. Vaca înclina
capul în semn de întelegere si supunere si îi indeplini întocmai rugamintea
formulata verbal de întelept.
Dupa ce vaca se retrase, Yoga Swami închise ochii din nou si translata
fulgerator înca o data în misterioasa sa lume spirituala launtrica. Eram
foarte curios sa stiu cât mai exact, oare ce facea în realitate Yoga Swami
atunci când închidea ochii si parca trecea într-o alta lume. Ma întrebam
atunci daca era în meditatie sau oare intra în starea de extaz (SAMADHI).
Era, am considerat eu atunci, un moment foarte adecvat pentru abordarea
deschisa a acestui subiect, dar înainte sa-mi formulez întrebarea prin cuvinte
el începu deodata sa vorbeasca. „Priviti cu multa atentie copacii acestia.
Copacii chiar si ei mediteaza. Meditatia înainte de toate înseamna tacere
traita plenar cu esenta ultima a fiintei noastre. Daca va dati seama cu
adevarat ca nu stiti într-adevar nimic, atunci veti fi într-adevar într-o
profunda meditatie. O asemenea sinceritate deplina este terenul favorabil
tacerii care îl reveleaza pe Dumnezeu. Tacerea traita profund este meditatie”.
Yoga Swami se apleca apoi spre noi si spuse cu ardoare: „Trebuie întotdeauna
sa fiti simpli. Trebuie permanent sa fiti complet goi întocmai ca o oglinda în
constiinta. Când veti fi pe deplin redusi la NIMIC – aceasta când egoul a
disparut – când veti deveni una cu nimicul (VID), atunci abia veti fi cu
adevarat voi însiva UNA cu Dumnezeu. Omul care nu mai este nimic îl cunoaste
intim si launtric pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este permanent Vidul Creator
Beatific. Nimic înseamna totul. A fi nimic înseamna a fi pe deplin în
comuniune cu TOTUL. Pentru ca eu realizez plenar ca nu sunt nimic, întelegeti,
pentru ca sunt mereu un cersetor – eu am astfel, daca vreau, toate lucrurile.
Prin urmare, NIMIC înseamna de fapt totul. Întelegeti? Puteti voi oare sa
întelegeti aceasta?”
„Vorbiti-ne despre aceasta stare de Vid Creator Beatific”, spuse prietenul meu
emotionat, într-o stare de asteptare încordata.
„Aceasta înseamna în realitate sa nu-ti doresti absolut nimic. Înseamna sa
poti spune cu toata sinceritatea si sa fi profund si ferm convins ca nu stii
nimic. Înseamna, de asemenea, odata aceasta stare atinsa, sa nu fi preocupat
sa faci nimic cu privire la aceasta stare de Vid Creator Beatific care sa te
faca cumva sa o pierzi”.
Ma gândeam acum la ce voia sa spuna aceste mare întelept prin a urmari
permanent sa realizezi „ca nu stii nimic” – si am presupus ca este starea
beatifica de „pura existenta” în contrast cu „devenirea”.
„Credeti acum ca stiti dar de fapt sa stiti ca înca sunteti ignoranti. Când va
veti da seama complet sau suficient de mult ca nu stiti absolut nimic despre
voi însiva, atunci abia veti fi chiar voi însiva una cu Dumnezeu”.
Yoga Swami facea frecvent aluzie la aceasta stare de tacere esentiala. El
vorbea cu noi despre ea ca si cum aceasta ar fi fost chiar viata sa. Pentru
cel care nu a avut înca niciodata experienta acestei stari fundamentale de
SAMADHI (extaz divin), orice descriere ce si este facuta, oricât ar fi aceasta
de clara, ea va fi întotdeauna pentru el o abstractizare teoretica.

10. În prezenta lui Yoga Swami se întrezarea fugar si intuitiv aceasta fericire
oceanica infinita, cunoscuta în textele yoghine sub numele de BEATITUDINE. Cât
despre întrebarea daca cu adevarat constiinta lui Yoga Swami se largea pâna la
a include în ea constiintele persoanelor din imediata sa apropiere sau daca
sentimentul sau nelimitat de bucurie inexprimabila sau de tacuta beatitudine
sau extaz divin (SAMADHI) se bazau toate pe o iluzie personala, aceasta este o
problema care atunci nu-mi parea deloc usor de elucidat.
Un singur aspect era evident, aproape tot ceea ce spunea Yoga Swami parea
pentru noi ATUNCI atât de uluitor si în acelasi timp atât de simplu încât
aproape ca nu te puteai împiedica sa uiti momentan implicatiile practice
formidabile ale afirmatiilor sale. Astfel, în acele momente, pentru câteva
clipe, ca pentru a afirma independenta constiintei si a spiritului, am urmarit
sa-i examinez mental, cu multa atentie, spusele, fara a mai pune alte
întrebari.
Aceasta stare esentiala de tacere iluminatoare este actiunea gratiei divine?
Este oare posibil sa faci sa apara aceasta stare în tine însuti? Oare trecem
uneori, macar câteva fractiuni de secunda, întâmplator prin aceasta stare pe
care o realizam spontan fara nici un efort de vointa? Nu poate oare orice
tentativa de a produce aceasta tacere esentiala sa faca în mod inevitabil
egoul activ?
Yoga Swami care, datorita capacitatilor sale telepatice era evident constient
de toate aceste îndoieli si dificultati cu care ma luptam launtric, îmi veni
spontan în ajutor cu o remarca profunda si savuroasa care a ramas pentru mine
de neuitat: „Tacerea interioara apare atunci când realizezi din plin ca nu mai
exista nimic de câstigat si nimic de pierdut”.
-----------------
6. Nu-mi faceti niciodata un cult!
Convorbirea noastra, care lua deja o turnura foarte interesanta, a fost
întrerupta de un barbat care intra în coliba. Acest om era aparent un ardent
discipol al lui Yoga Swami. El intra, aprinse o lumânare si aseza apoi câteva
flori de jasmin pe sol; în continuare el se prosterna pe cimentul rece înainte
de a-i îmbratisa plin de adoratie picioarele lui Yoga Swami.
„Idiotule, striga vadit revoltat Yoga Swami, acesta nu este un altar! Îmi faci
mie un cult în loc sa te adori si sa te descoperi chiar pe tine însuti! De ce
oare adori pe un altul înainte sa fi început sa te adori pe tine însuti?”
Bietul om se retrase într-un colt al colibei plin de respect, dar tremurând
speriat. „Crezi, continua Yoga Swami, ca-l poti gasi pe Dumnezeu doar
adorându-l pe altul? Realizezi actiuni atât de prostesti, atât de stupide, sa
oferi flori si sa aprinzi lumânari! Crezi tu oare ca-l poti descoperi pe
Dumnezeu cumparându-l cu daruri?”
În astfel de situatii, criticile vehemente ale lui Yoga Swami nu pareau sa-si
aiba originea în rolul sau pedagogic de GURU sau de instructor spiritual, asa
cum presupuneau probabil multi din discipolii sai, ci ele erau mai curând
remarci sincere, fortuite, determinate de conjunctura, ale unei fiinte umane
pline de compasiune, care era profund revoltata de nebunia umana.
Într-adevar, mai mereu Yoga Swami descuraja înregistrarea cuvintelor sale, pe
care el le vedea ca pe niste remarci fara prea mare valoare, care nu meritau
sa fie pastrate. Pe buna dreptate, el considera ca adevarul profund al unei

11. afirmatii enuntate spontan depinde de împrejurarile unice în care ea a aparut
si care, identic, nu se vor mai repeta niciodata.
Yoga Swami dadu din mâini în mod semnificativ pentru a-si arata dezaprobarea
pentru omul care, în ignoranta sa, îsi facea un cult. Apoi, el îsi lipi strâns
palmele tremurânde de piept si cu un gest convingator, plin de emotie si
transfigurat, striga: „Priviti! Simtiti-l! El este aici! Dumnezeu este aici!
Este si aici!”
Pentru câteva clipe, închise din nou ochii si fata sa începu sa radieze o
lumina extatica. Aceste întreruperi aveau probabil scopul de a permite
sensului profund al cuvintelor sale sa patrunda gradat si complet în
constiintele auditorilor sai. De fiecare data când Yoga Swami închidea ochii
pentru a medita – cu coloana dreapta, cu picioarele încrucisate si cu fata
aparent adormita, dar care la o privire mai atenta aparea totusi ca fiind
extrem de treaza – emana din el o stranie si maiestuoasa demnitate,
surprinzator de asemanatoare cu aceea a unui BUDDHA.
„Timpul pe care îl are la dispozitie fiinta umana este scurt, iar subiectul
este vast”, îmi spuse Yoga Swami cu o extrema gravitate. Aceasta afirmatie,
aparent enigmatica, înseamna poate ca „subiectul”, sau cu alte cuvinte
întelegerea profunda a lui Dumnezeu sau a realitatii ultime este vasta, pe
când timpul de care noi în realitate dispunem este atât de limitat încât n-ar
trebui sa-l risipim odata cu energiile noastre launtrice, în actiuni si în
lucruri atât de secundare cum ar fi riturile si ceremoniile, mai ales când
acestea sunt formale si superficiale.
-----------------
7. Unicul templu viu se afla în noi însine
Aveam deja pregatita o întrebare pe care ezitasem sa o pun, cu toate ca era
foarte importanta pentru mine în acel moment: cum sa ne depasim descurajarea?
Abia îmi formulasem aceasta întrebare foarte clar în minte si iata ca Yoga
Swami raspunse la ea instantaneu.
„Sa vedem mai întâi ce este descurajarea. Vreti, fara îndoiala, sa spuneti
pesimismul, nu-i asa? Pesimismul si optimismul sunt doua moduri diferite,
diametral opuse, de a reflecta în propria noastra fiinta ACEEASI REALITATE.
Ele sunt, putem spune, cele doua fete ale aceleiasi monede. Nu esti deloc în
conditii bune atunci când esti pesimist fata de starea în care te afli atunci
când esti optimist dar, cu toate acestea, nu esti în conditii extraordinar de
bune când esti optimist, fata de starea în care te afli când esti pesimist.
Reflectându-se amândoua în stari distincte de bucurie si tristete, atât
optimismul cât si pesimismul sunt doar unghiuri diferite sub care priviti
viata, care pentru cel întelept ramâne MEREU ACEEASI. Pentru cel care nu a
atins înca eliberarea, optimismul este totusi de preferat pesimismului.
Cel întelept si complet detasat realizeaza însa ca ÎN REALITATE nu este nici
una nici alta. Daca privesti atent, cu întelepciune si detasare viata, exact
asa cum EA ÎN REALITATE este – si nu numai dintr-un unghi oarecare – daca poti
permanent s-o percepi profund si detasat în afara acestei dualitati, abia
atunci nu mai esti NICIODATA nici pesimist, nici optimist. Daca realizezi
macar odata aceasta stare si o pastrezi apoi mereu esti deja liber”. În timp
ce Yoga Swami vorbea, a intrat atunci o doamna, o americanca (asa cum aveam sa
aflu mai târziu) ceva mai în vârsta, care si-a scos repede sandalele si ni s-a
alaturat asezându-se pe sol.

12. Modul sau foarte familiar de a surâde fiecarei persoane prezente si maniera
afectuoasa de a-l saluta pe Yoga Swami aratau deja ca venea adeseori în vizita
la aceasta coliba.
„Ce-ati mai facut între timp?” o întreba, plin de veselie, Yoga Swami.
„Am fost la templul hindus de aici, din apropiere. Este pentru mine un loc
atât de linistit”.
„Vreti probabil sa spuneti la templul de piatra?” întreba Yoga Swami râzând.
„Ati fost de fapt sa adorati niste zei din piatra în templul de piatra! Sa
stiti însa ca în realitate nu exista decât un singur templu cu adevarat viu si
divin si acesta este chiar templul din noi însine, iar pentru a-l gasi cu
adevarat pe Dumnezeu trebuie mai întâi sa cunoastem cât mai bine, EXACT acest
templu din noi însine. Nu va faceti iluzii desarte caci în realitate nu exista
alt templu. În afara de NOI ÎNSINE nimeni nu ne poate salva sau elibera”.
„Si atunci Iisus? Dar Buddha? Nici macar ei nu pot sa ne ajute?” striga
americanca. Dupa atitudinea sa, era clar ca întrebarea sa nu-i era deloc
motivata de dorinta de a afla adevarul, ci mai curând era o reactie vie,
provocata de remarcile lui Yoga Swami, care aparea la susceptibilitatile sale
religioase, profund ranite de aceste cuvinte.
„Sa stiti ca atât BUDDHA cât si Iisus, ÎNAINTE DE TOATE s-au eliberat si s-au
salvat pe ei însisi prin propriile lor eforturi consecvente. Dupa aceea
preotii, limitati si dogmatici, au pus mâna pe niste maculatura fara valoare,
care în realitate reprezinta experienta lor VIE ca eliberati, si au propagat-o
fara ca ei în realitate sa fi atins nici macar un sfert din ceea ce se spune
acolo. Preotii au actionat în aceasta directie ca niste prosti.
Pentru a realiza pe Dumnezeu în tine însuti si pentru a atinge starea de
eliberare si pentru a atinge starea de eliberare ultima fiecare trebuie sa
actioneze si sa lucreze personal pentru sine, în aceasta chestiune spirituala.
Sa nu-l credeti niciodata pe cel care va promite ca doar el singur va ajuta în
timp ce voi nu trebuie sa faceti nimic. Cineva cu adevarat capabil poate doar
sa ne impulsioneze periodic, dar nimeni nu ne va ajuta mereu în locul nostru
pentru ca tineti minte, nimeni în afara de DUMNEZEU nu este capabil sa o faca.
Un altul, chiar foarte puternic, ne poate doar arata cararea, ne poate chiar
impulsiona uneori prin exemple, dar calea trebuie totdeauna sa o strabatem
aproape singuri”.
Yoga Swami a continuat astfel sa vorbeasca inspirat iar noi îl ascultam cu o
atentie extraordinara, sorbindu-i plini de aspiratie fiecare cuvânt si
pretuind extaziati fiecare clipa petrecuta în acea coliba misterioasa cu
aspect mizer. La un moment dat am remarcat ca mai multe persoane venisera si
stateau acum în picioare la intrarea strâmta a colibei care acum devenise
neîncapatoare.
„De ce veniti cu totii sa ma vedeti?” Era o întrebare precisa care era
adresata fiecarei persoane prezente si nu numai, ultimilor vizitatori. „Si eu
sunt la fel de prost aproape ca oricare dintre voi. Caut, tatonez în tenebre,
urmaresc sa înteleg. Stiu ca ignorantul este învaluit în tenebre dar mai stim,
de asemenea, ca pâna si înteleptul realizeaza ca si el este învaluit în
tenebre, mult mai groase. Eu nu va pot ajuta cu adevarat. Numai Dumnezeu poate
sa va ajute cum si cât crede El de cuviinta prin intermediul meu care sunt
unealta Sa umila si supusa. Nu uitati niciodata! Totul provine numai de la
Dumnezeu, eu nu am niciodata nimic si prin urmare nu va pot oferi nimic. Nu
puteti dobândi nimic de la mine aici. Totul a fost si este de la Dumnezeu.

13. Nimeni nu ma crede ca sunt un prost. Si totusi, eu stiu foarte bine ca sunt un
prost”.
„Dar nu sunteti deloc un prost” îi replica prompt, pe un ton sec americanca,
nerabdatoare parca sa-i demonstreze falsa modestie.
„Poate, admise într-un târziu Yoga Swami, poate ca într-adevar sunt un prost
de un gen cu totul diferit – un prost care, fiind constient, admite de
bunavoie realitatea prostiei sale”.
Yoga Swami a parasit definitiv planul fizic (MAHASAMADHI) si a murit acum
câtiva ani, dar ceea ce el ne-a comunicat atunci în maniera sa directa si
dezinvolta care l-a caracterizat toata viata, va ramâne mereu pentru noi ca un
adevar viu, fiind fara îndoiala o sursa de inspiratie pentru toti cei care l-
au întâlnit. Experienta de neuitat pentru noi, de a fi putut sa conversam cu
un eliberat în viata în acea memorabila întrevedere, a fost si a ramas pentru
mine cu mult mai instructiva si mai edificatoare decât lectura unui mare numar
de carti despre YOGA sau eterna întelepciune spirituala ce conduce la
descoperirea în noi însine a lui Dumnezeu cel viu si atotputernic.
--------------------
Gânduri pline de întelepciune ale lui Yoga Swami
Yoga Swami este un mare yoghin contemporan eliberat în aceasta viata
(jivanmukta)
*** Un spirit cu adevarat eliberat are totdeauna avantajul de a actiona
întocmai ca o oglinda în care un spirit neeliberat înca poate sa se vada el
însusi exact asa cum este în acel moment în realitate.
*** O fiinta umana cu adevarat eliberata poate sa va arate care este calea
demna de urmat si chiar poate sa va impulsioneze pe carare, dar cu toate
acestea voi trebuie sa fiti aceia care realizati cu eforturi proprii calatoria
spirituala.
*** Timpul pe care îl are la dispozitie fiinta umana este scurt, dar
subiectul (realizarea Adevarului Ultim, divin, care conduce la întelepciune)
este vast.
*** Cel cu adevarat eliberat spiritual este totdeauna un purificator
spiritual al fiintelor umane care se afla în preajma sa.
*** Priviti cu atentie arborii. Veti remarca atunci ca arborii mediteaza.
Meditatia este trairea unei taceri.
*** De îndata ce veti realiza cu adevarat ca nu stiti absolut nimic si ca
totul va este enigmatic, veti fi într-adevar pe cale sa meditati.
*** Sinceritatea launtrica completa este terenul fertil care se potriveste
cel mai bine tacerii.
*** Pentru a fi simpli si puri trebuie sa deveniti una cu vidul creator
beatific care se afla mereu prezent în constiinta voastra.
*** Atunci când v-ati redus fiinta la NIMIC si când EUL vostru efemer a
disparut, atunci, de îndata ce deveniti UNA cu NIMICUL, abia atunci veti fi
voi însiva uniti pe deplin cu DUMNEZEU.

14. *** Omul care deja nu mai este NIMIC îl cunoaste fulgerator pe DUMNEZEU caci
acesta este de fapt VIDUL CREATOR BEATIFIC care ni se reveleaza atunci când cu
adevarat suntem NIMIC.
*** Pentru cel care cu adevarat este iluminat, a fi întotdeauna NIMIC
înseamna în realitate a fi mereu TOTUL.
*** Acela care realizeaza cu adevarat ca nu mai este NIMIC obtine imediat tot
ceea ce îsi doreste caci doar pentru acela a fi NIMIC înseamna a fi TOTUL.
*** Starea de transcendere suprema în care devenind cu adevarat NIMIC suntem
de fapt NEANT înseamna sa putem afirma launtric cu toata sinceritatea ca nu
stim NIMIC. Aceasta implica de asemenea sa nu mai dorim nimic pentru noi.
Aceasta mai înseamna sa nu mai fim interesati sa facem nimic care sa ne scoata
din aceasta stare de VID BEATIFIC creator.
*** Atunci când cu adevarat realizam ca în realitate noi nu stim absolut
nimic cu privire la noi însine, abia atunci suntem noi însine UNA cu DUMNEZEU.
*** Când exista cu adevarat tacere deplina în noi însine numai atunci ne dam
cât mai profund seama ca nu mai exista nimic de câstigat si nimic de pierdut.
*** Nu putem cu adevarat sa adoram pe altcineva înainte sa fi început cu
adevarat sa ne adoram pe noi însine.
*** Nimeni nu poate sa-l descopere pe DUMNEZEU doar adorându-l pe altul.
*** DUMNEZEU nu poate fi niciodata cumparat cu daruri.
*** Dumnezeu exista permanent în noi însine si se ascunde cel mai bine chiar
în noi.
*** În esenta ultima a fiintei acestuia DUMNEZEU este prezent în fiecare
fiinta umana.
*** Pesimismul si optimismul sunt acelasi lucru. Ele sunt de fapt precum cele
doua fete ale aceleiasi monezi.
*** Pesimismul si optimismul sunt unghiuri diferite sau puncte de vedere din
care noi putem privi viata dar, cu toate acestea, viata nu este nici una nici
alta.
*** Daca ajungem sa privim viata asa cum ea în realitate este – si nu dintr-
un unghi oarecare – reusind sa ne dam cu adevarat seama ca ea este lipsita de
aceasta dualitate, atunci pentru noi ea nu mai este nici optimista nici
pesimista.
*** Nu exista decât un singur templu cu adevarat viu si acela este de fapt
templul care se afla în noi însine.
*** Nimeni nu ne poate salva sau elibera spiritual actionând el mereu în
locul nostru.
*** Atât BUUDHA cât si IISUS HRISTOS s-au eliberat complet spiritual si s-au
salvat înainte de toate pe ei însisi si cu ajutorul propriilor lor eforturi.

15. *** Pâna la realizarea supremei eliberari fiecare trebuie sa actioneze
constant pentru sine în cazul unei veritabile si eficiente orientari
spirituale.
*** Daca un orb va urmari sa conduca un alt orb, atunci fara îndoiala exista
pericolul de a cadea amândoi în prapastie.
*** Ignorantul este învaluit în tenebre, dar înteleptul realizeaza ca este
învaluit în tenebre si mai groase.
*** Înteleptul realizeaza, raportându-se cu adevarat plin de umilinta fata de
DUMNEZEU, ca este un prost de o categorie diferita – el este un prost care
constientizeaza în mod voluntar realitatea prostiei sale.
*** Sa nu credeti niciodata pe cel care promite ca poate sa va ajute în
totalitate sa progresati spiritual fara nici un efort din partea voastra.
*** Cineva realizat spiritual poate sa va ghideze si sa va impulsioneze, dar
nimeni nu poate sa va ajute în totalitate, actionând permanent el în locul
vostru, caci nimeni în afara de Dumnezeu nu este capabil sa faca aceasta.
yogaesoteric.net
copyright © MISA 2000-2005
ActualitateDemascarea masonerieiYogaTraditia yoghinaRevelatiiSpiritualitate
universalaSivaismTantraAstrologieParapsihologieDespre noiMembriHarta
siteRelatii cu publiculArticole recente