1. CARTEA LUI ENOH,
CARTEA DESPRE
DUMNEZEU SI DESPRE
INGERI
Şi a plăcut Enoh lui Dumnezeu
şi apoi nu s-a mai văzut,
pentru că l-a mutat Dumnezeu.
Geneză 5:24
În literatura angelologică, cu toate că
există o mulţime de cărţi, două opere se detaşează prin forţa divină pe
care o emană: Dialoguri cu Îngerul de Gita Mallasz şi Cartea lui Enoh.
Ambele scrieri sunt „periculoase” şi bulversante pentru cei dogmatici,
care pretind că sunt preocupaţi de spiritualitate. Pentru că ambele
arată clar că se poate dialoga direct cu Dumnezeu şi cu Îngerii, fără
vreun intermediar, fie el preot sau rabin. Din acest motiv, cele două
cărţi sunt în mod deliberat „uitate” sau cenzurate, căci autorităţile
religioase nu agreează textele care oferă o mare libertate celor care le
citesc.
Unul dintre cele mai enigmatice manuscrise descoperite la Marea
Moartă este Cartea lui Enoh, text considerat apocrif de către
autorităţile bisericeşti. În urma unor îndelungate controverse,
cercetătorii au ajuns la concluzia că aceasta a fost „cartea de căpătâi”
a lui Iisus şi că El o ştia pe de rost, ceea ce explică numărul mare de

2. pasaje din Cartea lui Enoh citate în Evanghelii.
Teologii experţi în Sfânta Scriptură au afirmat timp de sute de ani, în
decursul secolelor al XIX-lea şi al XX-lea, că textele lui Enoh au fost
scrise cu cel puţin 100 de ani şi cu cel mult 300 de ani după moartea
lui Iisus. A existat o întreagă dispută asupra subiectului anteriorităţii
Cărţii lui Enoh faţă de Evanghelii.
Însă descoperirea manuscriselor din cea de-a patra cavernă de la
Qumran a permis stabilirea în mod ştiinţific a faptului că textele lui
Enoh disponibile la ora actuală sunt anterioare cu cel puţin 200 de ani
naşterii lui Iisus.
Una din implicaţiile majore ale acestei
descoperiri este faptul că astfel se dovedeşte că Iisus era un foarte
bun cunoscător al Cărţii lui Enoh, că aceasta era de fapt cartea Lui
preferată, dacă ţinem cont de numărul frazelor „enohiene” care se
regăsesc în rostirile Sale, aşa cum sunt ele relatate în Evanghelii. Mai
mult, scrierile lui Enoh propulsează cititorul într-o nouă şi fascinantă
dimensiune, cea a lumilor astrale. Ele conţin toate revelaţiile pe care ni
le-au adus cercetările realizate în ultimii douăzeci de ani de către dr.
Raymond Moody, dr. Elisabeth Kübler-Ross şi dr. Melvin Morse asupra
fenomenului EGVM – experienţe la graniţele dintre viaţă şi moarte. De
asemenea, revelaţiile cuprinse în Cartea lui Enoh sunt întru totul la
unison, până în cele mai mici detalii, cu descoperirile lui Robert Monroe
referitoare la experienţele extracorporale (ieşirile din corpul fizic în
decursul dedublării astrale) – de pildă, fenomenul retrăririi in extenso
a vieţii de până în acel moment (faptul de a-ţi revedea întreaga viaţa
„defilând” prin faţa ochilor).
Cartea lui Enoh, lucrare apocrifă, reprezintă totodată una dintre cele
mai vechi şi mai importante surse ale tradiţiei creştine în ceea ce
priveşte descrierea îngerilor. Excepţional de moderne, cu implicaţii
deosebit de importante datorită vechimii lor, dialogurile lui Enoh cu
Dumnezeu şi cu Îngerii (Uriel, Gabriel, Mihail şi Rafael) reprezintă un
document de importanţă capitală, care merită să fie citit de cât mai

3. mulţi oameni.
Cartea lui Enoh era şi un text sacru evreiesc, înainte ca reformatorul
evreu Simon Ben Jochai să o condamne vehement, în anul 70 d.C.,
împreună cu toţi cei care ar îndrăzni s-o citească. Motivul acestei mânii
era acela că Alesul despre care vorbeşte Enoh semăna foarte mult cu
Fiul Omului, cu Mesia despre care începea să se vorbească. Apoi,
povestea Îngerilor care nu ezitau să flirteze cu fiicele oamenilor îl
indignase profund. În antiteză, Iuda Tadeu, fratele lui Iisus, citează în
mod deschis din Cartea lui Enoh în epistola sa redactată în anul 61,
deci la aproximativ 30 de ani după moartea lui Iisus. Este un fapt
logic, de vreme ce creştinii preţuiau foarte mult această scriere, care
era inclusă în canonul biblic al acelor vremuri. Astfel, timp de aproape
300 de ani după Iisus, Cartea lui Enoh a fost neobosit copiată şi
recopiată, ca toate celelalte pergamente cu scripturi sfinte. De-abia în
anul 325, atunci când un prim conciliu ecumenic hotărăşte să compună
Biblia şi să aleagă textele care vor deveni „publice” sau „ascunse”
publicului, Cartea lui Enoh şi Cartea lui Tobias vor fi clasificate în
categoria cărţilor cu conţinut secret. Cu toate acestea, Cartea lui Enoh
îşi continuă cariera literară până când un exeget decide să
întocmească un catalog critic al tuturor textelor „apocrife”. Italianul
Filastrius din Brescia, indignat şi el de aceşti Îngeri ştrengari, o
condamnă în catalogul său „raţional” de texte eretice „Liber de
Haeresibus”. Un alt motiv al lui Filastrius pentru a-şi justifica verdictul
l-a constituit prezenţa cu totul de neînţeles a frazelor rostite de Iisus,
„copiate” în Cartea lui Enoh. După el, aceasta dovedea un singur lucru:
redactarea ei era în mod obligatoriu ulterioară celor patru evanghelii
ale lui Matei, Marcu, Luca şi Ioan.
În 1906, la aceeaşi concluzie a ajuns şi preotul François Martin, (fără
să ştie că manuscrisul lui Enoh era de fapt anterior, grotele de la
Qumran având să fie descoperite de-abia în 1947), care scria că
„incredulii văd [în Cartea lui Enoh] un mijloc puternic, irezistibil, de a
ruina din temelii credinţa creştină [dacă ar fi adevărat că această Carte
ar fi anterioară naşterii lui Iisus]”. Este aşadar de înţeles de ce conciliul
din Laodiceea, din secolul al IV-lea, a validat concluzia lui Filastrius,
condamnând definitiv Cartea lui Enoh. Numai puţine exemplare au
reuşit să supravieţuiască acestui conciliu, graţie unor bibliotecari
competenţi. Iar cele care au reuşit aceasta, nu au rezistat în faţa
îngrozitoarei Inchiziţii... Aceasta a ars ultimele exemplare, împreună
cu proprietarii lor, ceea ce i-a descurajat definitiv pe colecţionarii de
cărţi interzise.
Iar timp de 1400 de ani nimeni nu va mai auzi nimic despre ea,
ajungându-se chiar ca existenţa ei să fie complet uitată.

4. Însă în 1773 exploratorul scoţian James Bruce a găsit, într-o veche
mănăstire din Abisinia (Etiopia), câteva copii intacte ale Cărţii lui Enoh.
Acei călugări din deşert reproduceau cu fidelitate Cartea, din generaţie
în generaţie, de îndată ce copiile lor se alterau, pur şi simplu pentru că
în cadrul Bisericii Etiopiene Cartea lui Enoh era în continuare
considerată o carte sfântă, care făcea parte din scripturile lor canonice.
Bruce a adus cu el trei exemplare, unul pentru Universitatea din
Oxford, unul pentru el însuşi şi încă unul pe care l-a oferit regelui
Ludovic al XV-lea al Franţei.
Graţie acestei descoperiri a lui Bruce, Cartea lui Enoh a ieşit din nou
din umbră. Însă de îndată ce, în 1821, lingvistul englez Richard
Laurence, profesor la Oxford, reuşeşte să traducă această lucrare din
etiopiană în engleză, el îi insuflă - fără să ştie - o nouă viaţă.
Revitalizată de interesul care i se arată, Cartea lui Enoh se „trezeşte”
pe deplin, pentru că toate celelalte exemplare care supravieţuiseră
Evului Mediu creştin european reapar la suprafaţă: în 1832, un
cercetător găseşte, aparent întâmplător, în Biblioteca Vaticanului
câteva fragmente dintr-o versiune în limba greacă. În 1880, profesorul
rus Popov găseşte o versiune moldovenească, incompletă, datând din
secolul al XVII-lea. Ea va fi urmată, 6 ani mai târziu, de o alta găsită în
Iugoslavia, mult mai importantă: profesorul Sokolov descoperă şi el,
tot „din întâmplare”, în arhiva Bibliotecii Naţionale din Belgrad, o Carte
a lui Enoh acoperită de praf. După o examinare lingvistică, manuscrisul
îşi dezvăluie tainele: fusese scris într-un amestec de bulgară veche şi
de sârbă medievală din secolul al XV-lea, numită şi „slavonă”, o limbă
arhaică. Această versiune de la Belgrad va deveni Cartea secretelor lui
Enoh, Cartea lui Enoh slavonă, sau Enoh 2. Primele traduceri au fost
realizate de preoţii Morfill – în engleză, Bonwetsch – în germană şi
François Martin – în franceză. Analizele lingvistice mai avansate au
demonstrat că stilul de redactare provenea din traducerea unei cărţi
greceşti. Dar marea noutate consta în text: acesta era complet diferit
de versiunea etiopiană (sau Enoh 1), fiind însă complementară
acesteia.
Şi, ca şi cum toate Cărţile lui Enoh s-ar fi înţeles între ele, un an mai
târziu, în 1887, săpăturile arheologice franceze realizate în situl
egiptean de la Akhmin au dus la descoperirea unei copii a Cărţii lui
Enoh în versiune greacă. Această versiune a fost tradusă în 1892 în
franceză de preotul Bouriant. Examinările lingvistice comparative ale
tuturor ediţiilor disponibile au permis stabilirea, cu deplină certitudine,
a faptului că iniţial Cartea lui Enoh a fost scrisă în versuri, stil care s-a
pierdut în decursul traducerilor succesive. După cum explica profesorul
Laurence în ediţia din 1911 a Enciclopediei Britannica, „câteva pasaje
incomprehensibile au făcut chiar să fie necesară retraducerea pasajelor

5. etiopiene în greacă, apoi din greacă acestea au fost traduse în
aramaică pentru a se detecta repetiţiile din versiunea greacă”.
Laurence presupune astfel că versiunile etiopiană, slavonă şi greacă
proveneau dintr-o singură sursă, dintr-o singură carte, cea originară,
autentică, scrisă într-o limbă semitică. Însă aceasta era definitiv
pierdută în negura vremurilor – cel puţin, aşa s-a considerat până la
fantastica descoperire a manuscriselor de la Qumran, din 1952, care
aveau să dovedească anterioritatea absolută a Cărţii lui Enoh faţă de
toate celelalte texte creştine.
La întrebarea „Cum se explică faptul că
extrase din Cartea lui Enoh se regăsesc în Noul Testament?”, Joszef
Milik, un renumit specialist în manuscrisele de la Marea Moartă, a
răspuns: „Nu ştiu. Sfântul Iuda îl citează până în cele mai mici
amănunte, ceea ce demonstrează clar că în acele vremuri Cartea lui
Enoh era considerată un text de referinţă”.
În noiembrie 1991, Profesorii James Robinson şi Robert Einsmann de
la California State University din Long Beach au ţinut o conferinţă de
presă la New York pentru a prezenta un nou manuscris de la Qumran,
total necunoscut publicului. Prezentând peste 200 de fotografii ale
unor fragmente din manuscris, cei doi experţi au comentat în faţa
reprezentanţilor mass-media rezultatele muncii lor de asamblare şi de
traducere a textului. Efectul senzaţional al acestei conferinţe a relansat
imediat scandalul manuscriselor de la Marea Moartă, ţinute secrete, în
cea mai mare parte a lor, de către Vatican. Aceasta l-a determinat pe
jurnalistul Stephan Hoeller să scrie în 1992 în revista Gnosis Spring:
„Membrii echipei de la Qumran erau aproape în exclusivitate preoţi

6. catolici, cu excepţia profesorului John Allegro. Aceste manuscrise ar fi
rămas necunoscute publicului dacă Edmund Wilson nu ar fi publicat în
1955 o serie de articole în cotidianul The New Yorker, în care arăta că
Vaticanul se temea ca aceste documente să nu reveleze informaţii
defavorabile creştinismului, precum şi comunităţii evreieşti aflate la
originea Noului Testament.
Imediat după publicarea articolelor lui Wilson în The New Yorker,
numărul de documente de la Qumran făcute publice a diminuat brusc
şi apoi s-a redus la zero. Toţi specialiştii sunt de acord că fragmentele
cele mai „sensibile” din punct de vedere teologic i-au fost încredinţate
preotului de origine poloneză, Milik. Aproape toate manuscrisele
nepublicate erau în mâinile sale şi au rămas astfel până în ziua de azi,
iar această echipă de la Qumran a ridicat o adevărată „cortină de fier”
în jurul fragmentelor. A trebuit să apară protestul public al dr. Allegro,
din 1985: „De ce oare colegii mei ţin ascunse aceste comori? Publicul
trebuie să afle despre ele...”.
Astăzi, această „cortină de fier” a căzut, îndeosebi după ce Huntington
Library din San Marino, California, a decis să facă publice fotografiile
acestor manuscrise. Atunci, cărui fapt i se datorează această
întârziere? Criticii acuză Vaticanul şi pe specialiştii săi, în special pe
Milik. Oare au descoperit pasaje atât de „periculoase” în aceste
manuscrise încât au fost nevoiţi să le păstreze secrete?
Concluzia care se impune de la sine este una singură: Cartea lui Enoh
era într-adevăr cartea favorită a lui Iisus. De fapt, în Cartea lui Enoh
regăsim prezenţa cristică într-un mod tainic, ca şi cum această scriere
nu fusese decât o imensă repetiţie, un avertisment extraordinar
dincolo de timp şi de spaţiu, adresat tuturor celor care îşi dau pur şi
simplu osteneala de a deschide cărţile.
În ceea ce-l priveşte pe Enoh, tradiţia spirituală afirmă că a fost un
mare iniţiat care a trebuit să realizeze legătura între cer şi pământ. El
şi-a asumat sarcina dificilă a învăţării şi ghidării oamenilor, aplanând
conflicte şi îndemnând mereu la bine şi la progres. El era numit
„Pacificatorul”, fiind o fiinţă umană foarte evoluată spiritual. Acesta a
fost probabil motivul pentru care Enoh „a fost luat în ceruri”, unde a
primit iniţieri şi revelaţii secrete. La revenirea sa, după cum afirmă
tradiţia spirituală, „Enoh a rămas ascuns şi nici o fiinţă umană nu ştia
unde anume el trăia, ce făcea şi care erau intenţiile sale”.
Parte integrantă a misiunii sale a fost intensa activitate de răspândire
a învăţăturilor divine. Există referiri conform cărora el ar fi scris 366 de
cărţi.
În tradiţia iudaică se afirmă că „în timp ce Enoh le vorbea oamenilor,
aceştia au văzut un armăsar alb coborând din ceruri, în mijlocul unui
vârtej de vânt şi de praf. Enoh le-a spus celor ce se aflau acolo că acel

7. armăsar a coborât din ceruri pentru a-l lua pe el într-o lungă călătorie,
din care însă el nu se va mai întoarce printre oameni”.
• Enoh le povesteste copiilor sai ceea ce a vazut
• Enoh se simte mic dupa dialogul lui cu Dumnezeu
• Fiul lui Enoh il astepta pe tatal sau zi si noapte
• Dumnezeu cheama un Inger
• Dumnezeu ii cere lui Enoh sa se pregateasca
• Un om din familia lui Enoh va fi lasat in viata
• Dumnezeu ii condamna pe inchinatorii la idoli si dezlantuie
potopul asupra lor
• Dumnezeu ii arata lui Enoh varsta Lumii
• Dupa pacatul lui Adam, Dumnezeu il alunga din Rai
• Dumnezeu ii da lui Adam Raiul si deschide Cerul pentru ca el sa
poata vedea Ingerii
Enoh este dus de Ingeri in
Primul Cer
1 [După ce Enoh a terminat de vorbit, Îngerii l-au luat şi l-au aşezat pe
aripile lor pentru a-l duce în Primul Cer, unde l-au aşezat pe nori.]
2 Am privit de jur împrejurul meu, mai sus şi mai departe, dar nu
vedeam nimic altceva decât văzduhul.
3 Atunci Îngerii m-au dus în Primul Cer şi mi-au arătat o mare
nesfârşită, mai mare decât o mare pământească.
•

8. Doi Ingeri ii apar lui Enoh
Capitolul 1
Doi Îngeri îi apar lui Enoh
1 S-a petrecut în prima zi a lunii. Eram
singur în casă şi dormeam în patul meu.
2 În timpul somnului m-a cuprins o tristeţe fără de margini, făcându-
mă să plâng chiar în timp ce dormeam. Nu înţelegeam ce simţeam, nici
de unde venea acea supărare sau ce însemna ea, cum nu înţelegeam
nici ce mi se petrecea, nici de ce plângeam.
3 Deodată au apărut în faţa mea două siluete omeneşti uriaşe; nu-mi
amintesc să mai fi văzut oameni aşa de mari pe Pământ. Feţele lor
străluceau ca Soarele, ochii lor scăpărau ca nişte raze arzătoare şi din
gura lor ieşeau flăcări. Cântecele şi înfăţişarea lor erau diferite, dar
culoarea violetă părea să predomine. Iar aripile lor erau mai
strălucitoare decât aurul şi mâinile lor – mai albe ca zăpada.
4 Ei stăteau în picioare la căpătâiul patului meu şi au început să mă
cheme pe nume: „Enoh, Enoh...”
5 Atunci m-am trezit din somn, putând astfel să-i văd mai bine.
6 I-am salutat îngrozit. Pe faţa mea se citea doar frica, aşa că ei mi-au
spus:
7 „Îndrăzneşte, Enoh, şi nu-ţi fie deloc teamă. Dumnezeu Cel Veşnic
ne-a trimis la tine. Bucură-te, căci azi vei vizita împărăţia Sa. Dar
înainte vei lăsa porunci copiilor şi familiei tale. Spune-le ce trebuie să
facă în lipsa ta şi explică-le că nimeni nu trebuie să încerce să te vadă
până când Domnul te va trimite înapoi la tine acasă.”
8 M-am grăbit să le dau ascultare. Am plecat de acasă şi m-am dus la
copiii mei Matusalem, Regim şi Gaidad, cărora le-am spus ce doreau
cei doi Îngeri.

9. Casa rouai
1 Îngerii mi-au arătat şi casa rouăi, care semăna cu uleiul măslinului;
ei mi-au arătat de asemenea casele tuturor florilor de pe Pământ. Am
numărat şi mai mulţi Îngeri care vegheau aceste case şi mi s-a arătat
că ele se închideau şi se deschideau.
Enoh isi anunta copiii
Copiii mei, ascultaţi: nu ştiu unde mă duc, nici ce o să se petreacă cu
mine.
Până atunci, nu vă îndepărtaţi de Dumnezeu ca să nu cădeţi pradă
neantului.
Fie ca Domnul să vă mângâie.
Şi acum, dragii mei copii, nu daţi voie nimănui să încerce să mă vadă
până când mă voi întoarce.
Enoh este dus de Ingeri in
Primul Cer
1 [După ce Enoh a terminat de vorbit, Îngerii l-au luat şi l-au aşezat pe
aripile lor pentru a-l duce în Primul Cer, unde l-au aşezat pe nori.]
2 Am privit de jur împrejurul meu, mai sus şi mai departe, dar nu
vedeam nimic altceva decât văzduhul.
3 Atunci Îngerii m-au dus în Primul Cer şi mi-au arătat o mare
nesfârşită, mai mare decât o mare pământească.

10. Enoh este dus in cel de-al
Doilea Cer
1 Îngerii m-au luat uşor de mână şi m-au dus apoi în cel de-al Doilea
Cer, unde mi-au arătat de această dată bezna, şi mai neagră decât
întunericul pământesc, şi am văzut acolo Îngeri prizonieri atârnaţi şi
supravegheaţi în aşteptarea marii judecăţi. Ei aveau o înfăţişare
sumbră şi nu mai conteneau cu plânsetele şi gemetele.
2 I-am întrebat atunci pe Îngerii mei: "De ce sunt chinuiţi neîncetat
acei Îngeri?" Iar ei mi-au răspuns: "Aceştia sunt Îngeri răsculaţi care
nu au dat ascultare poruncilor lui Dumnezeu şi care au hotărât să
acţioneze după propria lor voinţă. Ei s-au răzvrătit împreună cu prinţul
lor, care este prizonier în cel de-al Cincilea Cer."
3 Am simţit o imensă milă pentru acei Îngeri căzuţi care m-au salutat
şi mi-au spus: "Tu, de vreme ce eşti un om al lui Dumnezeu, roagă-te
la Domnul pentru noi." Însă eu, plin de uimire, le-am răspuns: "Dar
cine sunt eu, un simplu muritor, să mă pot ruga pentru voi, care
sunteţi Îngeri? Cine ştie unde mă duc şi ce mi se va petrece aici şi dacă
se va ruga cineva pentru mine?"
Ingerii care guverneaza
stelele
1 Ei i-au adus în faţa mea pe Îngerii cei mai bătrâni, precum şi pe
Îngerii suverani ai ordinelor stelare.
2 Ei mi i-au arătat pe ceilalţi 200 de Îngeri care dirijează stelele,
precum şi funcţiile lor în ceruri, şi felul în care vin să se învârtă în jurul
pânzelor marinarilor.
Ingerii care pazesc
hambarele de zapada
1 Din locul în care mă aflam, am privit în jos şi am văzut toate acele
jitniţe cu zăpadă şi pe Îngerii care le păzeau. Am observat de
asemenea du-te-vino-ul lor printre nori.

11. Enoh este dus in cel de-al
Treilea Cer
1 Îngerii mei păzitori m-au luat din nou şi m-au dus şi mai sus, în cel
de-al Treilea Cer. Am privit în jos şi am descoperit de data aceasta
efectul acestor locuri, un efect benefic complet neştiut.
2 Vedeam mii de pomi ai vieţii cum înfloreau încet şi-şi pregăteau
fructele care miroseau nespus de frumos, la fel ca toată hrana pe care
o purtau în ei, într-o clocotitoare revărsare de miresme.
3 În mijlocul acestor pomi ai vieţii, în acel loc unde Dumnezeu se
odihneşte înainte de a urca în Rai, se află un pom deosebit care posedă
o negrăită mireasmă de bunătate, şi care e mai împodobit decât oricare
altul. Acest pom era acoperit cu totul cu auriu, cu roşu aprins şi cu
flăcări, căci poartă în el toate fructele ce se găsesc în toţi ceilalţi pomi.
4 Rădăcina lui se află în grădina de la hotarul dintre Pământ şi Rai,
dintre stricăciune şi nestricăciune.
5 Două izvoare ţâşnesc din această grădină, revărsând lapte şi miere.
Alte două izvoare revarsă ulei şi vin. Despărţite în patru râuri, ele curg
alene şi coboară în grădina Edenului.
6 şi aceste izvoare îşi continuă astfel drumul până pe Pământ şi
efectuează o revoluţie completă a cercului, la fel ca toate celelalte
elemente cereşti.
7 În acest loc, toţi pomii poartă fructe, pentru că totul este
binecuvântat de către Dumnezeu Însuşi.
8 Trei sute de Îngeri luminoşi cântă neîncetat cu o voce blândă şi
păzesc această grădină, slujindu-L în acelaşi timp pe Domnul.
9 Iar eu mi-am zis: "Dumnezeule, cât de minunat este acest loc."
Atunci Îngerii care mă însoţeau mi-au spus:

12. Enoh descopera locul
compasiunii
1 "Enoh, să ştii că acest loc este pregătit pentru cel care, pe Pământ,
rabdă tot felul de ocări şi de insulte, pentru cel care refuză
nedreptatea, care judecă cu dreptate, care-l hrăneşte pe cel
înfometat, care-l îmbracă pe cel sărac, care-l ridică pe cel căzut la
pământ, care ajută orfanii, care umblă fără de greşeală în faţa chipului
lui Dumnezeu, slujindu-L. Pentru ei este pregătit acest loc, care este
sălaşul vieţii veşnice."
Enoh descopera osanda
pacatosilor
1 Îngerii mei m-au dus atunci sus de tot, spre Miazănoapte, şi mi-au
arătat un loc cumplit unde aveau loc nenumărate forme de tortură.
Într-o ambianţă întunecată, pe care o simţeam pe cât de crudă, pe
atât de cumplită, simţeam flăcările unui incendiu plutind prin văzduh.
Ele proveneau de la un râu de foc care înainta necontenit. Acel loc era
în întregime cuprins de flăcări. Totuşi, în acel loc care îţi stârnea setea
şi care mă făcea să tremur de spaimă, vedeai şi chiciură şi gheaţă. şi
nişte Îngeri neînduplecaţi, purtând arme îngrozitoare, continuau să-i
chinuie pe Îngerii prizonieri. Atunci mi-am zis: "Dumnezeule, ce loc
îngrozitor."
2 Dar Îngerii mi-au explicat: "Enoh, acest loc le este destinat celor
care nu-L respectă pe Dumnezeu, celor care săvârşesc păcate pe
Pământ – cum ar fi relaţiile sexuale cu copii, magia neagră, ritualurile
de vrăjitorie, invocarea demonilor, lauda de sine, furtul, minciuna,
calomnia, pizma, ranchiuna, omorul – şi care, blestemaţi fiind, fură
sufletele oamenilor. Acest loc este şi pentru cei care fură bunurile celor
săraci pentru a se îmbogăţi, pentru cei care pentru bani îi bat pe
semenii lor, pentru cei care-şi umflă burţile lăsându-i pe alţii să moară
de foame, şi în sfârşit pentru cei care, pentru a se îmbrăca ei, i-au
dezbrăcat pe cei oropsiţi şi pentru cei care se prosternează în faţa
unor zei morţi. Toţi aceştia vor moşteni acest loc cumplit."

13. Enoh este dus în cel de-al
Patrulea Cer
1 Tovarăşii mei m-au dus apoi în cel de-al Patrulea Cer şi mi-au arătat
înlănţuirile succesive ale lucrurilor, precum cele ale razelor Soarelui şi
Lunii.
2 Am putut astfel să măsor razele Soarelui şi ale Lunii şi să le compar
luminile, văzând că intensitatea luminii Soarelui este negrăit mai mare
decât cea a Lunii.
3 Cercul şi roata pe care este prins [Soarele]2 se mişcă neîncetat
întocmai precum vântul năvalnic ce mângâie obrajii.
4 Plecarea şi întoarcerea sa sunt mereu însoţite de patru mari stele
care au mii de alte stele sub ele, la dreapta roţii solare. La stânga lui,
alte patru stele transportă mii de alte stele sub ele, ceea ce constituie,
în total, mai bine de 8000 de stele care emit lumină deodată cu
Soarele.
5 Astfel, în fiecare zi, vreo 15 miriade de Îngeri asistă Soarele în
funcţionarea lui, în timp ce 1000 de miriade de Îngeri îl urmează în
timpul nopţii.
6 Însoţindu-i pe aceşti Îngeri, Îngerii cu şase aripi ajută Soarele să
emită flăcările sale arzătoare, în timp ce 100 de Îngeri îi aprind şi-i
înteţesc focul.
Minunatele elemente ale
Soarelui
1 Am observat apoi alte două elemente ale Soarelui care se numesc,
după cum mi s-a spus, Phenix şi Chalkydri. Având cap de crocodil şi
picioare şi coadă de leu, seamănă cu un curcubeu cu nuanţe violete cu
o lungime de 900 de stânjeni. Cele 12 aripi ale lor sunt precum cele
ale Îngerilor, şi ele se ocupă cu blândeţe de Soare, însoţindu-l
neîncetat, aducând, aşa cum le-a cerut Dumnezeu, căldura şi roua.

14. 2 Astfel se învârte şi se răsuceşte Soarele, înălţându-se pe cer şi
trecând pe sub Pământ, fără ca razele lui să se oprească vreodată din
drumul lor.
Ingerii il duc pe Enoh la
portile Soarelui
Capitolul 13
Îngerii îl duc pe Enoh la porţile Soarelui
1 Apoi tovarăşii mei m-au dus şi mai la Răsărit, şi m-au adus la porţile
Soarelui, acolo unde el înaintează în funcţie de regulile anotimpurilor,
ale ciclului lunilor, ale anului şi ale diferitelor ore din zi şi din noapte.
2 Am văzut şase porţi deschise, fiecare măsurând 61 de stânjeni şi un
sfert. Măsurându-le, mi-am dat seama cât sunt de mari, şi am înţeles
ce distanţă străbate Soarele, mergând spre Apus şi înaintând astfel
de-a lungul lunilor, îndepărtându-se de cele şase porţi conform cu
perindarea anotimpurilor. şi anul se încheie după întoarcerea celor
patru anotimpuri.
Ingerii il duc pe Enoh la
Apus
Capitolul 14
Îngerii îl duc pe Enoh la Apus
1 Apoi Îngerii mei m-au dus la Apus şi mi-au arătat alte şase porţi
deschise, asemănătoare celor pe care le văzusem înainte la Răsărit, în
locul opus asfinţitului şi care corespund numărului de 365 de zile şi un
sfert.
2 Încă o dată, Soarele a coborât încet spre porţile apusene şi şi-a
retras lumina, măreţia şi strălucirea, pentru a şi le ascunde sub
Pământ, de vreme ce coroana sa strălucitoare, păzită de 400 de
Îngeri, se află mereu în rai cu Domnul. Soarele petrece şapte ceasuri

15. din noapte, precum şi jumătate din drumul lui sub Pământ, pentru a
se întoarce prin porţile de răsărit, cam către cel de-al optulea ceas.
Atunci coroana sa luminoasă revine şi flăcările sale sunt din nou mai
arzătoare decât focul.
Bucati din Soare care
canta...
Capitolul 15
Bucăţi din Soare care cântă...
1 Atunci doi Îngeri ai Soarelui, numiţi Phenix şi Chalkydri, au început
să cânte. De îndată păsările au început să bată din aripi pentru a-i
acompania şi pentru a-l sărbători pe cel ce dă lumină: imediat ce
Domnul le-a făcut semn, s-au pus şi ele pe cântat.
2 Creatorul luminii vine pentru a lumina lumea întreagă şi astfel
dimineaţa capătă formă o dată cu primele raze ale Soarelui. Îngerii
mi-au arătat calculele traiectoriei Soarelui.
3 Porţile pe care le străbate Soarele sunt şi cele ale calculului orelor
anului. Din această cauză, Soarele este o creaţie cu adevărat
minunată, al cărei circuit durează 28 de ani. O dată ciclul încheiat, el o
ia întotdeauna din nou de la capăt.
Ingerii il aseaza pe Enoh la

16. Rasaritul Lunii
Capitolul 16
Îngerii îl aşează pe Enoh la Răsăritul Lunii
1 Îngerii mei mi-au arătat un alt ciclu, cel al Lunii, precum şi cele 12
mari porţi aşezate de la Apus la Răsărit şi prin care Luna trece în mod
regulat.
2 Ea începe cu prima poartă, la Vest de Soare. Ea trece prin prima şi
prin cea de-a doua poartă în 31 de zile, prin cea de-a treia şi prin cea
de-a patra în 30 de zile, prin cea de-a cincea, a şasea, a şaptea, a
opta şi a noua în 31 de zile, prin cea de-a zecea în 30 de zile, prin cea
de-a unsprezecea în 31 de zile şi prin cea de-a douăsprezecea în 28 de
zile.
3 Ea străbate mereu aceste porţi în ordine şi săvârşeşte cele 365 de
zile şi un sfert din anul solar, în vreme ce anul lunar nu are decât 354.
4 Astfel, marele ciclu conţine 532 de ani.
5 Dar sfertul unei zile este omis timp de trei ani, în timp ce al patrulea
îl săvârşeşte pe deplin5.
6 Deci aceste trei sferturi sunt răpite la cer timp de trei ani şi nu sunt
numărate la socoteala zilelor, pentru că ele schimbă timpul anului
adăugând două noi luni până la săvârşire, şi încă două până la
micşorare.
7 şi după ce sunt trecute şi ultimele două porţi de la apus, Luna se
întoarce spre luminile Răsăritului. Ea se învârte astfel zi şi noapte,
urmându-şi calea circulară, mai jos decât toate celelalte cercuri, mai
sprintenă decât toate vânturile cereşti, spiritele, elementele şi alţi
Îngeri zburători cu şase aripi.
8 Luna îşi încheie drumul de 19 ani.
Despre cantecul de
nedescris al Ingerilor

17. Capitolul 17
Despre cântecul de nedescris al Îngerilor
1 În mijlocul cerurilor am văzut nişte Îngeri înarmaţi
care-L slujeau pe Domnul cu cântecele lor variate şi neîncetate, cu o
voce blândă de nedescris şi care ar uimi cu adevărat pe oricine.
Cântecul Îngerilor este atât de frumos şi atât de minunat, încât am
rămas cu totul uluit de el.
Enoh este dus in cel de-al
Cincilea Cer
Capitolul 18
Enoh este dus în cel de-al Cincilea Cer
1 Îngerii m-au dus în cel de-al Cincilea Cer. Acolo, am văzut
nenumăraţi oşteni numiţi Egregori. Ei aveau o înfăţişare omenească:
înălţimea lor era mai mare decât a celor mai mari uriaşi, iar feţele le
erau posomorâte. Tăcerea necurmată a buzelor lor nu-şi avea rostul în
cel de-al Cincelea Cer. I-am întrebat atunci pe Îngerii mei păzitori:
2 „De ce sunt aşa de posomorâţi aceşti Egregori, de ce sunt atât de
supăraţi şi de tăcuţi, şi de ce nu fac nimic în acest Cer?”
3 Răspunsul lor m-a luminat: „Aceştia sunt Egregori care, împreună cu
prinţul lor Satana, L-au respins pe Domnul luminii. Din cauza lor sunt
întemniţaţi în întuneric Îngerii pe care i-ai văzut în cel de-al Doilea
Cer. Trei dintre ei şi-au încălcat legământul, şi au părăsit tronul lui
Dumnezeu pentru a se pogorî pe Pământ într-un loc numit Hermon.
Acolo, ei au văzut fiicele oamenilor şi, văzând cât sunt de frumoase, s-
au împreunat cu ele. Din aceste uniri s-au născut uriaşi, oameni mari
şi
minunaţi.
4 Atunci Dumnezeu i-a judecat aspru pe aceşti Îngeri, ceea ce i-a
făcut să plângă şi să-L implore pe Dumnezeu pentru toţi fraţii lor care
vor fi pedepsiţi în ziua Domnului.”

18. 5 M-am adresat atunci Egregorilor: „I-am văzut pe fraţii voştri şi ceea
ce au făcut ei. Dar am văzut şi frământările lor cele mari, şi m-am
rugat pentru ei. Dar Domnul i-a condamnat să trăiască sub pământ
până la sfârşit.
6 Fraţilor, atât timp cât veţi aştepta, şi nu-L veţi sluji pe Domnul şi nu
vă veţi închina în faţa Lui, veţi continua să-L supăraţi.”
7 Egregorii mi-au ascultat sfatul şi s-au adresat celor patru ierarhii ale
cerului. Atunci au apărut patru trâmbiţe deodată în cer şi au dat glas,
iar Egregorii au început să cânte la unison, iar cântul lor s-a înălţat
vrednic de milă până la Dumnezeu.
Enoh este dus in cel de-al
saselea Cer
Capitolul 19
Enoh este dus în cel de-al şaselea Cer
1 Îngerii mei m-au luat şi m-au dus în
cel de-al şaselea Cer, unde am descoperit şapte grupuri de Îngeri pe
deplin luminoşi şi glorioşi. Fiecare faţă lucea şi strălucea mai puternic
decât Soarele. E cu neputinţă să fie deosebiţi, pentru că nu există nici o

19. diferenţă între feţele, purtarea sau modul lor de a se îmbrăca. Aceşti
Îngeri se ocupă de rostul lucrurilor, învaţă mersul stelelor, modificările
lunii, revoluţia Soarelui şi cârmuirea lumii.
2 Când văd lucruri diabolice, ei îşi transmit poruncile şi învăţăturile,
apoi cântă gingaşele lor cânturi de slavă.
3 Aceştia sunt Arhangheli care se află deasupra Îngerilor şi care
cântăresc orice viaţă în Cer şi pe Pământ. Ei sunt de asemenea
răspunzători de anotimpuri şi de ani, de fluvii, de oceane, de fructe şi
de suprafaţa Pământului care hrăneşte orice făptură vie. Aceşti
Arhangheli stabilesc sufletele oamenilor, faptele şi destinele lor, în
numele Domnului. Printre ei se află şi şase Phenicşi, şase heruvimi şi
şase Îngeri cu şase aripi, cei care nu-şi opresc niciodată cânturile. Este
cu neputinţă de descris frumuseţea vocilor lor, atât de mult Îl bucură
pe Domnul când cântă la picioarele tronului Său.
Enoh este dus in cel de-al
saptelea Cer
Capitolul 20
Enoh este dus în cel de-al şaptelea Cer
1 Apoi Îngerii mei m-au ridicat şi m-au dus în cel
de-al şaptelea Cer, unde am descoperit o lumină extraordinară
alcătuită din corurile compuse din Arhangheli mândri şi impunători, din
Forţe necorporale, din Domnii, din Virtuţi, din Stăpâniri, din Heruvimi,
din Serafimi, din Tronuri şi din cei cu nenumăraţi ochi. Am văzut de

20. asemenea nouă regimente şi staţii de lumină Ioanită. Mi-era atât de
frică încât am început să tremur. Atunci tovarăşii mei m-au luat lângă
ei şi mi-au spus:
2 „Îndrăzneşte, Enoh, nu te teme.” Ei mi L-au arătat pe Domnul aşezat
pe un tron înalt, departe în faţa noastră. „El locuieşte în cel de-al
Zecelea Cer”.
3 Într-adevăr, în cel de-al Zecelea Cer se află Domnul care se numeşte
Aravat, „Părintele Creaţiei”, în limba ebraică.
4 şi am văzut toate legiunile angelice aşezându-se în funcţie de rangul
lor pe cele zece trepte în faţa Tronului lui Dumnezeu. Ele s-au
prosternat, apoi şi-au reluat locul şi au început să înalţe cânturi de
fericire cu o voce suavă.
Într-o lumină atotpătrunzătoare, ele Îl slăveau pe Dumnezeu.
Enoh ramane singur in cel
de-al saptelea Cer
Capitolul 21
Enoh rămâne singur în cel de-al şaptelea Cer
1 Heruvimii, Serafimii, Îngerii cu şase aripi şi cei cu nenumăraţi ochi au
rămas înaintea Tronului, stând în faţa lui Dumnezeu. Ei îndeplineau
poruncile Lui şi acopereau tot Tronul Său cântând: „Sfânt, Sfânt, Sfânt
eşti Doamne şi Stăpâne Savaot, Cerul şi Pământul sunt pline de slava
Ta”.
2 Observând toate acestea, cei doi Îngeri păzitori ai mei mi-au spus:
„Enoh, aşa cum ni s-a cerut, noi te-am însoţit.” De îndată ce au
terminat de rostit aceste cuvinte, au dispărut. Nu i-am mai văzut.
3 Deodată, m-am pomenit singur în acest al şaptelea Cer şi mi s-a
făcut şi mai frică. Înspăimântat de tot, m-am prosternat şi eu zicându-
mi „vai mie, ce-o să mă fac singur aici?”

21. 4 Atunci Domnul mi l-a trimis pe unul dintre
Îngerii săi glorioşi, pe Arhanghelul Gabriel. El mi-a spus cu blândeţe:
„Îndrăzneşte Enoh, nu te teme, ridică-te acum în faţa Domnului Cel
Veşnic. Ridică-te şi vino cu mine.”
5 Eu i-am răspuns în gând: „Domnul meu, mi-a fugit sufletul de
spaimă. I-am chemat pe cei doi Îngeri ai mei care m-au adus până aici
căci eu pe ei mă bizui, şi împreună cu ei mă gândeam să mă înfăţişez
în faţa lui Dumnezeu.”
6 Dar Gabriel m-a luat ca pe o frunză dusă de vânt şi m-a adus
deodată în faţa lui Dumnezeu Însuşi.
7 Am descoperit atunci cel de-al Optulea Cer, cel care este numit în
limba ebraică Muzaloth, cel care schimbă anotimpurile, seceta,
umezeala, precum şi cele 12 constelaţii ale cercului firmamentului care
se află deasupra celui de-al şaptelea cer.
8 şi am descoperit în acelaşi timp cel de-al Nouălea Cer, cel care este
numit în limba ebraică Kuchavim, locul în care sălăşluiesc cele 12
constelaţii ale cercului firmamentului.
In cel de-al Zecelea Cer,
Mihail il aseaza pe Enoh in
fata lui Dumnezeu
Capitolul 22

22. În cel de-al Zecelea Cer, Mihail îl aşează pe Enoh în faţa lui Dumnezeu
1 În cel de-al Zecelea Cer, numit
Aravoth, am văzut în sfârşit chipul lui Dumnezeu, semănând cu oţelul
înroşit scos dintr-o dată din flăcări, scânteietor şi arzător.
2 Astfel, într-o clipă trecătoare de eternitate, am văzut faţa Domnului.
Dar dacă chipul lui Dumnezeu este inefabil şi minunat, el este de
asemenea înspăimântător şi teribil.
3 Dar la urma urmei cine sunt eu, Enoh, pentru a-L descrie pe
Dumnezeu, pentru a descrie prezenţa Sa inexprimabilă şi chipul Său cel
minunat? Nu pot nici măcar să descriu nenumăratele Sale atribute şi
vocile Sale cele atât de variate. Tronul Său este extraordinar şi, de
bună seamă, nefăcut cu mâinile. De-abia pot descrie Heruvimii şi
Serafimii şi cânturile lor neîncetate...
4 M-am prosternat în faţa lui Dumnezeu. Atunci, cu buzele Lui, El mi-a
zis:
5 „Îndrăzneşte, Enoh, nu te teme, ridică-te şi stai în faţa Mea în
Veşnicie”.
6 Deodată, arhanghelul Mihail m-a ridicat şi m-a aşezat în faţa lui
Dumnezeu.
7 Iar Domnul le-a spus Îngerilor Săi, ca pentru a-i amuza sau a-i
tachina: „Lăsaţi-l pe Enoh să stea în faţa lui Dumnezeu în Veşnicie”.
Atunci Îngerii s-au închinat cu toţii şi au spus: „Aşa să fie cu Enoh,
după voia Ta.”
8 Dumnezeu i s-a adresat atunci lui Mihail: „Scoate hainele pământeşti
ale lui Enoh, unge-l cu mirul Meu divin şi îmbracă-l cu veşmintele slavei
Mele.”

23. 9 Mihail a îndeplinit porunca Domnului. Mi-a acoperit trupul cu uleiuri
sfinte şi m-a îmbrăcat. Mirul arăta ca o lumină puternică şi atingerea lui
a fost ca roua dimineţii, cu o mireasmă dulce şi plăcută. Apoi am
început să strălucesc ca o rază de Soare. M-am privit şi am văzut că
mă preschimbasem într-o fiinţă glorioasă, precum acei Îngeri care stau
în faţa lui Dumnezeu.
10 Apoi Dumnezeu l-a chemat pe Pravuil, unul dintre Arhanghelii Săi.
Trăsătura specifică a acestei fiinţe este cunoaşterea sa, mai vastă decât
cea a tuturor celorlalţi Arhangheli care săvârşesc voia lui Dumnezeu.
Domnul i-a spus lui Pravuil: „Adu-Mi cărţile din biblioteca Mea, precum
şi o trestie de scris şi dă-i-le lui Enoh. Dă-i şi cărţile alese de tine, cele
care alină.”
Enoh povesteste calatoria
sa impreuna cu Ingerii in
366 de carti
Capitolul 23
Enoh povesteşte călătoria sa împreună cu Îngerii în 366 de cărţi
1 Arhanghelul Pravuil mi-a explicat
atunci cum funcţionează Cerul, Pământul, oceanele şi toate elementele

24. naturale. El mi-a dat lămuriri despre tunet, despre Soare, despre
Lună, despre stele, despre ani, zile şi ore, precum şi despre vânt şi
despre numărul Îngerilor. Arhanghelul mi-a arătat de asemenea cum
erau create cânturile lor şi lucrurile omeneşti, cum ar fi de pildă limba
fiecărei făpturi vii, cântecele, poruncile, învăţăturile, şi alte lucruri care
trebuie cunoscute.
2 Pravuil a continuat: „Totul este deja scris. Aşează-te şi scrie la
rândul tău ceea ce ai văzut pentru toate sufletele de pe Pământ, deşi o
mare parte s-au născut deja. Dar să ştii că fiecărui suflet i s-a pregătit
un loc în Veşnicie, căci fiecare suflet va obţine Veşnicia, aceasta fiind
concepută cu mult înainte de existenţa oamenilor.”
3 Atunci, la fiecare 30 de zile şi la fiecare 30 de Îngeri, eu, Enoh, am
notat tot ceea ce mi se arăta, şi am scris astfel 366 de cărţi.
Despre marile taine pe care
Dumnezeu i le-a revelat lui
Enoh
Capitolul 24
Despre marile taine pe care Dumnezeu i le-a revelat lui Enoh

25. 1 Deodată, Dumnezeu mi-a vorbit,
spunându-mi: „Enoh, vino şi aşează-te la stânga Mea, alături de
Gabriel”.
2 M-am prosternat în faţa Lui, iar vocea Lui s-a înălţat: „Enoh,
multiubitul Meu, tot ceea ce vezi, toate aceste lucruri desăvârşite, îţi
spun, toate le-am creat Eu din nimic. Eu am creat lucruri văzute şi
lucruri nevăzute7.”
3 „Ascultă bine, Enoh, şi pricepe cuvintele mele, căci nici măcar
Îngerilor Mei nu Le-am dezvăluit taina Mea şi nu le-am explicat nici
slava lor sau realitatea mea infinită. Ei nu înţeleg nici creaţia Mea, pe
care ţi-o revelez ţie acum.
4 Căci cu mult înainte ca aceste lucruri să devină vizibile în ochii lor şi
ai tăi, Eu Mă mişcam singur prin invizibil, la fel precum Soarele se
mişcă de la răsărit la apus şi de la apus la răsărit.
5 Totuşi, chiar dacă Soarele şi-a găsit pacea pe drumul lui, Eu, întrucât
Eu sunt cel care am creat toate lucrurile şi întrucât Eu am conceput
ideea de a aşeza temelii şi de a crea fiinţe vizibile, nu-mi aflu niciodată
pacea.”

26. Dumnezeu il cheama pe
Archas, spiritul tare al
Creatiei
Capitolul 26
Dumnezeu îl cheamă pe Archas, spiritul
tare al Creaţiei
1 I-am poruncit din nou Neantului să-l aducă în faţa Mea pe Archas,
spiritul tare al Creaţiei.
2 Archas s-a materializat de îndată în faţa Mea. El era tare, greu şi
foarte roşu.
3 I-am poruncit: „Deschide-te, Archas, şi din tine să se nască ceea ce
trebuie să se nască.” Archas s-a descompus şi o energie proaspătă a
adus cu ea o nouă creaţie izvorâtă din Neant. Am văzut că era bine şi
i-am spus:
4 "Du-te jos, fă-te ferm şi tare şi devino temelia lucrurilor de jos".
Archas a făcut întocmai: a coborât sub Lumină şi s-a fixat, devenind
rigid. El a devenit astfel temelia tuturor lucrurilor de jos. Dar sub
întuneric nu mai era nimic altceva.

27. Cum a creat Dumnezeu
Apa
Capitolul 27
Cum a creat Dumnezeu Apa şi cum a
înconjurat-o cu Lumină înainte de a o aşeza peste şapte insule
1 şi atunci am poruncit ca un alt lucru să fie scos în acelaşi timp din
Lumină şi din Neant. Eu i-am spus: "Devino groasă". şi ea a devenit
întocmai. Am presărat-o atunci cu Lumină peste întuneric, sub
Lumină, şi acest lucru a devenit apă. Am făcut apoi apa fermă dar fără
fund şi am creat temeliile Luminii în jurul apei. I-am adăugat şapte
cercuri din interior, dându-i apei aparenţa cristalului, adică precum
sticla. Celorlalte elemente, le-am arătat fiecăruia drumul lui, la fel ca
celor şapte stele ale Cerului. şi am văzut că era bine.
2 Apoi am separat Lumina de întuneric şi de apă. I-am spus Luminii că
va fi o zi şi întunericului că va fi o noapte. şi a fost o seară şi o
dimineaţă pentru prima zi.

28. A fost o seara si apoi o
dimineata. A fost ziua a
doua
Capitolul 29
A fost o seară şi apoi o dimineaţă. A fost ziua a doua
1 Pentru toate aceste oşti cereşti, am imaginat natura şi chipul focului.
Privirea Mea s-a aşternut peste o stâncă tare şi neclintită, iar din
străfundul ochilor Mei a ţâşnit un fulger care a transformat-o în acelaşi
timp în apă şi în foc, fără ca apa să stingă focul şi fără să se usuce.
Acest fulger a fost mai strălucitor ca Soarele, mai blând ca apa şi mai
tare ca stânca.
2 Din această stâncă învăpăiată Eu am luat câteva flăcări şi din aceste
flăcări am creat ierarhia celor nouă coruri angelice. Armele lor sunt
învăpăiate de vreme ce se manifestă prin flăcări arzătoare. Atunci am
poruncit ca fiecare ierarhie de Îngeri să rămână mereu la locul ei.
3 Dar în această oştire cerească, un Înger n-a vrut să stea la locul lui,
căci el a dorit să se înalţe mai presus de ceilalţi. De fapt, el a plăsmuit
chiar un gând şi mai ambiţios, de a se înălţa deasupra Pământului şi a

29. norilor, şi chiar deasupra propriului Meu Tron! El şi-a închipuit că
puterea lui ar fi atunci egală cu a Mea.
4 Atunci Eu l-am aruncat din Raiul Meu împreună cu toţi ceilalţi Îngeri
ai lui şi el a zburătăcit necontenit prin văzduh, deasupra infinitului.
Dumnezeu a creat toate
cerurile in ziua a treia
Capitolul 30
Dumnezeu a creat toate cerurile în ziua a treia
1 În ziua a treia, i-am poruncit
Pământului să facă să crească arbori uriaşi şi minunaţi, dealuri şi
grâne de semănat. De aceea am creat Raiul, pe care l-am împrejmuit
şi l-am pus sub paza a doi Îngeri învăpăiaţi. Prin aceasta, Eu am creat
reînnoirea.
2 A sosit apoi seara, apoi dimineaţa zilei a patra.
3 În ziua a patra, am poruncit să fie nişte lumini mari în cercurile
divine.
4 Pe primul cerc dintre toate am aşezat stelele, Kruno, iar pe cel de-al
doilea Aphrodit, pe cel de-al treilea Aris, pe cel de-al cincilea Zoues,
pe cel de-al şaselea Ermis, pe cel de-al şaptelea o Lună mai mică,
împodobită cu mai puţine stele.
5 Mai jos am aşezat Soarele pentru a lumina ziua, şi Luna şi stelele
pentru a lumina noaptea.
6 Am aşezat Soarele pentru ca el să se coordoneze cu fiecare dintre

30. cele douăsprezece constelaţii şi am orânduit succesiunea lunilor,
numele, vieţile, tunetele şi orele lor.
7 Apoi a sosit seara, apoi dimineaţa zilei a cincea.
8 În ziua a cincea, i-am poruncit mării să-mi dea peşti şi păsări cu
penajul variat, precum şi animale piuind pe toată suprafaţa
Pământului, cu patru picioare sau în văzduh, de parte bărbătească şi
de parte femeiască, toate însufleţite de duhul Vieţii.
9 şi a fost seara, iar apoi dimineaţa zilei a şasea.
10 În ziua a şasea, i-am poruncit Înţelepciunii Mele să creeze un om
adunând şapte elemente: Pământul pentru a-i forma carnea, roua
pentru a-i forma sângele, două părţi din Soare pentru a-i forma ochii,
pietre pentru a-i forma oasele, iuţeala Îngerilor şi a norilor pentru a-i
forma mintea, iarbă pentru a-i forma părul şi venele, suflul Meu şi
vântul pentru a-i forma sufletul.
11 I-am dăruit şapte însuşiri: cărnii i-am dat simţirea, ochilor vederea,
venelor atingerea, sângelui i-am dat gustul, oaselor le-am dat puterea
de a îndura, iar minţii – puterea de a se bucura.
12 Există o anumită isteţime tainică în felul Meu de a crea omul, căci
el a fost făcut să aibă atât o natură vizibilă cât şi una invizibilă. În
acest sens, aceste două naturi reprezintă moartea şi viaţa sa. El
cunoaşte cuvântul ca un lucru creat, mic în măreţia sa şi iarăşi mare în
micimea sa. Am aşezat omul pe Pământ, precum un alt Înger, falnic,
mare şi plin de slavă, şi l-am numit stăpân pentru a domni asupra
Pământului şi pentru a dobândi Înţelepciunea Mea. Printre toate
creaturile Mele, nu exista nici una precum omul.
13 Eu i-am dat un nume, provenit din cele patru părţi, de la răsărit, de
la apus, de la miazăzi şi de la miazănoapte, şi i-am dat în stăpânire
patru stele. L-am numit Adam şi i-am arătat cele două căi, cea a
luminii şi cea a întunericului. Apoi i-am spus:
14 „Asta e bine, asta nu e bine” pentru ca să pot vedea dacă simte, în
existenţa lui, dragoste sau indiferenţă pentru Mine.

31. 15 Eu am înţeles natura lui, dar el nu o cunoştea încă. Am văzut că
avea să păcătuiască şi mi-am spus „Ce altceva este după păcat, dacă
nu moartea?”
16 Atunci i-am dat somnul şi el a adormit. I-am luat o coastă care Mi-
a servit pentru a-i crea o femeie, pentru ca moartea să-i vină prin
femeia lui. Am folosit ultimul lui cuvânt şi am numit-o mamă, adică
Eva.
Dumnezeu ii arata lui
Enoh intelepciunea Sa
Capitolul 28
Dumnezeu îi arată lui Enoh
înţelepciunea Sa şi modul în care El a creat toate forţele în şapte zile

32. 1 Am continuat, făcând ca primul cerc format să fie închis şi tare. Apoi
am luat apele de jos care se află sub cer, le-am adunat şi am făcut ca
aceste ape să se adune de la sine şi ca haosul să se usuce. Aşa s-a şi
petrecut.
2 În mijlocul valurilor, Eu am creat stânci imense şi tari şi le-am stivuit
pentru a avea uscat, iar uscatul l-am numit Pământ. În mijlocul
Pământului se află infinitul pe care l-am botezat Abis. Atunci am
adunat din nou marea într-un singur loc şi am legat-o cu un jug.
3 Atunci i-am spus mării: „Iată, îţi dau hotare eterne; tu nu te vei
desprinde de celelalte părţi care te alcătuiesc.”
4 Apoi, pentru a termina, am creat firmamentul. În acea zi, Eu M-am
numit Primul creat.
Dumnezeu ii da lui Adam
Raiul si deschide Cerul
pentru ca el sa poata vedea
Ingerii
Capitolul 31
Dumnezeu îi dă lui Adam Raiul şi deschide Cerul pentru ca el să poată
vedea Îngerii
1 Adam trăia pe Pământ. De aceea, Eu i-am creat o grădină la răsărit
de Eden, pe care trebuia să o îngrijească şi să o respecte.
2 I-am deschis cerul pentru ca să poată vedea şi auzi Îngerii
cântându-şi cânturile lor de slavă în lumina inefabilă.
3 Adam trăia în rai. Dar Îngerul căzut a înţeles că Eu voiam să creez o
altă lume cu acest om care era domnul Pământului şi care îl stăpânea.

33. 4 Diavolul este spiritul rău al locurilor de jos. Ajungând un fel de fugar,
el a creat în ceruri Sotona, după numele lui, Satanel. Chiar dacă el
este diferit de ceilalţi Îngeri, atributele sale nu s-au schimbat, la fel
cum nu s-a schimbat nici inteligenţa sa sau înţelegerea pe care o are
asupra lucrurilor bune sau rele.
5 Înţelegând condamnarea sa şi păcatul său, el a intrat în Rai şi a
sedus-o pe Eva, însă fără a se atinge de Adam.
6 şi Eu am blestemat ignoranţa. Dar ceea ce am binecuvântat odată,
nu pot să blestem. Prin urmare, nici omul, nici Pământul, nici celelalte
creaturi, ci fructul nefast al omului şi al lucrării sale.

34. Dupa pacatul lui Adam,
Dumnezeu il alunga din
Rai
Capitolul 32
După păcatul lui Adam, Dumnezeu îl
alungă din Rai
1 I-am spus lui Adam: „Ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce. Nu te
voi distruge, dar te voi trimite acolo de unde te-am scos.
2 Numai atunci te voi putea primi în a doua Mea prezenţă.”
3 şi am binecuvântat toate creaturile Mele vizibile şi invizibile. Adam nu
rămăsese decât cinci ore şi jumătate în rai.
4 Apoi am binecuvântat cea de-a şaptea zi care este Sabatul, zi pe care
el a respectat-o nelucrând.
Dumnezeu ii arata lui Enoh
varsta Lumii
Capitolul 33
Dumnezeu îi arată lui Enoh vârsta Lumii şi durata sa de 7000 de ani

35. 1 Am făcut de asemenea o a opta zi,
pentru ca aceasta să fie prima creată după Creaţia Mea şi pentru ca
primele şapte zile să se transforme în 7000 de ani. Începând cu cel de-
al 8000-lea an, timpul nu va mai exista. Nu vor mai fi ani, luni şi ore.
2 şi acum, Enoh, iată tot ce ţi-am spus, tot ce ai înţeles, tot ce ai văzut
dintre lucrurile divine, tot ceea ce ai văzut pe Pământ, tot ceea ce Eu,
în marea Mea înţelepciune, am scris în cărţi, toate aceste lucruri pe
care le-am conceput şi creat, din vârful temeliei şi până jos. În sfârşit,
Eu nu am avut sfetnici, tot astfel cum creaţiile Mele nu au moştenitori.
3 Eu sunt veşnic, necreat de mâini şi fără de schimbare.
4 Gândul Meu este sfetnicul Meu, înţelepciunea Mea şi Cuvântul Meu
sunt manifestate, iar ochii Mei zăresc orice lucru care stă aici în faţa
Mea, tremurând de spaimă.
5 Dacă Îmi întorc faţa, atunci toate vor fi nimicite.
6 Deschide-ţi mintea, Enoh, şi cunoaşte-L pe Cel care îţi vorbeşte, şi ia
cărţile pe care le-ai scris.
7 Ţi-i dau pe Îngerii Sariel şi Raguel care te-au condus până aici,
precum şi cărţi. Întoarce-te jos, pe Pământ, şi povesteşte-le fiilor tăi
tot ce ţi-am spus şi tot ce ai văzut, de la Primul Cer şi până la Tronul
Meu, precum şi ierarhiile angelice.
8 Căci Eu am creat toate forţele, şi nici una nu Mi se poate împotrivi şi
nici nu iese din Cuvântul Meu. Căci toate se supun domniei Mele şi
lucrează numai pentru Împărăţia Mea.
9 Dă-le cărţile scrise cu mâna, şi ei le vor citi, şi Mă vor cunoaşte astfel
ca Domn al tuturor lucrurilor. Ei vor înţelege că nu există alt Dumnezeu

36. în afară de Mine.
10 Lasă-i să transmită cărţile pe care le-ai scris tu copiilor copiilor tăi,
generaţie după generaţie, neam după neam.
11 şi ţi-l dăruiesc ţie, Enoh, pe mijlocitorul Meu, arhanghelul Mihail,
pentru scrierile strămoşilor tăi Adam, Seth, Enos, Cainan, Mahalaleel şi
ale lui Jared, tatăl tău.
Dumnezeu ii condamna pe
inchinatorii la idoli si
dezlantuie potopul asupra
lor
Capitolul 34
Dumnezeu îi condamnă pe închinătorii la idoli şi dezlănţuie potopul
asupra lor
1 Ei nu se tem de Mine, au lepădat poruncile Mele şi preferă să se
prosterneze în faţa unor falşi dumnezei în loc să se închine în faţa Mea.
Au reuşit să convingă lumea, cu învăţăturile lor, să săvârşească cele
mai îngrozitoare blestemăţii, cel mai adesea unul cu altul, de cele mai
multe ori cu o răutate de neînchipuit.
2 Prin urmare, Eu voi dezlănţui un potop asupra Pământului, care va
distruge omenirea şi va scufunda globul pământesc în întuneric.
Un om din familia lui Enoh
va fi lasat in viata
Capitolul 35

37. Un om din familia lui Enoh va fi lăsat în
viaţă, pentru că a urmat poruncile Mele
1 Din sămânţa lui va ieşi o altă generaţie, mult timp după aceea, dar
mulţi dintre ei vor fi nemulţumiţi.
2 Cel care va creşte această generaţie, îi va dezvălui şi cărţile tale, cele
ale părinţilor voştri, cei care vor avea misiunea de a păzi lumea precum
şi pe toţi cei care-Mi sunt credincioşi şi care nu rostesc numele Meu în
deşert.
3 şi ei îi vor spune generaţiei care îi urmează şi tuturor celorlalte în
veacuri, că toţi cei ce vor citi vor fi mai slăviţi decât primii.
Foto: Mario Duguay
Dumnezeu ii cere lui Enoh
sa se pregateasca
Capitolul 36
Dumnezeu îi cere lui Enoh să se pregătească să-i părăsească pe ai săi
peste 30 de zile

38. 1 Acum, Enoh, îţi mai dau încă 30 de
zile de trăit în casa ta, pentru ca să-ţi pui ordine în toate şi pentru a le
spune copiilor şi familiei tale că toată lumea poate auzi ceea ce îţi
spun, că toţi pot citi şi înţelege că nu există alt Dumnezeu decât Mine.
2 şi că ei pot să urmeze mereu poruncile Mele, şi să înceapă să citească
şi să folosească aceste cărţi scrise de tine.
3 După 30 de zile, voi trimite Îngerul Meu să te ia şi să te răpească din
mijlocul copiilor tăi pentru a te aduce alături de Mine.
Foto: Mario Duguay
Dumnezeu cheama un
Inger
Capitolul 37
Dumnezeu cheamă un Înger
1 Atunci Dumnezeu l-a chemat pe unul

39. dintre Îngerii Săi cei mai bătrâni, un Înger teribil şi ameninţător, pe
care l-a aşezat alături de mine. Înfăţişarea lui era ca zăpada, mâinile
sale erau ca gheaţa sau ca bruma, şi el mi-a îngheţat faţa, pentru că
altminteri nu aş fi putut suporta razele înspăimântătoare ale lui
Dumnezeu, aşa cum nu poţi suporta flăcările unui cuptor, arsura
Soarelui sau a crivăţului.
Atunci Dumnezeu mi-a spus: „Dacă faţa nu ţi-ar fi fost îngheţată,
atunci nici un om nu ţi-ar mai putea-o vedea.”
Foto: Mario Duguay
Fiul lui Enoh il astepta pe
tatal sau zi si noapte
Capitolul 38
Fiul lui Enoh îl aştepta pe tatăl său zi şi
noapte
1 Domnul le-a spus Îngerilor care mă însoţiseră: „Însoţiţi-l pe Enoh pe
Pământ şi rămâneţi cu el până în ultima lui zi.”
2 şi m-am pomenit astfel din nou în patul meu, ca şi cum niciodată nu
m-aş fi dat jos din el.
3 Fiul meu Matusalem, care aştepta întoarcerea mea zi şi noapte la
căpătâiul patului meu, a fost uluit să mă vadă. Atunci i-am spus să
adune familia noastră, ca să le pot povesti tot ceea ce văzusem.
Foto: Mario Duguay
Enoh se simte mic dupa
dialogul lui cu Dumnezeu
Capitolul 39

40. Enoh se simte mic după dialogul lui cu
Dumnezeu
1 Copiii mei, comoara mea, ascultaţi-mă, căci am multe lucruri să vă
spun.
2 Dumnezeu Cel Unic m-a lăsat să revin printre voi pentru ca să vă pot
spune din gura Sa tot ceea ce a fost, ceea ce este, şi ceea ce va fi în
ziua Judecăţii de Apoi.
3 De vreme ce Dumnezeu m-a lăsat să mă întorc printre voi, să ştiţi
totuşi că aceste cuvinte pe care le auziţi sunt cele ale unui om care a
fost crescut pentru voi, căci eu L-am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă.
De aceea, mă simt de parcă aş fi o bucată de fier proaspăt scos din
focul arzător, aruncând încă jerbe de scântei de jur împrejur în timp ce
se răceşte.
4 Priviţi-mi ochii. Poate vedeţi ceva de seamă în ei. Aflaţi doar că aceşti
ochi au văzut ochii lui Dumnezeu, strălucitori ca razele Soarelui, care
m-au umplut de respect.
5 Priviţi-mi mâinile, mâna dreaptă a unui biet muritor. Dar eu am văzut
mâna lui Dumnezeu presărând stele pe cer numai pentru a mă ajuta să
înţeleg cum a creat El toate lucrurile.
6 Priviţi ce drepte sunt lucrările mele, dar eu am văzut dreptatea
desăvârşită, absolută şi infinită a lui Dumnezeu.
7 Voi auziţi aceste cuvinte ce-mi ies de pe buze, aşa cum eu am auzit
cuvintele Domnului ieşind de pe buzele Sale, precum un şirag de
fulgere printre nori.
8 şi acum, dragi copii, ascultaţi cuvintele Tatălui Pământului, ascultaţi
cum e să ajungi în faţa Lui, a Celui care stăpâneşte Cerul, pe cei vii, pe

41. cei morţi şi toate oştile Îngereşti. Mă întreb de altfel cine ar putea sta
astfel în faţa Lui fără a resimţi această durere veşnică a despărţirii.
Foto: Mario Duguay
Enoh le povesteste copiilor
sai ceea ce a vazut
Capitolul 40
Enoh le povesteşte copiilor săi ceea ce a văzut
1 Dragi copii, pot să vă spun că am văzut întreaga creaţie de la început
şi până la sfârşit, iar ceea ce vă povestesc, vă povestesc prin gura lui
Dumnezeu.
2 Cunosc acum toate lucrurile şi le-am
descris în cărţi: cerurile, rostul şi plenitudinea lor, precum şi rostul
tuturor oştirilor în mers.
3 Am putut observa, măsura şi descrie stelele şi am văzut cât sunt de
multe.
4 Care om le-a văzut vreodată mersul şi naşterea? Nici chiar Îngerii nu
au văzut atât de multe, pe când eu pot să le dau acum un nume.
5 Am măsurat Soarele, razele sale şi chiar ceasurile sale. Am putut
astfel descoperi toate corpurile cereşti din jurul Pământului. Am descris
funcţionarea hranei, a seminţelor semănate, precum şi modul în care
acţionează Pământul pentru a produce toate plantele, ierburile şi
fiecare floare, cu tot cu miresmele şi numele lor tainice. Am văzut de

42. asemenea norii, organizarea lor, aripile pe care plutesc şi cum cară ei
ploaia şi picăturile de apă.
6 Am putut studia multe lucruri din Natură, cum ar fi drumul
trăznetului şi al fulgerului pe care mi le-au arătat Îngerii lor păzitori,
cheile lor şi mai ales felul în care iau naştere şi cum sunt aruncate cu
putere din cer cu un lanţ care le îngreunează şi cum sunt apoi trase din
nou sus după ce-şi termină opera distrugătoare pe Pământ.
7 Am descris hambarele, cele ale zăpezii, ale frigului, ale brumei, pe
Îngerii care păstrează cheile anotimpurilor şi care umplu cerul de nori
fără a goli vreodată jitniţele cereşti.
8 şi am descris locurile unde se odihnesc vânturile şi cum cei care se
ocupă de ele le pun pe cântar pentru a le măsura forţa. Apoi, în funcţie
de aceasta, suflă asupra lor pentru a le face să străbată Pământul
întreg. Unele, împinse aşa de tare, ajung chiar să zdruncine Pământul.
9 De asemenea, am măsurat Pământul, munţii, dealurile şi câmpiile
sale, copacii, pietrele, râurile şi toate lucrurile care sunt pe el, precum
şi distanţa dintre Pământ şi cel de-al şaptelea Cer, până la cel mai
adânc dintre iaduri, precum şi locul judecăţii şi poarta larg deschisă a
iadului în care se varsă toate lacrimile.
10 şi acolo i-am văzut pe cei întemniţaţi trăindu-şi durerea în
aşteptarea judecăţii.
11 şi, întocmai ca un scrib, i-am descris în timpul judecăţii lor, cu
minutele sentinţelor lor şi cu caznele lor.
Foto: Mario Duguay